bdm: bdm: bdm: bdm#linksMinunata poveste a florilor autor: Marc Ulieriu din aceeasi categorie O uimitoare poveste de viata: somonii
Cei care mananca somon afumat stiu – sau macar banuiesc – ca, azi, cea mai mare parte din acest aliment ajunge in bucatele noastre din pesti de crescatorie; o foarte mica...
Imensa, dar fragila: Selva – plamanul verde al planetei
Aici traiesc 10% dintre formele de viata cunoscute. Biodiversitatea acestei regiuni e uimitoare: pe un singur kilometru patrat cresc zeci de mii de specii de plante, iar o...
Viata dubla a focilor
Candva, acum mai mult de 20 de milioane de ani, niste mamifere terestre care se aventurau sa vaneze si prin apele putin adanci au inceput sa evolueze intr-o directie noua:...
articole asemanatoare TOP 10 Cele mai violente jocuri video din toate timpurile
Istoria, cartile, filmele, chiar realitatea imediata si oamenii de langa noi ne invata un lucru esential despre omenire: specia umana este una extrem de violenta. Inclinatia...
O uimitoare poveste de viata: somonii
Cei care mananca somon afumat stiu – sau macar banuiesc – ca, azi, cea mai mare parte din acest aliment ajunge in bucatele noastre din pesti de crescatorie; o foarte mica...
Imensa, dar fragila: Selva – plamanul verde al planetei
Aici traiesc 10% dintre formele de viata cunoscute. Biodiversitatea acestei regiuni e uimitoare: pe un singur kilometru patrat cresc zeci de mii de specii de plante, iar o...
citeste pe apropo
O rusoaica isi vinde virginitatea pe Internet (Poze)
Aceasta rusoaica blonda vrea sa-si vanda virginitatea pe Internet pentru suma de 5.000 de dolari. Crezi ca merita?...
citeste pe go4it
Află prin SMS când vine un cutremur! (09:25)
Institutul Român de Seismologie Aplicată (I.R.S.A) a lansat un serviciu de alertă prin SMS cu privire la iminenţa producerii unui cutremur. ...
citeste pe intrefete
Noua ordine sociala: femeile castiga mai mult, iar barbatii se insoara din interes
In trecut, casatoria din perspectiva feminina reprezenta cea mai scurta cale catre securitatea financiara....
citeste pe mediafax
Peste 10.000 de sindicalişti din toate domeniile sunt aşteptaţi la protestul BNS din Capitală
Peste 10.000 de sindicalişti din toate domeniile sunt aşteptaţi să participe la protestul BNS din Capitală, care începe marţi, la ora 12.00, în Piaţa Victoriei...
Foto (1) Candva, demult, plantele aveau doar radacini, tulpini, frunze si… atat. Nici vorba de flori. Pentru a se inmulti, au recurs, timp de milioane de ani, la strategii ingenioase care nu implicau prezenta florii. Dar, la un moment dat, se pare, a aparut necesitatea unei strategii evolutive mai rafinate.
A fost nevoie de aproximativ 120 de milioane de ani pentru ca natura sa puna la punct acest nou si avansat sistem de reproducere.
Rezultatul acestui "travaliu" evolutiv atat de indelungat a fost insa un succes fantastic: sute de mii de specii de plante cu flori au napadit Pamantul, imbracandu-l de la Ecuator pana in zonele subpolare.
De la florile minuscule ale unor specii de lintita, atat de marunte incat nu le poti vedea decat cu lupa, pana la floarea enorma, cu diametrul de 1 metru, a plantei parazite Rafflesia arnoldii, care, cu consistenta ei carnoasa si mirosul de cadavru in descompunere, evoca mai degraba animalul decat vegetalul - planeta e acoperita de flori.
Uneori sterse si nesemnificative - pentru noi -, alteori atat de spectaculoase incat ne trezesc o intensa si imediata emotie estetica, florile sunt inca, pentru biologi, un vesnic izvor de surprize, in ciuda miilor de studii ce le-au fost deja consacrate.
Aparitia si diversificarea lor au in spate o poveste extraordinara - cea a unui sir imens de adaptari, dintre care cea mai uimitoare este, probabil, cea a dezvoltarii lor intr-un strans paralelism cu dezvoltarea grupului insectelor - o "poveste de viata" pe care biologii o numesc co-evolutie si care e relatata, concis, in materialul video de mai jos:
*
Urmareste aici si celelalte episoade ale serialului!
*
Da Vinci Learning, unul dintre cele mai bune canale TV de educatie si entertainment stiintific din lume, impreuna cu DESCOPERA.ro, cel mai mare portal romanesc de popularizare a stiintelor, iti aduc saptamanal mini-documentare video incitante, prin care te invita sa descoperi si sa inveti despre lumea in care traiesti. Revino in fiecare saptamana pe DESCOPERA.ro pentru a urmari serialul Da Vinci Learning si a afla - intr-un mod atractiv - noi lucruri, fapte extraordinare si realitati mai putin stiute din toate domeniile tale de interes.
Afla raspunsuri la cele mai enigmatice intrebari din istorie, zoologie, tehnologie, medicina sau natura. De la structura panzei de paianjen la secretele zgarie-norilor, de la povestea calatoriilor spatiale la canibalism, de la originea vietii la atributele neobisnuite ale calutilor de mare - Da Vinci Learning si DESCOPERA.ro te invata, simplu si distractiv, tot ceea ce vrei sa afli. Van Gogh a ascuns portretul unei femei misterioase sub o alta pictura din aceeasi categorie OZN, inger sau fantoma pe cerul Germaniei? (FOTO)
O britanica a surprins, intr-o fotografie de vacanta, prezenta unui obiect inexplicabil pe cerul de deasupra orasului german Nuremberg si cauta ajutor in incercarea de a-l...
Recifele galagioase sunt mai sanatoase
Lumea submarina nu e nici pe departe atat de tacuta cum ne inchipuim, iar intensitatea si varietatea zgomotelor produse de locuitorii unui recif sunt indicatori ai sanatatii...
Floarea soarelui veche de 50 mlioane ani seamana perfect cu picturile lui Van Gogh
La prima vedere, paleobotanistii care au descoperit resturile fosilizate, vechi de 50 milioane de ani ale unui stramos al florii soarelui, au fost uimiti de asemanarea dintre...
stiri asemanatoare Masina de scris, ca un instrument artistic (FOTO)
Artista britanica Keira Rathbone foloseste masini de scris, si nu pensule ori creioane, pentru a crea desene uimitoare ilustrand portrete si peisaje.
Picturile vii ale Alexei Meade dau o noua dimensiune artei
Absolut toate creatiile artistei Alexa Meade arata ca si cum ar fi evadat din planse si tablouri celebre, in incercarea de a-si gasi un loc si un rost in lumea reala. Unul...
Operatia pe creier l-a transformat intr-un artist talentat
Un barbat care in mod normal nu putea sa deseneze nici macar figuri elementare pe o foaie de hartie, s-a trezit in urma unei interventii chirurgicale pe creier, cu un impresionant...
citeste pe go4it
Sony lansează două noi laptopuri din seria Vaio F (Laptopuri)
Arătoasele şi scumpele laptopuri din seria Vaio a celor de la Sony au doi noi reprezentaţi. Aceştia fac parte din gama F şi vin cu câteva noutăţi noutăţi, printre...
citeste pe intrefete
Noua ordine sociala: femeile castiga mai mult, iar barbatii se insoara din interes
In trecut, casatoria din perspectiva feminina reprezenta cea mai scurta cale catre securitatea financiara....
citeste pe mediafax
Peste 10.000 de sindicalişti din toate domeniile sunt aşteptaţi la protestul BNS din Capitală
Peste 10.000 de sindicalişti din toate domeniile sunt aşteptaţi să participe la protestul BNS din Capitală, care începe marţi, la ora 12.00, în Piaţa Victoriei...
O noua tehnica permite cercetatorilor din domeniul artei sa vada picturile acoperite de alte picturi. O echipa internationala, din Olanda si Belgia a aplicat cu succes aceasta metoda pentru prima data pe un tablou al lui Vincent van Gogh, intitulat “Petic de iarba”(1887). In spatele acestei picturi se afla o alta, un portret al unei femei.
Faptul ca au identificat aceasta suprapunere de picturi nu i-a mirat foarte mult pe istoricii de arta, deoarece era cunoscut obiceiul lui Van Gogh de a re-picta unele tablouri.
Expertii au estimat ca aproximativ o treime dintre lucrarile sale de inceput ascund alte compozitii.
Tehnica, bazata pe radiatii care emit raze X fluorescente, poate revela picturile ascunse in spatele altora. Aceasta metoda a fost dezvoltata dupa ce cea utilizata pana in prezent, bazata pe radiografia conventionala cu raze X, si-a aratat limitele.
Noua tehnica are avantajul ca fluorescenta masurata este specifica fiecarui element chimic, prin urmare fiecare tip de atom si fiecare pigment al vopselei poate fi indivualizat.
Aceasta reconstructie ii ajuta pe istoricii de arta sa inteleaga mai bine opera lui Van Gogh si mai ales, sa urmareasca evolutia artistica a acestuia. Tabloul se afla in prezent in custodia muzeului Kroller-Muller din Olanda.
Paul Gauguin i-a taiat urechea lui Van Gogh ? din aceeasi categorie OZN, inger sau fantoma pe cerul Germaniei? (FOTO)
O britanica a surprins, intr-o fotografie de vacanta, prezenta unui obiect inexplicabil pe cerul de deasupra orasului german Nuremberg si cauta ajutor in incercarea de a-l...
Recifele galagioase sunt mai sanatoase
Lumea submarina nu e nici pe departe atat de tacuta cum ne inchipuim, iar intensitatea si varietatea zgomotelor produse de locuitorii unui recif sunt indicatori ai sanatatii...
Floarea soarelui veche de 50 mlioane ani seamana perfect cu picturile lui Van Gogh
La prima vedere, paleobotanistii care au descoperit resturile fosilizate, vechi de 50 milioane de ani ale unui stramos al florii soarelui, au fost uimiti de asemanarea dintre...
stiri asemanatoare Masina de scris, ca un instrument artistic (FOTO)
Artista britanica Keira Rathbone foloseste masini de scris, si nu pensule ori creioane, pentru a crea desene uimitoare ilustrand portrete si peisaje.
Picturile vii ale Alexei Meade dau o noua dimensiune artei
Absolut toate creatiile artistei Alexa Meade arata ca si cum ar fi evadat din planse si tablouri celebre, in incercarea de a-si gasi un loc si un rost in lumea reala. Unul...
Operatia pe creier l-a transformat intr-un artist talentat
Un barbat care in mod normal nu putea sa deseneze nici macar figuri elementare pe o foaie de hartie, s-a trezit in urma unei interventii chirurgicale pe creier, cu un impresionant...
citeste pe go4it
Sony lansează două noi laptopuri din seria Vaio F (Laptopuri)
Arătoasele şi scumpele laptopuri din seria Vaio a celor de la Sony au doi noi reprezentaţi. Aceştia fac parte din gama F şi vin cu câteva noutăţi noutăţi, printre...
citeste pe intrefete
Noua ordine sociala: femeile castiga mai mult, iar barbatii se insoara din interes
In trecut, casatoria din perspectiva feminina reprezenta cea mai scurta cale catre securitatea financiara....
citeste pe mediafax
Peste 10.000 de sindicalişti din toate domeniile sunt aşteptaţi la protestul BNS din Capitală
Peste 10.000 de sindicalişti din toate domeniile sunt aşteptaţi să participe la protestul BNS din Capitală, care începe marţi, la ora 12.00, în Piaţa Victoriei...
Pictorul Vincent Van Gogh este cunoscut ca un geniu excentric care si-a taiat propria ureche in urma unei depresii psihice provocate de destramarea prieteniei cu un alt pictor celebru, Paul Gauguin. O noua ancheta efectuat de o echipa de specialisti germani dezvaluie insa ca Paul Gauguin in persoana i-ar fi taiat urechea lui Van Gogh in timpul unui scandal de proportii intre cei doi artisti de anvergura mondiala.
Hans Kaufmann si Rita Wildegans, doi specialisti germani in istoria artei, declara ca adevaratul curs al evenimentelor care a dus la faimoasa retezare a urechii pictorului olandez, ar fi fost de fapt un incident in care Van Gogh s-a certat violent cu Gauguin. In urma precipitarii evenimentelor, Paul Gauguin a scos din teaca o sabie cu care i-ar fi retezat urechea prietenului sau. In urma acestui incident, cei doi artisti au convenit de comun acord sa mentina un adevarat “pact al tacerii” cu privire la faptele petrecute. Gauguin urmarea astfel sa evite o condamnare penala, iar Van Gogh nu dorea sa piarda un prieten de renume cu care nu scapa ocazia sa se laude in public.
Conform variantei oficiale a evenimentelor, renumitul artist olandez si-ar fi taiat singur urechea cu un brici in urma unei depresii psihice amplificata de un acces de lunatism, in noaptea de 23 decembrie 1888. Van Gogh a declarat politiei ca si-ar fi taiat singur urechea, dupa care a invelit-o intr-un prosop si a daruit-o unei prostituate dintr-un bordel aflat in apropiere. Cercetatorii germani afirma ca sunt multe argumente care inclina in privinta variantei in care Gauguin i-a taiat urechea. In primul rand Gauaguin era un excelent scrimeur, care purta sabie in mod obisnuit. Exista de asemenea o corespondenta intre Van Gogh si fratele sau, Theo, corespondenta in care celebrul pictor declara propriului frate ca nu va rupe niciodata“pactul tacerii” intre el si Gauguin. In ultima scrisoare catre Gauguin, Van Gogh scrie: “Tu ai pastrat tacerea, si eu voi face la fel “
Cea mai veche pictura in ulei a fost descoperita in Afghanistan din aceeasi categorie OZN, inger sau fantoma pe cerul Germaniei? (FOTO)
O britanica a surprins, intr-o fotografie de vacanta, prezenta unui obiect inexplicabil pe cerul de deasupra orasului german Nuremberg si cauta ajutor in incercarea de a-l...
Recifele galagioase sunt mai sanatoase
Lumea submarina nu e nici pe departe atat de tacuta cum ne inchipuim, iar intensitatea si varietatea zgomotelor produse de locuitorii unui recif sunt indicatori ai sanatatii...
Floarea soarelui veche de 50 mlioane ani seamana perfect cu picturile lui Van Gogh
La prima vedere, paleobotanistii care au descoperit resturile fosilizate, vechi de 50 milioane de ani ale unui stramos al florii soarelui, au fost uimiti de asemanarea dintre...
stiri asemanatoare “Nasul artificial” care adulmeca bombele
Oamenii de stiinta din cadrul Universitatii St. Andrews, din Scotia, au inventat un laser capabil sa “adulmece” minele antipersonal si bombele, asemenea “nasului artificial...
Ce se intampla in Afghanistan?
Recenta moarte violenta a 5 soldati britanici – impuscati, in timp ce isi serveau ceaiul, de un asasin taliban infiltrat in politia afghana – aduce in atentia opiniei...
Criza in armata americana?
Un ziarist de la site-ul Global Post a descoperit ca pe piata neagra din Peshawar, in Afghanistan, oricine poate cumpara cu 650 dolari computere ce au apartinut soldatilor...
citeste pe go4it
Sony lansează două noi laptopuri din seria Vaio F (Laptopuri)
Arătoasele şi scumpele laptopuri din seria Vaio a celor de la Sony au doi noi reprezentaţi. Aceştia fac parte din gama F şi vin cu câteva noutăţi noutăţi, printre...
citeste pe intrefete
Noua ordine sociala: femeile castiga mai mult, iar barbatii se insoara din interes
In trecut, casatoria din perspectiva feminina reprezenta cea mai scurta cale catre securitatea financiara....
citeste pe mediafax
Peste 10.000 de sindicalişti din toate domeniile sunt aşteptaţi la protestul BNS din Capitală
Peste 10.000 de sindicalişti din toate domeniile sunt aşteptaţi să participe la protestul BNS din Capitală, care începe marţi, la ora 12.00, în Piaţa Victoriei...
O echipa de cercetatori, formata din oameni de stiinta din Japonia, Europa si America au descoperit, in pesterile din Valea Bamiyan - Afghanistan, cea mai veche pictura in ulei din lume dintre cele cunoscute pana in zilele noastre, datand din anul 650 D.H.
Aceasta descoperire formeaza o noua perceptie asupra originii picturilor in ulei, deoarece acestea erau considerate originare din Europa, unde cele mai vechi picturi au fost descoperite la inceputul secolului al XII –lea D.H.
Zona din Valea Bamiyam este faimoasa datorita statuilor care il reprezentau pe Budha, si care aveau o vechime de peste 1.500 de ani, dar care din pacate au fost distruse in anul 2001 de catre talibani. Chiar si asa. in pesterile din zona, au fost descoperite mai multe imagini pictate reprezentand cultura budhista.
Pictura in ulei descoperita de cercetatori, care dateaza din secolul VII D.H., are influente artistice variate si apar scene care il reprezinta pe Budha cu parul prins in coada, imbracat intr-o roba purpurie, stand cu picioarele incrucisate alaturi de unele creaturi mitice.
Se presupune ca picturile au fost realizate de artistii care calatoreau pe vechiul “Drum al Matasii”, care facea legatura intre China si puterile din Vest, prin intermediul zonei desertice din Asia Centrala.
Distruse atat de trecerea timpului cat mai ales de bombardamentele talibanilor, pesterile au fost restaurate si studiate de catre “Institutul National de Cautare a Proprietatilor Culturale” din Tokio, in cadrul unui proiect de colaborare intre Japonia si fundatia UNESCO Documentar despre Budisti.
Biografie
◦6 iulie 1935 - Intr-o familie de tarani tibetani, se naste actualul Dalai-Lama, sub numele de Lhamo Dhondrub. Locul nasterii: satucul Taktser din nordul Tibetului.
◦1937 - E recunoscut ca reincarnarea celui de-al 13-lea Dalai-Lama (Thupten Gyatso, 1876-1933) si totodata ca reincarnarea lui Avalokiteshvara (= Chenresig, pentru tibetani). Micutul primeste numele de Jetsun Jamphel Ngawang Lobsang Yeshe Tenzin Gyatso - pe scurt, Tenzin Gyatso.
◦22 februarie 1940 - Tenzin Gyatso e incoronat la Lhasa, capitala Tibetului.
◦1941 - Tenzin Gyatso isi incepe studiile, programa acestora continand discipline majore (logica, arta si cultura tibetana, sanscrita, medicina, filozofia budista) si minore (poezie, muzica si teatru, astrologie etc)
◦1950 - Dalai-Lama e nevoit sa preia intreaga putere politica dupa invazia in Tibet, in 1949, a 80 000 de soldati chinezi.
◦1954 - Dalai-Lama merge la Beijing pentru convorbiri de pace cu Mao Tze-Dung, Chou Enlai, Deng Xiaoping.
◦1956 - Dalai-Lama viziteaza India, pentru a discuta cu Nehru, primul-ministru al Indiei, situatia tot mai grava din Tibet.
◦1959 - Dalai-Lama isi ia doctoratul in filozofie budista.
◦10 martie 1959 - La Lhasa, are loc cea mai mare demonstratie de protest din istoria Tibetului, demonstratie orientata impotriva ocupantului chinez. Demonstratia e reprimata brutal de soldatii chinezi. Dalai-Lama fuge in India, unde primeste azil politic. Peste 80 000 de tibetani il urmeaza pe conducatorul lor in exil. In prezent, exilul tibetan numara peste 120 000 de membri.
◦1960 - Localitatea Dharamsala din India devine sediul lui Dalai-Lama si al guvernului tibetan in exil. Localitatea va fi cunoscuta drept "Mica Lhasa".
◦In primii ani de exil, Dalai-Lama apeleaza la ONU pentru solutionarea situatiei din Tibet. In 1959, 1961 si 1965, Adunarea Generala a ONU adopta trei rezolutii care cer Chinei sa respecte drepturile omului in Tibet, precum si dreptul acestei regiuni la autodeterminare.
◦Dalai-Lama intelege ca principala sa sarcina consta in salvarea refugiatilor tibetani si a culturii tibetane. Sustine deschiderea unor institute tibetane de arte; cu sprijinul sau, peste 200 de manastiri reusesc reconstituirea patrimoniului lor de invataturi budiste tibetane.
◦1967 - Dalai-Lama incepe o serie de calatorii. Va vizita 46 de tari.
◦1973 - Dalai-Lama il intalneste, la Vatican, pe papa Paul VI.
◦1980, 1982, 1986, 1988, 1990 - Dalai-Lama si papa Ioan Paul II se intalnesc la Vatican.
◦10 decembrie 1989 - Dalai-Lama accepta premiul Nobel pentru pace, acordat ca recunoastere a eforturile sale de eliberare a Tibetului.
◦Mod de viata: Dalai-Lama traieste ca un simplu calugar budist, intr-o casa obisnuita din Dharamsala. In fiecare dimineata, se trezeste la ora 4, pentru a medita. Urmeaza treburile administrative, audientele, invataturile religioase, ceremoniile. Distinctii
•1957 - Dalai-Lama isi ia doctoratul in litere la Benares Hindu University din India.
•1960 - Lui Dalai-Lama, i se atribuie premiul "Lincoln".
•22 septembrie 1979 - Dalai-Lama isi ia doctoratul in filozofie budista la UCLA, USA.
•4 octombrie 1979 - Dalai-Lama devine doctor in umanioare la Universitatea din Seattle, USA
•16 ianuarie 1984 - Devine doctor honoris causa al Universitatii din Paris.
•16 iunie 1988 - Lui Dalai-Lama i se acorda premiul "Leopold Lucas" al Universitatii Tubingen din Germania.
•10 decembrie 1989 - Dalai-Lama primeste premiul Nobel pentru pace, acordat ca o recunoastere a eforturilor sale de eliberare pasnica a Tibetului. Tibet
◦Tibetul este, din punct de vedere geografic, un platou din Asia Centrala, delimitat de muntii Himalaya
◦Suprafata: 200 000 km2
◦Altitudine medie: 4785 m
◦Clima: uscata si aspra, cu temperaturi intre -35 oC si +15oC
◦Capitala: Lhasa
◦Populatie: tibetani (majoritari), menba, lhoba, mongoli, chinezi Hui.
◦Religie: budismul tibetan
◦Scurt istoric: Imperiul Tibetan a aparut in secolul VII, prin unirea mai multor triburi sub sceptrul imparatului Songtsan Gampo. Din sec. XVII si pana in 1959, puterea politica a apartinut conducatorului spiritual al regiunii, Dalai-Lama, precum si regentilor acestuia. In 1949, se produce invazia Chinei in Tibet. In 1959, Dalai-Lama e silit sa plece in exil. Mandala
■O mandala e o imagine a Universului. Ne apare ca un ansamblu de linii si forme colorate, fiecare avand un inteles.
■Mandala e folosita, din timpuri stravechi, in ceremonii sacre si in meditatii, pentru a ajuta oamenii sa ajunga la iluminare.
■Mandalele pot fi pictate, sculptate sau realizate din nisip.
■Mandala aduce pace si armonie in spatiul in care e expusa.
■In 1988, sfintia sa Dalai Lama a permis constructia primei mandale ce a fost apoi expusa publicului. Aceasta mandala a fost construita din nisip de catre calugarii Namgyal din Dharamsala, India Dalai Lama Acest articol este despre linia Dalai Lama . Pentru curent Dalai Lama , a se vedea 14-lea Dalai Lama.
Dalai Lama
Sanctitatea-sa
Gendun Drup , primul Dalai Lama
Domnie 1391-1474
Tibetan ཏཱ་ལའི་བླ་མ་
Wylie transliteraţie TAA la'i bla ma
Pronunţie [ ta ː lɛ ː lama ]
THDL Dalai Lama
Pinyin Chinez Lama Lǎmā
Casa Regală Dalai Lama
The Dalai Lama (Tibetan: ཏཱ་ལའི་བླ་མ་;Wylie: TAA la'i bla ma; chineză simplificată: 达赖喇嘛; tradiţională chineză: 达赖喇嘛; Pinyin: Lama Lǎmā) este un lider budist de funcţionari religioase Gelug sau " Yellow Hat " ramură de Budismului tibetan. este o combinaţie de Mongol cuvântul Далай " Lama ", însemnând " Ocean " şi Tibetan བླ་མ cuvântul ་ " Blama " ( cu un b mut ) sensul " şef " sau " preot ".[1] "Lama" este un termen general care se refera la tibetane profesorii budiste în termeni religioşi , . Dalai Lama este considerat de către adepţii săi să fie renaştere de un lung şir de tulkus care coboară din Bodhisattva Avalokitesvara. În mod tradiţional , el este gândit ca cele mai recente reîncarnarea dintr-o serie de lideri spirituali care au ales să fie renăscut în scopul de a lumina altora . Dalai Lama este adesea considerat a fi director al Gelug Şcoală , dar această poziţie aparţine oficial Ganden Tripa, care este o poziţie temporară numit de către Dalai Lama , care , în practică , exercită o mare influenţă .
Pentru anumite perioade de timp între secolul 17 şi 1959 , lama Lama , uneori, a regizat Tibetan Guvernul, care a administrat portiuni din Tibet de la Lhasa. Din 1959 până în 2001, 14-lea Dalai Lama controlate centrală tibetan Administraţia ( " guvernul tibetan în exil " ) . El a arătat că instituţia de la Dalai Lama ar putea fi eliminate în viitor , şi , de asemenea, că în următorii Dalai Lama poate fi găsită în afara Tibetului şi pot fi de sex feminin
Articol principal : Istoria Tibetului
[spectacol]Parte a unei serii pe
Budismului tibetan
History
Timeline · Related-topics
Schools
Nyingma · Kagyu · Sakya · Gelug · Bön
Key Concepts
Three marks of existence · Skandha · Cosmology · Saṃsāra · Rebirth · Bodhisattva · Dharma · Dependent Origination · Karma
Major Figures
Gautama Buddha · Padmasambhava · Je Tsongkhapa · Dalai Lama · Panchen Lama · Lama · Karmapa Lama · Rinpoche · Geshe · Terton · Tulku
Practices and Attainment
Buddhahood · Avalokiteśvara · Four Stages of Enlightenment · Tantric yoga · Paramitas · Meditation · Laity
Major Monasteries
Changzhug · Drepung · Dzogchen · Ganden · Jokhang · Kumbum · Labrang · Mindroling · Namgyal · Narthang · Nechung · Pabonka · Palcho · Ralung · Ramoche · Sakya · Sanga · Sera · Shalu · Tashilhunpo · Tsurphu · Yerpa
Major Festivals
Chotrul Duchen · Dajyur · Losar · Monlam · Sho Dun
Texts
Kangyur · Tengyur · Tibetan Canon · Mahayana Sutras · Nyingma Gyubum
Art
Sand mandala · Thangka · Ashtamangala · Tree of physiology
Outline · Comparative Studies · Culture · List of topics · Portal
view • talk • edit
În timpul 1252, Kublai Khan a acordat o audienţă la Drogön Chögyal Phagpa şi Karma Pakshi, a 2- Karmapa . Karma Pakshi , cu toate acestea , a solicitat patronajul Möngke Khan. Înainte de moartea sa în 1283, Karma Pakshi a scris o vointa de a proteja interesele stabilit de secta lui prin oferirea de consultanţă discipolii săi pentru a localiza un băiat să moştenească pălărie neagră . instrucţiuni lui a fost bazat pe premisa că ideologia budistă este etern , şi că Buddha ar trimite emanaţiile să completeze misiunile el a iniţiat . discipolii Karma Pakshi lui acţionat în conformitate cu voinţa şi situate pe băiat reîncarnaţi de stăpânul lor. Evenimentul a fost începutul a sistemului de reîncarnare profesor pentru Line Black - Hat a Budismului tibetan. În timpul Dinastiei Ming, Împăratul Yongle acordat titlul Mare Prinţul Comoara din Dharma, prima dintre cele trei Princes de Dharma, la Black - Hat Karmapa. Diferitele secte ale budismului tibetan răspuns la sistemul de reîncarnare profesorul prin crearea de linii similare .
Originea titlul de Dalai Lama
În 1578 Mongol domnitor Altan Khan conferit titlul Dalai Lama pe Sonam Gyatso. Titlul a fost ulterior aplicat retroactiv la cele două predecesorii în linie reîncarnare său , Gendun Drup şi Gendun Gyatso. Gendun Gyatso a fost , de asemenea, predecesorul Sonam Gyatso ca staret de Drepung mănăstire. Cu toate acestea, al 14-lea Dalai Lama afirmă că Altan Khan nu au intenţia de a conferi un titlu ca atare şi că intenţiona doar pentru a traduce numele de " Sonam Gyatso " în mongolă .
Ca jurnalist Thomas Laird explică :[6]
. . . mulţi scriitori au tradus greşit Dalai Lama ca " Ocean de înţelepciune . " Titlul complet mongol ", a minunat Vajradhara , bun ocean splendid meritorii ", dat de Altan Khan , este în primul rând o traducere a cuvintelor tibetane Sonam Gyatso (Sonam este " merit " ) .
Al 14-lea Dalai Lama observaţii :[7]
foarte fiecărui Dalai Lama de la Dalai al doilea începând cu Lama a avut cuvântul Gyatso [ în ea ] , care înseamnă "ocean" în tibetană . Chiar si acum am Tenzin Gyatso , astfel încât primul nume este în schimbare , dar a doua parte [ cuvântul " ocean " ], a devenit ca o parte din numele fiecărui lui Dalai Lama . Toţi Lamas Lama , din moment ce a doua , au acest nume . Deci, eu nu sunt de acord într-adevăr că mongolii conferite de fapt, un titlu . Acesta a fost doar o traducere .
Indiferent de intenţia ar fi fost iniţial , mongol " Lama " , care nu are nici un sens ca un termen tibetan , au ajuns să fie înţeleasă în mod obişnuit ca un titlu .
Numele sau titlul Dalai Lama în mongolă poate avea , de asemenea, derivat originar din titlu luate de Temüjin sau Genghis Khan când a fost proclamat împărat de o Europă unită Mongolia în timpul 1206 . Temüjin a luat numele Čingis Qāghan sau " oceanic suveran " , versiunea anglicizat din care este Genghis Khan .[8]
Tibetani adresa pe Dalai Lama ca Gyalwa Rinpoche ( " Victor Precious " ) , Kundun ( " Prezenţa " ) , Yishin Norbu ( "Doresc îndeplinirea Gem"), şi aşa mai departe .[9]
Sonam GyatsoSonam Gyatso a fost un stareţ la Drepung Manastirea care a fost considerat pe scară largă ca fiind unul dintre lama cei mai eminenţi din timpul său . Deşi Sonam Gyatso a devenit lama primii care au titlul de " Dalai Lama ", aşa cum este descris mai sus , deoarece el a fost al treilea membru al liniei sale , el a devenit cunoscut sub numele de "al treilea Dalai Lama . " Ultimele două titluri au fost conferite postum la incarnarile sale anterioare .
Yonten Gyatso (1589-1616) , al 4-lea Dalai Lama şi un non- tibetane , a fost nepotul lui Altan Khan.
Verhaegen (2002 : p. 5-6) prevede că Tulku tradiţie a lui Dalai Lama a evoluat în , şi a fost inaugurat ca , o instituţie şi este recunoscut ca un "piatra de temelie identităţii tibetane şi cultură " :
Instituţia de la Dalai Lama a devenit , peste secole , un punct central al identităţii culturale tibetan; " . o întruchipare simbolică a caracterului naţional tibetan " Astăzi , Dalai Lama şi biroul lui Dalai Lama au devenit puncte focale în lupta lor spre independenţă şi , mai urgent , supravieţuire culturale . Dalai Lama este privit ca încarnare principal de Chenrezig ( denumit în continuare Avalokiteshvara în India ) , Bodhisattva al Compasiunii şi divinitate patron din Tibet . In acest rol Dalai Lama a ales să folosească pace şi compasiune în tratamentul său de poporul său şi asupritorii lui . În acest sens, Dalai Lama este întruchiparea unui ideal de valori tibetane şi o piatră de temelie a identităţii tibetane şi culturii .[10]
Verhaegen (2002 : p. 6 ) menţionează trans-formă de guvernare influenţa pe care instituţia a lui Dalai Lama a avut istoric, în domenii cum ar fi vestul Chinei, Mongolia, Ladakh în plus faţă de alte Himalaya Kingdoms :[11]
Lamas Lama au , de asemenea, a funcţionat ca ghid spiritual principal la multe regate Himalaya riverane Tibet , precum şi vestul Chinei , Mongolia si Ladakh . Lucrările literare ale Lama lui Dalai au , a lungul secolelor , inspirat mai mult de cincizeci de milioane de oameni în aceste regiuni . Aceste scrieri , care reflectă fuziune a filosofiei budiste încorporate în budismul tibetan , au devenit una din arhive din lume mare de gândire spirituale .
[edita] Unificarea din Tibet
Güshi KhanÎn 1630 , Tibetul a devenit încurcate în luptele pentru putere între creştere Manciuriană şi diverse Mongol şi Oirat facţiuni . Ligden Khan de Chakhar, se retrăgeau din Manchu , stabilit în Tibet pentru a distruge Yellow Hat sectă. El a murit pe drum în Koko Nur în 1634 .[12] Lui vasal Tsogt Taij a continuat lupta , chiar cu fiul său Arslan ucişi după Arslan a schimbat părţi . Tsogt Taij a fost învins şi ucis de către Güshi Khan de Khoshud în 1637 , care ar la rândul său deveni stăpân al Tibetului , şi acţionează ca un " protector al Bisericii Yellow " .[13] Güshi ajutat Al cincilea Dalai Lama să se stabilească ca cea mai înaltă autoritate spirituală şi politică în Tibet şi au distrus orice potenţiali rivali . Timpul de Dalai a cincea Lama a fost , cu toate acestea , de asemenea, o perioadă de dezvoltare culturală bogată .
deces al cincilea Dalai Lama a fost ţinut secret de cincisprezece ani de regent (Tibetan: Desi;Wylie: Sde - srid) , Sanggye Gyatso. Acest lucru a fost aparent făcut în aşa fel încât Palatul Potala ar putea fi terminat , şi pentru a preveni vecinii din Tibet , profitând de un interregnum în succesiunea de Lamas Lama .[14]
Tsangyang Gyatso , a Al şaselea Dalai Lama, nu a fost înscăunat până în 1697 . Tsangyang Gyatso sa bucurat de un stil de viaţă care a inclus de băut , compania de femei , şi a cântece de scris dragoste .[15] În 1705, Lobzang Khan de Khoshud utilizate escapadele de-al şaselea lui Dalai Lama ca scuză pentru a prelua controlul din Tibet . Regentul a fost ucis , iar Dalai Lama a trimis la Beijing . El a murit pe drum , în apropiere Koko Nur, aparent de la boală . Lobzang Khan a numit un nou Dalai Lama , care , cu toate acestea nu a fost acceptată de către şcoală Gelugpa . Kelzang Gyatso a fost descoperit în apropierea Koko Nur şi a devenit un candidat rival .
The Dzungars invadat Tibetul în 1717 , şi demis şi ucis pretendent Lobzang Khan la poziţia de Dalai Lama . Acest lucru a fost pe larg aprobat . Cu toate acestea, curând a început să prade locurile sfinte din Lhasa , care a adus un răspuns rapid de la împărat Kangxi în 1718 , dar expediţia lui militară a fost anihilată de către Dzungars , nu departe de Lhasa .[16][17]
A doua expediţie , mai mare , a trimis de împăratul Kangxi expulzat Dzungars din Tibet în 1720 , iar trupele au fost salutate ca eliberatori . Ei au adus Kelzang Gyatso cu ei de la Kumbum la Lhasa şi el a fost instalat ca de-a şaptea Dalai Lama în 1721 .[16][18]
După el [ Jamphel Gyatso al VIII-lea Dalai Lama (1758-1804) ] , a IX-a şi Dalai a Xa Lama a murit înainte de a atinge majoritatea lor : unul dintre ei este credibil a declarat că a fost ucis şi suspiciuni puternice se ataseaza la alta . The XI şi XII au fost fiecare înscăunat , dar murit la scurt timp după ce a fost investit cu putere . De 113 ani , prin urmare , autoritatea supremă din Tibet a fost în mâinile unui Regent Lama , cu excepţia de aproximativ doi ani, când o să birou nobil deţinute şi pentru perioade scurte de regulă nominale de al XI-lea şi Dalai Lama XII .
Ea a fost uneori sugerat că această stare de lucruri a fost adus de către Ambans -the- Rezidenţi Imperial din Tibet , pentru că ar fi mai uşor să controleze Tibet printr-o Regent decât atunci când un Dalai Lama , cu puterea lui absoluta , a fost la cap ale guvernului . Că nu este adevărat . The reflux regulat şi fluxul de evenimente a urmat cursul stabilit . Locuitorii Imperial din Tibet , după culoare prima zel în 1750 , a crescut mai puţin şi mai puţin interesate şi eficient . Tibet a fost , pentru a le , exil din urbanitate şi cultura de Peking , şi aşa mai departe de domina Regents , a Ambans au permis să fie dominat . A fost ambiţia şi lăcomia de putere de tibetani care au dus la cinci succesive Dalai Lama a fost supus la tutela continuu .
[19]
Thubten Jigme Norbu , fratele mai mare al prezent 14-lea Dalai Lama , descrie aceste evenimente nefericite , după cum urmează :[20]
Este , probabil, mai mult decât o coincidenţă faptul că între a şaptea şi deţinătorii treisprezecelea din acest birou, doar un singur a atins majoratul . Al optulea , Gyampal Gyatso , a murit când el a fost în treizeci de ani , Lungtog Gyatso când el a fost unsprezece , Tsultrim Gyatso la optsprezece ani, Khadrup Gyatso când el era de optsprezece , de asemenea , şi Krinla Gyatso la aproximativ aceeaşi vârstă . Circumstanţele sunt de aşa natură încât este foarte probabil ca unele , dacă nu toate , au fost otrăviţi , fie de către tibetani loiali pentru a fi impostori chineză - numiţi , sau de chinezi pentru a nu fi în mod corespunzător gestionat .
Tronul aşteaptă întoarcerea lui Dalai Lama . de vară reşedinţă de 13 Dalai Lama , Nechung, Tibet .Thubten Gyatso, al 13-lea Dalai Lama , a preluat puterea hotărâri de la mănăstiri , care a avut anterior o mare influenţă asupra Regent , în timpul 1895. Având în vedere cele două perioade de exil în 1904-1909 , pentru a scăpa de invazia britanică din 1904 , şi 1910 la 1912 să scape de o invazie chinez , el a devenit foarte conştient de complexitatea politicii internaţionale şi a fost primul Dalai Lama să devină conştienţi de importanţa relaţiilor externe . După întoarcerea sa din exil în India şi Sikkim în cursul lunii ianuarie 1913, el a preluat controlul asupra relaţiilor externe şi tratate direct cu Maharadjah şi britanic ofiţer politic în Sikkim şi regele Nepal , mai degrabă decât închirierea Kashag sau parlament o fac .[21]
Thubten Gyatso a emis o Declaraţia de Independenţă pentru regatul său în Central Tibet din China în vara anului 1912 şi standardizate un steag tibetan , deşi nici un alt stat suveran recunoscut independenţa .[22] El a expulzat Ambans şi toate civili chinezi în ţară , şi a instituit măsuri multe[care ?] pentru a moderniza Tibet .[23] Thubten Gyatso a murit în 1933 . 14-lea Dalai Lama, nu a fost oficial inscaunat până la 17 noiembrie 1950, în timpul Republica Populară Chineză invazie a regatului trecătoare .
Temându-se pentru viaţa în urma unei revolte în Tibet în 1959 , al 14-lea Dalai Lama a fugit în India, unde el a condus o guvern în exil de atunci. În 2001 , el a cedat puterea absolută asupra guvernului pentru un parlament ales de exilaţi selectate tibetane . El a pledat pentru independenţa deplină pentru Tibet, deşi un popular referendum în anii 1990 cerut el a caute autonomie în schimb .[24] El caută încă o mare autonomie, din China , deşi el a ameninţat să se întoarcă la pledează pentru independenţă în cazul în care această strategie nu funcţionează .[25]
Reşedinţă
Palatul Potala
NorbulingkaIncepand cu Cincilea Dalai Lama şi până zbor al 14-lea Dalai Lama în exil în 1959, Lama Dalai a petrecut iarna la Palatul Potala şi de vară de la Norbulingka Palatul şi parcul . Ambele sunt în Lhasa şi la aproximativ 3 km distanţă .
Ca urmare a eşuat 1959 tibetane revoltei, al 14-lea Dalai Lama căutat refugiu în India. Pe atunci indian prim-ministru , Jawaharlal Nehru, A permis în Dalai Lama şi coteria lui oficialilor guvernamentali tibetan . Dalai Lama a , deoarece a trăit în exil în Dharamsala, în starea de Himachal Pradesh în nordul Indiei, în cazul în care centrală tibetan Administraţia este, de asemenea stabilit . Refugiaţi tibetani au construit şi a deschis multe şcoli şi temple budiste din Dharamsala .
Căutarea pentru reîncarnare
De căutare pentru al 14-lea Dalai Lama a luat Lamas mare la Taktser în Amdo
Palden Lhamo, spiritul gardian de sex feminin din lac sacru , Lhamo La OST, care a promis Gendun Drup la 1 Dalai Lama într-una din viziunile sale că " ea ar proteja linia reîncarnare a Lama lui Dalai "Prin tradiţie Himalaya , phowa ( Tibetan ) este disciplina care transferă mindstream a corpului animalului destinate . La moartea lui Dalai Lama şi consultare cu Nechung Oracle, o căutare pentru a Lama reîncarnare, sau yangsi (yang srid) , se desfăşoară . În mod tradiţional a fost responsabilitatea Lamas Superior al Tradiţiei Gelugpa şi guvernul tibetan pentru a găsi reîncarnarea lui . Procesul poate dura aproximativ doi sau trei ani pentru a identifica Dalai Lama , şi pentru al 14-lea , Tenzin Gyatso aceasta era de patru ani înainte de el a fost găsit . De căutare pentru Dalai Lama a fost de obicei limitat istoric la Tibet , deşi Tulku treilea a fost născut în Mongolia. Tenzin Gyatso , deşi , a declarat că există o şansă ca el nu va fi renaşte , deşi dacă acesta este renăscut nu va fi în Republica Populară Chineză .[27] În autobiografia sa , Libertatea În exil, el afirmă că după ce moare , este posibil ca oamenii sa nu va mai doresc un Dalai Lama , caz în care nu ar fi nici o căutare pentru reîncarnare a lui Dalai lui . "Deci , am putea lua renasterea ca o insectă , sau un animal - orice s-ar fi de cea mai mare valoare la cel mai mare număr de fiinţe simţitoare" .
Lama mare utilizate mai multe moduri în care pot creşte şansele de a găsi reîncarnare . Mare Lamas vizita adesea lac sfânt , numit Lhamo La OST, în centrul Tibet şi urmăriţi pentru un semn din lac în sine . Aceasta poate fi fie o viziune sau anumite semne de direcţia în care să caute şi acest lucru a fost modul în care Tenzin Gyatso a fost găsit . Se spune că Palden Lhamo, spiritul gardian de sex feminin din lac sacru , Lhamo La OST, a promis Gendun Drup, 1 Dalai Lama într-una din viziunile sale ", că ea ar proteja linia reîncarnare a Lama lui Dalai . " Inca de la momentul Gendun Gyatso, două Dalai Lama , care a oficializat sistemul , Regents şi alţi călugări au plecat la lac pentru a căuta orientări cu privire la alegerea reîncarnare următoare prin viziuni în timp ce medita acolo .[28]
Forma special de Palden Lhamo la Lhamo La OST este Gyelmo Maksorma , " victorioase Cel care se întoarce Enemies " . Lacul este uneori menţionată ca " Pelden Lhamo Kalideva " , care indică faptul că Palden Lhamo este o emanaţie a zeiţei Kali, SHAKTI de Hindus Dumnezeu Shiva.[29]
Lhamo Latso ... [ este ] o bijuterie strălucitoare azuriu stabilit într-un inel de munţi gri . Altitudinea şi a vârfurilor din jur se combină pentru a da un climat extrem de schimbătoare , şi trecerea continuă de nor si vant creează un model în continuă mişcare pe suprafaţa apelor . Pe această suprafaţă viziuni apărea la cei care le caută în cadrul dreptul de spirit .[30]
A fost aici că, în 1935, Regent , Reting Rinpoche, a primit o viziune clară de trei litere tibetane şi de o mănăstire cu un acoperiş de jad , verde şi auriu , şi o casă cu ţigle turcoaz , care a dus la descoperirea de Tenzin Gyatso, în prezent 14-lea Dalai Lama.[31][32][33]
Mare Lamas poate avea , de asemenea, o viziune de un vis sau în cazul în care Dalai Lama a fost incinerat , acestea vor monitoriza de multe ori direcţia de fum ca o indicaţie a direcţiei de renaştere .[27]
Odată ce Lamas High -au găsit acasă şi băiatul ei cred a fi reincarnarea , băiatul trece printr-o serie de teste pentru a afirma renaştere . Ele prezintă o serie de artefacte , dintre care numai unele au aparţinut anterior Dalai Lama , şi dacă băiatul alege elementele care au aparţinut anterior Dalai Lama , acest lucru este văzut ca un semn , împreună cu toate de alte indicaţii , care băiatul este reîncarnarea .
În cazul în care există un singur băiat găsit , lama de mare va invita viaţă Buddha din cele trei manastiri mari , împreună cu clerul secular şi oficialii călugăr , pentru a confirma concluziile lor şi va raporta apoi la guvernul central , prin ministrul de Tibet . Mai târziu, un grup format din trei servitori majore ale lui Dalai Lama , oficialii eminent şi trupele va colecta băiat şi familia sa şi de călătorie pentru a Lhasa, în cazul în care băiatul nu ar fi luate , de obicei la Drepung Manastirea pentru a studia sutra budist în pregătirea pentru asumarea rolului de lider spiritual al Tibetului .[27]
Cu toate acestea, în cazul în care există mai multe posibilităţi de reîncarnare , în regenţi trecut, şi funcţionarii eminenţi şi călugări de la Jokhang în Lhasa, şi ministrul pentru Tibet va decide asupra individului prin punerea numelor de băieţi " în interiorul -o urnă şi desen un lot in public dacă a fost prea dificil de a judeca reîncarnare iniţial .
Viitorul poziţia
The 14-lea Dalai Lama, Gyatso Tenzin în 2007
Camera de predare principal al lui Dalai Lama în Dharamsala, IndiaVerhaegen (2002 : p. 5 ) prevede:
La mijlocul anilor 1970 Tenzin Gyatso , al paisprezecelea Dalai Lama , a declarat pentru un ziar polonez că el a crezut ca va fi ultimul Dalai Lama . Într-un interviu ulterior publicat în presa de limbă engleză el a declarat: " Dalai de birou Lama a fost o instituţie creată pentru a ajuta pe alţii Este posibil ca acesta va avea trait în curând utilitatea ei . . "[37] Aceste declaraţii a determinat o furori printre tibetani în India . Multe nu putea să creadă că o astfel de opţiune ar putea fi considerat chiar . De asemenea, sa considerat că nu a fost decizia lui Dalai Lama sa se reincarneze . Mai degrabă , au simţit că, deoarece Dalai Lama este o instituţie naţională a fost , până la oamenii din Tibet pentru a decide dacă sau nu ( sic ), Dalai Lama ar trebui să reîncarna .[38]
Guvernul a Republica Populară Chineză ( RPC ) a susţinut puterea de a aproba numirea de " mare " reîncarnările în Tibet , bazat pe un precedent stabilit de Qianlong Împăratul de Dinastiei Qing. Împăratul Qianlong a instituit un sistem de selectare a lui Dalai Lama şi Panchen Lama printr-o loterie care a folosit o urna de aur cu nume învelite în smocuri de orz . Această metodă a fost folosită de câteva ori, atât pentru poziţiile în timpul secolului 19 , dar în cele din urmă a căzut în desuetudine . În 1995 , Dalai Lama a ales să procedeze la selectarea reîncarnare 11 a Panchen Lama fără a se utiliza Urnă de Aur , în timp ce guvernul chinez a insistat asupra faptului că trebuie să fie utilizate . Acest lucru a dus la două rivale Panchen Lama : Gyaincain Norbu ales printr-un proces guvernului chinez , şi Gedhun Choekyi Nyima cum ales de Dalai Lama .
În perioada septembrie 2007, guvernul chinez a spus toti calugarii de mare trebuie să fie aprobat de guvern, care ar include selectarea 15 Dalai Lama după moartea lui Tenzin Gyatso. Deoarece prin tradiţie , Panchen Lama trebuie să aprobe reîncarnarea lui Dalai Lama , care este o altă metodă posibilă de control .
Ca răspuns la acest scenariu , Tashi Wangdi, reprezentantul 14-lea Dalai Lama, a răspuns că selecţia guvernul chinez ar fi lipsită de sens . " Nu se poate impune o Imam, O Arhiepiscop, Sfinti , orice religie ... nu poti impune politic aceste lucruri pe oameni ", a spus Wangdi . " Trebuie să fie o decizie de urmaşii acestei tradiţii . Chinezii pot folosi puterea lor politic : vigoare. Din nou , este lipsită de sens . Ca lor Panchen Lama . Şi ei nu pot ţine lor Panchen Lama în Tibet . Au încercat să-l aducă la lui manastire de multe ori , dar oamenii nu l-ar vedea. Cum poti avea un lider religios de genul asta ? "[39]
Dalai Lama a spus ca încă din 1969 că a fost pentru tibetani de a decide dacă instituţia de la Dalai Lama ", ar trebui să continue sau nu . "[40] El a dat trimitere la un eventual vot care au loc în viitor, pentru toate buddhişti tibetani pentru a decide dacă doresc să recunoască renaşterea lui .[41] Ca răspuns la posibilitatea ca RPC poate încercarea de a alege succesorul său , Dalai Lama a declarat că nu va renaşte într-o ţară controlată de către Republica Populară Chineză sau în orice altă ţară care nu este gratuit
Introducerea lui Dalai Lama în cultura occidentală populare
Datorită izolării politice şi geografice a Tibetului , a fost menţionat numai în mică de persona lui Dalai Lama sau Tibet, în mainstream cultura occidentală populară înainte de Dalai Lama stânga Tibet în 1959 şi a început să călătoresc pe plan internaţional .
mai devreme New York Times menţiune cu privire la Dalai Lama a fost într-o 08 iulie 1853 articol intitulat " Soarta Asia " , unde Dalai Lama a fost menţionată o dată de nume[44] în contextul naţiunilor mai mari care doresc teritoriul şi influenţa în Asia . A 03 martie 1878 Ori articol intitulat " Alegerea lui Dalai Lama ", descrie procesul în timpul 1841 de găsire a noului Dalai Lama şi alegerea între candidaţi copil de patru .
În 11 februarie 1924 problema Timp revista , într-un articol intitulat " Everest Assault " ,[45] Dalai Lama este menţionat ca da permisiunea de a ofiţerilor armatei britanice în încercarea lor de a scară Muntele Everest .
În timpul începutul anilor 1940 , Armata Statelor Unite a reusit o expediţie în Tibet , ca regia de preşedintele Franklin D. Roosevelt , pentru a aduce daruri la Dalai Lama , şi să consolideze relaţia dintre Statele Unite şi Tibet în timpul al doilea război mondial . Această expediţie a fost documentată pe culoare de 16 mm, film de către Armata Statelor Unite .
Universal Filme de actualităţi , care ecranat prezentari film de lung metraj în cinematografele americane , prin anii 1960 , produse segmente de actualităţi descrie pe Dalai Lama la publicul american în anii 1950 înainte de invazia din 1950 Tibet de către China, , precum şi raportarea cu privire la invazia din Tibet în sine . Au fost , de asemenea, Universal Filme de actualităţi de raportare pe 1959 fugeau de al 14-lea Dalai Lama în nordul Indiei . Odată ajuns în India , a declarat el despre ceea ce văzuse , inclusiv distrugerea mănăstirilor .[46]
Dalai Lama a fost pe coperta de Timp revista pe 20 aprilie 1959 , cu titlul "The Escape care a zguduit Reds " .
După al 14-lea Dalai Lama (Tenzin Gyatso) a primit Premiul Nobel pentru Pace în 1989 , sensibilizarea publicului cu privire Dalai Lama a devenit şi mai răspândit , şi Dalai Lama a devenit subiectul filme mai multor , inclusiv Şapte ani în Tibet încearcă Brad Pitt, Martin Scorsesee film de lung metraj Kundun, precum si filme documentare , inclusiv din 2008 teatral eliberat Dalai Lama Renaştere,[47] narat de Harrison Ford.
The 14-lea Dalai Lama, Gyatso Tenzin în 2007
Camera de predare principal al lui Dalai Lama în Dharamsala, IndiaVerhaegen (2002 : p. 5 ) prevede:
marți, 28 septembrie 2010
luni, 27 septembrie 2010
bdm: bdm: bdm: bdm: bdm#links#links#links
bdm: bdm: bdm: bdm: bdm#links#links#links
Sherlock Holmes şi-a construit reputaţia dezlegând cele mai încâlcite enigme. Cu ajutorul doctorului John Watson, colaboratorul său de încredere, renumitul “detectiv consultant” a devenit indispensabil pentru descoperirea infractorilor de orice fel, bazându-se fie pe puterea sa de observaţie, pe deducţia sa infailibilă, fie, la nevoie, pe forţa pumnului.
Dar acum, deasupra Londrei se adună norii unei ameninţări cu care Holmes nu s-a mai confruntat până acum…dar pe care abia o aşteaptă.
După un şir lung de crime violente de tip ritual, Holmes şi Watson sosesc la timp pentru a o salva pe ultima lui victimă şi pentru a-l prinde pe ucigaş: recidivistul Lord Blackwood. În timp ce se apropie data osândei sale prin spânzurătoare, Blackwood—care îi terorizase pe colegii de puşcărie şi totodată pe gardieni cu puterea sa de a stârni şi folosi forţele răului—îl previne pe Holmes că moartea nu va avea nicio putere asupra sa, iar după cum se va vedea, execuţia va eşua conform planurilor lui Blackwood.
Iar atunci când Blackwood pare a-şi fi dus la bun sfârşit toate ameninţările, aparenta sa reînviere seamănă panică în Londra şi confuzie în rândul celor de la Scotland Yard. Dar pentru Holmes, acest joc este doar o nouă provocare.
Portretizându-l din nou pe cel mai faimos erou al lui Sir Arthur Conan Doyle, Robert Downey Jr. îl interpretează pe legendarul detectiv, Sherlock Holmes. Dovedind abilităţi de luptă la fel de puternice ca şi renumita sa inteligenţă, Holmes uzează de cele mai ingenioase metode pentru a descâlci iţele unui caz extrem de complicat, călătorind acolo unde nu i-ar fi trecut nimănui prin minte, pentru a găsi ceea ce alţii nici măcar nu şi-au imaginat vreodată.
Jude Law îl interpretează pe Watson, aliatul dintotdeauna al lui Holmes, care i se alătură ca de obicei pentru a rezolva ultimul caz, înainte ca doctorul să înceapă o viaţă nouă, de om însurat. Rachel McAdams joacă rolul Irenei Adler, o americancă care este pe cât de atrăgătoare, pe atât de periculoasă, având o relaţie furtunoasă cu detectivul, ce constituie, de altfel, singura şaradă pe care acesta nu o poate rezolva. Mark Strong îl interpretează pe Lordul Blackwood, dotat cu un intelect redutabil, care, combinat cu ambiţia şi lipsa sa de scrupule, îl face să fie un adversar de temut. Eddie Marsan îl întruchipează pe angajatul Scotland Yard, Inspectorul Lestrade, care e impresionat şi totodată timorat de marele Sherlock Holmes.
Warner Bros. Pictures prezintă, în asociere cu Village Roadshow Pictures, o producţie Silver Pictures, în asociere cu Wigram Productions, un film de Guy Ritchie, “Sherlock Holmes.” Ritchie asigură regia filmului după un scenariu de Michael Robert Johnson, Anthony Peckham şi Simon Kinberg, după o idee de Lionel Wigram şi Michael Robert Johnson. Joel Silver, Lionel Wigram, Susan Downey şi Dan Lin sunt producătorii filmului, iar Michael Tadross şi Bruce Berman sunt producătorii executivi, în timp ce Steve Clark-Hall este co-producător.
Echipa de creaţie din spatele camerei de filmat îi include pe directorul de imagine, premiat cu Oscar, Philippe Rousselot (“A River Runs Through It”), scenografa, nominalizată la Oscar, Sarah Greenwood (“Atonement,” “Pride & Prejudice”), editorul James Herbert (“RocknRolla”), şi designerul de costume, premiat cu Oscar, Jenny Beavan (“A Room With a View”). Muzica este compusă de compozitorul Hans Zimmer (“The Lion King,” “Gladiator”), laureat al premiului Oscar şi posesor al mai multor nominalizări la Oscar. “Sherlock Holmes” va fi distribuit internaţional de Warner Bros. Pictures, o companie aparţinând Warner Bros. Entertainment Company.
Sherlock Holmes este un detectiv particular, un personaj de ficțiune de la sfârșitul secolului al 19-lea și începutul secolului 20, a cărui primă "apariție publică" a fost în 1887, fiind creat de scriitorul și medicul britanic Sir Arthur Conan Doyle.
Sherlock Holmes a devenit faimos pentru cunoștințele sale profunde în cele mai variate domenii, spiritul său de observație remarcabil, profunzimea gândirii sale și înțelegerea logică a celor mai variate cazuri și întâmplări. Holmes este probabil cel mai faimos detectiv fictiv și, desigur, unul dintre cele mai cunoscute și universal recunoscute personaje literare.
Conan Doyle a scris patru romane și cincizeci și șase de povestiri sau nuvele în care apare creația sa literară. Aproape toate sunt povestite de Doctorul John H. Watson, prietenul și biograful lui Holmes, cu excepția notabilă a două dintre ele, narate de însuși Sherlock Holmes și alte două, scrise la persoana a treia.
Povestirile au apărut la început într-un serial al revistei The Strand, urmând apoi să apară de-a lungul unei perioade de mai bine de patruzeci de ani. Această modalitate de apariție era foarte comună a acelor timpuri întrucât și operele lui Charles Dickens, spre exemplu, au apărut, la rândul lor, într-o manieră foarte asemănătoare. Considerând ansamblul tuturor povestirilor, nuvelelor și romanelor, perioada temporală acoperită este 1878 - 1903, cu un caz final în 1914.
Este interesant de observat că acest personaj literar a devenit atât de faimos de-a lungul timpului încât a devenit probabil cel mai jucat personaj de către cei mai mulți actori. În același timp, conform unei estimări făcută de ziarul The Times, după 1964 vânzările în întreaga lume a povestirilor cu Sherlock Holmes au trecut pe locul doi, după Biblie, care este de departe cea mai vândută carte a tuturor timpurilor
Memoriile lui Sherlock Holmes (în engleză The Memoirs of Sherlock Holmes) este o colecție de 12 povestiri polițiste scrise de Sir Arthur Conan Doyle și avându-l în rolul principal pe faimosul detectiv. Cartea originală a fost ilustrată de Sidney Paget.
Acestea povestiri scurte au fost publicate inițial ca simple povestiri în revista Strand Magazine în perioada decembrie 1892 - decembrie 1893, apoi în volum, în 1894, editat de George Newnes Ltd din Anglia.
Povestiri
Cele 12 povestiri (11 în edițiile americane) ale acestei colecții sunt următoarele:
"Stea de Argint"
"Aventura cutiei de carton" (această povestire este în volumul Ultima reverență în edițiile americane ale canonului)
"Fața galbenă"
"Funcționarul agenției de bursă"
"Vasul "Gloria Scott""
"Ritualul Musgrave"
"Enigma din Reigate"
"Omul necinstit"
"Pacientul rezident"
"Traducătorul de greacă"
"Tratatul naval"
"Ultima problemă" Diferențe între ediții
Prima ediție londoneză a Memoriilor din 1894 nu a inclus povestirea "Aventura cutiei de carton", deși toate cele 12 povestiri fuseseră publicate anterior în revista Strand Magazine. Prima ediție americană a inclus această povestire, dar a fost foarte repede retrasă și înlocuită cu o ediție revizuită care a omis-o.
Motivul care stă la baza acestei omisiuni este neclar. În Marea Britanie, povestirea a fost scoasă aparent la cererea lui Doyle deoarece includea o referire la adulter și nu era recomandată pentru tinerii cititori. Aceasta ar putea fi cauza eliminării sale rapide din ediția americană și unele surse presupun că editorul a crezut că povestirea era prea scandaloasă pentru publicul american.
Ca urmare, această povestire nu a fost republicată în SUA timp de mai mulți ani, fiind ulterior inclusă în volumul Ultima reverență. Chiar și astăzi, mulți editori americani ai canonului holmesian o includ în Ultima reverență, în timp ce majoritatea edițiilor britanice păstrează povestirea la locul ei inițial din Memoriile lui Sherlock Holmes.
În plus, când povestirea a fost scoasă din Memorii, paginile ei de la început, în care Holmes îl imită pe Dupin, au fost transferate la începutul povestirii "Pacientul rezident". În unele ediții americane ulterioare ale Memoriilor, în care se omite "Aventura cutiei de carton", acest transfer continuă să apară. Sunt povesti de care cand eram mic nu ma puteam dezlipi de la cartile ale Sherlock Holmes.acum aveti si filme cu Sherlock Holmes doar trimiteti adresa acestui bloog prieteniilor tai care iubesc sherlock Holmes.Cu respct pt cititori mei am sa mai public filme cu Sherlock Holmes.Cu respect.Birta Daniel Mihai
Sherlock Holmes şi-a construit reputaţia dezlegând cele mai încâlcite enigme. Cu ajutorul doctorului John Watson, colaboratorul său de încredere, renumitul “detectiv consultant” a devenit indispensabil pentru descoperirea infractorilor de orice fel, bazându-se fie pe puterea sa de observaţie, pe deducţia sa infailibilă, fie, la nevoie, pe forţa pumnului.
Dar acum, deasupra Londrei se adună norii unei ameninţări cu care Holmes nu s-a mai confruntat până acum…dar pe care abia o aşteaptă.
După un şir lung de crime violente de tip ritual, Holmes şi Watson sosesc la timp pentru a o salva pe ultima lui victimă şi pentru a-l prinde pe ucigaş: recidivistul Lord Blackwood. În timp ce se apropie data osândei sale prin spânzurătoare, Blackwood—care îi terorizase pe colegii de puşcărie şi totodată pe gardieni cu puterea sa de a stârni şi folosi forţele răului—îl previne pe Holmes că moartea nu va avea nicio putere asupra sa, iar după cum se va vedea, execuţia va eşua conform planurilor lui Blackwood.
Iar atunci când Blackwood pare a-şi fi dus la bun sfârşit toate ameninţările, aparenta sa reînviere seamănă panică în Londra şi confuzie în rândul celor de la Scotland Yard. Dar pentru Holmes, acest joc este doar o nouă provocare.
Portretizându-l din nou pe cel mai faimos erou al lui Sir Arthur Conan Doyle, Robert Downey Jr. îl interpretează pe legendarul detectiv, Sherlock Holmes. Dovedind abilităţi de luptă la fel de puternice ca şi renumita sa inteligenţă, Holmes uzează de cele mai ingenioase metode pentru a descâlci iţele unui caz extrem de complicat, călătorind acolo unde nu i-ar fi trecut nimănui prin minte, pentru a găsi ceea ce alţii nici măcar nu şi-au imaginat vreodată.
Jude Law îl interpretează pe Watson, aliatul dintotdeauna al lui Holmes, care i se alătură ca de obicei pentru a rezolva ultimul caz, înainte ca doctorul să înceapă o viaţă nouă, de om însurat. Rachel McAdams joacă rolul Irenei Adler, o americancă care este pe cât de atrăgătoare, pe atât de periculoasă, având o relaţie furtunoasă cu detectivul, ce constituie, de altfel, singura şaradă pe care acesta nu o poate rezolva. Mark Strong îl interpretează pe Lordul Blackwood, dotat cu un intelect redutabil, care, combinat cu ambiţia şi lipsa sa de scrupule, îl face să fie un adversar de temut. Eddie Marsan îl întruchipează pe angajatul Scotland Yard, Inspectorul Lestrade, care e impresionat şi totodată timorat de marele Sherlock Holmes.
Warner Bros. Pictures prezintă, în asociere cu Village Roadshow Pictures, o producţie Silver Pictures, în asociere cu Wigram Productions, un film de Guy Ritchie, “Sherlock Holmes.” Ritchie asigură regia filmului după un scenariu de Michael Robert Johnson, Anthony Peckham şi Simon Kinberg, după o idee de Lionel Wigram şi Michael Robert Johnson. Joel Silver, Lionel Wigram, Susan Downey şi Dan Lin sunt producătorii filmului, iar Michael Tadross şi Bruce Berman sunt producătorii executivi, în timp ce Steve Clark-Hall este co-producător.
Echipa de creaţie din spatele camerei de filmat îi include pe directorul de imagine, premiat cu Oscar, Philippe Rousselot (“A River Runs Through It”), scenografa, nominalizată la Oscar, Sarah Greenwood (“Atonement,” “Pride & Prejudice”), editorul James Herbert (“RocknRolla”), şi designerul de costume, premiat cu Oscar, Jenny Beavan (“A Room With a View”). Muzica este compusă de compozitorul Hans Zimmer (“The Lion King,” “Gladiator”), laureat al premiului Oscar şi posesor al mai multor nominalizări la Oscar. “Sherlock Holmes” va fi distribuit internaţional de Warner Bros. Pictures, o companie aparţinând Warner Bros. Entertainment Company.
Sherlock Holmes este un detectiv particular, un personaj de ficțiune de la sfârșitul secolului al 19-lea și începutul secolului 20, a cărui primă "apariție publică" a fost în 1887, fiind creat de scriitorul și medicul britanic Sir Arthur Conan Doyle.
Sherlock Holmes a devenit faimos pentru cunoștințele sale profunde în cele mai variate domenii, spiritul său de observație remarcabil, profunzimea gândirii sale și înțelegerea logică a celor mai variate cazuri și întâmplări. Holmes este probabil cel mai faimos detectiv fictiv și, desigur, unul dintre cele mai cunoscute și universal recunoscute personaje literare.
Conan Doyle a scris patru romane și cincizeci și șase de povestiri sau nuvele în care apare creația sa literară. Aproape toate sunt povestite de Doctorul John H. Watson, prietenul și biograful lui Holmes, cu excepția notabilă a două dintre ele, narate de însuși Sherlock Holmes și alte două, scrise la persoana a treia.
Povestirile au apărut la început într-un serial al revistei The Strand, urmând apoi să apară de-a lungul unei perioade de mai bine de patruzeci de ani. Această modalitate de apariție era foarte comună a acelor timpuri întrucât și operele lui Charles Dickens, spre exemplu, au apărut, la rândul lor, într-o manieră foarte asemănătoare. Considerând ansamblul tuturor povestirilor, nuvelelor și romanelor, perioada temporală acoperită este 1878 - 1903, cu un caz final în 1914.
Este interesant de observat că acest personaj literar a devenit atât de faimos de-a lungul timpului încât a devenit probabil cel mai jucat personaj de către cei mai mulți actori. În același timp, conform unei estimări făcută de ziarul The Times, după 1964 vânzările în întreaga lume a povestirilor cu Sherlock Holmes au trecut pe locul doi, după Biblie, care este de departe cea mai vândută carte a tuturor timpurilor
Memoriile lui Sherlock Holmes (în engleză The Memoirs of Sherlock Holmes) este o colecție de 12 povestiri polițiste scrise de Sir Arthur Conan Doyle și avându-l în rolul principal pe faimosul detectiv. Cartea originală a fost ilustrată de Sidney Paget.
Acestea povestiri scurte au fost publicate inițial ca simple povestiri în revista Strand Magazine în perioada decembrie 1892 - decembrie 1893, apoi în volum, în 1894, editat de George Newnes Ltd din Anglia.
Povestiri
Cele 12 povestiri (11 în edițiile americane) ale acestei colecții sunt următoarele:
"Stea de Argint"
"Aventura cutiei de carton" (această povestire este în volumul Ultima reverență în edițiile americane ale canonului)
"Fața galbenă"
"Funcționarul agenției de bursă"
"Vasul "Gloria Scott""
"Ritualul Musgrave"
"Enigma din Reigate"
"Omul necinstit"
"Pacientul rezident"
"Traducătorul de greacă"
"Tratatul naval"
"Ultima problemă" Diferențe între ediții
Prima ediție londoneză a Memoriilor din 1894 nu a inclus povestirea "Aventura cutiei de carton", deși toate cele 12 povestiri fuseseră publicate anterior în revista Strand Magazine. Prima ediție americană a inclus această povestire, dar a fost foarte repede retrasă și înlocuită cu o ediție revizuită care a omis-o.
Motivul care stă la baza acestei omisiuni este neclar. În Marea Britanie, povestirea a fost scoasă aparent la cererea lui Doyle deoarece includea o referire la adulter și nu era recomandată pentru tinerii cititori. Aceasta ar putea fi cauza eliminării sale rapide din ediția americană și unele surse presupun că editorul a crezut că povestirea era prea scandaloasă pentru publicul american.
Ca urmare, această povestire nu a fost republicată în SUA timp de mai mulți ani, fiind ulterior inclusă în volumul Ultima reverență. Chiar și astăzi, mulți editori americani ai canonului holmesian o includ în Ultima reverență, în timp ce majoritatea edițiilor britanice păstrează povestirea la locul ei inițial din Memoriile lui Sherlock Holmes.
În plus, când povestirea a fost scoasă din Memorii, paginile ei de la început, în care Holmes îl imită pe Dupin, au fost transferate la începutul povestirii "Pacientul rezident". În unele ediții americane ulterioare ale Memoriilor, în care se omite "Aventura cutiei de carton", acest transfer continuă să apară. Sunt povesti de care cand eram mic nu ma puteam dezlipi de la cartile ale Sherlock Holmes.acum aveti si filme cu Sherlock Holmes doar trimiteti adresa acestui bloog prieteniilor tai care iubesc sherlock Holmes.Cu respct pt cititori mei am sa mai public filme cu Sherlock Holmes.Cu respect.Birta Daniel Mihai
duminică, 26 septembrie 2010
bdm: bdm: bdm: bdm: bdm#links
bdm: bdm: bdm: bdm: bdm#links Salutare am revenit cu o noua poveste.
Amintiri din vara copilariei
Mai sunt putine zile din vara aceasta fierbinte. Ii va lua locul in curand rugina toamnei. Doar vara copilariei mele e fara de sfarsit. Pot sa ma intorc acolo oricand si sa ma incalzesc la soarele ei urias. Pot oricand sa ma scald in zilele fara sfarsit si pot sa stau, de vreau, in umbra nucului drag, iar pentru asta nu trebuie decat sa trag adanc aer in piept, sa-l iau pe Tanu - Motanu in brate si sa pornesc la drum. Veniti cu mine!
Locul
Am avut norocul si bucuria sa cresc in casa bunicii mele din Maramures, departe de oras, langa o padure uriasa, al carei capat nu l-am vazut nicicand. As putea ajunge acolo si as putea s-o cercetez cu rabdarea si mintea de acuma, dar nu vreau, pentru ca sunt sigura ca orice as afla nou despre ea, orice as vedea, nici o noutate n-ar mai fi atat de mare, de surprinzatoare, incat sa depaseasca tainele pe care le-am aflat atunci, demult, cand una-doua treceam puntea peste apa Vaii Albe si ma pierdeam printre copaci. Ulita copilariei urca o panta blanda, la mijlocul careia era casa, inconjurata de atata verdeata, inca t ai fi putut zice ca a crescut si ea, odata cu pomii, cu ierburile si cu florile ce o inconjurau. Gradina era uriasa. Si nici nu indrazneam sa intru in ierburile inalte, pline de ganganii iuti, fluturi colorati si bondari lenesi. Ramaneam cel mai ades pe potecuta care ducea spre izvorul cu apa rece. Acela a fost primul meu loc de joaca, in umbra racoroasa a unor pruni si a unui nuc nemaivazut de mare. Nu prea m-am jucat cu papusi, nu mi-au placut. De fapt, nici n-am avut decat una, cu capul roz, din portelan, si par moale de ata, imbracata intr-o haina albastra. Imi faceam, mai degraba, singura jucarii din frunze si ierburi, din pietricele si lemnisoare, care erau cele mai de seama comori. O pietricica slefuita de ape, cu irizatii verzui, era mai pretioasa decat orice papusa simandicoasa cu palarie si pelerina, vazuta odata in vitrina unei pravalii. Un lemnisor uscat, cu doua brate, intre care puteam prinde un leganus din iarba, n-avea pereche la "bursa" noutatilor. Nu-mi trebuiau multe ca sa-mi inventez jocuri noi si nu ma saturam niciodata de ele. Lumea era atat de mare si de plina de necunoscut, incat n-aveam vreme pentru plictiseala. Mi-ajungea sa ma cred stapana acelui rai fara capat si eram multumita cat pentru sapte vieti. Ma si purtam ca un general de osti, incaltata cu niste bocanci negri, cu catarame de metal, pe care mi-i lasase Mosul Nicolaie in fereastra. "Domnia" asta fara griji a tinut, insa, pana intr-o zi, in care am suferit o mare infrangere. Cat stateam ascunsa in ierburi, a venit ploaia. Am auzit mai intai un fasait ce cobora dinspre munte si apoi am vazut-o asa cum n-am mai vazut de-atunci niciodata venind ploaia. Adica, nu venea de sus, din cer, din nori, venea ca o perdea dinspre munte, o perdea verticala ce se apropia vazand cu ochii de locul jocurilor mele. Am fugit din fata ei, dar nu m-au ajutat nici bocancii, nici lacrimile, nici rugamintile. Ploaia m-a ajuns in drumul spre casa si asa am invatat pentru intaia data gustul celui invins. Din ziua aceea, n-am mai vrut sa fiu regina si nici printesa. Am priceput ca nu te poti pune cu ploaia, cu soarele, cu padurea, ca sunt intamplari si lucruri mai puternice, care n-asculta de porunci si rugaciuni omenesti. "Numai Fata Padurii ar sti sa-ti raspunda", imi spunea Buna, satula de intrebarile cu care o sacaiam ziua intreaga, ca sa aflu cate nu stiam inca pe lumea asta. Si de-atunci, am inceput s-o caut pe ea, pe Fata Padurii, printre copacii de la marginea codrului, unde am auzit ca se arata numai cand are chef si doar unora pe care-i stie ea de incredere. Dar baba Catarina, ce avea casa pe marginea vaii, a ras de mine, aratandu-mi singurul dinte pe care-l mai avea, si mi-a spus sa fiu eu sanatoasa, ca Fata Padurii se-arata numai flacailor, nu unei mucoase ca mine. Si asta m-a indarjit si mai tare.
Casa
Ca sa intri in casa, trebuia sa treci peste un prag mare de lemn. Nu stie nimeni inca, dar acolo am vorbit eu odata cu niste furnici, care cred ca si-au facut cuib prin apropiere, pentru ca le dadeam mereu zahar din sertar. Vreo doi, trei ani, au tot venit si le-am hranit pe ascuns, apoi au disparut. Buna mi-a spus ca or fi zburat in alta parte, in lumea furnicilor, dupa regina lor ce-avea aripi stravezii.
Daca ajungeai in bucataria Bunii mele, primul lucru pe care-l vedeai era sporiul. Sporiul, adica o soba mare, ce-avea intr-o parte cuptor de paine si-un cotlon mesterit in burta ei incapatoare din care Buna lua apa calda cand ma spala pe maini. Sporiul se sprijinea pe patru picioare incovoiate de fonta, care se terminau cu cate-o bila turtita, stralucitoare, in asa fel incat, daca te apropiai de ea, puteai sa te vezi ca-ntr-o oglinda, numai ca erai cu capul in jos. Iar daca te departai putin, vedeai toata casa intoarsa pe dos, oameni cu picioarele in sus, care umblau pe tavan, dulapuri grele, pline de vase si oale colorate, agatate de cer, de cerul bilei, motanul pasind, intors cu spinarea catre dusumea. Sporiul umplea un perete intreg. Incepea de la usa ce dadea in camera mare, aceea in care iti clantaneau dintii de frig, caci se deschidea numai la Craciun si la Pasti, si se oprea langa cealalta usa, mai veche, din scanduri groase legate intre ele cu tinte de fier, dincolo de care puteai sa cobori doua trepte si sa intri in camara de piatra.
Era vechi tare sporiul Bunii. Era mai batran cu mult decat Buna. Si Buna era batrana, dar sporiul, si mai si... Si era greu, de nu-l puteau misca din loc doi oameni. Nici nu tin minte sa fi fost mutat vreodata din locul lui, cat am copilarit eu in casa Bunii, de la marginea padurii, si nici dupa aceea, cand ma intorceam tot mai rar, in vacantele mereu prea scurte.
Cand se facea curatenia mare, inainte de sarbatori, paturile, dulapurile si celelalte mobile care mai erau pe-acolo erau trase de la locurile lor, golite de ce aveau pe deasupra, desprafuite, frecate cu lesie, limpezite, sterse, si apoi impinse cu greu la loc. Numai sporiul a ramas mereu in coltul lui, in locul acela din care intr-o dimineata, pentru prima oara in viata mea, am vazut cum vine iarna.
Cel mai tare din toata casa imi placea, insa, podul. Din doua-trei miscari eram sus pe scara ingusta de lemn si apoi asteptam o clipa ca sa ma obisnuiesc cu intunericul ce iesea din toate cotloanele. Intr-un colt, erau cartile de scoala ale unchilor si matusilor mele, pe care le cercetam indeaproape. In altul, erau gentile si hainele vechi, demodate, pe care matusa de la Cluj nu le mai purta. Acolo petreceam mai multa vreme. Incaltata cu cate o pereche de pantofi cu toc, tineam cu mare deferenta in maini sau pe umar o geanta in care mai puteai gasi cate un bilet de tramvai ori orarul cursurilor de la facultate. Nici sa fi fost in cea mai mare casa de mode din lume n-as fi pasit mai cu atentie la fiecare miscare, urmand dungile de lumina ce se strecurau prin acoperis. N-auzisem inca la vremea aceea de parade de moda, dar presimteam, oarecum ciudat, asa cum presimti cand vine primavara, presimteam ca va veni o vreme in care, inainte de a iesi in lume, va trebui sa stau in fata unei oglinzi. Cateodata, atata de mult, incat sa ma pot pacali si pe mine.
Nucul
&n
bsp;Acuma pot sa inteleg ca poate nu erau bani de-ajuns, ca ea, Buna, o biata vaduva, a crezut ca i-a pus Dumnezeu mana in cap, cand banditii aceia de la fabrica de mobila i-au oferit pentru el, Nucul meu drag, cateva sute albastre. Acuma pot sa inteleg si pot sa explic, dar nu pot sa uit. Ii multumesc, insa, ca in ziua aceea a avut intelepciunea sa ma trimita dupa "riscasa" (orez) la pravalia lui Ioli, care era mai departe de casa, si asa n-aveam nici o sansa sa vad atunci cand... Adica, Buna mea draga a stiut, a inteles ca Nucul era tovarasul meu si ca n-am sa pot vedea... Numai ca atunci cand am ajuns acasa, cu riscasa impachetata in hartie groasa, n-am inteles la inceput de ce era asa de mare cerul si cum de casa Bunii a ramas parca singura pe varful dealului. Stinghera si a nimanui, ca si casa Nastasiei, care se urnea de ani buni pe cararea ce duce spre padure. Si tot n-am inteles, pana cand nu m-am apropiat si am fost inconjurata de o tacere rece. N-am mai auzit nici pasarile, nu mai canta niciuna, nu se auzea nici un ciripit, oricat de slab. Totul parea incremenit. Am simtit ca ceva rau s-a intamplat si, cand am ajuns la poarta, am vazut si grozavia: nucul urias era culcat la pamant, in iarba inca necosita. In seara aceea, prima fara nucul cel batran si fara pasari, a inghetat si copilaria mea. Si tot de atunci stiu ca atunci cand ti se spune cu glas mieros si zambitor sa faci ceva, sa spui ceva, sa te duci undeva, numai pentru ca "asa e bine", fara sa ti se dea alta explicatie, atunci clar se pune la cale ceva urat.
Oamenii
Tot felul de oameni veneau la Buna mea. Unii ca sa-i vanda lemne pentru iarna, aduse cu caii din padure, altii ca s-o intrebe daca nu-i trebuie lut bun pentru lipit cuptorul de paine, sa-i ceara o sapa ori un harlet imprumut, ori doar sa stea de vorba cu ea, caci era mare stiutoare in toate. Unchiasul Andris ii aducea de la Baie, in sticle mari, ulei roscat din seminte de dovleac, stoarse la oloinita.
Unchiasul avea capul rotund ca o bila si o urma de rana din razboi. De acolo, de pe front, a venit cu meseria de croitor si cu o cascheta verzuie, in care-si tinea acele si atele cu care cosea toata vara, cat statea la sora lui. Intorcea paltoane si haine de iarna, adica le desfacea, le spala si le cosea inapoi, punand dosul materialului pe fata, ca sa arate mai nou. Transforma vestoanele barbatesti in veste pentru nepoti. Din fustele matusilor ieseau pantaloni scurti, iar daca erau inflorate, cu siguranta erau bune de-o pereche de "spilhozni", pantalonasii aceia bufanti, cu pieptar si bretelute cu fodore, uniforma generala de vara pentru toata ceata de copii din vremurile acelea. Era cam militaros unchiasul Andris, si din cand in cand, se-apuca sa cante cantece de razboi, intr-o limba straina, caci ajunsese cu frontul pana departe tare. Era cam militaros si cu noi, si nu stiu cum facea, dar pana la urma, toate hainele pe care le cosea semanau cu niste tunici militare, ce stateau tepene si scortoase pe om.
Celalalt unchias, fratele mai mare al Bunei, Vasalica, venea de la oras incarcat cu tot felul de cutii colorate, pline de bunatati: orzoaica pentru bere de casa, nuga lipicioasa cu nuci si alune, rahat colorat, praf de cicoare pentru "caveiul" de dimineata, zahar candel, insirat pe sfori cenusii. Mai incapeau in ranita lui prafuita si "de-un leu bomboane" pentru mine, hartie albastra pentru rafturile din camara, pe care Buna o taia cu foarfeca, facandu-i o margine dantelata, baterii pentru lanterna si cate un ziar vechi, ingalbenit si ars de soare, pe care incercam eu, apoi, zile in sir, sa recunosc cele cateva litere de tipar pe care le invatasem deja.
Mai venea pe la noi si matusa Ana, care se ascundea la Buna pentru ca se certa mereu cu barbatul ei. Si-apoi, dupa o vreme, venea si el, uncheselul Fantarizu, cum ii spuneau oamenii, si el o indupleca pe Ana sa se intoarca acasa cu el, promitandu-i "marea cu sarea" si seriozitate "la marea stiinta". Si ea se lasa, de fiecare data, dusa de nas, si ofta duios cand il vedea cum scoate din buzunar un pumn de pene albastre de gaioara, pe care i le aducea in dar. Parca o vad si acum cum zambea subtire, cu jumatate de gura, si cum se scula de pe scaun, cum isi aranja rochia pe langa trup si cum se ducea pe ulita acasa, la doi pasi in urma lui. Iara Buna se uita lung dupa ei, isi batea palmele una de alta si nu zicea decat: "Ioi, ioi, vai de capu tau, saracie!". Si eu nu stiam atunci, dupa cum nu stiu nici acum, daca saracie era matusa aia ori saracie e doar asa un cuvant spus la mare suparare. Fantarizu a pus capcane pentru prins gaite cat a trait. De la fiecare pasare smulgea cate doua, trei pene albastre din aripi. Ca sa fie acolo
Nu stiam inca sa scriu, dar atat de mult imi doream un frate sau o sora, un tovaras de joaca, incat am scris intr-o zi o "scrisoare" pe capatul unei hartii de impachetat. Scrisoare catre barza. Creionul chimic a desenat, pentru sora mea sau pentru fratele meu, tot felul de rotocoale, care in limba pe care o foloseam la scris erau litere.
Rotocoale mai mari, in care le spuneam cat de mult ii astept, si altele mai mici, in care promiteam cu oarecare greutate, dar promiteam, totusi, sa-mi impart jucariile cu ei si sa le arat cuiburile de arici din poiana. Da cate n-am promis! Cate n-am jurat c-o sa fac! Cat m-am rugat de barza aceea sa se opreasca si la noi, macar o data! Toate au fost in zadar. Am ramas sa ma joc tot singura. Si in tristetea aceea care pusese atunci stapanire pe viata mea de numai patru, cinci ani, am descoperit cel mai grozav joc de alungat singuratatea: "De-a Lupul, Ursul si Vulpea". E bun si pentru cazurile in care esti mare si singur, si chiar cand esti batran, mai ai minte, dar esti tot singur. Pe verificate!
Imi luam paltonul pe mine, caciula in cap, intoarsa cu blana deasupra, si dintr-o data eram Lupul. Si ma purtam exact ca si el, fara frica, il atacam pe motanul ce dormea sus, pe sporiu, si care sarea in sus speriat. Daca tot nu-mi ajungea, imi intorceam pe dos si paltonul, si eram Vulpea. Pandeam pe dupa coltul mesei gaini imaginare si pui rataciti. Si daca tot nu-mi trecea dorul de tovarasi de joaca, imi bagam picioarele in manecile paltonului, pe care-l legam la brau cu fularul, si-atunci eram Ursul, grasan si ursuz. Si iar o luam de la capat, si eram Lupul, si eram Vulpea, si eram Ursul, pana cand oboseam si adormeam, visand ca ma joc cu o sora sau cu un frate. Cand, in sfarsit, mama m-a anuntat ca nu voi mai fi singura la parinti, era pentru mine prea tarziu. Eram scolarita, aveam alte griji si nu mai credeam de mult in povestea cu barza.Matrona, Suruca si matele
In diminetile de vara, asteptam pe pragul grajdului cu cana in mana. O cana albastra, de lut, pe care erau desenate doua flori mari si albe. Buna statea pe scaunasul ei de lemn si mulgea. Taraitul ascutit al laptelui care cadea in vas se-ngrosa dupa cum crestea spuma alba. Cand era cam la jumatatea mulsului, ma chema: "No, hai!", si atunci ma sculam de pe prag si intram in aerul cald din grajd. Ii intindeam cana si mi-o umplea de lapte. Cantecul laptelui muls direct in cana era mai ascutit decat cel din donita, era ca un greieras speriat. Crestea apoi si se ingrosa dupa cum urca laptele si se facea la urma ca un bazait de bondar. Iar cand spuma se ridica, precum o creasta de deal cu zapezi, imi intindea cana: "Tane bine cu manurile amandoua, sa nu versi!".
In diminetile reci imi incalzeam mainile de cana albastra. Sedeam pe pragul grajdului si beam lapte. Lapte de la Suruca, vaca cea cuminte, ce facea mereu vitei albi, sau de la Matrona, o bivolita mare si blanda, dar incapatanata cand era vorba sa fie mulsa. In cele mai rele dimineti, nu mai voia sa dea lapte, se incapatana sa-si tina laptele in tate si nu-l lasa cu nici un chip. Iar in diminetile acelea in care Matrona se incapatana, venea Buna in casa si ma scula, ma punea sa ma imbrac si ma ducea in grajd. Dormind pe jumatate, de cele mai multe ori zgribulind de frig, trebuia sa cant, sa cant orice, numai ca sa ma auda bivolita care, dupa ce intorcea catre mine capul ei lataret si abia dupa ce ma prindea in privirea ei umeda, se lasa mulsa. Cata vreme Buna mulgea, cantam mai intai toate cantecele pe care le stiam. Cantam cat ma tinea gura, pentru ca Matrona sa dea lapte, si Buna mulgea, repede, repede, bucuroasa ca are lapte mult si ca a mai pacalit-o inca o data pe Matrona. De multe ori, Buna ma punea sa sed pe marginea ieslei, si atunci Matrona statea cuminte, caci ma avea in fata ochilor. Ma mirosea si ma lingea pe picioare, de parca eram puiul ei. Matrona era singura bivolita de pe ulita noastra si eu eram tare mandra de asta. Era mare, neagra si calda, cand ma lipeam de ea ca sa-i curat scaietii din par, sau cand ma urcam pe oblonul pe care primea ea fanul, ca sa-i vad mai de aproape genele lungi si dese, care-i umbreau privirea. Mi-era draga Matrona, avea un cap turtit si doi ochi in care incapea toata curtea. Niciodata nu mi-a facut vreun rau. Nu m-a speriat, asa cum facea cu alti copii, catre care se-ntorcea cu coarnele mari, labartate, nu m-a calcat cu picioarele ei butucanoase, desi eram toata ziua pe langa ea, nici macar nu m-a plesnit vreodata cu coada inspicata la varf. Si le rabda inteleapta, si pe matele care asteptau, si ele, in rand cu mine, lapte cald si bun, impleticindu-se printre picioarele ei, torcand nesfarsit pe mai multe voci: Lili, Tigrisor, Ciresica, Ciurli, Chitu, Moise si Tanu.
*
Si acum e noapte si la fel de tarziu. Toti ai mei dorm. Caldura noptii de vara intra pe geamul deschis, odata cu fluturii buimaci, zapaciti de lumina lampii. E liniste. Ma duc tiptil, ca sa nu-i scol, si-mi iau un pahar cu lapte din frigider. In noaptea calda de vara, mainile mi se racoresc pe paharul aburit. Nu se aude nici un zgomot, doar taraitul unui greier ratacit: "Tane bine cu manurile amandoua, sa nu versi!". Si dintr-o data, intunericul se face mare si cald ca burta Matronei, pe care o curatam de scaieti, si dintr-o data stelele par luminitele din ochii cu care ma privea cand ma jucam cu ea si ii suflam genele frumoase, ce se miscau incet, ca niste fluturi mari, fumurii.
Leacurile
Bolile copilariei, ranile si accidentele inerente varstei le-am depasit si trecut nu cu medicamente si doctorii de la oras, ci cu leacuri pe care, in vremea aceea, le cunostea orice femeie. Toate leacurile bunicii mele s-au dovedit intotdeauna potrivite cu bolile pe care le-am avut si, mai ales, erau apropiate de lumea in care traiam, le cunosteam, imi erau familiare, erau blande, nu dureau ca injectiile de azi. Mai putin, poate, sarea presarata pe juliturile genunchilor, vesnic "inceputi". Dar si pentru asta era leac: "Inchide ochii, poruncea Buna, si tine-te strans de scaun!".
Ca sa-mi aduc acum aminte de zilele acelea, a fost suficient sa inchid ochii si sa ma gandesc la curtea Bunii, la vecinele ei, la povestile lor, la ierburile si frunzele care stateau vesnic la uscat, prinse de grinda bucatariei, la "credentul" de lemn, in care traiau in fratie licori colorate, de coacaze si de afine, ca sa bei dupa ce-ai mancat prea mult, sa nu te "ciumurlesti", arome de poame uscate, din care se facea compot cand erai slabit dupa vreo boala, uleiul crud de dovleac, de uns pe painea calda, abia scoasa din cuptor si mancata cu frunze de leurda, ca sa creasca pofta de mancare; siropuri groase din muguri de brad, tinute in sticle burtoase cu torti, pentru zilele in care eram ragusita, saculeti cu flori uscate de padure, de pus langa perna, ca sa am somnul dulce, boabe aurii de porumb pentru fiertura cu care se amageau racelile iernii. Si cine stie cate mai erau in pungile de hartie maronie si ce licori in sticlele insirate pe raft, din care Buna imi dadea sa beau cate un dop, nu mai mult, cand i se parea ei ca nu sunt chiar in apele mele ori ca ma uit prea gales. "Credentul" Bunii mi s-a parut intotdeauna la fel de viu ca natura, in care incap leacurile pentru orice boala si pentru orice necaz.
"Leacul de somn" era unul cu totul special: o lingurita de miere, un pahar cu lapte si povestea cu Panarab, un fel de Fat Frumos, care era insa mereu incoltit de dusmani si de intamplari neasteptate. "Vai, saracu Panarab, Multe-n lume o patat!", era refrenul ce se repeta tare des in povestea aceasta, pe care acum n-as mai sti s-o incep si nici s-o termin, pentru copiii mei, de exemplu, pentru ca si pentru mine a fost nesfarsita. Dar stiu ca m-a adormit cativa ani, pana cand am inceput sa-mi citesc singura povesti. Doar uneori, cand mi-e greu si cand simt eu ca nu prea ma mai descurc, imi amintesc de refrenul cu "saracu Panarab", imi vine sa rad de nenorocul lui, si parca greul se face dintr-o data mai usor. Ceata se da la o parte si soarele imens al copilariei ma mai incalzeste inca o data.Semnat.Birta.Daniel Mihai
marți, 31 august 2010
bdm: bdm: bdm: bdm#links
Cauta sa devii un om mai bun si asigura-te ca stii cine esti tu inainte de a cunoaste pe cineva si a astepta ca acea persoana sa stie cine esti.
Maxime, Cugetari, Citate celebre
Nu cunosc solutia pentru a atinge succesul, dar stiu ca pentru a esua e suficient sa incerci sa multumesti pe toata lumea.......... Fiecare lucru are frumusetea lui, dar nu oricine o vede..........Nu este intelept sa fii sigur asupra propriei tale intlepciuni. Este sanatos sa ti se aminteasca ca si cel puternic poate slabi, iar cel intelept poate gresi..........
Bancuri
Fiul catre tata: Cum m-am nascut eu, tati?Tata zice: Baah fiule, cred ca intr-o zi tot ai sa afli! Hai sa-ti spun pe limba ta.Pai, eu si cu maica-ta intr-o zi am intrat intr-o camera de chat a Yahoo-ului.Am aranjat apoi o intilnire via e-mail cu maica-ta si ne-am intilnit intr-un internet cafe virtual. Ne-am strecurat intr-o camera privata, unde maica-ta a fost de acord cu un download din hard-ul meu. Imediat ce eram gata de upload, am descoperit ca nici unul dintre noi nu folosise firewall-ul si fiindca deja era prea tirziu sa dam delete, noua luni mai tirziu a aparut un mic popup care a tipat din toti rarunchii: You`ve Got Mail !!!!
Vorbe dulci sunt usor de spus, lucruri dragute sunt usor de cumparat, dar oameni de treaba sunt greu de gasit, viata se termina cand tu incetezi sa visezi, speranta moare cand tu incetezi sa crezi, dragostea se termina cand tu incetezi sa mai tii la cineva, prietenia se sfarseste cand tu nu mai imparti, asa ca imparte cu cine crezi ca iti este prieten, sa iubesti fara conditii, sa vorbesti fara intentii, sa daruiesti fara motive, sa tii la cineva fara explicatii,asta e inima adevaratei prietenii.
1. Valul Tsunami din 2004 din Oceanul Indian
Pe 26 decembrie 2004, un cutremur cu magnitudinea de 9,3 grade pe scara Richter a lovit coasta vestica a insulei indoneziene Sumatra. Ceea ce a urmat a fost un tsunami devastator care a maturat cea mai mare parte din coastele oceanului Indian. A reprezentat unul dintre cele mai distrugatoare dezastre naturale inregistrate in istorie, iar peste 225.000 de persoane au fost ucise in 11 tari. Zonele cele mai lovite au fost Indonezia, Sri Lanka, India si Thailanda. Pe net au circulat numeroase imagini triste si terifiante ale tsunami-ului in timp ce devasta regiunile de coasta. Plajele si atractiile turistice au fost primele lovite in majoritatea locurilor. Videoclipul prezinta o compilatie a mai multor filmulete de acest fel. 2. Batalia din Kruger
Stii cu siguranta ca un videoclip postat pe YouTube a devenit faimos atunci cand are propria sa pagina pe Wikipedia. Este cazul bataliei de la Kruger. Scena a fost filmata in septembrie 2004, in apropierea unei oaze din Parcul National Kruger, localizat in Africa de Sud. Prezinta o lupta epica din viata reala intre o grupare de lei, o turma de bivoli si doi crocodili. Totul incepe cu atacul leilor asupra unui turmac si atragerea lui inspre apa. In timp ce leii incearca sa isi termine de ucis prada, un crocodil musca puiul de bivol si incearca sa il ia. Leii se opun si trag animalul din apa, urmand insa a fi atacati de turma furioasa de vite. Este un videoclip uimitor, care prezinta foarte elocvent lupta pentru supravietuire a animelelor. Paul Potts canta Nessun Dorma
Paul Potts este un tenor din Marea Britanie care a castigat prima serie a show-ului Britain's Got Talent. Inaintea acestei competitii era doar un agent de vanzari de telefoane mobile. Acest videoclip il prezinta interpretand capodopera "Nessun Dorma", care l-a adus instantaneu in varful topului concurentilor. Este vorba despre unul dintre cele mai populare videoclipuri din istoria YouTube. Dupa castigarea concursului, Potts a pornit intr-un mare tur mondial, constand din 97 de concerte sustinute in 85 de orase din 23 de tari. Primul album al lui Paul Potts, One Chance, a fost premiat cu mai multe discuri de platina. Potts a urcat pe locul unu in 13 topuri muzicale din tari diferite din toata lumea, facand dovada faptului ca oriunde exista amatori ai muzicii bune de opera. Un scenariu similar s-a intamplat si in cazul lui Susan Boyle.
"Cine il are in casa pe Dumnezeu are si fericirea"
PUTEREA RUGACIUNII
Draga mea prietena "Formula AS",
Te consider prietena mea, pentru ca sunt multi ani de cand te cunosc, inca de la primele aparitii. Stiu ca primesti zeci de scrisori cu cuvinte frumoase la adresa ta, in care si eu ma regasesc. Doresc de mult sa-ti scriu, multumindu-ti pentru tot ajutorul primit in toti acesti ani. M-ai a jutat sa inteleg cata fericire iti poate aduce credinta in Dumnezeu, fiind aspectul cel mai important in viata unui om. M-ai ajutat sa cunosc si sa-mi iubesc tara, natura, oamenii. Am cunoscut fericirea de a darui, ajutandu-mi aproapele, impartasind din aceasta bucurie tuturor celor ce erau dispusi sa ma ascu
lte. Cand citesc revista, fericirea pe care o am in acel moment imi doresc sa o simta toti oamenii si sa pot face cunoscut tuturor cat bine aduceti in viata noastra. Va multumesc.
De-a lungul anilor, am avut o viata obisnuita, cu bune si cu rele, ignorandu-l pe Dumnezeu. Am pacatuit in toti acesti ani, ca si cum ar fi fost normal. Dumnezeu era cu mine, dar eu nu-l vedeam, am realizat ca ma iubeste cand am inceput sa am probleme de sanatate grave, cu cei dragi. Atunci am inteles ca El s-a milostivit de mine, dandu-mi o sansa la mantuire. De ce spun ca era cu mine tot timpul? Pentru ca m-am nascut intr-o familie cu parinti buni si iubitori, pentru ca am avut cei mai buni bunici din lume, pentru ca am cunoscut dragostea alaturi de iubirea vietii mele, care m-a insotit timp de 30 de ani, si sper ca bunul Dumnezeu sa ne mai daruiasca inca multi ani de fericire impreuna, pentru ca Dumnezeu m-a binecuvantat cu cel mai frumos si sanatos copil, pentru ca am avut parte de o familie deosebita din partea sotului, pentru ca am vecini minunati pe strada unde locuiesc de 30 de ani, in care ne simtim ca o familie, pentru ca in ciuda faptului ca nu am avut studii superioare, am avut parte de locuri foarte bune de munca, unde am fost respectata si apreciata. Ca multora dintre noi, si mie mi se parea normal sa beneficiez de atatea minuni, fara sa-i multumesc lui Dumnezeu, pana cand
Acum 5 ani, sotul meu a avut tumora maligna la rinichi. A fost operat, extirpandu-i-se rinichiul si tumora. In iunie, anul trecut, la tomograf au iesit metastaze la ficat si plamani. Eram distrusa, pentru ca in acelasi timp baiatul meu, care are diabet zaharat de 18 ani, a inceput sa aiba probleme cu vederea. Am alergat la bunul Dumnezeu si mi-a raspuns. Cumparand "Formula AS", am descoperit medicamentul Bio Bran, si am sperat din tot sufletul sa-l ajute pe sotul meu. L-a luat 11 luni, urmand instructiunile, si anul acesta, cand si-a repetat analiza la ecograf, nu mai avea nici o metastaza, analizele iesind foarte bune. Baiatul meu s-a operat la ochi si e bine si el, analizele sunt bune, chiar daca nu a urmat un regim adecvat bolii.
Cunoscandu-l tot din "Formula AS" pe parintele Arsenie Boca, am ajuns cu ajutorul bunului Dumnezeu la Prislop, la mormant, sa ne rugam, cu convingerea vie ca ne va ajuta. Ne-am rugat la Maica Domnului, Sfantului Nectarie, Sfintei Paraschiva, Sfantului Mina, convinsa ca ne vor ajuta si pe noi, chiar daca nu meritam. Minunea s-a intamplat. Pentru toate aceste intamplari miraculoase din viata noastra, multumim neincetat Maicii Domnului, tuturor sfintilor si bunului Dumnezeu, care s-a milostivit de noi. Mi-as dori ca toti sa aiba fericirea pe care ti-o da credinta. Este o diferenta mare fata de ce am trait inainte.
Imi pare rau de toti acesti ani pierduti, traiti in intuneric, de pacatele facute, dar "niciodata nu e tarziu", cum mi-a spus duhovnicul meu. Unui om cu credinta in Dumnezeu nu ii e frica de nimic. Criza si toate problemele care iti apar in viata altfel le vei intelege, cand il ai pe Dumnezeu cu tine. Fericirea se afla in casa celor cu credinta in Dumnezeu, indiferent de locul unde esti.
Ne tot vaitam de cei care ne conduc tara. Vom avea conducatori buni cand si noi vom fi la fel. Viata ne da ce meritam. Suntem rai unii cu altii, nu pretuim un bun comun, distrugem si umplem de gunoaie pe unde trecem, suntem egoisti, gandindu-ne numai la binele nostru, pierdem timp pretios, alergand peste mari si tari, dupa o viata mai buna, dupa averi. In snobismul nostru, iubim casoaiele acelea mari, care ne-au distrus identitatea, facand imprumuturi uriase pentru a le avea, inselandu-ne amarnic ca asa vom fi fericiti. Si atunci, de ce credem ca politicienii si conducatorii tarii noastre ar trebui sa fie mai buni?
In speranta ca nu v-am plictisit prea mult, sper din suflet ca povestea mea de viata sa fie invatatura si altora. Doamne ajuta!
Cu respect Birta Daniel Mihai
O fereastra spre Dumnezeu
Despre icoane, cu parintele iconar Pantelimon, de la Manastirea Oasa
Stam inconjurati de ape, pe muntele cel inalt. Vazduhul e plin de pasari. Calugarul tanar din fata mea are in el strafunduri de pace si liniste. Ochii lui la fel de albastri precum cerul de vara scanteiaza atunci cand imi vorbeste de Dumnezeu, de sfinti si icoane. Nu m-as mai opri sa-l ascult. Stam de vorba ca-ntr-un sfarsit de ev, la Oasa, departe de lumea dezlantuita, cu tot universul asternut la picioarele noastre. Parintele Pantelimon e absolvent al facultatii de arte plastice din Timisoara si-un "zugrav" de icoane care-si inmoaie penelul nu doar in culori minunate, ci si in har. O tehnica inalta, care se invata numai la scoala
credintei, fata in fata cu Dumnezeu.
Prima icoana a lui Hristos
- Parinte Pantelimon, icoanele dvs. ard precum soarele. Siroiesc de lumina. Cum le faceti asa de desavarsite? Le visati, cumva, inainte?
- Ca sa poti izbandi o icoana, trebuie sa intri intr-o stare de comuniune cu Dumnezeu. Tu, pictorul, nu esti singurul autor al icoanelor, tu esti colaborator al lui Dumnezeu in lucrarea lor. Te poti institui si tu, ca singur autor, dar se vede cumva o lipsa. Trebuie sa intri intr-o stare spirituala in care sa-I lasi loc lui Dumnezeu sa lucreze prin tine. Si aceasta se realizeaza prin post, prin rugaciune, printr-o stare plina de ganduri. Daca lucrezi la icoana unui sfant, de pilda, te gandesti la sfantul acela, te rogi la el, comunici cu sfantul.
- Dar cand il pictati pe Hristos? Fiecare credincios are despre el o alta reprezentare.
- Icoana Mantuitorului este pictata dupa originale de pe vremea vietii lui! La baza lor se afla o icoana principala, nefacuta de mana. Despre ea exista o poveste, povestea regelui Edessei, Abgar. Totul s-a intamplat pe vremea cand Iisus traia si propovaduia in Cana Galileii. Regele acela a trimis un sol la Mantuitor, rugandu-l sa vina sa-l vindece, fiindca era rau bolnav de lepra. In schimb, regele s-a oferit sa-i puna Fiului lui Dumnezeu cetatea toata la picioare. Iar daca nu putea sa vina, il ruga pe Mantuitor sa-si lase zugravit chipul cel dumnezeiesc, fiindca solul pe care il trimisese era pictor. Dar pictorul din Edessa n-a izbutit sa picteze chipul Domnului Hristos. Incerca intruna, dar nu reusea. Atunci i-a vorbit Hristos, spunandu-i ca nu va veni in cetatea Edessei, dar va trimite un Apostol, acolo, in locul lui. Dupa ce a terminat vorba, Iisus a voit sa se spele pe fata si a cerut un stergar. Si cand s-a sters, pe stergar a ramas intiparit chipul Sau Sfant, chipul cel adevarat al Mantuitorului, care a fost dus mai apoi la Edessa. Imediat ce a atins stergarul, regele s-a vindecat de lepra. Ii ramasese numai o singura rana, o pata pe trup. Apoi, traditia spune ca a sosit la Edessa apostolul Filip, asa cum promisese Mantuitorul. Si apostolul l-a botezat pe regele Abgar, care abia in clipa aceea s-a vindecat cu totul de lepra. Dupa rege, s-a increstinat si toata cetatea Edessei, iar Abgar a pus sa se construiasca o firida deasupra portii de intrare in cetate, unde a asezat stergarul cu Chipul cel adevarat si sfant. L-a pus ca sa protejeze cetatea, si toti cei care intrau il puteau vedea. Dar dupa cateva veacuri, cetatea Edessei a cazut in mainile musulmanilor. Si, ca sa nu se piarda Chipul lui Iisus, crestinii au zidit stergarul chiar in firida in care statuse netulburat, pana atunci. Dar chiar si asa, zidita si inconjurata de pagani, vestea icoanei dintai a Mantuitorului, nefacuta de mana omeneasca, s-a imprastiat in toata lumea. Era de-acum prin secolul VII, in vremea Bizantului, cand s-a facut un schimb: imperiul a eliberat niste ostatici musulmani de vaza, in schimbul icoanei. Asa ca icoana a stat la Constantinopol mult timp. Asta pana la prima Cruciada. Atunci cavalerii apuseni au devastat Constantinopolul, si de-atunci s-a pierdut si urma Icoanei Primordiale. Dar ea a fost in mod constant in traditie modelul dupa care au fost pictate icoanele Mantuitorului. N-a fost nicicand o fractura in traditia pictarii icoanelor. Exista modelul. Nu trebuia sa inventezi. Erminia, cartea de capatai a iconarului, ne spune, de exemplu, despre Sf. Ioan Botezatorul, ca era ca un paianjen, slab ca un paianjen. Pe cand despre Mantuitor spune ca avea ochii caprui si parul saten.
- Dar Maicii Domnului i se cunoaste adevaratul chip?
- Da. Despre Maica Domnului se spune ca primele icoane ale ei au fost pictate de Sf. apostol Luca. Si asta se vede din Evanghelie. Sf. apostol Luca da cele mai multe detalii despre Maica Domnului, dintre toti evanghelistii. Si mai este apoi o lege. Cea a respectarii modelului.
Sfanta Treime
Trebuie sa existe o corespondenta intre pictura si modelul sfant. In biserica ortodoxa s-a pastrat fidelitatea, cat a fost posibil: sa existe o legatura cu originalul. De aceea, pictura icoanelor nu e foarte naturalista. Nu poti sa-l reproduci fotografic pe Hristos. Ar fi o impostura. Se fac trasaturi esentializate ale chipului Domnului Hristos. Asta si din motive teologice. Caci icoana vrea sa arate un trup eshatologic, nu un trup biologic. Un trup transfigurat. De aceea, buzele, narile sunt facute mai mici. Nu se intra in detalii anatomice, pentru ca icoanele sunt niste deschideri, nu-s niste inchideri. Icoanele sunt ferestre catre nevazut. Asa ca eu am o datorie fata de biserica, la fel ca orice iconar adevarat: sa nu deformez mesajul icoanei. Sa nu gresesc, fie printr-o viata nepotrivita, fie printr-o neintelegere a mesajului teologic. Asta ma face sa duc o viata spirituala mai buna, mai curata. Iar pe de alta parte, sa aprofundez invatatura de credinta a Bisericii, pentru a nu produce erori in imagine. Asa cum s-a intamplat in Biserica catolica, de pilda. Catolicii au tablouri religioase, nu icoane. Ei au introdus o fractura foarte mare in intelegerea icoanei, fractura care s-a datorat unei traduceri gresite. Actele din anul 787 ale sinodului al 7-lea Ecumenic de la Niceea, care a stabilit cinstirea sfintelor icoane, au fost traduse din greaca in latina gresit. Datorita greselilor de traducere, Biserica Apuseana a tratat cu totul altfel imaginea sacra decat Biserica Rasariteana. A fost o abordare care a dus la erori. De pilda, ei au negat icoanei functia mistica. Au retinut pentru icoana numai functia pedagogica. Au zis ca icoana este o Biblie pentru analfabeti, o Biblie in imagini. In Biserica Ortodoxa, s-a pastrat aceasta conceptie adevarata, ca dincolo de functia educativa, icoana are functie mistica, sfintitoare. Estimp, in Biserica de Apus, pictarea scenelor religioase a fost incredintata oamenilor laici, care nu mai aveau o traire religioasa, erau doar buni profesionisti. Si neavand o traire teologica, au introdus o gramada de erori duhovnicesti. Au deturnat stilul de pictura catre o reprezentare naturalista. Iar aceasta se pune ca un zid intre credinciosi si Dumnezeu, in loc sa fie o fereastra inspre Dumnezeu.
Dumnezeu lucreaza prin ochi
- Cum se vede Dumnezeu prin fereastra icoanei?
- Icoana nu este un lucru facut numai de om. Icoana este locul in care noi ne intalnim cu Dumnezeu. Ne intalnim cu Dumnezeu chiar si daca este reprezentat in icoana un singur sfant. Pentru ca dincolo de sfant este Dumnezeu. Dumnezeu lucreaza asupra omului prin icoana, il sfinteste prin icoana, sfintind ochii omului. Prin ochi, omul se poate murdari. Imaginile trezesc in noi fie virtuti, fie patimi. Mai abitir decat natura, icoana nu numai ca ofera un mediu curat si nepoluat ochiului, nu numai ca nu murdareste ochiul, dar il si curateste. Si prin ochi, se curata sufletul omului. Pentru ca Dumnezeu lucreaza prin ochi! Prin icoana care ne sfinteste ochiul, Dumnezeu ne sfinteste sufletul! Asta e functia liturgica a icoanei. Icoana isi propune sa prezinte realitatea transfigurata de vesnicie, realitatea contaminata de Imparatia Cerurilor. Pentru aceasta, pentru a putea exprima adecvat aceasta realitate transfigurata, este folosit un limbaj pictural simbolic, in care anatomia, chiar daca se respecta proportiile, este redusa la minim, in care transpare o lumina din dedesubtul culorilor. Culorile sunt puse in lumina. Exista un hieratism al pozitiilor in icoana. Intotdeauna icoana ne priveste, ne fixeaza. Cel care este reprezentat in icoana, Maica Domnului sau Hristos, ne fixeaza cu privirea. De ce? Pentru ca prin privire se instituie un dialog. Omul comunica prin privire cu cel care-l priveste. Si atunci, icoana ni se adreseaza, ne vorbeste in chip tainic, intra in sufletul nostru.
Icoanele facatoare de minuni
- Unele icoane sunt facatoare de minuni. Ce le deosebeste de celelalte, obisnuite?
- Orice icoana bine facuta sporeste evlavia si il ajuta pe om sa intre intr-o atmosfera de sfintire si de traire religioasa. Dar exista o diferenta intre evlavie si minuni. Una sunt minunile pe care le fac anumite ico ane, pentru care nu exista regula, si alta este functia liturgica pe care o are o icoana, chiar daca nu-i facatoare de minuni. Orice lucrare prin care omul este sfintit, prin care este ajutat sa se depaseasca pe sine, este o minune. In acest sens, orice icoana e facatoare de minuni. Pentru ca ne aduce in viata o Putere ce nu tine de lumea aceasta, ci de vesnicie.
Pictand-ul pe Sf. Pantelimon
- Ati fost o vreme in Muntele Athos, un loc sfant, plin de icoane facatoare de minuni. Povestiti-ne despre ele.
- Da, pe Athos sunt multe icoane facatoare de minuni. Maica Domnului Prodomita, de pilda, s-a pictat si ea singura. S-a intamplat in secolul XIX, cand mesterul roman care o facea se tot chinuia sa zugraveasca chipurile Maicii Domnului si al Pruncului. Si nu-i reuseau. Ii ieseau strambe, de parca si-ar fi uitat mestesugul. Bietul pictor nu mai stia ce sa faca, plangea si ajunsese sa nu mai manance nimic. Si, intr-o buna dimineata, a gasit pe icoana chipurile: se pictasera singure! Si icoana aceasta, aparuta printr-o minune, a continuat sa faca foarte multe minuni. Dar mai sunt in Muntele Athos inca multe icoane ale Maicii Domnului care fac minuni. Cum este si icoana Maicii Domnului Portarita, de la manastirea Iviron. Icoana aceasta a venit pe apa la Muntele Athos.
- Cum?
- A venit pe apa, in picioare. La inceput, calugarii au vazut o lumina mare pe mare si au mers acolo sa vada ce-i. Si cand au ajuns la tarm, au vazut icoana. Si au incercat toti, pe rand, sa o ia, dar n-a izbutit nimeni. Numai cand au venit calugarii de la manastirea Iviron, doar ei au putut-o lua! Si au dus icoana la ei, in manastire, si au pus-o in biserica. Dar a doua zi dimineata, au gasit icoana mutata la poarta. Si iar au pus-o in biserica, si iar au gasit-o la poarta. Atunci li s-a aratat Maica Domnului in vis si le-a spus sa lase icoana la poarta, pentru ca ea ii binecuvinteaza pe toti cei care intra si ies din manastire. De asta i se zice Maica Domnului Portarita.
Si mai sunt si alte icoane facatoare de minuni la Muntele Athos, multe vindecatoare de cancer. Aproape fiecare manastire de pe Muntele Sfant are cate o icoana a Maicii Domnului facatoare de minuni. Bunaoara, o icoana de la manastirea Vatoped a fost impuscata de cineva cu un pistol. Si nu dupa mult timp, de-acolo de unde a lovit glontul, a inceput sa curga sange. Era o icoana fresca, icoana pe zid. Acum este icoana facatoare de minuni. Si toate minunile pe care le-a facut Maica Domnului prin icoane ne arata ca sfintii sunt alaturi de noi, se implica in mod real si concret in viata noastra. Dar totul e la pronia lui Dumnezeu.
Sa ne imprietenim cu sfintii
- Sunt diferente in modul in care pictati? Il pictati intr-un fel pe Sf. Nicolae si altfel pe Sf. Vasile cel Mare? Culorile exprima si ele o anumita stare?
- Cum pictez eu un sfant? Mai intai, trebuie sa intri intr-o comunicare cu sfantul pe care-l pictezi, trebuie sa te rogi lui, trebuie sa-i citesti, sa-i cunosti viata, trebuie sa-i cunosti scrierile. Trebuie sa-ti construiesti o imagine interioara, adica sa-l vezi pe sfant cu ochii tai, sa-ti construiesti chipul sfantului in tine. Sa intri in Taina Maicii Domnului, inainte de a o picta, sa incerci sa patrunzi smerenia Maicii Domnului, sa-i patrunzi virtutile si milostivirea. Sa intelegi lucrurile acestea si sa ti le interiorizezi. Si abia dupa aceea, slujindu-te de repere imagistice din traditie, sa pictezi.
Pe varful lui Patru, in "ograda" manastirii
- Aveti sfinti care va sunt dragi in mod special? Cum va alegeti tema?
- N-as putea sa spun ca mi-s dragi anumiti sfinti, ci ca mi-s dragi sfintii. Si orice crestin trebuie sa inteleaga ca trebuie sa se imprieteneasca cu sfintii. Acum, incerc si eu sa am sfinti pe care sa mi-i apropii ca prieteni. Am incercari timide cu Sf. Pantelimon, al carui nume il port, si incerc sa mi-l apropii, sa ma imprietenesc cu el. Mai vedem o lucrare a Sf. Iustin cu manastirea noastra. Vedem ca Sf. Iustin s-a implicat foarte mult in viata manastirii noastre, in mersul ei. De exemplu, manastirea a fost intemeiata de ziua Sf. Iustin si dupa aceea, prin niste coincidente, am ajuns sa primim moastele Sf. Iustin in manastire. Fiecare credincios poate sa descopere ca un anumit sfant ii este mai aproape si se implica mai mult in viata lui. Noi suntem mult mai nepregatiti in a avea o relatie cu sfintii, decat ei cu noi. Sfintii vin mult mai mult in intampinarea noastra. Maica Domnului vine mai mult in intampinarea noastra, Domnul Iisus Hristos vine mai mult in intampinarea noastra decat mergem noi in intampinarea lor. Ei sunt mult mai deschisi unei prietenii. Trebuie sa fim prieteni cu Domnul Hristos, in primul rand. Domnul Hristos le-a spus sfintilor apostoli: "De-acum, nu va mai numesc pe voi ucenici, ci va numesc pe voi prieteni". Si noi trebuie sa ajungem ca Domnul Iisus Hristos sa ne poata numi si pe noi prieteni, pentru ca noi suntem chemati sa-L iubim pe Dumnezeu. E prima si cea mai mare porunca. Sa-L iubesti pe Domnul Dumnezeu din toata inima ta, din tot cugetul tau si din tot sufletul tau. Dar nu poti sa iubesti pe cineva pe care nu-l cunosti. Trebuie sa-l cunosti, sa te apropii de El, sa te imprietenesti cu El si-apoi o sa-L iubesti.
Culoarea lui Dumnezeu
- Parinte, aveti anumite culori preferate pentru o icoana?
- Icoanele trebuie sa aiba o sobrietate anume, lucru care se reflecta si in gama cromatica. Culorile dintr-o icoana sunt niste culori delicate, nu sunt culori care sa bruscheze privirea. Si atunci, si noi preferam culorile naturale, pamanturile, sunt tot felul de pamanturi colorate - dar fara tonuri puternice, agresive, si nici cu alaturari de culori care sa creeze contraste puternice.
- Si totusi, Icoana Sfintei Treimi a lui Andrei Rubliov se scalda in albastru intens!
Parintele Pantelimon slujind in biserica de la Oasa
- Da, pentru ca albastru este culoarea Dumnezeirii. Si atunci, in icoana Dumnezeirii, este plimbata culoarea albastru prin toate vesmintele, la cei trei ingeri. De aceea Mantuitorul este reprezentat cu doua culori: albastru si caramiziu. Albastrul reprezinta Dumnezeirea, si rosul, caramiziul, reprezinta umanitatea. Cele doua firi ale Domnului Hristos, cea umana si cea dumnezeiasca, unite intr-o singura ipostaza. Pe cand culoarea verde este culoarea Duhului Sfant. Verdele e culoarea Vietii, culoarea prin care este reprezentata viata. Dar n-am gasit explicitari la toate culorile, caci in biserica nu se merge pe o directie initiatica.
- Si aurul? Icoanele dvs. sunt pline de aur.
- Aurul este vesnicia. Este un metal care nu rugineste, si atunci a fost intotdeauna un atribut al Divinului, in toate religiile. El era cel neschimbator. Asa si in iconografie, fondul de aur arata ca icoana nu tine de lumea aceasta, ci de vesnicie. Icoana este locul in care ne intalnim cu vesnicia, cu Imparatia Cerurilor. Este o fereastra catre vesnicie.
- De ce au sfintii aura in icoane, parinte?
- Aura ii arata pe sfinti ca fiind uniti cu vesnicia si ca fiind patrunsi de Lumina Necreata, de energia necreata a lui Dumnezeu, ca traind in ambianta Raiului. Aurul este o lumina, este luminos. Cand cade lumina pe aur, el o reflecta. Exact ca si raiul, este nepieritor si luminos. Auriul arata energia necreata de care sunt patrunsi sfintii si pe care ei o emana.
"Un calugar trist e un calugar cu luminile stinse"
- Intr-o icoana e voie sa intre si starea ta sufleteasca? Sa se vada daca esti fericit sau nefericit?
- In general, in icoane, nu se introduc stari emotionale. Nu se introduc stari sentimentale. Dar ceea ce ajuta foarte mult la icoana este experienta spirituala pe care o castiga iconarul, prin trairea suferintei. Experienta asumata a suferintei da profunzime gandului si simtirii. Dau o patrundere spirituala mai adanca, in icoana. Tristetea, in schimb, n-are valoare. Zice parintele Arsenie Boca: "Un calugar trist e un calugar cu luminile stinse". Este o diferenta intre tristete, melancolie, nostalgie si suferinta. Suferinta este o experienta care il cutremura pe om si il pune in situatia de a-si reconsidera toate principiile de viata. Iar bucuriile pe care le traieste un om duhovnicesc sunt lucruri care se exprima in icoana, care se imprima in icoana, de fapt. Se imprima invizibil. Cum spunea parintele Teofil Paraian: "Crestinismul este o religie a bucuriei". Si atunci, prin tot ceea ce pune Biserica la indemana pentru o traire religioasa trebuie sa-l intareasca pe om pe calea bucuriei. Astfel si icoanele, nu sunt vesele ca expresie, nu zambesc. Dar ii dau omului pace, ii aduc nadejde si din nadejde rasar bucuria si speranta.
Icoana din padurea de tei
- Cum si cand ati fost atras de arta icoanei, parinte Pantelimon?
- In timpul facultatii, dupa convertire, m-a atras. Vedeti, eu tot incercam pe atunci sa inteleg rostul artei. Si abia aici, in biserica, l-am inteles. Anume, ca arta are un caracter soteriologic, de vindecare. Nu e numai cultura. Arta trebuie sa-l schimbe pe om, sa-i comunice o putere mantuitoare, sa-i comunice o putere vindecatoare. De aceea implinirea artei, a picturii, am vazut-o in icoane. Este arta care vindeca trupul si sufletul. O arta in slujba transcendentului, nu in slujba imanentului. Omul face partea lui, dar vine Dumnezeu cu puterea Lui. De aceea o icoana nu se semneaza. Pentru ca nu este opera pictorului. Icoana este in slujba lui Dumnezeu. E facuta de om, insa Dumnezeu e cel care lucreaza prin icoana. De aceea pictorul trebuie sa duca o viata spirituala intensa: ca sa prinda in icoana transparenta lui Dumnezeu.
- Cum ati invatat sa pictati icoane?
Sa ne imprietenim cu sfintii
- Tehnica am invatat-o dupa facultate, studiind in principal icoanele vechi. Dupa aceea mi-am insusit niste tehnici, si de gandire, si de pictura, la Muntele Athos, la schitul romanesc Prodromu. Mi-a folosit si contactul cu cativa pictori mari ai Romaniei: Constantin Flondor, Horia Pastina, Paul Gherasim. Apoi am studiat carti vechi, de tehnica nemteasca a poleirii. Iar la Muntele Athos, la schitul Prodomu, e un parinte Matei care picteaza. Si eu m-am intalnit cu el, am pus intrebari, am luat notite. Dar cel mai mult am invatat tot de la vechii iconari.
- Cum faceti o icoana?
- Incep chiar cu lemnul din padure. Imi aleg singur lemnul, il aleg sa fie cel mai bun, si numai lemn de tei. Apoi aducem busteanul, il taiem la manastire, pentru ca-i important cum e taiata scandura. Lemnul trebuie sa-l tai in perioada de iarna, ca sa nu aiba seva in el, dupa care il lasam la uscat un an de zile, in ploaie si in vant, si dupa aceea, inca cativa ani in pod, ferit, sub acoperis. Apoi il ducem in uscatorie. Abia dupa asta imbin blaturile icoanei. Dupa care, peste lemn pun o panza, si peste ea grundul, pregatind lemnul pentru pictura. Apoi, in sfarsit, se aplica foita de aur. Este o arta cu mult mai veche de o mie de ani. Nici nu putem sti, n-avem un inceput al ei! Si foita de aur se scliviseste cu piatra de agat, de se face ca o oglinda. Pe cand in vechime, se foloseau colti de lup sau de mistret.
- Sunteti monah. Va ajuta asta mai mult cand pictati icoane?
- Da. Simt ca exista o legatura intre perioadele de post si calitatea icoanelor, intre rugaciune si pictura. Tot de aceea, mai cred ca icoanele vechilor zugravi sunt mai puternice. Pentru ca si ei erau mai puternici in credinta. Cei vechi traiau mult mai intens viata crestina. Si atunci, pictau cu dezinvoltura si siguranta in baza trairii lor, profund ortodoxe. Iata ce am tinut eu minte din viata sfantului Andrei Rubliov (marele pictor rus de icoane, care a fost canonizat ca sfant). Anume, ca in timpul liber, el si ucenicul sau mergeau in fata icoanelor vechi, se asezau si le contemplau. Sfantul Andrei Rubliov nu se oprea sa analizeze tehnic sau stilistic icoanele vechi, ci, pur si simplu, le contempla. Statea in rugaciune si vorbea prin intermediul icoanei cu cel reprezentat. Se lasa patruns de icoana veche pe care o avea in fata. Intra in duhul ei si dupa aceea putea si el sa picteze icoane in duhul iconarilor vechi, cei de dinainte. Si la fel am facut si eu, fiind incurajat si de staretul nostru, Iustin. Am facut multe calatorii. Am fost la Muntele Athos, la bisericile vechi din Serbia, din Macedonia, dar si pe la noi. M-am dus ca sa ma intalnesc prin icoane cu toti iconarii de demult, sa intru in comuniune cu pictorii dinainte. Acesta este chiar canonul Bisericii noastre: sa fim adunati la un loc, noi cei de azi, cu Maica Domnului, cu sfintii si cu toti cei care au trait pana la noi. Toti intr-un lant neintrerupt prin veacuri, trimitandu-ne arta si duhul din icoana in icoana, si privind toti cu ochi curat, dintre culori - spre Vesnicie...
Cu respect Birta Daniel Mihai
In anii 1960, batrana Europa era cucerita de un val de scriitori latino-americani ce aduceau o uimitoare prospetime in lumea culturala intrata in "era suspiciunii". Desi eterogen, cu personalitati, optiuni stilistice si tematice diferite, ceea ce s-a numit boom-ul sud-american (Julio Cortazar, Ernesto Sabato, Alejo Carpentier, C arlos Fuentes, Mario Vargas Llosa, Jose Donoso s.a.) si-a gasit figura emblematica in Gabriel Garcia Marquez, in special pentru romanul lui din 1967, "Un veac de singuratate". Tradus la noi de Mihnea Gheorghiu inca din 1971, acest roman ce figureaza pe lista restransa a celor mai bune carti din toat e timpurile a avut un impact extraordinar ce a pus in umbra operele lui Marquez anterioare si posterioare lui, unele cel putin tot atat, daca nu si mai valoroase, dupa gustul meu, precum "Colonelului nu are cine sa-i scrie", "Toamna patriarhului" sau "Cronica unei morti anuntate". Celebritatea adusa de romanul din 1967, tradus peste tot, sporita inca de Nobelul din 1982, a facut ca mai multi dintre puternicii lumii sa-i caute prietenia omului de stanga, sprijinitor apropiat al lui Fidel Castro, dar abil diplomat, de vreme ce Mitterand, premierul spaniol Felipe Gonzales, Bill Clinton, pe langa multi fosti si actuali conducatori din tarile Americii de Sud, i-au aratat public pretuire. Iar pentru mass-media, Garcia Marquez a fost mereu un subiect gras. Gerald Martin, specialist englez in studii caraibiene, a muncit enorm la aceasta biografie cat mai completa cu putinta, fara sa-si idolatrizeze subiectul si fara sa ia de bune toate declaratiile si confesiunile acestuia. Biograful a stat de vorba cu sute de persoane care au fost martorii vietii scriitorului in diferite perioade - rude, prieteni, colegi, iubite, colaboratori. A vizitat toate orasele in care a locuit Gabo, de la Aracataca si Barranquilla (modelul miticului Macondo), Bogota, Caracas, Ciudad de Mexico, Havana, pana la Paris, Barcelona si Londra. A citit tot ce a scris autorul columbian (inclusiv corespondenta inedita) si ce s-a scris despre el. Apoi a sintetizat cu obiectivitate (ceea ce nu-i deloc simplu, mai ales in privinta optiunilor politice) imensa cantitate de informatie, aducand multe fapte noi, despre care Marquez insusi a refuzat sa vorbeasca vreodata. Pana pe la 40 de ani, scriitorul a trait in saracie extrema. Intaiul nascut din cei 11 copii ai pagubosului Gabriel Eligio Garcia (care a mai avut inca alti cinci copii nelegitimi, acceptati in familie) si ai Luisei Santiaga Marquez, Gabito a fost lasat in casa bunicilor materni din Aracataca: colonelul liberal Nicolas Marquez, care i-a hranit copilaria cu afectiune si povesti din razboiul civil, si Tranquilina Iguaran, careia superstitiile si fantasticul caraibian ii impregnau firesc viata zilnica (umbrele acestor bunici iubiti tuteleaza intreaga opera marqueziana). Dupa moartea colonelului, copilul revine in familia saraca Garcia-Marquez, pe care o paraseste insa devreme pentru studii si ucenicie in jurnalism. Apreciat pentru articolele si reportajele lui din ziarul liberal "El Espectador" din Bogota, e trimis de acesta in Europa, in calitate de corespondent, in 1955, si se stabileste la Paris. Ziarul ce-l platea fiind insa interzis de dictatura, tanarul scriitor, ramas fara nici o sursa de venit, e nevoit sa indure foame (ajunge sa manance din gunoaie si sa cerseasca), frig, umilinte, dar asta nu-l impiedica sa scrie si sa publice primele romane si volume de povestiri. Tot la Paris, in acei ani de saracie, traieste o mare iubire cu actrita spaniola Tachia Quintana (ajuns celebru, Gabo nu vrea sa vorbeasca despre acest subiect, insa biograful o gaseste pe Tachia, asculta versiunea ei si descopera in personaje feminine din operele ulterioare trasaturi ale fascinantei femei). Dar, cu certitudine, principalul personaj feminin al biografiei este sotia lui Garcia Marquez, Mercedes, ceruta ca logodnica pe cand ea avea 13 ani si cu care se va insura in 1958. O frumusete in genul Sophiei Loren, calma, echilibrata si cu simt practic, Mercedes ii va aduce siguranta si ordine in viata haotica, ii va darui doi baieti si, mai apoi, ii va gestiona gloria si averea, sprijinindu-l in momente de cumpana. Aflam de la Gerald Martin si cat de grave au fost acestea in ultimii 15 ani: o tumora operata la plaman si un cancer limfatic - ambele invinse de luptatorul Gabo. Din pacate insa, ultimul dusman e si mai neiertator: incepand din 2005, celebrul scriitor a inceput sa-si piarda memoria si - ni se sugereaza in final - Alzheimer-ul de care au fost atinsi mama si doi frati ai sai nu-l iarta nici pe el. Dupa ce a fost serbat regeste in 2007, la implinirea a 80 de ani, Gabriel Garcia Marquez nu mai apare in public, sta in labirintul sau O Poveste foarte frumoasa cititi. O poveste adevarata
Targul cu minuni
Cu magarul spre targ. Fotografie de epoca
Intr-o dimineata de iarna, Bucurestiul a fost ocupat de tarani. Incarcati de poveri, imbracati in itari, in sube si in bocanci soldatesti, au debarcat cu desagile lor in cateva piete ale orasului. Asta a fost seara. Dimineata, lumea venita la targuieli a ramas cu gura cascata, in fata tarabelor pline de bunatati, pe care nu le mai vazusera din anii copilariei: branzeturi la burduf, carnatarie afumata, cuptoare de paini de casa, mari cat banita si cu miros innebunitor. Veniti deopotriva din Bucovina, din Dobrogea, Ardeal sau Banat, le aduceau bucurestenilor bunatati taranesti, curate, gustoase, pregatite in satele lor de campie sau munte, dupa traditie. De fapt, in pietele Bucurestilor poposise chiar tara. Ogorenii nostri veniti sa ne ofere alimente sanatoase, gustoase, ferite de E-uri si mortaciuni. Sarbatoare mare in Bucuresti! Bogata nu doar prin privelistea coplesitoare a abundentei, dar si prin vestea cea mare ca tara e vie, ca taranii se afla la locul lor
Sa musti dintr-o felie mare de paine, cu toata gura, pana cand coaja iti ajunge pe la urechi, sa simti apoi, multa vreme, gustul iute-acrisor al gemului de macese sau al magiunului gros si untos; sa tii in maini, ca sa te incalzesti sub prima ninsoare din an, pupul scos din cuptor, painisoara pe care bunica ti-o facea in copilarie ca sa te imbune; sa astepti, ridicandu-te pe varfuri, ca sa ajungi mai bine la masa, ca unchiul Petrea sa-ti faca doi carnaciori doar pentru tine, nu mai mari decat palma, in ziua cea mare a taierii porcului, sa mirosi cu nesat soriciul rumenit, spalat cu apa fierbinte si sarat cu sare grunjoasa din sararita albastr
a de tabla; sa rupi un pumn de cozi de ceapa verde din strat, ca sa-ti para mai buna painea cu untura proaspata, presarata cu boia; sa pandesti usa deschisa a camarii, ca sa te infrupti din mierea groasa si intunecata, in care dormiteaza, plutind, poame uscate si muguri de brad; sa te intorci de la joaca acasa moarta de foame si sa te imbie inca de la poarta mirosul bogat al supei de gaina cu taietei subtiri ca firul de par si cu banuti de grasime plutind peste zarzavat; sa adormi, fara sa stii, in murmurul vocilor tihnite din incapere, si sa te trezesti dimineata in mirosul bun al cafelei cu lapte, ca s-o iei de la capat, prin raiul cu bunatati. Ingropata multa vreme in amintire, povestea copilariei mele se scrie de la inceput. M-am intalnit cu ea intr-o sambata dimineata, cand in mijlocul Bucurestiului inghetat sub nameti, m-au coplesit toate aceste amintiri cu mirosuri si arome de neuitat, cu gusturi si parfum de altadata, in mijlocul unui targ taranesc.
Negustorasul cel istet
Nu prea-ti vine sa iesi din casa pe gerul de-afara, dar gandul ca la capatul drumului vei gasi toate bunatatile pamantului romanesc, bucate cu gust ca-n povesti, insirate pe tarabe intr-o bogatie fara sfarsit, te face sa nu mai intarzii si sa ajungi cat poti mai repede la Piata Cosbuc, acolo unde la fiecare capat de saptamana se tine marele Targ de produse traditionale taranesti, un dar facut bucurestenilor de gospodarii satelor romanesti.
Tata si fiul Codriuc
Alexandru Rares Condriuc din Botosani are numai 12 ani si este foarte mandru ca a putut veni cu parintii la targ, in prima zi de vacanta. Raspunde foarte politicos la orice intrebare si nu se pierde cu firea, atunci cand vreun cumparator ii cere detalii despre marfa adusa de acasa. Si ca un bun cunoscator, iti arata in galantar gainile cu grasimea galbena ca aurul si cocosii tocmai buni pentru racituri. E atat de serios, de calculat si de aplicat in ce face, incat nu poti sa pleci de la taraba lui fara sa cumperi ceva. E deja un mic negustor stapan pe situatie. "Afacerea familiei a inceput tocmai de la el", ne spune Catalin Condriuc, tatal. "A fost un copil foarte sensibil, facea alergie la mancarea pe care o cumparam din magazine. Si atunci m-am gandit sa incep sa prepar in casa, dupa retete vechi, fara conservanti si aditivi, carnati si sunca, mezeluri, pe care sa le poata manca si el. Mi-am amintit cum pregatea tata porcul taiat, i-am intrebat pe niste batrani din sat, am vorbit cu un macelar care venea si ne taia porcul cand eram eu copil, si asa am inceput sa invat cum se prepara produsele din carne fara conservanti, adica sa reinvat, de fapt, arta taraneasca a bucatariei si sa aplic ceea ce se facea pe vremea batranilor. Am luat-o incet si am tot imbunatatit retetele, le-am adaptat la ceea ce este sanatos. Am clienti fideli care vin tocmai pentru aceste produse, ce nu dau alergii si nici alte manifestari neplacute. Sigur ca ele nu tin mai mult de trei, patru zile, dar eu le spun clientilor acest lucru si asta dovedeste ca nu folosesc conservanti."
Raiul branzei / Foto: Mediafax
Povestea acestei familii venite tocmai din nordul tarii, la targul din Bucuresti, e de succes. Manuela Condriuc, mama lui Rares, a lucrat ca asistent la o farmacie, dar a lasat farmacia ca sa-l ajute pe barbatul ei, si astfel, afacerea pornita de nevoie a devenit una facuta cu pasiune si daruire. "Facem cantitate mica de marfa, cat sa fie mereu proaspata si de calitate. Mai bine mai putin si mai bun, ca sa nu ne uite clientii. Ne adaptam tot timpul la ceea ce se cere. Am vazut ca lumea vrea produse mai dietetice, cu mai putina sare, mai putin afumate, din carne de curcan, si ne-am adaptat la cerinta aceasta. Ne-am facut prieteni printre clientii care ne cauta in fiecare sambata, si asa ii si tratam, ca pe prieteni adevarati. Le dam aceleasi bucate ca si cum i-am avea in ospetie la noi acasa. Salam de casa, muschiulet impanat, crenvursti dietetici, carnati, dar si dulciuri dospite de casa, dupa retete traditionale moldovenesti, poale in brau, cozonaci, ciocolata de casa si altele."
Cata vreme mezinul impacheteaza marfa tacticos, ca un adevarat negustor, mai aflu ca faima produselor Condriuc a ajuns aproape in toata tara, pentru ca au fost invitati la multe alte targuri traditionale. "E drept ca e departe Bucurestiul, nu e usor de ajuns cu marfa din celalalt capat al tarii, dar cand stii ca te asteapta oamenii, sambata de sambata, nu ti se pare asa de greu. Poate ca daca s-ar scrie mai mult despre acest targ ar veni mai multa lume, sa se bucure de produsele noastre, si noi ne-am face si mai multi prieteni".
Magiunul care prelungeste viata
Piata taranilor se organizeaza de vineri pana duminica, saptamana de saptamana, in curtea fostei Vami Antrepozite, un monument de arhitectura, ridicat in secolul al XIX-lea, dupa planurile arhitectului Giulio Magni si ale lui Anghel Saligny, peste drum de Piata de Flori Cosbuc.
Ion Istrate de la Fundata
Poate ca e un pic cam departe de forfota strazilor si a pietelor centrale, ceea ce face ca doar cunoscatorii si clientii fideli sa ajunga pana acolo, dar cu toate acestea, in fiecare sambata si duminica, mii de oameni se inghesuie in piata plina de bucate traditionale romanesti aduse la targ de producatori din Transilvania, Bucovina, Muntenia, Maramures, Crisana, Oltenia, Moldova si Dobrogea, cu alte cuvinte, din toata tara. Mai mare dragul sa vezi bucuria cumparatorilor, ametiti de privelistea si miresmele targului. Carnati afumati, slanina adevarata cu "dunga", jumari, sangerete si toba, caltabosi, pastrame, jamboane, carne pusa la borcan, in untura, sorici, pastravi afumati in cobza de brad, dar si cocaturi cat ii lumea, sarate sau dulci, placinte si paine cu malai si cartofi, cozonaci si dulciuri de casa. Un loc aparte il ocupa oferta de branza, cu telemea vanduta de ciobani sibieni, dar si cascavaluri-minune facute in Covasna. Ori cea mai buna mozzarela din lume, branza alba de bivolita adusa la piata de un... englez. (O sa va spunem povestea lui altadata.) Indragostit nebuneste de Romania, stabilit la Rupea, in Ardeal, si-a cumparat o turma intreaga de drigane negre, ca smoala, si a deschis o fabricuta de branza "cea mai buna din Europa", cum scrie pe ambalaj. Si acestea sunt doar cateva dintre marfurile care ii pun, cu siguranta, la mari incercari pe gurmanzi. De nelipsit, in fiecare saptamana, este si magiunul de prune, celebrul magiun de Topoloveni, "singurul produs natural cu denumire protejata national si in curs de omologare europeana", imi spune Valentin Ghenciu, care la fiecare doua-trei vorbe, trebuie sa se intrerupa, ca sa mai vanda cate un borcan de magiun, zacusca de vinete sau pasta de rosii, preparate fara conservanti. "Care este secretul vanzarilor mari? Eu cred ca este unul valabil pentru toate marfurile de aici din piata, si anume, calitatea bazata pe pastrarea proprietatilor naturale, pe lipsa aditivilor, a zaharului si a altor conservanti. Magiunul de Topoloveni este un produs care poate fi consumat si de catre diabetici, este foarte potrivit pentru copii, pentru ca este bogat in vitamine, si pentru batrani, caci este bogat in fibre, fiind obtinut din prune necuratate de pielita. Domnul prof. Dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetari Alimentare, a spus, dupa ce a facut analiza magiunului produs de noi, ca este "campion antiaging", pentru ca are proprietati antioxidante si de eliminare a radicalilor liberi, ce provoaca imbatranirea prematura. Sa stiti ca noi producem magiun din 2001. La inceput am livrat la vrac, in Austria, si cand am vazut cum se bat austriecii pe el, ne-am gandit ca de ce sa nu beneficiem noi, in tara, de asemenea bunatati, de ce sa-l dam la straini? Atunci am inceput ambalarea in borcane. Acum asteptam omologarea europeana, pentru ca l-am scos la expozitii si targuri la Berlin, Paris, Londra, si s-a bucurat de mare trecere. Suntem si furnizorii Casei Regale. Ce-ar mai fi de spus? N-ar strica mai multa promovare pentru targul acesta si-un pic de vreme mai buna, ca am cam inghetat la picioare, dar cu toate acestea, de clienti nu ne putem plange. Si rar, cand cumpara cineva doar cate un borcan".
Domnii ambasadori
Trece de la o masa la alta, cu pasi siguri, dupa un traseu pe care pare ca il stie prea bine. De la masa Danielei Bangala din Fundata, Brasov, isi cumpara telemea de oaie si cas dulce de vaci, de la Alexandra Baisteanu din Rupea gusta carnati de casa afumati si ia niste slanina si niste pastrama de vitel. Cu ea sta de vor ba mai mult, semn ca o cunoaste de ceva vreme. Trece apoi si pe la Maria Trifu din Talmacel - Sibiu, de unde alege niste muschiuleti afumati ca-n reclame.
Alexandra Baisteanu
"Baiatul meu e macelar bun si de aia sunt taiate asa de mandru toate, ca la carte", ii spune ea si se uita la omul care parca nici nu mai stie ce sa aleaga, cumparand in cele din urma cate putin din fiecare marfa adusa tocmai de la poalele Fagarasilor. Asta, ca sa nu-i para rau pana saptamana viitoare, cand va face iar un drum la piata taraneasca de la Cosbuc. Se mai opreste la masa cu tuica galbuie, adusa de la Cuca de Arges, trage o dusca pentru degustare si mai ia si o cutie cu ciocolata de casa pentru nepoti. Peste tot, la fiecare masa, vorbele nu se lasa asteptate, se leaga povesti, se spun glume si se rade, ca intre prieteni. E o buna dispozitie care-i uneste deopotriva pe cei care vand si pe cei care asteapta sa se infrupte din bunatati. Iar din loc in loc, cozi nesfarsite la care lumea sta rabdatoare, cu gandul la bunatatile care ii vor rasplati. Atractia targului o reprezinta, totusi, domnii ambasadori, pe care ii recunosti usor dupa staiful imbracamintei, dupa nelipsita pipa din gura si romaneasca lor calcata de tren. Si care, cand se indura si ies din piata, isi leaga cainii cu pedigree de un gard, isi lasa soferii sa astepte in masinile 4x4, ca sa guste doua sau trei brozbute uriase (sarmale), fierte acolo, pe loc, de niste maramuresence vesele si infoiate precum curcanii. Mai lipsesc doar "ceterasii", pentru ca targul taranilor sa se transforme intr-o sarbatoare adevarata, care sa celebreze carnatii, slana, pita de casa, adica cele mai frumoase amintiri din copilarie, poposite, ca in poveste, intr-o piata din Bucuresti.
Albine la borcan
Pana sa ajunga sa vanda miere la Targul Taranului din Bucuresti, Daniel Bolovan din Brasov a incercat vrute si nevrute. Absolvent de facultate, inginer specialist in proiectare si autovehicule rutiere, toba de carte, s-a vazut "restructurat", in urma inchiderii fabricii la care lucra.
Daniel Bolovan
A incercat de toate pentru a-si castiga traiul, si le-a abandonat pe rand, caci a inteles ca miza cea mare nu sta in a face doi-trei lei, de ici, de colo, ci in a descoperi o sursa care sa aduca bani si castiguri, dintr-o afacere sigura si in viitor. "Salvarea a venit de la ceva care-mi era apropiat - de la stupina pe care o ingrijea tata. L-am ajutat si eu din cand in cand, mai demult, dar acum a venit vremea schimbului de generatii. A trebuit sa preiau eu grija lor si mi-am dat seama, in curand, ca este o afacere minunata. N-am stiut multe lucruri la inceput, m-a ajutat si sfatuit tata, m-am informat din carti si de pe internet si am inteles repede ca mierea naturala este unul dintre putinele produse cu care ii batem pe cei de dincolo de granita, pentru ca avem o miere de o calitate mult mai buna decat a lor. Numai daca ne gandim la pasunile noastre, la campurile pline de flori, la locurile salbatice, nepoluate, ne putem imagina ce fel de miere avem si cat de bogati suntem. Din pacate, tinerii nu-si dau seama ca plecarea la munca in alta parte, in alta tara, este doar o solutie de moment. Ar fi mult mai simplu sa-si canalizeze energia aici, acasa, pentru activitati de viitor. Agricultura ecologica are mari sanse de reusita in urmatorii ani. Trebuie sa fim doar atenti la ce-au facut batranii si sa ducem mai departe munca lor, sa pastram traditia de a ramane aproape de natura si de a nu ne indeparta de lucrurile simple si de buna calitate, pentru ca acestea incep sa aiba din ce in ce mai mare cautare in timpul acesta atat de zbuciumat pe care il traim.".
Cuptorul cu 33 de paini
La o masa din mijlocul targului, vad un alt "negustoras". Are doar 14 ani, il cheama Csaba si este mezinul familiei lui Molnar Csaba din Lunca de Jos a Harghitei.Vine la targ ca sa-l ajute pe tatal lui, in fiecare saptamana, de aproape doi ani. Ca sa poata ajunge aici cu cosurile incarcate de marfa, intreaga familie, Csaba cel mare, nevasta Maria si cei patru copii, lucreaza cot la cot de dimineata si pana seara. Produsele lor, facute dupa retete unguresti, au mare cautare: muschiuleti afumati, jambon, kaiser, pastrav afumat, carnati picanti, carnati semiuscati, carnati afumati, toba afumata, toate afisate "la pret de criza". Dar lumea sta la coada si pentru painea de casa alba cu cartofi, sau neagra, cu secara si cartofi. "Am inceput cu painea de casa, dar nu mi-ajungea cata coceam, si atunci am copt si in cuptorul bunicii si pe la vecini. Acuma, mi-am facut un cuptor in care incap treizeci si trei de paini din acestea mari. Vinerea umplem de cateva ori cuptorul, ca sa avem painea pentru sambata cand venim la Bucuresti. Trece toata, nu ne intoarcem cu ea inapoi. Eu cred ca oamenii au vazut deja ca este mare deosebire intre o marfa cumparata din "alimentara" si una facuta acasa. Marfa noastra e cu mult mai sanatoasa. E un pic mai scumpa, dar e sigur ca e naturala. Aici, la acest targ, sunt numai lucruri de calitate, controlate, naturale si sanatoase", imi zice Csaba-bacsi, inainte de a se intoarce la clientii lui.
Eticheta cu tricolor
Il cheama Ghise Florian si este din Tulca Bihorului, dar acolo toata lumea il stie de Pruncu Florii Tramii.
Ghise Florian
"Tramuta" e tuica pe care o are la vanzare, facuta "numai si numai din poame de-a noastre", galben-aurie, cu miros amarui, de samburi de prune. In frigul de-afara, mai ca ti-ar veni sa tragi un gat sa te mai incalzesti, dar te ia cu vorba bihoreanul imbracat in suba groasa si-ti spune ca e suparat ca a trebuit sa-si modifice eticheta de pe sticle. Ca sa primeasca toate aprobarile, a trebuit sa scoata tricolorul de pe eticheta. Or, el a pus acolo ce are mai drag: fotografia cu tatal lui, de la care a invatat meseria, chipul fetei lui, care-o sa-l mosteneasca, si steagul tarii. Unde a gresit? N-are vreme insa de lamentatii, caci la masa lui s-a facut iar coada. Pe langa tuica, mai are si gemuri de mere si de caise, taietei de casa, saratele, prajituri cu silvoiz (magiun), facute de "muierile de-acasa, care s-or apucat de cocalit cand or vazt ca ies bani buni din asta, ca n-au nici dupa ce bea apa, numa dupa pensia de tri sute de lei pe care le-o da statu". Il las pe Pruncu Florii Tramii sa-si vanda marfa mai departe, insotita de povesti vesele si glumete si de-un ras tonic si sanatos, care-i lumineaza obrazul inrosit de ger.
Casic de munte
Ioan Istrate vine de la Fundata - Brasov, mai exact - "din prima casa cum urci pe drumul catre Fundatica". In ferma lui de animale de la Vladeni sunt "peste opt sute de oi fatatoare, cincizeci de vaci cu lapte si mai multi porci".
Targ de epoca la Sighisoara / Fotografii din albumul "Romania Interbelica" - Matei Cazacu
Baiatul din fata mea, mezinul familiei, imi spune ca produsele lor, branza de burduf, branza pastrata in coaja de brad, urda dulce si sarata, casul proaspat, telemeaua invechita in saramura sau proaspata, au fost premiate de mai multe ori la expozitii si targuri internationale. Si el e mandru de asta, se vede dupa cum povesteste. Imi mai spune ca la Salonul de Gust de la Torino, din 2006, una dintre cele mai mari expozitii gastronomice din lume, au avut succes cu branza de burduf in coaja de brad, pentru care au obtinut diploma pentru calitate exceptionala. Si ca nici nu se putea altfel, cata vreme retetele dupa care sunt preparate produsele sunt pastrate in familie de peste cinci generatii. La masa fundateanului s-au adunat deja multi cumparatori. El se misca repejor, ca si cum ar fi purtat pe ate, in miscari scurte si eficiente, ca un sfredelus, ia marfa, o cantareste, o impacheteaza si o intinde omului insotita de un zambet care-i umple obrazul de bunavointa. Si-n timpul acesta, gura nu-i tace deloc. Cine are vreme de ascultat, cine este curios, poate afla povestea branzei, de cand este muls laptele, cum si de ce trebuie sa dospeasca branza in buduroaie de lemn (si nu de metal) si cum este framantata apoi si indesata in coaja oparita de brad, culeasa in primele zile de primavara. Iar povestile acestea adevarate sunt suplimentul de bucurie pe care-l duci acasa, printre ai tai, atunci cand te intorci de la piata cu "casic si branza de la munte".
(Despre branza de capra de la Crit, despre mozzarella de bivolita si pateul de pastrav de la Rupea, despre sucul natural de mere din Tara Hategului si despre multe alte minuni ajunse la Targul Taranului, va promitem povesti viitoare.) Intra si Vezi un film triler.Vizionarea placuta Un Film Istoric. "Notorious" este un film despre viata si moartea unui rapper pe nume Christopher Wallace, alias The Notorious B.I.G. Filmul se centreaza in jurul povestii rapperului BIG inca din copilaria sa, crescand pe strazile din Brooklyn. Notorious prezinta ascensiunea lui Wallace din ghetourile din Brooklyn, devenind unul din cei mai influentabili artisti hip-hop al tuturor timpurilor. In afara de faptul ca era un cantaret de muzica rap foarte cunoscut, Wallace era si un mare povestitor. Povestile lui despre viata violenta de pe strazile din New York, au fost prezentate intr-o maniera intunecata, fara perdea, cu o doza mare de realism obiectiv, care i-a aduce mult respect si credibilitate. Viata lui Notorious BIG este portretizata si prin conflictul cu rivalul sau TuPac Shakur, atunci cand se naste un conflict intre muzica hip-hop de pe Coasta de Est si Coasta de Vest. "Notorious" este un film despre viata si moartea unui rapper pe nume Christopher Wallace, alias The Notorious B.I.G. Filmul se centreaza in jurul povestii rapperului BIG inca din copilaria sa, crescand pe strazile din Brooklyn. Notorious prezinta ascensiunea lui Wallace din ghetourile din Brooklyn, devenind unul din cei mai influentabili artisti hip-hop al tuturor timpurilor. In afara de faptul ca era un cantaret de muzica rap foarte cunoscut, Wallace era si un mare povestitor. Povestile lui despre viata violenta de pe strazile din New York, au fost prezentate intr-o maniera intunecata, fara perdea, cu o doza mare de realism obiectiv, care i-a aduce mult respect si credibilitate. Viata lui Notorious BIG este portretizata si prin conflictul cu rivalul sau TuPac Shakur, atunci cand se naste un conflict intre muzica hip-hop de pe Coasta de Est si Coasta de Vest. "Notorious" este un film despre viata si moartea unui rapper pe nume Christopher Wallace, alias The Notorious B.I.G. Filmul se centreaza in jurul povestii rapperului BIG inca din copilaria sa, crescand pe strazile din Brooklyn. Notorious prezinta ascensiunea lui Wallace din ghetourile din Brooklyn, devenind unul din cei mai influentabili artisti hip-hop al tuturor timpurilor. In afara de faptul ca era un cantaret de muzica rap foarte cunoscut, Wallace era si un mare povestitor. Povestile lui despre viata violenta de pe strazile din New York, au fost prezentate intr-o maniera intunecata, fara perdea, cu o doza mare de realism obiectiv, care i-a aduce mult respect si credibilitate. Viata lui Notorious BIG este portretizata si prin conflictul cu rivalul sau TuPac Shakur, atunci cand se naste un conflict intre muzica hip-hop de pe Coasta de Est si Coasta de Vest.
Ponedeljak, 27. Septembar 2010, 10:40 · Korisnički profili: 22299 · Online: 602
NaslovnaRang liste
DijasporaSlovenijaHrvatskaBiHSrbijaCrna GoraMakedonijaMoj profil Prijavi se ili kreiraj profil »
Izdvajamo radio staniceMB Radio Paris
France, Internet Radio
folkNajbolje rangiraneRadio Pingvin
Beograd, 90.9 FM
zabavna, pop, mixRadio S
Beograd, 94.9 FM
pop, zabavna, rockAntena Radio
Kruševac, 91.3 FM
folk, narodnaRadio Pink Int
Switzerland, Internet Radio
narodna, folkRadio Glas Drine
Sapna, 88.8 FM
narodna, folkRadio Čaršija
Sarajevo, Internet Radio
narodna, folkRadio Morava
Jagodina, 91.9 FM
narodna, folkRadio Ljubić
Prnjavor, 88.9 FM
narodna, folkRadio Naxi
Beograd, 96.9 FM
zabavna, pop, rockNove radio staniceRadio Breza doo
Breza, 100.1 FM
pop, zabavna, folk, mixRadio Dobojka
Germany, Internet Radio
narodna, zabavna, izvornaCroDJTeam Radio
Zagreb, Internet Radio
electro, mixOp Top Radio 2
Topola, 92.7 FM
pop, mixBoemi Radio
Novi Sad, Internet Radio
narodnaSlučajno izabraneRadio Gbg
Sweden, 94,9 FM
zabavna, narodnaRadio Drava
Koprivnica, 92.5 FM
zabavna, popRadio 216
Banatsko Karadjordjevo, 89.1 FM
zabavna, mixRadio 5 plus
Zagreb, Internet Radio
zabavna, mixLotel Radio
Loznica, 107.4 FM
folk, pop.Dintre aceste radio gasiti pe www.radiostanica.com
Maxime, Cugetari, Citate celebre
Nu cunosc solutia pentru a atinge succesul, dar stiu ca pentru a esua e suficient sa incerci sa multumesti pe toata lumea.......... Fiecare lucru are frumusetea lui, dar nu oricine o vede..........Nu este intelept sa fii sigur asupra propriei tale intlepciuni. Este sanatos sa ti se aminteasca ca si cel puternic poate slabi, iar cel intelept poate gresi..........
Bancuri
Fiul catre tata: Cum m-am nascut eu, tati?Tata zice: Baah fiule, cred ca intr-o zi tot ai sa afli! Hai sa-ti spun pe limba ta.Pai, eu si cu maica-ta intr-o zi am intrat intr-o camera de chat a Yahoo-ului.Am aranjat apoi o intilnire via e-mail cu maica-ta si ne-am intilnit intr-un internet cafe virtual. Ne-am strecurat intr-o camera privata, unde maica-ta a fost de acord cu un download din hard-ul meu. Imediat ce eram gata de upload, am descoperit ca nici unul dintre noi nu folosise firewall-ul si fiindca deja era prea tirziu sa dam delete, noua luni mai tirziu a aparut un mic popup care a tipat din toti rarunchii: You`ve Got Mail !!!!
Vorbe dulci sunt usor de spus, lucruri dragute sunt usor de cumparat, dar oameni de treaba sunt greu de gasit, viata se termina cand tu incetezi sa visezi, speranta moare cand tu incetezi sa crezi, dragostea se termina cand tu incetezi sa mai tii la cineva, prietenia se sfarseste cand tu nu mai imparti, asa ca imparte cu cine crezi ca iti este prieten, sa iubesti fara conditii, sa vorbesti fara intentii, sa daruiesti fara motive, sa tii la cineva fara explicatii,asta e inima adevaratei prietenii.
1. Valul Tsunami din 2004 din Oceanul Indian
Pe 26 decembrie 2004, un cutremur cu magnitudinea de 9,3 grade pe scara Richter a lovit coasta vestica a insulei indoneziene Sumatra. Ceea ce a urmat a fost un tsunami devastator care a maturat cea mai mare parte din coastele oceanului Indian. A reprezentat unul dintre cele mai distrugatoare dezastre naturale inregistrate in istorie, iar peste 225.000 de persoane au fost ucise in 11 tari. Zonele cele mai lovite au fost Indonezia, Sri Lanka, India si Thailanda. Pe net au circulat numeroase imagini triste si terifiante ale tsunami-ului in timp ce devasta regiunile de coasta. Plajele si atractiile turistice au fost primele lovite in majoritatea locurilor. Videoclipul prezinta o compilatie a mai multor filmulete de acest fel. 2. Batalia din Kruger
Stii cu siguranta ca un videoclip postat pe YouTube a devenit faimos atunci cand are propria sa pagina pe Wikipedia. Este cazul bataliei de la Kruger. Scena a fost filmata in septembrie 2004, in apropierea unei oaze din Parcul National Kruger, localizat in Africa de Sud. Prezinta o lupta epica din viata reala intre o grupare de lei, o turma de bivoli si doi crocodili. Totul incepe cu atacul leilor asupra unui turmac si atragerea lui inspre apa. In timp ce leii incearca sa isi termine de ucis prada, un crocodil musca puiul de bivol si incearca sa il ia. Leii se opun si trag animalul din apa, urmand insa a fi atacati de turma furioasa de vite. Este un videoclip uimitor, care prezinta foarte elocvent lupta pentru supravietuire a animelelor. Paul Potts canta Nessun Dorma
Paul Potts este un tenor din Marea Britanie care a castigat prima serie a show-ului Britain's Got Talent. Inaintea acestei competitii era doar un agent de vanzari de telefoane mobile. Acest videoclip il prezinta interpretand capodopera "Nessun Dorma", care l-a adus instantaneu in varful topului concurentilor. Este vorba despre unul dintre cele mai populare videoclipuri din istoria YouTube. Dupa castigarea concursului, Potts a pornit intr-un mare tur mondial, constand din 97 de concerte sustinute in 85 de orase din 23 de tari. Primul album al lui Paul Potts, One Chance, a fost premiat cu mai multe discuri de platina. Potts a urcat pe locul unu in 13 topuri muzicale din tari diferite din toata lumea, facand dovada faptului ca oriunde exista amatori ai muzicii bune de opera. Un scenariu similar s-a intamplat si in cazul lui Susan Boyle.
"Cine il are in casa pe Dumnezeu are si fericirea"
PUTEREA RUGACIUNII
Draga mea prietena "Formula AS",
Te consider prietena mea, pentru ca sunt multi ani de cand te cunosc, inca de la primele aparitii. Stiu ca primesti zeci de scrisori cu cuvinte frumoase la adresa ta, in care si eu ma regasesc. Doresc de mult sa-ti scriu, multumindu-ti pentru tot ajutorul primit in toti acesti ani. M-ai a jutat sa inteleg cata fericire iti poate aduce credinta in Dumnezeu, fiind aspectul cel mai important in viata unui om. M-ai ajutat sa cunosc si sa-mi iubesc tara, natura, oamenii. Am cunoscut fericirea de a darui, ajutandu-mi aproapele, impartasind din aceasta bucurie tuturor celor ce erau dispusi sa ma ascu
lte. Cand citesc revista, fericirea pe care o am in acel moment imi doresc sa o simta toti oamenii si sa pot face cunoscut tuturor cat bine aduceti in viata noastra. Va multumesc.
De-a lungul anilor, am avut o viata obisnuita, cu bune si cu rele, ignorandu-l pe Dumnezeu. Am pacatuit in toti acesti ani, ca si cum ar fi fost normal. Dumnezeu era cu mine, dar eu nu-l vedeam, am realizat ca ma iubeste cand am inceput sa am probleme de sanatate grave, cu cei dragi. Atunci am inteles ca El s-a milostivit de mine, dandu-mi o sansa la mantuire. De ce spun ca era cu mine tot timpul? Pentru ca m-am nascut intr-o familie cu parinti buni si iubitori, pentru ca am avut cei mai buni bunici din lume, pentru ca am cunoscut dragostea alaturi de iubirea vietii mele, care m-a insotit timp de 30 de ani, si sper ca bunul Dumnezeu sa ne mai daruiasca inca multi ani de fericire impreuna, pentru ca Dumnezeu m-a binecuvantat cu cel mai frumos si sanatos copil, pentru ca am avut parte de o familie deosebita din partea sotului, pentru ca am vecini minunati pe strada unde locuiesc de 30 de ani, in care ne simtim ca o familie, pentru ca in ciuda faptului ca nu am avut studii superioare, am avut parte de locuri foarte bune de munca, unde am fost respectata si apreciata. Ca multora dintre noi, si mie mi se parea normal sa beneficiez de atatea minuni, fara sa-i multumesc lui Dumnezeu, pana cand
Acum 5 ani, sotul meu a avut tumora maligna la rinichi. A fost operat, extirpandu-i-se rinichiul si tumora. In iunie, anul trecut, la tomograf au iesit metastaze la ficat si plamani. Eram distrusa, pentru ca in acelasi timp baiatul meu, care are diabet zaharat de 18 ani, a inceput sa aiba probleme cu vederea. Am alergat la bunul Dumnezeu si mi-a raspuns. Cumparand "Formula AS", am descoperit medicamentul Bio Bran, si am sperat din tot sufletul sa-l ajute pe sotul meu. L-a luat 11 luni, urmand instructiunile, si anul acesta, cand si-a repetat analiza la ecograf, nu mai avea nici o metastaza, analizele iesind foarte bune. Baiatul meu s-a operat la ochi si e bine si el, analizele sunt bune, chiar daca nu a urmat un regim adecvat bolii.
Cunoscandu-l tot din "Formula AS" pe parintele Arsenie Boca, am ajuns cu ajutorul bunului Dumnezeu la Prislop, la mormant, sa ne rugam, cu convingerea vie ca ne va ajuta. Ne-am rugat la Maica Domnului, Sfantului Nectarie, Sfintei Paraschiva, Sfantului Mina, convinsa ca ne vor ajuta si pe noi, chiar daca nu meritam. Minunea s-a intamplat. Pentru toate aceste intamplari miraculoase din viata noastra, multumim neincetat Maicii Domnului, tuturor sfintilor si bunului Dumnezeu, care s-a milostivit de noi. Mi-as dori ca toti sa aiba fericirea pe care ti-o da credinta. Este o diferenta mare fata de ce am trait inainte.
Imi pare rau de toti acesti ani pierduti, traiti in intuneric, de pacatele facute, dar "niciodata nu e tarziu", cum mi-a spus duhovnicul meu. Unui om cu credinta in Dumnezeu nu ii e frica de nimic. Criza si toate problemele care iti apar in viata altfel le vei intelege, cand il ai pe Dumnezeu cu tine. Fericirea se afla in casa celor cu credinta in Dumnezeu, indiferent de locul unde esti.
Ne tot vaitam de cei care ne conduc tara. Vom avea conducatori buni cand si noi vom fi la fel. Viata ne da ce meritam. Suntem rai unii cu altii, nu pretuim un bun comun, distrugem si umplem de gunoaie pe unde trecem, suntem egoisti, gandindu-ne numai la binele nostru, pierdem timp pretios, alergand peste mari si tari, dupa o viata mai buna, dupa averi. In snobismul nostru, iubim casoaiele acelea mari, care ne-au distrus identitatea, facand imprumuturi uriase pentru a le avea, inselandu-ne amarnic ca asa vom fi fericiti. Si atunci, de ce credem ca politicienii si conducatorii tarii noastre ar trebui sa fie mai buni?
In speranta ca nu v-am plictisit prea mult, sper din suflet ca povestea mea de viata sa fie invatatura si altora. Doamne ajuta!
Cu respect Birta Daniel Mihai
O fereastra spre Dumnezeu
Despre icoane, cu parintele iconar Pantelimon, de la Manastirea Oasa
Stam inconjurati de ape, pe muntele cel inalt. Vazduhul e plin de pasari. Calugarul tanar din fata mea are in el strafunduri de pace si liniste. Ochii lui la fel de albastri precum cerul de vara scanteiaza atunci cand imi vorbeste de Dumnezeu, de sfinti si icoane. Nu m-as mai opri sa-l ascult. Stam de vorba ca-ntr-un sfarsit de ev, la Oasa, departe de lumea dezlantuita, cu tot universul asternut la picioarele noastre. Parintele Pantelimon e absolvent al facultatii de arte plastice din Timisoara si-un "zugrav" de icoane care-si inmoaie penelul nu doar in culori minunate, ci si in har. O tehnica inalta, care se invata numai la scoala
credintei, fata in fata cu Dumnezeu.
Prima icoana a lui Hristos
- Parinte Pantelimon, icoanele dvs. ard precum soarele. Siroiesc de lumina. Cum le faceti asa de desavarsite? Le visati, cumva, inainte?
- Ca sa poti izbandi o icoana, trebuie sa intri intr-o stare de comuniune cu Dumnezeu. Tu, pictorul, nu esti singurul autor al icoanelor, tu esti colaborator al lui Dumnezeu in lucrarea lor. Te poti institui si tu, ca singur autor, dar se vede cumva o lipsa. Trebuie sa intri intr-o stare spirituala in care sa-I lasi loc lui Dumnezeu sa lucreze prin tine. Si aceasta se realizeaza prin post, prin rugaciune, printr-o stare plina de ganduri. Daca lucrezi la icoana unui sfant, de pilda, te gandesti la sfantul acela, te rogi la el, comunici cu sfantul.
- Dar cand il pictati pe Hristos? Fiecare credincios are despre el o alta reprezentare.
- Icoana Mantuitorului este pictata dupa originale de pe vremea vietii lui! La baza lor se afla o icoana principala, nefacuta de mana. Despre ea exista o poveste, povestea regelui Edessei, Abgar. Totul s-a intamplat pe vremea cand Iisus traia si propovaduia in Cana Galileii. Regele acela a trimis un sol la Mantuitor, rugandu-l sa vina sa-l vindece, fiindca era rau bolnav de lepra. In schimb, regele s-a oferit sa-i puna Fiului lui Dumnezeu cetatea toata la picioare. Iar daca nu putea sa vina, il ruga pe Mantuitor sa-si lase zugravit chipul cel dumnezeiesc, fiindca solul pe care il trimisese era pictor. Dar pictorul din Edessa n-a izbutit sa picteze chipul Domnului Hristos. Incerca intruna, dar nu reusea. Atunci i-a vorbit Hristos, spunandu-i ca nu va veni in cetatea Edessei, dar va trimite un Apostol, acolo, in locul lui. Dupa ce a terminat vorba, Iisus a voit sa se spele pe fata si a cerut un stergar. Si cand s-a sters, pe stergar a ramas intiparit chipul Sau Sfant, chipul cel adevarat al Mantuitorului, care a fost dus mai apoi la Edessa. Imediat ce a atins stergarul, regele s-a vindecat de lepra. Ii ramasese numai o singura rana, o pata pe trup. Apoi, traditia spune ca a sosit la Edessa apostolul Filip, asa cum promisese Mantuitorul. Si apostolul l-a botezat pe regele Abgar, care abia in clipa aceea s-a vindecat cu totul de lepra. Dupa rege, s-a increstinat si toata cetatea Edessei, iar Abgar a pus sa se construiasca o firida deasupra portii de intrare in cetate, unde a asezat stergarul cu Chipul cel adevarat si sfant. L-a pus ca sa protejeze cetatea, si toti cei care intrau il puteau vedea. Dar dupa cateva veacuri, cetatea Edessei a cazut in mainile musulmanilor. Si, ca sa nu se piarda Chipul lui Iisus, crestinii au zidit stergarul chiar in firida in care statuse netulburat, pana atunci. Dar chiar si asa, zidita si inconjurata de pagani, vestea icoanei dintai a Mantuitorului, nefacuta de mana omeneasca, s-a imprastiat in toata lumea. Era de-acum prin secolul VII, in vremea Bizantului, cand s-a facut un schimb: imperiul a eliberat niste ostatici musulmani de vaza, in schimbul icoanei. Asa ca icoana a stat la Constantinopol mult timp. Asta pana la prima Cruciada. Atunci cavalerii apuseni au devastat Constantinopolul, si de-atunci s-a pierdut si urma Icoanei Primordiale. Dar ea a fost in mod constant in traditie modelul dupa care au fost pictate icoanele Mantuitorului. N-a fost nicicand o fractura in traditia pictarii icoanelor. Exista modelul. Nu trebuia sa inventezi. Erminia, cartea de capatai a iconarului, ne spune, de exemplu, despre Sf. Ioan Botezatorul, ca era ca un paianjen, slab ca un paianjen. Pe cand despre Mantuitor spune ca avea ochii caprui si parul saten.
- Dar Maicii Domnului i se cunoaste adevaratul chip?
- Da. Despre Maica Domnului se spune ca primele icoane ale ei au fost pictate de Sf. apostol Luca. Si asta se vede din Evanghelie. Sf. apostol Luca da cele mai multe detalii despre Maica Domnului, dintre toti evanghelistii. Si mai este apoi o lege. Cea a respectarii modelului.
Sfanta Treime
Trebuie sa existe o corespondenta intre pictura si modelul sfant. In biserica ortodoxa s-a pastrat fidelitatea, cat a fost posibil: sa existe o legatura cu originalul. De aceea, pictura icoanelor nu e foarte naturalista. Nu poti sa-l reproduci fotografic pe Hristos. Ar fi o impostura. Se fac trasaturi esentializate ale chipului Domnului Hristos. Asta si din motive teologice. Caci icoana vrea sa arate un trup eshatologic, nu un trup biologic. Un trup transfigurat. De aceea, buzele, narile sunt facute mai mici. Nu se intra in detalii anatomice, pentru ca icoanele sunt niste deschideri, nu-s niste inchideri. Icoanele sunt ferestre catre nevazut. Asa ca eu am o datorie fata de biserica, la fel ca orice iconar adevarat: sa nu deformez mesajul icoanei. Sa nu gresesc, fie printr-o viata nepotrivita, fie printr-o neintelegere a mesajului teologic. Asta ma face sa duc o viata spirituala mai buna, mai curata. Iar pe de alta parte, sa aprofundez invatatura de credinta a Bisericii, pentru a nu produce erori in imagine. Asa cum s-a intamplat in Biserica catolica, de pilda. Catolicii au tablouri religioase, nu icoane. Ei au introdus o fractura foarte mare in intelegerea icoanei, fractura care s-a datorat unei traduceri gresite. Actele din anul 787 ale sinodului al 7-lea Ecumenic de la Niceea, care a stabilit cinstirea sfintelor icoane, au fost traduse din greaca in latina gresit. Datorita greselilor de traducere, Biserica Apuseana a tratat cu totul altfel imaginea sacra decat Biserica Rasariteana. A fost o abordare care a dus la erori. De pilda, ei au negat icoanei functia mistica. Au retinut pentru icoana numai functia pedagogica. Au zis ca icoana este o Biblie pentru analfabeti, o Biblie in imagini. In Biserica Ortodoxa, s-a pastrat aceasta conceptie adevarata, ca dincolo de functia educativa, icoana are functie mistica, sfintitoare. Estimp, in Biserica de Apus, pictarea scenelor religioase a fost incredintata oamenilor laici, care nu mai aveau o traire religioasa, erau doar buni profesionisti. Si neavand o traire teologica, au introdus o gramada de erori duhovnicesti. Au deturnat stilul de pictura catre o reprezentare naturalista. Iar aceasta se pune ca un zid intre credinciosi si Dumnezeu, in loc sa fie o fereastra inspre Dumnezeu.
Dumnezeu lucreaza prin ochi
- Cum se vede Dumnezeu prin fereastra icoanei?
- Icoana nu este un lucru facut numai de om. Icoana este locul in care noi ne intalnim cu Dumnezeu. Ne intalnim cu Dumnezeu chiar si daca este reprezentat in icoana un singur sfant. Pentru ca dincolo de sfant este Dumnezeu. Dumnezeu lucreaza asupra omului prin icoana, il sfinteste prin icoana, sfintind ochii omului. Prin ochi, omul se poate murdari. Imaginile trezesc in noi fie virtuti, fie patimi. Mai abitir decat natura, icoana nu numai ca ofera un mediu curat si nepoluat ochiului, nu numai ca nu murdareste ochiul, dar il si curateste. Si prin ochi, se curata sufletul omului. Pentru ca Dumnezeu lucreaza prin ochi! Prin icoana care ne sfinteste ochiul, Dumnezeu ne sfinteste sufletul! Asta e functia liturgica a icoanei. Icoana isi propune sa prezinte realitatea transfigurata de vesnicie, realitatea contaminata de Imparatia Cerurilor. Pentru aceasta, pentru a putea exprima adecvat aceasta realitate transfigurata, este folosit un limbaj pictural simbolic, in care anatomia, chiar daca se respecta proportiile, este redusa la minim, in care transpare o lumina din dedesubtul culorilor. Culorile sunt puse in lumina. Exista un hieratism al pozitiilor in icoana. Intotdeauna icoana ne priveste, ne fixeaza. Cel care este reprezentat in icoana, Maica Domnului sau Hristos, ne fixeaza cu privirea. De ce? Pentru ca prin privire se instituie un dialog. Omul comunica prin privire cu cel care-l priveste. Si atunci, icoana ni se adreseaza, ne vorbeste in chip tainic, intra in sufletul nostru.
Icoanele facatoare de minuni
- Unele icoane sunt facatoare de minuni. Ce le deosebeste de celelalte, obisnuite?
- Orice icoana bine facuta sporeste evlavia si il ajuta pe om sa intre intr-o atmosfera de sfintire si de traire religioasa. Dar exista o diferenta intre evlavie si minuni. Una sunt minunile pe care le fac anumite ico ane, pentru care nu exista regula, si alta este functia liturgica pe care o are o icoana, chiar daca nu-i facatoare de minuni. Orice lucrare prin care omul este sfintit, prin care este ajutat sa se depaseasca pe sine, este o minune. In acest sens, orice icoana e facatoare de minuni. Pentru ca ne aduce in viata o Putere ce nu tine de lumea aceasta, ci de vesnicie.
Pictand-ul pe Sf. Pantelimon
- Ati fost o vreme in Muntele Athos, un loc sfant, plin de icoane facatoare de minuni. Povestiti-ne despre ele.
- Da, pe Athos sunt multe icoane facatoare de minuni. Maica Domnului Prodomita, de pilda, s-a pictat si ea singura. S-a intamplat in secolul XIX, cand mesterul roman care o facea se tot chinuia sa zugraveasca chipurile Maicii Domnului si al Pruncului. Si nu-i reuseau. Ii ieseau strambe, de parca si-ar fi uitat mestesugul. Bietul pictor nu mai stia ce sa faca, plangea si ajunsese sa nu mai manance nimic. Si, intr-o buna dimineata, a gasit pe icoana chipurile: se pictasera singure! Si icoana aceasta, aparuta printr-o minune, a continuat sa faca foarte multe minuni. Dar mai sunt in Muntele Athos inca multe icoane ale Maicii Domnului care fac minuni. Cum este si icoana Maicii Domnului Portarita, de la manastirea Iviron. Icoana aceasta a venit pe apa la Muntele Athos.
- Cum?
- A venit pe apa, in picioare. La inceput, calugarii au vazut o lumina mare pe mare si au mers acolo sa vada ce-i. Si cand au ajuns la tarm, au vazut icoana. Si au incercat toti, pe rand, sa o ia, dar n-a izbutit nimeni. Numai cand au venit calugarii de la manastirea Iviron, doar ei au putut-o lua! Si au dus icoana la ei, in manastire, si au pus-o in biserica. Dar a doua zi dimineata, au gasit icoana mutata la poarta. Si iar au pus-o in biserica, si iar au gasit-o la poarta. Atunci li s-a aratat Maica Domnului in vis si le-a spus sa lase icoana la poarta, pentru ca ea ii binecuvinteaza pe toti cei care intra si ies din manastire. De asta i se zice Maica Domnului Portarita.
Si mai sunt si alte icoane facatoare de minuni la Muntele Athos, multe vindecatoare de cancer. Aproape fiecare manastire de pe Muntele Sfant are cate o icoana a Maicii Domnului facatoare de minuni. Bunaoara, o icoana de la manastirea Vatoped a fost impuscata de cineva cu un pistol. Si nu dupa mult timp, de-acolo de unde a lovit glontul, a inceput sa curga sange. Era o icoana fresca, icoana pe zid. Acum este icoana facatoare de minuni. Si toate minunile pe care le-a facut Maica Domnului prin icoane ne arata ca sfintii sunt alaturi de noi, se implica in mod real si concret in viata noastra. Dar totul e la pronia lui Dumnezeu.
Sa ne imprietenim cu sfintii
- Sunt diferente in modul in care pictati? Il pictati intr-un fel pe Sf. Nicolae si altfel pe Sf. Vasile cel Mare? Culorile exprima si ele o anumita stare?
- Cum pictez eu un sfant? Mai intai, trebuie sa intri intr-o comunicare cu sfantul pe care-l pictezi, trebuie sa te rogi lui, trebuie sa-i citesti, sa-i cunosti viata, trebuie sa-i cunosti scrierile. Trebuie sa-ti construiesti o imagine interioara, adica sa-l vezi pe sfant cu ochii tai, sa-ti construiesti chipul sfantului in tine. Sa intri in Taina Maicii Domnului, inainte de a o picta, sa incerci sa patrunzi smerenia Maicii Domnului, sa-i patrunzi virtutile si milostivirea. Sa intelegi lucrurile acestea si sa ti le interiorizezi. Si abia dupa aceea, slujindu-te de repere imagistice din traditie, sa pictezi.
Pe varful lui Patru, in "ograda" manastirii
- Aveti sfinti care va sunt dragi in mod special? Cum va alegeti tema?
- N-as putea sa spun ca mi-s dragi anumiti sfinti, ci ca mi-s dragi sfintii. Si orice crestin trebuie sa inteleaga ca trebuie sa se imprieteneasca cu sfintii. Acum, incerc si eu sa am sfinti pe care sa mi-i apropii ca prieteni. Am incercari timide cu Sf. Pantelimon, al carui nume il port, si incerc sa mi-l apropii, sa ma imprietenesc cu el. Mai vedem o lucrare a Sf. Iustin cu manastirea noastra. Vedem ca Sf. Iustin s-a implicat foarte mult in viata manastirii noastre, in mersul ei. De exemplu, manastirea a fost intemeiata de ziua Sf. Iustin si dupa aceea, prin niste coincidente, am ajuns sa primim moastele Sf. Iustin in manastire. Fiecare credincios poate sa descopere ca un anumit sfant ii este mai aproape si se implica mai mult in viata lui. Noi suntem mult mai nepregatiti in a avea o relatie cu sfintii, decat ei cu noi. Sfintii vin mult mai mult in intampinarea noastra. Maica Domnului vine mai mult in intampinarea noastra, Domnul Iisus Hristos vine mai mult in intampinarea noastra decat mergem noi in intampinarea lor. Ei sunt mult mai deschisi unei prietenii. Trebuie sa fim prieteni cu Domnul Hristos, in primul rand. Domnul Hristos le-a spus sfintilor apostoli: "De-acum, nu va mai numesc pe voi ucenici, ci va numesc pe voi prieteni". Si noi trebuie sa ajungem ca Domnul Iisus Hristos sa ne poata numi si pe noi prieteni, pentru ca noi suntem chemati sa-L iubim pe Dumnezeu. E prima si cea mai mare porunca. Sa-L iubesti pe Domnul Dumnezeu din toata inima ta, din tot cugetul tau si din tot sufletul tau. Dar nu poti sa iubesti pe cineva pe care nu-l cunosti. Trebuie sa-l cunosti, sa te apropii de El, sa te imprietenesti cu El si-apoi o sa-L iubesti.
Culoarea lui Dumnezeu
- Parinte, aveti anumite culori preferate pentru o icoana?
- Icoanele trebuie sa aiba o sobrietate anume, lucru care se reflecta si in gama cromatica. Culorile dintr-o icoana sunt niste culori delicate, nu sunt culori care sa bruscheze privirea. Si atunci, si noi preferam culorile naturale, pamanturile, sunt tot felul de pamanturi colorate - dar fara tonuri puternice, agresive, si nici cu alaturari de culori care sa creeze contraste puternice.
- Si totusi, Icoana Sfintei Treimi a lui Andrei Rubliov se scalda in albastru intens!
Parintele Pantelimon slujind in biserica de la Oasa
- Da, pentru ca albastru este culoarea Dumnezeirii. Si atunci, in icoana Dumnezeirii, este plimbata culoarea albastru prin toate vesmintele, la cei trei ingeri. De aceea Mantuitorul este reprezentat cu doua culori: albastru si caramiziu. Albastrul reprezinta Dumnezeirea, si rosul, caramiziul, reprezinta umanitatea. Cele doua firi ale Domnului Hristos, cea umana si cea dumnezeiasca, unite intr-o singura ipostaza. Pe cand culoarea verde este culoarea Duhului Sfant. Verdele e culoarea Vietii, culoarea prin care este reprezentata viata. Dar n-am gasit explicitari la toate culorile, caci in biserica nu se merge pe o directie initiatica.
- Si aurul? Icoanele dvs. sunt pline de aur.
- Aurul este vesnicia. Este un metal care nu rugineste, si atunci a fost intotdeauna un atribut al Divinului, in toate religiile. El era cel neschimbator. Asa si in iconografie, fondul de aur arata ca icoana nu tine de lumea aceasta, ci de vesnicie. Icoana este locul in care ne intalnim cu vesnicia, cu Imparatia Cerurilor. Este o fereastra catre vesnicie.
- De ce au sfintii aura in icoane, parinte?
- Aura ii arata pe sfinti ca fiind uniti cu vesnicia si ca fiind patrunsi de Lumina Necreata, de energia necreata a lui Dumnezeu, ca traind in ambianta Raiului. Aurul este o lumina, este luminos. Cand cade lumina pe aur, el o reflecta. Exact ca si raiul, este nepieritor si luminos. Auriul arata energia necreata de care sunt patrunsi sfintii si pe care ei o emana.
"Un calugar trist e un calugar cu luminile stinse"
- Intr-o icoana e voie sa intre si starea ta sufleteasca? Sa se vada daca esti fericit sau nefericit?
- In general, in icoane, nu se introduc stari emotionale. Nu se introduc stari sentimentale. Dar ceea ce ajuta foarte mult la icoana este experienta spirituala pe care o castiga iconarul, prin trairea suferintei. Experienta asumata a suferintei da profunzime gandului si simtirii. Dau o patrundere spirituala mai adanca, in icoana. Tristetea, in schimb, n-are valoare. Zice parintele Arsenie Boca: "Un calugar trist e un calugar cu luminile stinse". Este o diferenta intre tristete, melancolie, nostalgie si suferinta. Suferinta este o experienta care il cutremura pe om si il pune in situatia de a-si reconsidera toate principiile de viata. Iar bucuriile pe care le traieste un om duhovnicesc sunt lucruri care se exprima in icoana, care se imprima in icoana, de fapt. Se imprima invizibil. Cum spunea parintele Teofil Paraian: "Crestinismul este o religie a bucuriei". Si atunci, prin tot ceea ce pune Biserica la indemana pentru o traire religioasa trebuie sa-l intareasca pe om pe calea bucuriei. Astfel si icoanele, nu sunt vesele ca expresie, nu zambesc. Dar ii dau omului pace, ii aduc nadejde si din nadejde rasar bucuria si speranta.
Icoana din padurea de tei
- Cum si cand ati fost atras de arta icoanei, parinte Pantelimon?
- In timpul facultatii, dupa convertire, m-a atras. Vedeti, eu tot incercam pe atunci sa inteleg rostul artei. Si abia aici, in biserica, l-am inteles. Anume, ca arta are un caracter soteriologic, de vindecare. Nu e numai cultura. Arta trebuie sa-l schimbe pe om, sa-i comunice o putere mantuitoare, sa-i comunice o putere vindecatoare. De aceea implinirea artei, a picturii, am vazut-o in icoane. Este arta care vindeca trupul si sufletul. O arta in slujba transcendentului, nu in slujba imanentului. Omul face partea lui, dar vine Dumnezeu cu puterea Lui. De aceea o icoana nu se semneaza. Pentru ca nu este opera pictorului. Icoana este in slujba lui Dumnezeu. E facuta de om, insa Dumnezeu e cel care lucreaza prin icoana. De aceea pictorul trebuie sa duca o viata spirituala intensa: ca sa prinda in icoana transparenta lui Dumnezeu.
- Cum ati invatat sa pictati icoane?
Sa ne imprietenim cu sfintii
- Tehnica am invatat-o dupa facultate, studiind in principal icoanele vechi. Dupa aceea mi-am insusit niste tehnici, si de gandire, si de pictura, la Muntele Athos, la schitul romanesc Prodromu. Mi-a folosit si contactul cu cativa pictori mari ai Romaniei: Constantin Flondor, Horia Pastina, Paul Gherasim. Apoi am studiat carti vechi, de tehnica nemteasca a poleirii. Iar la Muntele Athos, la schitul Prodomu, e un parinte Matei care picteaza. Si eu m-am intalnit cu el, am pus intrebari, am luat notite. Dar cel mai mult am invatat tot de la vechii iconari.
- Cum faceti o icoana?
- Incep chiar cu lemnul din padure. Imi aleg singur lemnul, il aleg sa fie cel mai bun, si numai lemn de tei. Apoi aducem busteanul, il taiem la manastire, pentru ca-i important cum e taiata scandura. Lemnul trebuie sa-l tai in perioada de iarna, ca sa nu aiba seva in el, dupa care il lasam la uscat un an de zile, in ploaie si in vant, si dupa aceea, inca cativa ani in pod, ferit, sub acoperis. Apoi il ducem in uscatorie. Abia dupa asta imbin blaturile icoanei. Dupa care, peste lemn pun o panza, si peste ea grundul, pregatind lemnul pentru pictura. Apoi, in sfarsit, se aplica foita de aur. Este o arta cu mult mai veche de o mie de ani. Nici nu putem sti, n-avem un inceput al ei! Si foita de aur se scliviseste cu piatra de agat, de se face ca o oglinda. Pe cand in vechime, se foloseau colti de lup sau de mistret.
- Sunteti monah. Va ajuta asta mai mult cand pictati icoane?
- Da. Simt ca exista o legatura intre perioadele de post si calitatea icoanelor, intre rugaciune si pictura. Tot de aceea, mai cred ca icoanele vechilor zugravi sunt mai puternice. Pentru ca si ei erau mai puternici in credinta. Cei vechi traiau mult mai intens viata crestina. Si atunci, pictau cu dezinvoltura si siguranta in baza trairii lor, profund ortodoxe. Iata ce am tinut eu minte din viata sfantului Andrei Rubliov (marele pictor rus de icoane, care a fost canonizat ca sfant). Anume, ca in timpul liber, el si ucenicul sau mergeau in fata icoanelor vechi, se asezau si le contemplau. Sfantul Andrei Rubliov nu se oprea sa analizeze tehnic sau stilistic icoanele vechi, ci, pur si simplu, le contempla. Statea in rugaciune si vorbea prin intermediul icoanei cu cel reprezentat. Se lasa patruns de icoana veche pe care o avea in fata. Intra in duhul ei si dupa aceea putea si el sa picteze icoane in duhul iconarilor vechi, cei de dinainte. Si la fel am facut si eu, fiind incurajat si de staretul nostru, Iustin. Am facut multe calatorii. Am fost la Muntele Athos, la bisericile vechi din Serbia, din Macedonia, dar si pe la noi. M-am dus ca sa ma intalnesc prin icoane cu toti iconarii de demult, sa intru in comuniune cu pictorii dinainte. Acesta este chiar canonul Bisericii noastre: sa fim adunati la un loc, noi cei de azi, cu Maica Domnului, cu sfintii si cu toti cei care au trait pana la noi. Toti intr-un lant neintrerupt prin veacuri, trimitandu-ne arta si duhul din icoana in icoana, si privind toti cu ochi curat, dintre culori - spre Vesnicie...
Cu respect Birta Daniel Mihai
In anii 1960, batrana Europa era cucerita de un val de scriitori latino-americani ce aduceau o uimitoare prospetime in lumea culturala intrata in "era suspiciunii". Desi eterogen, cu personalitati, optiuni stilistice si tematice diferite, ceea ce s-a numit boom-ul sud-american (Julio Cortazar, Ernesto Sabato, Alejo Carpentier, C arlos Fuentes, Mario Vargas Llosa, Jose Donoso s.a.) si-a gasit figura emblematica in Gabriel Garcia Marquez, in special pentru romanul lui din 1967, "Un veac de singuratate". Tradus la noi de Mihnea Gheorghiu inca din 1971, acest roman ce figureaza pe lista restransa a celor mai bune carti din toat e timpurile a avut un impact extraordinar ce a pus in umbra operele lui Marquez anterioare si posterioare lui, unele cel putin tot atat, daca nu si mai valoroase, dupa gustul meu, precum "Colonelului nu are cine sa-i scrie", "Toamna patriarhului" sau "Cronica unei morti anuntate". Celebritatea adusa de romanul din 1967, tradus peste tot, sporita inca de Nobelul din 1982, a facut ca mai multi dintre puternicii lumii sa-i caute prietenia omului de stanga, sprijinitor apropiat al lui Fidel Castro, dar abil diplomat, de vreme ce Mitterand, premierul spaniol Felipe Gonzales, Bill Clinton, pe langa multi fosti si actuali conducatori din tarile Americii de Sud, i-au aratat public pretuire. Iar pentru mass-media, Garcia Marquez a fost mereu un subiect gras. Gerald Martin, specialist englez in studii caraibiene, a muncit enorm la aceasta biografie cat mai completa cu putinta, fara sa-si idolatrizeze subiectul si fara sa ia de bune toate declaratiile si confesiunile acestuia. Biograful a stat de vorba cu sute de persoane care au fost martorii vietii scriitorului in diferite perioade - rude, prieteni, colegi, iubite, colaboratori. A vizitat toate orasele in care a locuit Gabo, de la Aracataca si Barranquilla (modelul miticului Macondo), Bogota, Caracas, Ciudad de Mexico, Havana, pana la Paris, Barcelona si Londra. A citit tot ce a scris autorul columbian (inclusiv corespondenta inedita) si ce s-a scris despre el. Apoi a sintetizat cu obiectivitate (ceea ce nu-i deloc simplu, mai ales in privinta optiunilor politice) imensa cantitate de informatie, aducand multe fapte noi, despre care Marquez insusi a refuzat sa vorbeasca vreodata. Pana pe la 40 de ani, scriitorul a trait in saracie extrema. Intaiul nascut din cei 11 copii ai pagubosului Gabriel Eligio Garcia (care a mai avut inca alti cinci copii nelegitimi, acceptati in familie) si ai Luisei Santiaga Marquez, Gabito a fost lasat in casa bunicilor materni din Aracataca: colonelul liberal Nicolas Marquez, care i-a hranit copilaria cu afectiune si povesti din razboiul civil, si Tranquilina Iguaran, careia superstitiile si fantasticul caraibian ii impregnau firesc viata zilnica (umbrele acestor bunici iubiti tuteleaza intreaga opera marqueziana). Dupa moartea colonelului, copilul revine in familia saraca Garcia-Marquez, pe care o paraseste insa devreme pentru studii si ucenicie in jurnalism. Apreciat pentru articolele si reportajele lui din ziarul liberal "El Espectador" din Bogota, e trimis de acesta in Europa, in calitate de corespondent, in 1955, si se stabileste la Paris. Ziarul ce-l platea fiind insa interzis de dictatura, tanarul scriitor, ramas fara nici o sursa de venit, e nevoit sa indure foame (ajunge sa manance din gunoaie si sa cerseasca), frig, umilinte, dar asta nu-l impiedica sa scrie si sa publice primele romane si volume de povestiri. Tot la Paris, in acei ani de saracie, traieste o mare iubire cu actrita spaniola Tachia Quintana (ajuns celebru, Gabo nu vrea sa vorbeasca despre acest subiect, insa biograful o gaseste pe Tachia, asculta versiunea ei si descopera in personaje feminine din operele ulterioare trasaturi ale fascinantei femei). Dar, cu certitudine, principalul personaj feminin al biografiei este sotia lui Garcia Marquez, Mercedes, ceruta ca logodnica pe cand ea avea 13 ani si cu care se va insura in 1958. O frumusete in genul Sophiei Loren, calma, echilibrata si cu simt practic, Mercedes ii va aduce siguranta si ordine in viata haotica, ii va darui doi baieti si, mai apoi, ii va gestiona gloria si averea, sprijinindu-l in momente de cumpana. Aflam de la Gerald Martin si cat de grave au fost acestea in ultimii 15 ani: o tumora operata la plaman si un cancer limfatic - ambele invinse de luptatorul Gabo. Din pacate insa, ultimul dusman e si mai neiertator: incepand din 2005, celebrul scriitor a inceput sa-si piarda memoria si - ni se sugereaza in final - Alzheimer-ul de care au fost atinsi mama si doi frati ai sai nu-l iarta nici pe el. Dupa ce a fost serbat regeste in 2007, la implinirea a 80 de ani, Gabriel Garcia Marquez nu mai apare in public, sta in labirintul sau O Poveste foarte frumoasa cititi. O poveste adevarata
Targul cu minuni
Cu magarul spre targ. Fotografie de epoca
Intr-o dimineata de iarna, Bucurestiul a fost ocupat de tarani. Incarcati de poveri, imbracati in itari, in sube si in bocanci soldatesti, au debarcat cu desagile lor in cateva piete ale orasului. Asta a fost seara. Dimineata, lumea venita la targuieli a ramas cu gura cascata, in fata tarabelor pline de bunatati, pe care nu le mai vazusera din anii copilariei: branzeturi la burduf, carnatarie afumata, cuptoare de paini de casa, mari cat banita si cu miros innebunitor. Veniti deopotriva din Bucovina, din Dobrogea, Ardeal sau Banat, le aduceau bucurestenilor bunatati taranesti, curate, gustoase, pregatite in satele lor de campie sau munte, dupa traditie. De fapt, in pietele Bucurestilor poposise chiar tara. Ogorenii nostri veniti sa ne ofere alimente sanatoase, gustoase, ferite de E-uri si mortaciuni. Sarbatoare mare in Bucuresti! Bogata nu doar prin privelistea coplesitoare a abundentei, dar si prin vestea cea mare ca tara e vie, ca taranii se afla la locul lor
Sa musti dintr-o felie mare de paine, cu toata gura, pana cand coaja iti ajunge pe la urechi, sa simti apoi, multa vreme, gustul iute-acrisor al gemului de macese sau al magiunului gros si untos; sa tii in maini, ca sa te incalzesti sub prima ninsoare din an, pupul scos din cuptor, painisoara pe care bunica ti-o facea in copilarie ca sa te imbune; sa astepti, ridicandu-te pe varfuri, ca sa ajungi mai bine la masa, ca unchiul Petrea sa-ti faca doi carnaciori doar pentru tine, nu mai mari decat palma, in ziua cea mare a taierii porcului, sa mirosi cu nesat soriciul rumenit, spalat cu apa fierbinte si sarat cu sare grunjoasa din sararita albastr
a de tabla; sa rupi un pumn de cozi de ceapa verde din strat, ca sa-ti para mai buna painea cu untura proaspata, presarata cu boia; sa pandesti usa deschisa a camarii, ca sa te infrupti din mierea groasa si intunecata, in care dormiteaza, plutind, poame uscate si muguri de brad; sa te intorci de la joaca acasa moarta de foame si sa te imbie inca de la poarta mirosul bogat al supei de gaina cu taietei subtiri ca firul de par si cu banuti de grasime plutind peste zarzavat; sa adormi, fara sa stii, in murmurul vocilor tihnite din incapere, si sa te trezesti dimineata in mirosul bun al cafelei cu lapte, ca s-o iei de la capat, prin raiul cu bunatati. Ingropata multa vreme in amintire, povestea copilariei mele se scrie de la inceput. M-am intalnit cu ea intr-o sambata dimineata, cand in mijlocul Bucurestiului inghetat sub nameti, m-au coplesit toate aceste amintiri cu mirosuri si arome de neuitat, cu gusturi si parfum de altadata, in mijlocul unui targ taranesc.
Negustorasul cel istet
Nu prea-ti vine sa iesi din casa pe gerul de-afara, dar gandul ca la capatul drumului vei gasi toate bunatatile pamantului romanesc, bucate cu gust ca-n povesti, insirate pe tarabe intr-o bogatie fara sfarsit, te face sa nu mai intarzii si sa ajungi cat poti mai repede la Piata Cosbuc, acolo unde la fiecare capat de saptamana se tine marele Targ de produse traditionale taranesti, un dar facut bucurestenilor de gospodarii satelor romanesti.
Tata si fiul Codriuc
Alexandru Rares Condriuc din Botosani are numai 12 ani si este foarte mandru ca a putut veni cu parintii la targ, in prima zi de vacanta. Raspunde foarte politicos la orice intrebare si nu se pierde cu firea, atunci cand vreun cumparator ii cere detalii despre marfa adusa de acasa. Si ca un bun cunoscator, iti arata in galantar gainile cu grasimea galbena ca aurul si cocosii tocmai buni pentru racituri. E atat de serios, de calculat si de aplicat in ce face, incat nu poti sa pleci de la taraba lui fara sa cumperi ceva. E deja un mic negustor stapan pe situatie. "Afacerea familiei a inceput tocmai de la el", ne spune Catalin Condriuc, tatal. "A fost un copil foarte sensibil, facea alergie la mancarea pe care o cumparam din magazine. Si atunci m-am gandit sa incep sa prepar in casa, dupa retete vechi, fara conservanti si aditivi, carnati si sunca, mezeluri, pe care sa le poata manca si el. Mi-am amintit cum pregatea tata porcul taiat, i-am intrebat pe niste batrani din sat, am vorbit cu un macelar care venea si ne taia porcul cand eram eu copil, si asa am inceput sa invat cum se prepara produsele din carne fara conservanti, adica sa reinvat, de fapt, arta taraneasca a bucatariei si sa aplic ceea ce se facea pe vremea batranilor. Am luat-o incet si am tot imbunatatit retetele, le-am adaptat la ceea ce este sanatos. Am clienti fideli care vin tocmai pentru aceste produse, ce nu dau alergii si nici alte manifestari neplacute. Sigur ca ele nu tin mai mult de trei, patru zile, dar eu le spun clientilor acest lucru si asta dovedeste ca nu folosesc conservanti."
Raiul branzei / Foto: Mediafax
Povestea acestei familii venite tocmai din nordul tarii, la targul din Bucuresti, e de succes. Manuela Condriuc, mama lui Rares, a lucrat ca asistent la o farmacie, dar a lasat farmacia ca sa-l ajute pe barbatul ei, si astfel, afacerea pornita de nevoie a devenit una facuta cu pasiune si daruire. "Facem cantitate mica de marfa, cat sa fie mereu proaspata si de calitate. Mai bine mai putin si mai bun, ca sa nu ne uite clientii. Ne adaptam tot timpul la ceea ce se cere. Am vazut ca lumea vrea produse mai dietetice, cu mai putina sare, mai putin afumate, din carne de curcan, si ne-am adaptat la cerinta aceasta. Ne-am facut prieteni printre clientii care ne cauta in fiecare sambata, si asa ii si tratam, ca pe prieteni adevarati. Le dam aceleasi bucate ca si cum i-am avea in ospetie la noi acasa. Salam de casa, muschiulet impanat, crenvursti dietetici, carnati, dar si dulciuri dospite de casa, dupa retete traditionale moldovenesti, poale in brau, cozonaci, ciocolata de casa si altele."
Cata vreme mezinul impacheteaza marfa tacticos, ca un adevarat negustor, mai aflu ca faima produselor Condriuc a ajuns aproape in toata tara, pentru ca au fost invitati la multe alte targuri traditionale. "E drept ca e departe Bucurestiul, nu e usor de ajuns cu marfa din celalalt capat al tarii, dar cand stii ca te asteapta oamenii, sambata de sambata, nu ti se pare asa de greu. Poate ca daca s-ar scrie mai mult despre acest targ ar veni mai multa lume, sa se bucure de produsele noastre, si noi ne-am face si mai multi prieteni".
Magiunul care prelungeste viata
Piata taranilor se organizeaza de vineri pana duminica, saptamana de saptamana, in curtea fostei Vami Antrepozite, un monument de arhitectura, ridicat in secolul al XIX-lea, dupa planurile arhitectului Giulio Magni si ale lui Anghel Saligny, peste drum de Piata de Flori Cosbuc.
Ion Istrate de la Fundata
Poate ca e un pic cam departe de forfota strazilor si a pietelor centrale, ceea ce face ca doar cunoscatorii si clientii fideli sa ajunga pana acolo, dar cu toate acestea, in fiecare sambata si duminica, mii de oameni se inghesuie in piata plina de bucate traditionale romanesti aduse la targ de producatori din Transilvania, Bucovina, Muntenia, Maramures, Crisana, Oltenia, Moldova si Dobrogea, cu alte cuvinte, din toata tara. Mai mare dragul sa vezi bucuria cumparatorilor, ametiti de privelistea si miresmele targului. Carnati afumati, slanina adevarata cu "dunga", jumari, sangerete si toba, caltabosi, pastrame, jamboane, carne pusa la borcan, in untura, sorici, pastravi afumati in cobza de brad, dar si cocaturi cat ii lumea, sarate sau dulci, placinte si paine cu malai si cartofi, cozonaci si dulciuri de casa. Un loc aparte il ocupa oferta de branza, cu telemea vanduta de ciobani sibieni, dar si cascavaluri-minune facute in Covasna. Ori cea mai buna mozzarela din lume, branza alba de bivolita adusa la piata de un... englez. (O sa va spunem povestea lui altadata.) Indragostit nebuneste de Romania, stabilit la Rupea, in Ardeal, si-a cumparat o turma intreaga de drigane negre, ca smoala, si a deschis o fabricuta de branza "cea mai buna din Europa", cum scrie pe ambalaj. Si acestea sunt doar cateva dintre marfurile care ii pun, cu siguranta, la mari incercari pe gurmanzi. De nelipsit, in fiecare saptamana, este si magiunul de prune, celebrul magiun de Topoloveni, "singurul produs natural cu denumire protejata national si in curs de omologare europeana", imi spune Valentin Ghenciu, care la fiecare doua-trei vorbe, trebuie sa se intrerupa, ca sa mai vanda cate un borcan de magiun, zacusca de vinete sau pasta de rosii, preparate fara conservanti. "Care este secretul vanzarilor mari? Eu cred ca este unul valabil pentru toate marfurile de aici din piata, si anume, calitatea bazata pe pastrarea proprietatilor naturale, pe lipsa aditivilor, a zaharului si a altor conservanti. Magiunul de Topoloveni este un produs care poate fi consumat si de catre diabetici, este foarte potrivit pentru copii, pentru ca este bogat in vitamine, si pentru batrani, caci este bogat in fibre, fiind obtinut din prune necuratate de pielita. Domnul prof. Dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetari Alimentare, a spus, dupa ce a facut analiza magiunului produs de noi, ca este "campion antiaging", pentru ca are proprietati antioxidante si de eliminare a radicalilor liberi, ce provoaca imbatranirea prematura. Sa stiti ca noi producem magiun din 2001. La inceput am livrat la vrac, in Austria, si cand am vazut cum se bat austriecii pe el, ne-am gandit ca de ce sa nu beneficiem noi, in tara, de asemenea bunatati, de ce sa-l dam la straini? Atunci am inceput ambalarea in borcane. Acum asteptam omologarea europeana, pentru ca l-am scos la expozitii si targuri la Berlin, Paris, Londra, si s-a bucurat de mare trecere. Suntem si furnizorii Casei Regale. Ce-ar mai fi de spus? N-ar strica mai multa promovare pentru targul acesta si-un pic de vreme mai buna, ca am cam inghetat la picioare, dar cu toate acestea, de clienti nu ne putem plange. Si rar, cand cumpara cineva doar cate un borcan".
Domnii ambasadori
Trece de la o masa la alta, cu pasi siguri, dupa un traseu pe care pare ca il stie prea bine. De la masa Danielei Bangala din Fundata, Brasov, isi cumpara telemea de oaie si cas dulce de vaci, de la Alexandra Baisteanu din Rupea gusta carnati de casa afumati si ia niste slanina si niste pastrama de vitel. Cu ea sta de vor ba mai mult, semn ca o cunoaste de ceva vreme. Trece apoi si pe la Maria Trifu din Talmacel - Sibiu, de unde alege niste muschiuleti afumati ca-n reclame.
Alexandra Baisteanu
"Baiatul meu e macelar bun si de aia sunt taiate asa de mandru toate, ca la carte", ii spune ea si se uita la omul care parca nici nu mai stie ce sa aleaga, cumparand in cele din urma cate putin din fiecare marfa adusa tocmai de la poalele Fagarasilor. Asta, ca sa nu-i para rau pana saptamana viitoare, cand va face iar un drum la piata taraneasca de la Cosbuc. Se mai opreste la masa cu tuica galbuie, adusa de la Cuca de Arges, trage o dusca pentru degustare si mai ia si o cutie cu ciocolata de casa pentru nepoti. Peste tot, la fiecare masa, vorbele nu se lasa asteptate, se leaga povesti, se spun glume si se rade, ca intre prieteni. E o buna dispozitie care-i uneste deopotriva pe cei care vand si pe cei care asteapta sa se infrupte din bunatati. Iar din loc in loc, cozi nesfarsite la care lumea sta rabdatoare, cu gandul la bunatatile care ii vor rasplati. Atractia targului o reprezinta, totusi, domnii ambasadori, pe care ii recunosti usor dupa staiful imbracamintei, dupa nelipsita pipa din gura si romaneasca lor calcata de tren. Si care, cand se indura si ies din piata, isi leaga cainii cu pedigree de un gard, isi lasa soferii sa astepte in masinile 4x4, ca sa guste doua sau trei brozbute uriase (sarmale), fierte acolo, pe loc, de niste maramuresence vesele si infoiate precum curcanii. Mai lipsesc doar "ceterasii", pentru ca targul taranilor sa se transforme intr-o sarbatoare adevarata, care sa celebreze carnatii, slana, pita de casa, adica cele mai frumoase amintiri din copilarie, poposite, ca in poveste, intr-o piata din Bucuresti.
Albine la borcan
Pana sa ajunga sa vanda miere la Targul Taranului din Bucuresti, Daniel Bolovan din Brasov a incercat vrute si nevrute. Absolvent de facultate, inginer specialist in proiectare si autovehicule rutiere, toba de carte, s-a vazut "restructurat", in urma inchiderii fabricii la care lucra.
Daniel Bolovan
A incercat de toate pentru a-si castiga traiul, si le-a abandonat pe rand, caci a inteles ca miza cea mare nu sta in a face doi-trei lei, de ici, de colo, ci in a descoperi o sursa care sa aduca bani si castiguri, dintr-o afacere sigura si in viitor. "Salvarea a venit de la ceva care-mi era apropiat - de la stupina pe care o ingrijea tata. L-am ajutat si eu din cand in cand, mai demult, dar acum a venit vremea schimbului de generatii. A trebuit sa preiau eu grija lor si mi-am dat seama, in curand, ca este o afacere minunata. N-am stiut multe lucruri la inceput, m-a ajutat si sfatuit tata, m-am informat din carti si de pe internet si am inteles repede ca mierea naturala este unul dintre putinele produse cu care ii batem pe cei de dincolo de granita, pentru ca avem o miere de o calitate mult mai buna decat a lor. Numai daca ne gandim la pasunile noastre, la campurile pline de flori, la locurile salbatice, nepoluate, ne putem imagina ce fel de miere avem si cat de bogati suntem. Din pacate, tinerii nu-si dau seama ca plecarea la munca in alta parte, in alta tara, este doar o solutie de moment. Ar fi mult mai simplu sa-si canalizeze energia aici, acasa, pentru activitati de viitor. Agricultura ecologica are mari sanse de reusita in urmatorii ani. Trebuie sa fim doar atenti la ce-au facut batranii si sa ducem mai departe munca lor, sa pastram traditia de a ramane aproape de natura si de a nu ne indeparta de lucrurile simple si de buna calitate, pentru ca acestea incep sa aiba din ce in ce mai mare cautare in timpul acesta atat de zbuciumat pe care il traim.".
Cuptorul cu 33 de paini
La o masa din mijlocul targului, vad un alt "negustoras". Are doar 14 ani, il cheama Csaba si este mezinul familiei lui Molnar Csaba din Lunca de Jos a Harghitei.Vine la targ ca sa-l ajute pe tatal lui, in fiecare saptamana, de aproape doi ani. Ca sa poata ajunge aici cu cosurile incarcate de marfa, intreaga familie, Csaba cel mare, nevasta Maria si cei patru copii, lucreaza cot la cot de dimineata si pana seara. Produsele lor, facute dupa retete unguresti, au mare cautare: muschiuleti afumati, jambon, kaiser, pastrav afumat, carnati picanti, carnati semiuscati, carnati afumati, toba afumata, toate afisate "la pret de criza". Dar lumea sta la coada si pentru painea de casa alba cu cartofi, sau neagra, cu secara si cartofi. "Am inceput cu painea de casa, dar nu mi-ajungea cata coceam, si atunci am copt si in cuptorul bunicii si pe la vecini. Acuma, mi-am facut un cuptor in care incap treizeci si trei de paini din acestea mari. Vinerea umplem de cateva ori cuptorul, ca sa avem painea pentru sambata cand venim la Bucuresti. Trece toata, nu ne intoarcem cu ea inapoi. Eu cred ca oamenii au vazut deja ca este mare deosebire intre o marfa cumparata din "alimentara" si una facuta acasa. Marfa noastra e cu mult mai sanatoasa. E un pic mai scumpa, dar e sigur ca e naturala. Aici, la acest targ, sunt numai lucruri de calitate, controlate, naturale si sanatoase", imi zice Csaba-bacsi, inainte de a se intoarce la clientii lui.
Eticheta cu tricolor
Il cheama Ghise Florian si este din Tulca Bihorului, dar acolo toata lumea il stie de Pruncu Florii Tramii.
Ghise Florian
"Tramuta" e tuica pe care o are la vanzare, facuta "numai si numai din poame de-a noastre", galben-aurie, cu miros amarui, de samburi de prune. In frigul de-afara, mai ca ti-ar veni sa tragi un gat sa te mai incalzesti, dar te ia cu vorba bihoreanul imbracat in suba groasa si-ti spune ca e suparat ca a trebuit sa-si modifice eticheta de pe sticle. Ca sa primeasca toate aprobarile, a trebuit sa scoata tricolorul de pe eticheta. Or, el a pus acolo ce are mai drag: fotografia cu tatal lui, de la care a invatat meseria, chipul fetei lui, care-o sa-l mosteneasca, si steagul tarii. Unde a gresit? N-are vreme insa de lamentatii, caci la masa lui s-a facut iar coada. Pe langa tuica, mai are si gemuri de mere si de caise, taietei de casa, saratele, prajituri cu silvoiz (magiun), facute de "muierile de-acasa, care s-or apucat de cocalit cand or vazt ca ies bani buni din asta, ca n-au nici dupa ce bea apa, numa dupa pensia de tri sute de lei pe care le-o da statu". Il las pe Pruncu Florii Tramii sa-si vanda marfa mai departe, insotita de povesti vesele si glumete si de-un ras tonic si sanatos, care-i lumineaza obrazul inrosit de ger.
Casic de munte
Ioan Istrate vine de la Fundata - Brasov, mai exact - "din prima casa cum urci pe drumul catre Fundatica". In ferma lui de animale de la Vladeni sunt "peste opt sute de oi fatatoare, cincizeci de vaci cu lapte si mai multi porci".
Targ de epoca la Sighisoara / Fotografii din albumul "Romania Interbelica" - Matei Cazacu
Baiatul din fata mea, mezinul familiei, imi spune ca produsele lor, branza de burduf, branza pastrata in coaja de brad, urda dulce si sarata, casul proaspat, telemeaua invechita in saramura sau proaspata, au fost premiate de mai multe ori la expozitii si targuri internationale. Si el e mandru de asta, se vede dupa cum povesteste. Imi mai spune ca la Salonul de Gust de la Torino, din 2006, una dintre cele mai mari expozitii gastronomice din lume, au avut succes cu branza de burduf in coaja de brad, pentru care au obtinut diploma pentru calitate exceptionala. Si ca nici nu se putea altfel, cata vreme retetele dupa care sunt preparate produsele sunt pastrate in familie de peste cinci generatii. La masa fundateanului s-au adunat deja multi cumparatori. El se misca repejor, ca si cum ar fi purtat pe ate, in miscari scurte si eficiente, ca un sfredelus, ia marfa, o cantareste, o impacheteaza si o intinde omului insotita de un zambet care-i umple obrazul de bunavointa. Si-n timpul acesta, gura nu-i tace deloc. Cine are vreme de ascultat, cine este curios, poate afla povestea branzei, de cand este muls laptele, cum si de ce trebuie sa dospeasca branza in buduroaie de lemn (si nu de metal) si cum este framantata apoi si indesata in coaja oparita de brad, culeasa in primele zile de primavara. Iar povestile acestea adevarate sunt suplimentul de bucurie pe care-l duci acasa, printre ai tai, atunci cand te intorci de la piata cu "casic si branza de la munte".
(Despre branza de capra de la Crit, despre mozzarella de bivolita si pateul de pastrav de la Rupea, despre sucul natural de mere din Tara Hategului si despre multe alte minuni ajunse la Targul Taranului, va promitem povesti viitoare.) Intra si Vezi un film triler.Vizionarea placuta Un Film Istoric. "Notorious" este un film despre viata si moartea unui rapper pe nume Christopher Wallace, alias The Notorious B.I.G. Filmul se centreaza in jurul povestii rapperului BIG inca din copilaria sa, crescand pe strazile din Brooklyn. Notorious prezinta ascensiunea lui Wallace din ghetourile din Brooklyn, devenind unul din cei mai influentabili artisti hip-hop al tuturor timpurilor. In afara de faptul ca era un cantaret de muzica rap foarte cunoscut, Wallace era si un mare povestitor. Povestile lui despre viata violenta de pe strazile din New York, au fost prezentate intr-o maniera intunecata, fara perdea, cu o doza mare de realism obiectiv, care i-a aduce mult respect si credibilitate. Viata lui Notorious BIG este portretizata si prin conflictul cu rivalul sau TuPac Shakur, atunci cand se naste un conflict intre muzica hip-hop de pe Coasta de Est si Coasta de Vest. "Notorious" este un film despre viata si moartea unui rapper pe nume Christopher Wallace, alias The Notorious B.I.G. Filmul se centreaza in jurul povestii rapperului BIG inca din copilaria sa, crescand pe strazile din Brooklyn. Notorious prezinta ascensiunea lui Wallace din ghetourile din Brooklyn, devenind unul din cei mai influentabili artisti hip-hop al tuturor timpurilor. In afara de faptul ca era un cantaret de muzica rap foarte cunoscut, Wallace era si un mare povestitor. Povestile lui despre viata violenta de pe strazile din New York, au fost prezentate intr-o maniera intunecata, fara perdea, cu o doza mare de realism obiectiv, care i-a aduce mult respect si credibilitate. Viata lui Notorious BIG este portretizata si prin conflictul cu rivalul sau TuPac Shakur, atunci cand se naste un conflict intre muzica hip-hop de pe Coasta de Est si Coasta de Vest. "Notorious" este un film despre viata si moartea unui rapper pe nume Christopher Wallace, alias The Notorious B.I.G. Filmul se centreaza in jurul povestii rapperului BIG inca din copilaria sa, crescand pe strazile din Brooklyn. Notorious prezinta ascensiunea lui Wallace din ghetourile din Brooklyn, devenind unul din cei mai influentabili artisti hip-hop al tuturor timpurilor. In afara de faptul ca era un cantaret de muzica rap foarte cunoscut, Wallace era si un mare povestitor. Povestile lui despre viata violenta de pe strazile din New York, au fost prezentate intr-o maniera intunecata, fara perdea, cu o doza mare de realism obiectiv, care i-a aduce mult respect si credibilitate. Viata lui Notorious BIG este portretizata si prin conflictul cu rivalul sau TuPac Shakur, atunci cand se naste un conflict intre muzica hip-hop de pe Coasta de Est si Coasta de Vest.
Ponedeljak, 27. Septembar 2010, 10:40 · Korisnički profili: 22299 · Online: 602
NaslovnaRang liste
DijasporaSlovenijaHrvatskaBiHSrbijaCrna GoraMakedonijaMoj profil Prijavi se ili kreiraj profil »
Izdvajamo radio staniceMB Radio Paris
France, Internet Radio
folkNajbolje rangiraneRadio Pingvin
Beograd, 90.9 FM
zabavna, pop, mixRadio S
Beograd, 94.9 FM
pop, zabavna, rockAntena Radio
Kruševac, 91.3 FM
folk, narodnaRadio Pink Int
Switzerland, Internet Radio
narodna, folkRadio Glas Drine
Sapna, 88.8 FM
narodna, folkRadio Čaršija
Sarajevo, Internet Radio
narodna, folkRadio Morava
Jagodina, 91.9 FM
narodna, folkRadio Ljubić
Prnjavor, 88.9 FM
narodna, folkRadio Naxi
Beograd, 96.9 FM
zabavna, pop, rockNove radio staniceRadio Breza doo
Breza, 100.1 FM
pop, zabavna, folk, mixRadio Dobojka
Germany, Internet Radio
narodna, zabavna, izvornaCroDJTeam Radio
Zagreb, Internet Radio
electro, mixOp Top Radio 2
Topola, 92.7 FM
pop, mixBoemi Radio
Novi Sad, Internet Radio
narodnaSlučajno izabraneRadio Gbg
Sweden, 94,9 FM
zabavna, narodnaRadio Drava
Koprivnica, 92.5 FM
zabavna, popRadio 216
Banatsko Karadjordjevo, 89.1 FM
zabavna, mixRadio 5 plus
Zagreb, Internet Radio
zabavna, mixLotel Radio
Loznica, 107.4 FM
folk, pop.Dintre aceste radio gasiti pe www.radiostanica.com
Abonați-vă la:
Postări (Atom)