Cauta sa devii un om mai bun si asigura-te ca stii cine esti tu inainte de a cunoaste pe cineva si a astepta ca acea persoana sa stie cine esti.
Maxime, Cugetari, Citate celebre
Nu cunosc solutia pentru a atinge succesul, dar stiu ca pentru a esua e suficient sa incerci sa multumesti pe toata lumea.......... Fiecare lucru are frumusetea lui, dar nu oricine o vede..........Nu este intelept sa fii sigur asupra propriei tale intlepciuni. Este sanatos sa ti se aminteasca ca si cel puternic poate slabi, iar cel intelept poate gresi..........
Bancuri
Fiul catre tata: Cum m-am nascut eu, tati?Tata zice: Baah fiule, cred ca intr-o zi tot ai sa afli! Hai sa-ti spun pe limba ta.Pai, eu si cu maica-ta intr-o zi am intrat intr-o camera de chat a Yahoo-ului.Am aranjat apoi o intilnire via e-mail cu maica-ta si ne-am intilnit intr-un internet cafe virtual. Ne-am strecurat intr-o camera privata, unde maica-ta a fost de acord cu un download din hard-ul meu. Imediat ce eram gata de upload, am descoperit ca nici unul dintre noi nu folosise firewall-ul si fiindca deja era prea tirziu sa dam delete, noua luni mai tirziu a aparut un mic popup care a tipat din toti rarunchii: You`ve Got Mail !!!!
Vorbe dulci sunt usor de spus, lucruri dragute sunt usor de cumparat, dar oameni de treaba sunt greu de gasit, viata se termina cand tu incetezi sa visezi, speranta moare cand tu incetezi sa crezi, dragostea se termina cand tu incetezi sa mai tii la cineva, prietenia se sfarseste cand tu nu mai imparti, asa ca imparte cu cine crezi ca iti este prieten, sa iubesti fara conditii, sa vorbesti fara intentii, sa daruiesti fara motive, sa tii la cineva fara explicatii,asta e inima adevaratei prietenii.
1. Valul Tsunami din 2004 din Oceanul Indian
Pe 26 decembrie 2004, un cutremur cu magnitudinea de 9,3 grade pe scara Richter a lovit coasta vestica a insulei indoneziene Sumatra. Ceea ce a urmat a fost un tsunami devastator care a maturat cea mai mare parte din coastele oceanului Indian. A reprezentat unul dintre cele mai distrugatoare dezastre naturale inregistrate in istorie, iar peste 225.000 de persoane au fost ucise in 11 tari. Zonele cele mai lovite au fost Indonezia, Sri Lanka, India si Thailanda. Pe net au circulat numeroase imagini triste si terifiante ale tsunami-ului in timp ce devasta regiunile de coasta. Plajele si atractiile turistice au fost primele lovite in majoritatea locurilor. Videoclipul prezinta o compilatie a mai multor filmulete de acest fel. 2. Batalia din Kruger
Stii cu siguranta ca un videoclip postat pe YouTube a devenit faimos atunci cand are propria sa pagina pe Wikipedia. Este cazul bataliei de la Kruger. Scena a fost filmata in septembrie 2004, in apropierea unei oaze din Parcul National Kruger, localizat in Africa de Sud. Prezinta o lupta epica din viata reala intre o grupare de lei, o turma de bivoli si doi crocodili. Totul incepe cu atacul leilor asupra unui turmac si atragerea lui inspre apa. In timp ce leii incearca sa isi termine de ucis prada, un crocodil musca puiul de bivol si incearca sa il ia. Leii se opun si trag animalul din apa, urmand insa a fi atacati de turma furioasa de vite. Este un videoclip uimitor, care prezinta foarte elocvent lupta pentru supravietuire a animelelor. Paul Potts canta Nessun Dorma
Paul Potts este un tenor din Marea Britanie care a castigat prima serie a show-ului Britain's Got Talent. Inaintea acestei competitii era doar un agent de vanzari de telefoane mobile. Acest videoclip il prezinta interpretand capodopera "Nessun Dorma", care l-a adus instantaneu in varful topului concurentilor. Este vorba despre unul dintre cele mai populare videoclipuri din istoria YouTube. Dupa castigarea concursului, Potts a pornit intr-un mare tur mondial, constand din 97 de concerte sustinute in 85 de orase din 23 de tari. Primul album al lui Paul Potts, One Chance, a fost premiat cu mai multe discuri de platina. Potts a urcat pe locul unu in 13 topuri muzicale din tari diferite din toata lumea, facand dovada faptului ca oriunde exista amatori ai muzicii bune de opera. Un scenariu similar s-a intamplat si in cazul lui Susan Boyle.
"Cine il are in casa pe Dumnezeu are si fericirea"
PUTEREA RUGACIUNII
Draga mea prietena "Formula AS",
Te consider prietena mea, pentru ca sunt multi ani de cand te cunosc, inca de la primele aparitii. Stiu ca primesti zeci de scrisori cu cuvinte frumoase la adresa ta, in care si eu ma regasesc. Doresc de mult sa-ti scriu, multumindu-ti pentru tot ajutorul primit in toti acesti ani. M-ai a jutat sa inteleg cata fericire iti poate aduce credinta in Dumnezeu, fiind aspectul cel mai important in viata unui om. M-ai ajutat sa cunosc si sa-mi iubesc tara, natura, oamenii. Am cunoscut fericirea de a darui, ajutandu-mi aproapele, impartasind din aceasta bucurie tuturor celor ce erau dispusi sa ma ascu
lte. Cand citesc revista, fericirea pe care o am in acel moment imi doresc sa o simta toti oamenii si sa pot face cunoscut tuturor cat bine aduceti in viata noastra. Va multumesc.
De-a lungul anilor, am avut o viata obisnuita, cu bune si cu rele, ignorandu-l pe Dumnezeu. Am pacatuit in toti acesti ani, ca si cum ar fi fost normal. Dumnezeu era cu mine, dar eu nu-l vedeam, am realizat ca ma iubeste cand am inceput sa am probleme de sanatate grave, cu cei dragi. Atunci am inteles ca El s-a milostivit de mine, dandu-mi o sansa la mantuire. De ce spun ca era cu mine tot timpul? Pentru ca m-am nascut intr-o familie cu parinti buni si iubitori, pentru ca am avut cei mai buni bunici din lume, pentru ca am cunoscut dragostea alaturi de iubirea vietii mele, care m-a insotit timp de 30 de ani, si sper ca bunul Dumnezeu sa ne mai daruiasca inca multi ani de fericire impreuna, pentru ca Dumnezeu m-a binecuvantat cu cel mai frumos si sanatos copil, pentru ca am avut parte de o familie deosebita din partea sotului, pentru ca am vecini minunati pe strada unde locuiesc de 30 de ani, in care ne simtim ca o familie, pentru ca in ciuda faptului ca nu am avut studii superioare, am avut parte de locuri foarte bune de munca, unde am fost respectata si apreciata. Ca multora dintre noi, si mie mi se parea normal sa beneficiez de atatea minuni, fara sa-i multumesc lui Dumnezeu, pana cand
Acum 5 ani, sotul meu a avut tumora maligna la rinichi. A fost operat, extirpandu-i-se rinichiul si tumora. In iunie, anul trecut, la tomograf au iesit metastaze la ficat si plamani. Eram distrusa, pentru ca in acelasi timp baiatul meu, care are diabet zaharat de 18 ani, a inceput sa aiba probleme cu vederea. Am alergat la bunul Dumnezeu si mi-a raspuns. Cumparand "Formula AS", am descoperit medicamentul Bio Bran, si am sperat din tot sufletul sa-l ajute pe sotul meu. L-a luat 11 luni, urmand instructiunile, si anul acesta, cand si-a repetat analiza la ecograf, nu mai avea nici o metastaza, analizele iesind foarte bune. Baiatul meu s-a operat la ochi si e bine si el, analizele sunt bune, chiar daca nu a urmat un regim adecvat bolii.
Cunoscandu-l tot din "Formula AS" pe parintele Arsenie Boca, am ajuns cu ajutorul bunului Dumnezeu la Prislop, la mormant, sa ne rugam, cu convingerea vie ca ne va ajuta. Ne-am rugat la Maica Domnului, Sfantului Nectarie, Sfintei Paraschiva, Sfantului Mina, convinsa ca ne vor ajuta si pe noi, chiar daca nu meritam. Minunea s-a intamplat. Pentru toate aceste intamplari miraculoase din viata noastra, multumim neincetat Maicii Domnului, tuturor sfintilor si bunului Dumnezeu, care s-a milostivit de noi. Mi-as dori ca toti sa aiba fericirea pe care ti-o da credinta. Este o diferenta mare fata de ce am trait inainte.
Imi pare rau de toti acesti ani pierduti, traiti in intuneric, de pacatele facute, dar "niciodata nu e tarziu", cum mi-a spus duhovnicul meu. Unui om cu credinta in Dumnezeu nu ii e frica de nimic. Criza si toate problemele care iti apar in viata altfel le vei intelege, cand il ai pe Dumnezeu cu tine. Fericirea se afla in casa celor cu credinta in Dumnezeu, indiferent de locul unde esti.
Ne tot vaitam de cei care ne conduc tara. Vom avea conducatori buni cand si noi vom fi la fel. Viata ne da ce meritam. Suntem rai unii cu altii, nu pretuim un bun comun, distrugem si umplem de gunoaie pe unde trecem, suntem egoisti, gandindu-ne numai la binele nostru, pierdem timp pretios, alergand peste mari si tari, dupa o viata mai buna, dupa averi. In snobismul nostru, iubim casoaiele acelea mari, care ne-au distrus identitatea, facand imprumuturi uriase pentru a le avea, inselandu-ne amarnic ca asa vom fi fericiti. Si atunci, de ce credem ca politicienii si conducatorii tarii noastre ar trebui sa fie mai buni?
In speranta ca nu v-am plictisit prea mult, sper din suflet ca povestea mea de viata sa fie invatatura si altora. Doamne ajuta!
Cu respect Birta Daniel Mihai
O fereastra spre Dumnezeu
Despre icoane, cu parintele iconar Pantelimon, de la Manastirea Oasa
Stam inconjurati de ape, pe muntele cel inalt. Vazduhul e plin de pasari. Calugarul tanar din fata mea are in el strafunduri de pace si liniste. Ochii lui la fel de albastri precum cerul de vara scanteiaza atunci cand imi vorbeste de Dumnezeu, de sfinti si icoane. Nu m-as mai opri sa-l ascult. Stam de vorba ca-ntr-un sfarsit de ev, la Oasa, departe de lumea dezlantuita, cu tot universul asternut la picioarele noastre. Parintele Pantelimon e absolvent al facultatii de arte plastice din Timisoara si-un "zugrav" de icoane care-si inmoaie penelul nu doar in culori minunate, ci si in har. O tehnica inalta, care se invata numai la scoala
credintei, fata in fata cu Dumnezeu.
Prima icoana a lui Hristos
- Parinte Pantelimon, icoanele dvs. ard precum soarele. Siroiesc de lumina. Cum le faceti asa de desavarsite? Le visati, cumva, inainte?
- Ca sa poti izbandi o icoana, trebuie sa intri intr-o stare de comuniune cu Dumnezeu. Tu, pictorul, nu esti singurul autor al icoanelor, tu esti colaborator al lui Dumnezeu in lucrarea lor. Te poti institui si tu, ca singur autor, dar se vede cumva o lipsa. Trebuie sa intri intr-o stare spirituala in care sa-I lasi loc lui Dumnezeu sa lucreze prin tine. Si aceasta se realizeaza prin post, prin rugaciune, printr-o stare plina de ganduri. Daca lucrezi la icoana unui sfant, de pilda, te gandesti la sfantul acela, te rogi la el, comunici cu sfantul.
- Dar cand il pictati pe Hristos? Fiecare credincios are despre el o alta reprezentare.
- Icoana Mantuitorului este pictata dupa originale de pe vremea vietii lui! La baza lor se afla o icoana principala, nefacuta de mana. Despre ea exista o poveste, povestea regelui Edessei, Abgar. Totul s-a intamplat pe vremea cand Iisus traia si propovaduia in Cana Galileii. Regele acela a trimis un sol la Mantuitor, rugandu-l sa vina sa-l vindece, fiindca era rau bolnav de lepra. In schimb, regele s-a oferit sa-i puna Fiului lui Dumnezeu cetatea toata la picioare. Iar daca nu putea sa vina, il ruga pe Mantuitor sa-si lase zugravit chipul cel dumnezeiesc, fiindca solul pe care il trimisese era pictor. Dar pictorul din Edessa n-a izbutit sa picteze chipul Domnului Hristos. Incerca intruna, dar nu reusea. Atunci i-a vorbit Hristos, spunandu-i ca nu va veni in cetatea Edessei, dar va trimite un Apostol, acolo, in locul lui. Dupa ce a terminat vorba, Iisus a voit sa se spele pe fata si a cerut un stergar. Si cand s-a sters, pe stergar a ramas intiparit chipul Sau Sfant, chipul cel adevarat al Mantuitorului, care a fost dus mai apoi la Edessa. Imediat ce a atins stergarul, regele s-a vindecat de lepra. Ii ramasese numai o singura rana, o pata pe trup. Apoi, traditia spune ca a sosit la Edessa apostolul Filip, asa cum promisese Mantuitorul. Si apostolul l-a botezat pe regele Abgar, care abia in clipa aceea s-a vindecat cu totul de lepra. Dupa rege, s-a increstinat si toata cetatea Edessei, iar Abgar a pus sa se construiasca o firida deasupra portii de intrare in cetate, unde a asezat stergarul cu Chipul cel adevarat si sfant. L-a pus ca sa protejeze cetatea, si toti cei care intrau il puteau vedea. Dar dupa cateva veacuri, cetatea Edessei a cazut in mainile musulmanilor. Si, ca sa nu se piarda Chipul lui Iisus, crestinii au zidit stergarul chiar in firida in care statuse netulburat, pana atunci. Dar chiar si asa, zidita si inconjurata de pagani, vestea icoanei dintai a Mantuitorului, nefacuta de mana omeneasca, s-a imprastiat in toata lumea. Era de-acum prin secolul VII, in vremea Bizantului, cand s-a facut un schimb: imperiul a eliberat niste ostatici musulmani de vaza, in schimbul icoanei. Asa ca icoana a stat la Constantinopol mult timp. Asta pana la prima Cruciada. Atunci cavalerii apuseni au devastat Constantinopolul, si de-atunci s-a pierdut si urma Icoanei Primordiale. Dar ea a fost in mod constant in traditie modelul dupa care au fost pictate icoanele Mantuitorului. N-a fost nicicand o fractura in traditia pictarii icoanelor. Exista modelul. Nu trebuia sa inventezi. Erminia, cartea de capatai a iconarului, ne spune, de exemplu, despre Sf. Ioan Botezatorul, ca era ca un paianjen, slab ca un paianjen. Pe cand despre Mantuitor spune ca avea ochii caprui si parul saten.
- Dar Maicii Domnului i se cunoaste adevaratul chip?
- Da. Despre Maica Domnului se spune ca primele icoane ale ei au fost pictate de Sf. apostol Luca. Si asta se vede din Evanghelie. Sf. apostol Luca da cele mai multe detalii despre Maica Domnului, dintre toti evanghelistii. Si mai este apoi o lege. Cea a respectarii modelului.
Sfanta Treime
Trebuie sa existe o corespondenta intre pictura si modelul sfant. In biserica ortodoxa s-a pastrat fidelitatea, cat a fost posibil: sa existe o legatura cu originalul. De aceea, pictura icoanelor nu e foarte naturalista. Nu poti sa-l reproduci fotografic pe Hristos. Ar fi o impostura. Se fac trasaturi esentializate ale chipului Domnului Hristos. Asta si din motive teologice. Caci icoana vrea sa arate un trup eshatologic, nu un trup biologic. Un trup transfigurat. De aceea, buzele, narile sunt facute mai mici. Nu se intra in detalii anatomice, pentru ca icoanele sunt niste deschideri, nu-s niste inchideri. Icoanele sunt ferestre catre nevazut. Asa ca eu am o datorie fata de biserica, la fel ca orice iconar adevarat: sa nu deformez mesajul icoanei. Sa nu gresesc, fie printr-o viata nepotrivita, fie printr-o neintelegere a mesajului teologic. Asta ma face sa duc o viata spirituala mai buna, mai curata. Iar pe de alta parte, sa aprofundez invatatura de credinta a Bisericii, pentru a nu produce erori in imagine. Asa cum s-a intamplat in Biserica catolica, de pilda. Catolicii au tablouri religioase, nu icoane. Ei au introdus o fractura foarte mare in intelegerea icoanei, fractura care s-a datorat unei traduceri gresite. Actele din anul 787 ale sinodului al 7-lea Ecumenic de la Niceea, care a stabilit cinstirea sfintelor icoane, au fost traduse din greaca in latina gresit. Datorita greselilor de traducere, Biserica Apuseana a tratat cu totul altfel imaginea sacra decat Biserica Rasariteana. A fost o abordare care a dus la erori. De pilda, ei au negat icoanei functia mistica. Au retinut pentru icoana numai functia pedagogica. Au zis ca icoana este o Biblie pentru analfabeti, o Biblie in imagini. In Biserica Ortodoxa, s-a pastrat aceasta conceptie adevarata, ca dincolo de functia educativa, icoana are functie mistica, sfintitoare. Estimp, in Biserica de Apus, pictarea scenelor religioase a fost incredintata oamenilor laici, care nu mai aveau o traire religioasa, erau doar buni profesionisti. Si neavand o traire teologica, au introdus o gramada de erori duhovnicesti. Au deturnat stilul de pictura catre o reprezentare naturalista. Iar aceasta se pune ca un zid intre credinciosi si Dumnezeu, in loc sa fie o fereastra inspre Dumnezeu.
Dumnezeu lucreaza prin ochi
- Cum se vede Dumnezeu prin fereastra icoanei?
- Icoana nu este un lucru facut numai de om. Icoana este locul in care noi ne intalnim cu Dumnezeu. Ne intalnim cu Dumnezeu chiar si daca este reprezentat in icoana un singur sfant. Pentru ca dincolo de sfant este Dumnezeu. Dumnezeu lucreaza asupra omului prin icoana, il sfinteste prin icoana, sfintind ochii omului. Prin ochi, omul se poate murdari. Imaginile trezesc in noi fie virtuti, fie patimi. Mai abitir decat natura, icoana nu numai ca ofera un mediu curat si nepoluat ochiului, nu numai ca nu murdareste ochiul, dar il si curateste. Si prin ochi, se curata sufletul omului. Pentru ca Dumnezeu lucreaza prin ochi! Prin icoana care ne sfinteste ochiul, Dumnezeu ne sfinteste sufletul! Asta e functia liturgica a icoanei. Icoana isi propune sa prezinte realitatea transfigurata de vesnicie, realitatea contaminata de Imparatia Cerurilor. Pentru aceasta, pentru a putea exprima adecvat aceasta realitate transfigurata, este folosit un limbaj pictural simbolic, in care anatomia, chiar daca se respecta proportiile, este redusa la minim, in care transpare o lumina din dedesubtul culorilor. Culorile sunt puse in lumina. Exista un hieratism al pozitiilor in icoana. Intotdeauna icoana ne priveste, ne fixeaza. Cel care este reprezentat in icoana, Maica Domnului sau Hristos, ne fixeaza cu privirea. De ce? Pentru ca prin privire se instituie un dialog. Omul comunica prin privire cu cel care-l priveste. Si atunci, icoana ni se adreseaza, ne vorbeste in chip tainic, intra in sufletul nostru.
Icoanele facatoare de minuni
- Unele icoane sunt facatoare de minuni. Ce le deosebeste de celelalte, obisnuite?
- Orice icoana bine facuta sporeste evlavia si il ajuta pe om sa intre intr-o atmosfera de sfintire si de traire religioasa. Dar exista o diferenta intre evlavie si minuni. Una sunt minunile pe care le fac anumite ico ane, pentru care nu exista regula, si alta este functia liturgica pe care o are o icoana, chiar daca nu-i facatoare de minuni. Orice lucrare prin care omul este sfintit, prin care este ajutat sa se depaseasca pe sine, este o minune. In acest sens, orice icoana e facatoare de minuni. Pentru ca ne aduce in viata o Putere ce nu tine de lumea aceasta, ci de vesnicie.
Pictand-ul pe Sf. Pantelimon
- Ati fost o vreme in Muntele Athos, un loc sfant, plin de icoane facatoare de minuni. Povestiti-ne despre ele.
- Da, pe Athos sunt multe icoane facatoare de minuni. Maica Domnului Prodomita, de pilda, s-a pictat si ea singura. S-a intamplat in secolul XIX, cand mesterul roman care o facea se tot chinuia sa zugraveasca chipurile Maicii Domnului si al Pruncului. Si nu-i reuseau. Ii ieseau strambe, de parca si-ar fi uitat mestesugul. Bietul pictor nu mai stia ce sa faca, plangea si ajunsese sa nu mai manance nimic. Si, intr-o buna dimineata, a gasit pe icoana chipurile: se pictasera singure! Si icoana aceasta, aparuta printr-o minune, a continuat sa faca foarte multe minuni. Dar mai sunt in Muntele Athos inca multe icoane ale Maicii Domnului care fac minuni. Cum este si icoana Maicii Domnului Portarita, de la manastirea Iviron. Icoana aceasta a venit pe apa la Muntele Athos.
- Cum?
- A venit pe apa, in picioare. La inceput, calugarii au vazut o lumina mare pe mare si au mers acolo sa vada ce-i. Si cand au ajuns la tarm, au vazut icoana. Si au incercat toti, pe rand, sa o ia, dar n-a izbutit nimeni. Numai cand au venit calugarii de la manastirea Iviron, doar ei au putut-o lua! Si au dus icoana la ei, in manastire, si au pus-o in biserica. Dar a doua zi dimineata, au gasit icoana mutata la poarta. Si iar au pus-o in biserica, si iar au gasit-o la poarta. Atunci li s-a aratat Maica Domnului in vis si le-a spus sa lase icoana la poarta, pentru ca ea ii binecuvinteaza pe toti cei care intra si ies din manastire. De asta i se zice Maica Domnului Portarita.
Si mai sunt si alte icoane facatoare de minuni la Muntele Athos, multe vindecatoare de cancer. Aproape fiecare manastire de pe Muntele Sfant are cate o icoana a Maicii Domnului facatoare de minuni. Bunaoara, o icoana de la manastirea Vatoped a fost impuscata de cineva cu un pistol. Si nu dupa mult timp, de-acolo de unde a lovit glontul, a inceput sa curga sange. Era o icoana fresca, icoana pe zid. Acum este icoana facatoare de minuni. Si toate minunile pe care le-a facut Maica Domnului prin icoane ne arata ca sfintii sunt alaturi de noi, se implica in mod real si concret in viata noastra. Dar totul e la pronia lui Dumnezeu.
Sa ne imprietenim cu sfintii
- Sunt diferente in modul in care pictati? Il pictati intr-un fel pe Sf. Nicolae si altfel pe Sf. Vasile cel Mare? Culorile exprima si ele o anumita stare?
- Cum pictez eu un sfant? Mai intai, trebuie sa intri intr-o comunicare cu sfantul pe care-l pictezi, trebuie sa te rogi lui, trebuie sa-i citesti, sa-i cunosti viata, trebuie sa-i cunosti scrierile. Trebuie sa-ti construiesti o imagine interioara, adica sa-l vezi pe sfant cu ochii tai, sa-ti construiesti chipul sfantului in tine. Sa intri in Taina Maicii Domnului, inainte de a o picta, sa incerci sa patrunzi smerenia Maicii Domnului, sa-i patrunzi virtutile si milostivirea. Sa intelegi lucrurile acestea si sa ti le interiorizezi. Si abia dupa aceea, slujindu-te de repere imagistice din traditie, sa pictezi.
Pe varful lui Patru, in "ograda" manastirii
- Aveti sfinti care va sunt dragi in mod special? Cum va alegeti tema?
- N-as putea sa spun ca mi-s dragi anumiti sfinti, ci ca mi-s dragi sfintii. Si orice crestin trebuie sa inteleaga ca trebuie sa se imprieteneasca cu sfintii. Acum, incerc si eu sa am sfinti pe care sa mi-i apropii ca prieteni. Am incercari timide cu Sf. Pantelimon, al carui nume il port, si incerc sa mi-l apropii, sa ma imprietenesc cu el. Mai vedem o lucrare a Sf. Iustin cu manastirea noastra. Vedem ca Sf. Iustin s-a implicat foarte mult in viata manastirii noastre, in mersul ei. De exemplu, manastirea a fost intemeiata de ziua Sf. Iustin si dupa aceea, prin niste coincidente, am ajuns sa primim moastele Sf. Iustin in manastire. Fiecare credincios poate sa descopere ca un anumit sfant ii este mai aproape si se implica mai mult in viata lui. Noi suntem mult mai nepregatiti in a avea o relatie cu sfintii, decat ei cu noi. Sfintii vin mult mai mult in intampinarea noastra. Maica Domnului vine mai mult in intampinarea noastra, Domnul Iisus Hristos vine mai mult in intampinarea noastra decat mergem noi in intampinarea lor. Ei sunt mult mai deschisi unei prietenii. Trebuie sa fim prieteni cu Domnul Hristos, in primul rand. Domnul Hristos le-a spus sfintilor apostoli: "De-acum, nu va mai numesc pe voi ucenici, ci va numesc pe voi prieteni". Si noi trebuie sa ajungem ca Domnul Iisus Hristos sa ne poata numi si pe noi prieteni, pentru ca noi suntem chemati sa-L iubim pe Dumnezeu. E prima si cea mai mare porunca. Sa-L iubesti pe Domnul Dumnezeu din toata inima ta, din tot cugetul tau si din tot sufletul tau. Dar nu poti sa iubesti pe cineva pe care nu-l cunosti. Trebuie sa-l cunosti, sa te apropii de El, sa te imprietenesti cu El si-apoi o sa-L iubesti.
Culoarea lui Dumnezeu
- Parinte, aveti anumite culori preferate pentru o icoana?
- Icoanele trebuie sa aiba o sobrietate anume, lucru care se reflecta si in gama cromatica. Culorile dintr-o icoana sunt niste culori delicate, nu sunt culori care sa bruscheze privirea. Si atunci, si noi preferam culorile naturale, pamanturile, sunt tot felul de pamanturi colorate - dar fara tonuri puternice, agresive, si nici cu alaturari de culori care sa creeze contraste puternice.
- Si totusi, Icoana Sfintei Treimi a lui Andrei Rubliov se scalda in albastru intens!
Parintele Pantelimon slujind in biserica de la Oasa
- Da, pentru ca albastru este culoarea Dumnezeirii. Si atunci, in icoana Dumnezeirii, este plimbata culoarea albastru prin toate vesmintele, la cei trei ingeri. De aceea Mantuitorul este reprezentat cu doua culori: albastru si caramiziu. Albastrul reprezinta Dumnezeirea, si rosul, caramiziul, reprezinta umanitatea. Cele doua firi ale Domnului Hristos, cea umana si cea dumnezeiasca, unite intr-o singura ipostaza. Pe cand culoarea verde este culoarea Duhului Sfant. Verdele e culoarea Vietii, culoarea prin care este reprezentata viata. Dar n-am gasit explicitari la toate culorile, caci in biserica nu se merge pe o directie initiatica.
- Si aurul? Icoanele dvs. sunt pline de aur.
- Aurul este vesnicia. Este un metal care nu rugineste, si atunci a fost intotdeauna un atribut al Divinului, in toate religiile. El era cel neschimbator. Asa si in iconografie, fondul de aur arata ca icoana nu tine de lumea aceasta, ci de vesnicie. Icoana este locul in care ne intalnim cu vesnicia, cu Imparatia Cerurilor. Este o fereastra catre vesnicie.
- De ce au sfintii aura in icoane, parinte?
- Aura ii arata pe sfinti ca fiind uniti cu vesnicia si ca fiind patrunsi de Lumina Necreata, de energia necreata a lui Dumnezeu, ca traind in ambianta Raiului. Aurul este o lumina, este luminos. Cand cade lumina pe aur, el o reflecta. Exact ca si raiul, este nepieritor si luminos. Auriul arata energia necreata de care sunt patrunsi sfintii si pe care ei o emana.
"Un calugar trist e un calugar cu luminile stinse"
- Intr-o icoana e voie sa intre si starea ta sufleteasca? Sa se vada daca esti fericit sau nefericit?
- In general, in icoane, nu se introduc stari emotionale. Nu se introduc stari sentimentale. Dar ceea ce ajuta foarte mult la icoana este experienta spirituala pe care o castiga iconarul, prin trairea suferintei. Experienta asumata a suferintei da profunzime gandului si simtirii. Dau o patrundere spirituala mai adanca, in icoana. Tristetea, in schimb, n-are valoare. Zice parintele Arsenie Boca: "Un calugar trist e un calugar cu luminile stinse". Este o diferenta intre tristete, melancolie, nostalgie si suferinta. Suferinta este o experienta care il cutremura pe om si il pune in situatia de a-si reconsidera toate principiile de viata. Iar bucuriile pe care le traieste un om duhovnicesc sunt lucruri care se exprima in icoana, care se imprima in icoana, de fapt. Se imprima invizibil. Cum spunea parintele Teofil Paraian: "Crestinismul este o religie a bucuriei". Si atunci, prin tot ceea ce pune Biserica la indemana pentru o traire religioasa trebuie sa-l intareasca pe om pe calea bucuriei. Astfel si icoanele, nu sunt vesele ca expresie, nu zambesc. Dar ii dau omului pace, ii aduc nadejde si din nadejde rasar bucuria si speranta.
Icoana din padurea de tei
- Cum si cand ati fost atras de arta icoanei, parinte Pantelimon?
- In timpul facultatii, dupa convertire, m-a atras. Vedeti, eu tot incercam pe atunci sa inteleg rostul artei. Si abia aici, in biserica, l-am inteles. Anume, ca arta are un caracter soteriologic, de vindecare. Nu e numai cultura. Arta trebuie sa-l schimbe pe om, sa-i comunice o putere mantuitoare, sa-i comunice o putere vindecatoare. De aceea implinirea artei, a picturii, am vazut-o in icoane. Este arta care vindeca trupul si sufletul. O arta in slujba transcendentului, nu in slujba imanentului. Omul face partea lui, dar vine Dumnezeu cu puterea Lui. De aceea o icoana nu se semneaza. Pentru ca nu este opera pictorului. Icoana este in slujba lui Dumnezeu. E facuta de om, insa Dumnezeu e cel care lucreaza prin icoana. De aceea pictorul trebuie sa duca o viata spirituala intensa: ca sa prinda in icoana transparenta lui Dumnezeu.
- Cum ati invatat sa pictati icoane?
Sa ne imprietenim cu sfintii
- Tehnica am invatat-o dupa facultate, studiind in principal icoanele vechi. Dupa aceea mi-am insusit niste tehnici, si de gandire, si de pictura, la Muntele Athos, la schitul romanesc Prodromu. Mi-a folosit si contactul cu cativa pictori mari ai Romaniei: Constantin Flondor, Horia Pastina, Paul Gherasim. Apoi am studiat carti vechi, de tehnica nemteasca a poleirii. Iar la Muntele Athos, la schitul Prodomu, e un parinte Matei care picteaza. Si eu m-am intalnit cu el, am pus intrebari, am luat notite. Dar cel mai mult am invatat tot de la vechii iconari.
- Cum faceti o icoana?
- Incep chiar cu lemnul din padure. Imi aleg singur lemnul, il aleg sa fie cel mai bun, si numai lemn de tei. Apoi aducem busteanul, il taiem la manastire, pentru ca-i important cum e taiata scandura. Lemnul trebuie sa-l tai in perioada de iarna, ca sa nu aiba seva in el, dupa care il lasam la uscat un an de zile, in ploaie si in vant, si dupa aceea, inca cativa ani in pod, ferit, sub acoperis. Apoi il ducem in uscatorie. Abia dupa asta imbin blaturile icoanei. Dupa care, peste lemn pun o panza, si peste ea grundul, pregatind lemnul pentru pictura. Apoi, in sfarsit, se aplica foita de aur. Este o arta cu mult mai veche de o mie de ani. Nici nu putem sti, n-avem un inceput al ei! Si foita de aur se scliviseste cu piatra de agat, de se face ca o oglinda. Pe cand in vechime, se foloseau colti de lup sau de mistret.
- Sunteti monah. Va ajuta asta mai mult cand pictati icoane?
- Da. Simt ca exista o legatura intre perioadele de post si calitatea icoanelor, intre rugaciune si pictura. Tot de aceea, mai cred ca icoanele vechilor zugravi sunt mai puternice. Pentru ca si ei erau mai puternici in credinta. Cei vechi traiau mult mai intens viata crestina. Si atunci, pictau cu dezinvoltura si siguranta in baza trairii lor, profund ortodoxe. Iata ce am tinut eu minte din viata sfantului Andrei Rubliov (marele pictor rus de icoane, care a fost canonizat ca sfant). Anume, ca in timpul liber, el si ucenicul sau mergeau in fata icoanelor vechi, se asezau si le contemplau. Sfantul Andrei Rubliov nu se oprea sa analizeze tehnic sau stilistic icoanele vechi, ci, pur si simplu, le contempla. Statea in rugaciune si vorbea prin intermediul icoanei cu cel reprezentat. Se lasa patruns de icoana veche pe care o avea in fata. Intra in duhul ei si dupa aceea putea si el sa picteze icoane in duhul iconarilor vechi, cei de dinainte. Si la fel am facut si eu, fiind incurajat si de staretul nostru, Iustin. Am facut multe calatorii. Am fost la Muntele Athos, la bisericile vechi din Serbia, din Macedonia, dar si pe la noi. M-am dus ca sa ma intalnesc prin icoane cu toti iconarii de demult, sa intru in comuniune cu pictorii dinainte. Acesta este chiar canonul Bisericii noastre: sa fim adunati la un loc, noi cei de azi, cu Maica Domnului, cu sfintii si cu toti cei care au trait pana la noi. Toti intr-un lant neintrerupt prin veacuri, trimitandu-ne arta si duhul din icoana in icoana, si privind toti cu ochi curat, dintre culori - spre Vesnicie...
Cu respect Birta Daniel Mihai
In anii 1960, batrana Europa era cucerita de un val de scriitori latino-americani ce aduceau o uimitoare prospetime in lumea culturala intrata in "era suspiciunii". Desi eterogen, cu personalitati, optiuni stilistice si tematice diferite, ceea ce s-a numit boom-ul sud-american (Julio Cortazar, Ernesto Sabato, Alejo Carpentier, C arlos Fuentes, Mario Vargas Llosa, Jose Donoso s.a.) si-a gasit figura emblematica in Gabriel Garcia Marquez, in special pentru romanul lui din 1967, "Un veac de singuratate". Tradus la noi de Mihnea Gheorghiu inca din 1971, acest roman ce figureaza pe lista restransa a celor mai bune carti din toat e timpurile a avut un impact extraordinar ce a pus in umbra operele lui Marquez anterioare si posterioare lui, unele cel putin tot atat, daca nu si mai valoroase, dupa gustul meu, precum "Colonelului nu are cine sa-i scrie", "Toamna patriarhului" sau "Cronica unei morti anuntate". Celebritatea adusa de romanul din 1967, tradus peste tot, sporita inca de Nobelul din 1982, a facut ca mai multi dintre puternicii lumii sa-i caute prietenia omului de stanga, sprijinitor apropiat al lui Fidel Castro, dar abil diplomat, de vreme ce Mitterand, premierul spaniol Felipe Gonzales, Bill Clinton, pe langa multi fosti si actuali conducatori din tarile Americii de Sud, i-au aratat public pretuire. Iar pentru mass-media, Garcia Marquez a fost mereu un subiect gras. Gerald Martin, specialist englez in studii caraibiene, a muncit enorm la aceasta biografie cat mai completa cu putinta, fara sa-si idolatrizeze subiectul si fara sa ia de bune toate declaratiile si confesiunile acestuia. Biograful a stat de vorba cu sute de persoane care au fost martorii vietii scriitorului in diferite perioade - rude, prieteni, colegi, iubite, colaboratori. A vizitat toate orasele in care a locuit Gabo, de la Aracataca si Barranquilla (modelul miticului Macondo), Bogota, Caracas, Ciudad de Mexico, Havana, pana la Paris, Barcelona si Londra. A citit tot ce a scris autorul columbian (inclusiv corespondenta inedita) si ce s-a scris despre el. Apoi a sintetizat cu obiectivitate (ceea ce nu-i deloc simplu, mai ales in privinta optiunilor politice) imensa cantitate de informatie, aducand multe fapte noi, despre care Marquez insusi a refuzat sa vorbeasca vreodata. Pana pe la 40 de ani, scriitorul a trait in saracie extrema. Intaiul nascut din cei 11 copii ai pagubosului Gabriel Eligio Garcia (care a mai avut inca alti cinci copii nelegitimi, acceptati in familie) si ai Luisei Santiaga Marquez, Gabito a fost lasat in casa bunicilor materni din Aracataca: colonelul liberal Nicolas Marquez, care i-a hranit copilaria cu afectiune si povesti din razboiul civil, si Tranquilina Iguaran, careia superstitiile si fantasticul caraibian ii impregnau firesc viata zilnica (umbrele acestor bunici iubiti tuteleaza intreaga opera marqueziana). Dupa moartea colonelului, copilul revine in familia saraca Garcia-Marquez, pe care o paraseste insa devreme pentru studii si ucenicie in jurnalism. Apreciat pentru articolele si reportajele lui din ziarul liberal "El Espectador" din Bogota, e trimis de acesta in Europa, in calitate de corespondent, in 1955, si se stabileste la Paris. Ziarul ce-l platea fiind insa interzis de dictatura, tanarul scriitor, ramas fara nici o sursa de venit, e nevoit sa indure foame (ajunge sa manance din gunoaie si sa cerseasca), frig, umilinte, dar asta nu-l impiedica sa scrie si sa publice primele romane si volume de povestiri. Tot la Paris, in acei ani de saracie, traieste o mare iubire cu actrita spaniola Tachia Quintana (ajuns celebru, Gabo nu vrea sa vorbeasca despre acest subiect, insa biograful o gaseste pe Tachia, asculta versiunea ei si descopera in personaje feminine din operele ulterioare trasaturi ale fascinantei femei). Dar, cu certitudine, principalul personaj feminin al biografiei este sotia lui Garcia Marquez, Mercedes, ceruta ca logodnica pe cand ea avea 13 ani si cu care se va insura in 1958. O frumusete in genul Sophiei Loren, calma, echilibrata si cu simt practic, Mercedes ii va aduce siguranta si ordine in viata haotica, ii va darui doi baieti si, mai apoi, ii va gestiona gloria si averea, sprijinindu-l in momente de cumpana. Aflam de la Gerald Martin si cat de grave au fost acestea in ultimii 15 ani: o tumora operata la plaman si un cancer limfatic - ambele invinse de luptatorul Gabo. Din pacate insa, ultimul dusman e si mai neiertator: incepand din 2005, celebrul scriitor a inceput sa-si piarda memoria si - ni se sugereaza in final - Alzheimer-ul de care au fost atinsi mama si doi frati ai sai nu-l iarta nici pe el. Dupa ce a fost serbat regeste in 2007, la implinirea a 80 de ani, Gabriel Garcia Marquez nu mai apare in public, sta in labirintul sau O Poveste foarte frumoasa cititi. O poveste adevarata
Targul cu minuni
Cu magarul spre targ. Fotografie de epoca
Intr-o dimineata de iarna, Bucurestiul a fost ocupat de tarani. Incarcati de poveri, imbracati in itari, in sube si in bocanci soldatesti, au debarcat cu desagile lor in cateva piete ale orasului. Asta a fost seara. Dimineata, lumea venita la targuieli a ramas cu gura cascata, in fata tarabelor pline de bunatati, pe care nu le mai vazusera din anii copilariei: branzeturi la burduf, carnatarie afumata, cuptoare de paini de casa, mari cat banita si cu miros innebunitor. Veniti deopotriva din Bucovina, din Dobrogea, Ardeal sau Banat, le aduceau bucurestenilor bunatati taranesti, curate, gustoase, pregatite in satele lor de campie sau munte, dupa traditie. De fapt, in pietele Bucurestilor poposise chiar tara. Ogorenii nostri veniti sa ne ofere alimente sanatoase, gustoase, ferite de E-uri si mortaciuni. Sarbatoare mare in Bucuresti! Bogata nu doar prin privelistea coplesitoare a abundentei, dar si prin vestea cea mare ca tara e vie, ca taranii se afla la locul lor
Sa musti dintr-o felie mare de paine, cu toata gura, pana cand coaja iti ajunge pe la urechi, sa simti apoi, multa vreme, gustul iute-acrisor al gemului de macese sau al magiunului gros si untos; sa tii in maini, ca sa te incalzesti sub prima ninsoare din an, pupul scos din cuptor, painisoara pe care bunica ti-o facea in copilarie ca sa te imbune; sa astepti, ridicandu-te pe varfuri, ca sa ajungi mai bine la masa, ca unchiul Petrea sa-ti faca doi carnaciori doar pentru tine, nu mai mari decat palma, in ziua cea mare a taierii porcului, sa mirosi cu nesat soriciul rumenit, spalat cu apa fierbinte si sarat cu sare grunjoasa din sararita albastr
a de tabla; sa rupi un pumn de cozi de ceapa verde din strat, ca sa-ti para mai buna painea cu untura proaspata, presarata cu boia; sa pandesti usa deschisa a camarii, ca sa te infrupti din mierea groasa si intunecata, in care dormiteaza, plutind, poame uscate si muguri de brad; sa te intorci de la joaca acasa moarta de foame si sa te imbie inca de la poarta mirosul bogat al supei de gaina cu taietei subtiri ca firul de par si cu banuti de grasime plutind peste zarzavat; sa adormi, fara sa stii, in murmurul vocilor tihnite din incapere, si sa te trezesti dimineata in mirosul bun al cafelei cu lapte, ca s-o iei de la capat, prin raiul cu bunatati. Ingropata multa vreme in amintire, povestea copilariei mele se scrie de la inceput. M-am intalnit cu ea intr-o sambata dimineata, cand in mijlocul Bucurestiului inghetat sub nameti, m-au coplesit toate aceste amintiri cu mirosuri si arome de neuitat, cu gusturi si parfum de altadata, in mijlocul unui targ taranesc.
Negustorasul cel istet
Nu prea-ti vine sa iesi din casa pe gerul de-afara, dar gandul ca la capatul drumului vei gasi toate bunatatile pamantului romanesc, bucate cu gust ca-n povesti, insirate pe tarabe intr-o bogatie fara sfarsit, te face sa nu mai intarzii si sa ajungi cat poti mai repede la Piata Cosbuc, acolo unde la fiecare capat de saptamana se tine marele Targ de produse traditionale taranesti, un dar facut bucurestenilor de gospodarii satelor romanesti.
Tata si fiul Codriuc
Alexandru Rares Condriuc din Botosani are numai 12 ani si este foarte mandru ca a putut veni cu parintii la targ, in prima zi de vacanta. Raspunde foarte politicos la orice intrebare si nu se pierde cu firea, atunci cand vreun cumparator ii cere detalii despre marfa adusa de acasa. Si ca un bun cunoscator, iti arata in galantar gainile cu grasimea galbena ca aurul si cocosii tocmai buni pentru racituri. E atat de serios, de calculat si de aplicat in ce face, incat nu poti sa pleci de la taraba lui fara sa cumperi ceva. E deja un mic negustor stapan pe situatie. "Afacerea familiei a inceput tocmai de la el", ne spune Catalin Condriuc, tatal. "A fost un copil foarte sensibil, facea alergie la mancarea pe care o cumparam din magazine. Si atunci m-am gandit sa incep sa prepar in casa, dupa retete vechi, fara conservanti si aditivi, carnati si sunca, mezeluri, pe care sa le poata manca si el. Mi-am amintit cum pregatea tata porcul taiat, i-am intrebat pe niste batrani din sat, am vorbit cu un macelar care venea si ne taia porcul cand eram eu copil, si asa am inceput sa invat cum se prepara produsele din carne fara conservanti, adica sa reinvat, de fapt, arta taraneasca a bucatariei si sa aplic ceea ce se facea pe vremea batranilor. Am luat-o incet si am tot imbunatatit retetele, le-am adaptat la ceea ce este sanatos. Am clienti fideli care vin tocmai pentru aceste produse, ce nu dau alergii si nici alte manifestari neplacute. Sigur ca ele nu tin mai mult de trei, patru zile, dar eu le spun clientilor acest lucru si asta dovedeste ca nu folosesc conservanti."
Raiul branzei / Foto: Mediafax
Povestea acestei familii venite tocmai din nordul tarii, la targul din Bucuresti, e de succes. Manuela Condriuc, mama lui Rares, a lucrat ca asistent la o farmacie, dar a lasat farmacia ca sa-l ajute pe barbatul ei, si astfel, afacerea pornita de nevoie a devenit una facuta cu pasiune si daruire. "Facem cantitate mica de marfa, cat sa fie mereu proaspata si de calitate. Mai bine mai putin si mai bun, ca sa nu ne uite clientii. Ne adaptam tot timpul la ceea ce se cere. Am vazut ca lumea vrea produse mai dietetice, cu mai putina sare, mai putin afumate, din carne de curcan, si ne-am adaptat la cerinta aceasta. Ne-am facut prieteni printre clientii care ne cauta in fiecare sambata, si asa ii si tratam, ca pe prieteni adevarati. Le dam aceleasi bucate ca si cum i-am avea in ospetie la noi acasa. Salam de casa, muschiulet impanat, crenvursti dietetici, carnati, dar si dulciuri dospite de casa, dupa retete traditionale moldovenesti, poale in brau, cozonaci, ciocolata de casa si altele."
Cata vreme mezinul impacheteaza marfa tacticos, ca un adevarat negustor, mai aflu ca faima produselor Condriuc a ajuns aproape in toata tara, pentru ca au fost invitati la multe alte targuri traditionale. "E drept ca e departe Bucurestiul, nu e usor de ajuns cu marfa din celalalt capat al tarii, dar cand stii ca te asteapta oamenii, sambata de sambata, nu ti se pare asa de greu. Poate ca daca s-ar scrie mai mult despre acest targ ar veni mai multa lume, sa se bucure de produsele noastre, si noi ne-am face si mai multi prieteni".
Magiunul care prelungeste viata
Piata taranilor se organizeaza de vineri pana duminica, saptamana de saptamana, in curtea fostei Vami Antrepozite, un monument de arhitectura, ridicat in secolul al XIX-lea, dupa planurile arhitectului Giulio Magni si ale lui Anghel Saligny, peste drum de Piata de Flori Cosbuc.
Ion Istrate de la Fundata
Poate ca e un pic cam departe de forfota strazilor si a pietelor centrale, ceea ce face ca doar cunoscatorii si clientii fideli sa ajunga pana acolo, dar cu toate acestea, in fiecare sambata si duminica, mii de oameni se inghesuie in piata plina de bucate traditionale romanesti aduse la targ de producatori din Transilvania, Bucovina, Muntenia, Maramures, Crisana, Oltenia, Moldova si Dobrogea, cu alte cuvinte, din toata tara. Mai mare dragul sa vezi bucuria cumparatorilor, ametiti de privelistea si miresmele targului. Carnati afumati, slanina adevarata cu "dunga", jumari, sangerete si toba, caltabosi, pastrame, jamboane, carne pusa la borcan, in untura, sorici, pastravi afumati in cobza de brad, dar si cocaturi cat ii lumea, sarate sau dulci, placinte si paine cu malai si cartofi, cozonaci si dulciuri de casa. Un loc aparte il ocupa oferta de branza, cu telemea vanduta de ciobani sibieni, dar si cascavaluri-minune facute in Covasna. Ori cea mai buna mozzarela din lume, branza alba de bivolita adusa la piata de un... englez. (O sa va spunem povestea lui altadata.) Indragostit nebuneste de Romania, stabilit la Rupea, in Ardeal, si-a cumparat o turma intreaga de drigane negre, ca smoala, si a deschis o fabricuta de branza "cea mai buna din Europa", cum scrie pe ambalaj. Si acestea sunt doar cateva dintre marfurile care ii pun, cu siguranta, la mari incercari pe gurmanzi. De nelipsit, in fiecare saptamana, este si magiunul de prune, celebrul magiun de Topoloveni, "singurul produs natural cu denumire protejata national si in curs de omologare europeana", imi spune Valentin Ghenciu, care la fiecare doua-trei vorbe, trebuie sa se intrerupa, ca sa mai vanda cate un borcan de magiun, zacusca de vinete sau pasta de rosii, preparate fara conservanti. "Care este secretul vanzarilor mari? Eu cred ca este unul valabil pentru toate marfurile de aici din piata, si anume, calitatea bazata pe pastrarea proprietatilor naturale, pe lipsa aditivilor, a zaharului si a altor conservanti. Magiunul de Topoloveni este un produs care poate fi consumat si de catre diabetici, este foarte potrivit pentru copii, pentru ca este bogat in vitamine, si pentru batrani, caci este bogat in fibre, fiind obtinut din prune necuratate de pielita. Domnul prof. Dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetari Alimentare, a spus, dupa ce a facut analiza magiunului produs de noi, ca este "campion antiaging", pentru ca are proprietati antioxidante si de eliminare a radicalilor liberi, ce provoaca imbatranirea prematura. Sa stiti ca noi producem magiun din 2001. La inceput am livrat la vrac, in Austria, si cand am vazut cum se bat austriecii pe el, ne-am gandit ca de ce sa nu beneficiem noi, in tara, de asemenea bunatati, de ce sa-l dam la straini? Atunci am inceput ambalarea in borcane. Acum asteptam omologarea europeana, pentru ca l-am scos la expozitii si targuri la Berlin, Paris, Londra, si s-a bucurat de mare trecere. Suntem si furnizorii Casei Regale. Ce-ar mai fi de spus? N-ar strica mai multa promovare pentru targul acesta si-un pic de vreme mai buna, ca am cam inghetat la picioare, dar cu toate acestea, de clienti nu ne putem plange. Si rar, cand cumpara cineva doar cate un borcan".
Domnii ambasadori
Trece de la o masa la alta, cu pasi siguri, dupa un traseu pe care pare ca il stie prea bine. De la masa Danielei Bangala din Fundata, Brasov, isi cumpara telemea de oaie si cas dulce de vaci, de la Alexandra Baisteanu din Rupea gusta carnati de casa afumati si ia niste slanina si niste pastrama de vitel. Cu ea sta de vor ba mai mult, semn ca o cunoaste de ceva vreme. Trece apoi si pe la Maria Trifu din Talmacel - Sibiu, de unde alege niste muschiuleti afumati ca-n reclame.
Alexandra Baisteanu
"Baiatul meu e macelar bun si de aia sunt taiate asa de mandru toate, ca la carte", ii spune ea si se uita la omul care parca nici nu mai stie ce sa aleaga, cumparand in cele din urma cate putin din fiecare marfa adusa tocmai de la poalele Fagarasilor. Asta, ca sa nu-i para rau pana saptamana viitoare, cand va face iar un drum la piata taraneasca de la Cosbuc. Se mai opreste la masa cu tuica galbuie, adusa de la Cuca de Arges, trage o dusca pentru degustare si mai ia si o cutie cu ciocolata de casa pentru nepoti. Peste tot, la fiecare masa, vorbele nu se lasa asteptate, se leaga povesti, se spun glume si se rade, ca intre prieteni. E o buna dispozitie care-i uneste deopotriva pe cei care vand si pe cei care asteapta sa se infrupte din bunatati. Iar din loc in loc, cozi nesfarsite la care lumea sta rabdatoare, cu gandul la bunatatile care ii vor rasplati. Atractia targului o reprezinta, totusi, domnii ambasadori, pe care ii recunosti usor dupa staiful imbracamintei, dupa nelipsita pipa din gura si romaneasca lor calcata de tren. Si care, cand se indura si ies din piata, isi leaga cainii cu pedigree de un gard, isi lasa soferii sa astepte in masinile 4x4, ca sa guste doua sau trei brozbute uriase (sarmale), fierte acolo, pe loc, de niste maramuresence vesele si infoiate precum curcanii. Mai lipsesc doar "ceterasii", pentru ca targul taranilor sa se transforme intr-o sarbatoare adevarata, care sa celebreze carnatii, slana, pita de casa, adica cele mai frumoase amintiri din copilarie, poposite, ca in poveste, intr-o piata din Bucuresti.
Albine la borcan
Pana sa ajunga sa vanda miere la Targul Taranului din Bucuresti, Daniel Bolovan din Brasov a incercat vrute si nevrute. Absolvent de facultate, inginer specialist in proiectare si autovehicule rutiere, toba de carte, s-a vazut "restructurat", in urma inchiderii fabricii la care lucra.
Daniel Bolovan
A incercat de toate pentru a-si castiga traiul, si le-a abandonat pe rand, caci a inteles ca miza cea mare nu sta in a face doi-trei lei, de ici, de colo, ci in a descoperi o sursa care sa aduca bani si castiguri, dintr-o afacere sigura si in viitor. "Salvarea a venit de la ceva care-mi era apropiat - de la stupina pe care o ingrijea tata. L-am ajutat si eu din cand in cand, mai demult, dar acum a venit vremea schimbului de generatii. A trebuit sa preiau eu grija lor si mi-am dat seama, in curand, ca este o afacere minunata. N-am stiut multe lucruri la inceput, m-a ajutat si sfatuit tata, m-am informat din carti si de pe internet si am inteles repede ca mierea naturala este unul dintre putinele produse cu care ii batem pe cei de dincolo de granita, pentru ca avem o miere de o calitate mult mai buna decat a lor. Numai daca ne gandim la pasunile noastre, la campurile pline de flori, la locurile salbatice, nepoluate, ne putem imagina ce fel de miere avem si cat de bogati suntem. Din pacate, tinerii nu-si dau seama ca plecarea la munca in alta parte, in alta tara, este doar o solutie de moment. Ar fi mult mai simplu sa-si canalizeze energia aici, acasa, pentru activitati de viitor. Agricultura ecologica are mari sanse de reusita in urmatorii ani. Trebuie sa fim doar atenti la ce-au facut batranii si sa ducem mai departe munca lor, sa pastram traditia de a ramane aproape de natura si de a nu ne indeparta de lucrurile simple si de buna calitate, pentru ca acestea incep sa aiba din ce in ce mai mare cautare in timpul acesta atat de zbuciumat pe care il traim.".
Cuptorul cu 33 de paini
La o masa din mijlocul targului, vad un alt "negustoras". Are doar 14 ani, il cheama Csaba si este mezinul familiei lui Molnar Csaba din Lunca de Jos a Harghitei.Vine la targ ca sa-l ajute pe tatal lui, in fiecare saptamana, de aproape doi ani. Ca sa poata ajunge aici cu cosurile incarcate de marfa, intreaga familie, Csaba cel mare, nevasta Maria si cei patru copii, lucreaza cot la cot de dimineata si pana seara. Produsele lor, facute dupa retete unguresti, au mare cautare: muschiuleti afumati, jambon, kaiser, pastrav afumat, carnati picanti, carnati semiuscati, carnati afumati, toba afumata, toate afisate "la pret de criza". Dar lumea sta la coada si pentru painea de casa alba cu cartofi, sau neagra, cu secara si cartofi. "Am inceput cu painea de casa, dar nu mi-ajungea cata coceam, si atunci am copt si in cuptorul bunicii si pe la vecini. Acuma, mi-am facut un cuptor in care incap treizeci si trei de paini din acestea mari. Vinerea umplem de cateva ori cuptorul, ca sa avem painea pentru sambata cand venim la Bucuresti. Trece toata, nu ne intoarcem cu ea inapoi. Eu cred ca oamenii au vazut deja ca este mare deosebire intre o marfa cumparata din "alimentara" si una facuta acasa. Marfa noastra e cu mult mai sanatoasa. E un pic mai scumpa, dar e sigur ca e naturala. Aici, la acest targ, sunt numai lucruri de calitate, controlate, naturale si sanatoase", imi zice Csaba-bacsi, inainte de a se intoarce la clientii lui.
Eticheta cu tricolor
Il cheama Ghise Florian si este din Tulca Bihorului, dar acolo toata lumea il stie de Pruncu Florii Tramii.
Ghise Florian
"Tramuta" e tuica pe care o are la vanzare, facuta "numai si numai din poame de-a noastre", galben-aurie, cu miros amarui, de samburi de prune. In frigul de-afara, mai ca ti-ar veni sa tragi un gat sa te mai incalzesti, dar te ia cu vorba bihoreanul imbracat in suba groasa si-ti spune ca e suparat ca a trebuit sa-si modifice eticheta de pe sticle. Ca sa primeasca toate aprobarile, a trebuit sa scoata tricolorul de pe eticheta. Or, el a pus acolo ce are mai drag: fotografia cu tatal lui, de la care a invatat meseria, chipul fetei lui, care-o sa-l mosteneasca, si steagul tarii. Unde a gresit? N-are vreme insa de lamentatii, caci la masa lui s-a facut iar coada. Pe langa tuica, mai are si gemuri de mere si de caise, taietei de casa, saratele, prajituri cu silvoiz (magiun), facute de "muierile de-acasa, care s-or apucat de cocalit cand or vazt ca ies bani buni din asta, ca n-au nici dupa ce bea apa, numa dupa pensia de tri sute de lei pe care le-o da statu". Il las pe Pruncu Florii Tramii sa-si vanda marfa mai departe, insotita de povesti vesele si glumete si de-un ras tonic si sanatos, care-i lumineaza obrazul inrosit de ger.
Casic de munte
Ioan Istrate vine de la Fundata - Brasov, mai exact - "din prima casa cum urci pe drumul catre Fundatica". In ferma lui de animale de la Vladeni sunt "peste opt sute de oi fatatoare, cincizeci de vaci cu lapte si mai multi porci".
Targ de epoca la Sighisoara / Fotografii din albumul "Romania Interbelica" - Matei Cazacu
Baiatul din fata mea, mezinul familiei, imi spune ca produsele lor, branza de burduf, branza pastrata in coaja de brad, urda dulce si sarata, casul proaspat, telemeaua invechita in saramura sau proaspata, au fost premiate de mai multe ori la expozitii si targuri internationale. Si el e mandru de asta, se vede dupa cum povesteste. Imi mai spune ca la Salonul de Gust de la Torino, din 2006, una dintre cele mai mari expozitii gastronomice din lume, au avut succes cu branza de burduf in coaja de brad, pentru care au obtinut diploma pentru calitate exceptionala. Si ca nici nu se putea altfel, cata vreme retetele dupa care sunt preparate produsele sunt pastrate in familie de peste cinci generatii. La masa fundateanului s-au adunat deja multi cumparatori. El se misca repejor, ca si cum ar fi purtat pe ate, in miscari scurte si eficiente, ca un sfredelus, ia marfa, o cantareste, o impacheteaza si o intinde omului insotita de un zambet care-i umple obrazul de bunavointa. Si-n timpul acesta, gura nu-i tace deloc. Cine are vreme de ascultat, cine este curios, poate afla povestea branzei, de cand este muls laptele, cum si de ce trebuie sa dospeasca branza in buduroaie de lemn (si nu de metal) si cum este framantata apoi si indesata in coaja oparita de brad, culeasa in primele zile de primavara. Iar povestile acestea adevarate sunt suplimentul de bucurie pe care-l duci acasa, printre ai tai, atunci cand te intorci de la piata cu "casic si branza de la munte".
(Despre branza de capra de la Crit, despre mozzarella de bivolita si pateul de pastrav de la Rupea, despre sucul natural de mere din Tara Hategului si despre multe alte minuni ajunse la Targul Taranului, va promitem povesti viitoare.) Intra si Vezi un film triler.Vizionarea placuta Un Film Istoric. "Notorious" este un film despre viata si moartea unui rapper pe nume Christopher Wallace, alias The Notorious B.I.G. Filmul se centreaza in jurul povestii rapperului BIG inca din copilaria sa, crescand pe strazile din Brooklyn. Notorious prezinta ascensiunea lui Wallace din ghetourile din Brooklyn, devenind unul din cei mai influentabili artisti hip-hop al tuturor timpurilor. In afara de faptul ca era un cantaret de muzica rap foarte cunoscut, Wallace era si un mare povestitor. Povestile lui despre viata violenta de pe strazile din New York, au fost prezentate intr-o maniera intunecata, fara perdea, cu o doza mare de realism obiectiv, care i-a aduce mult respect si credibilitate. Viata lui Notorious BIG este portretizata si prin conflictul cu rivalul sau TuPac Shakur, atunci cand se naste un conflict intre muzica hip-hop de pe Coasta de Est si Coasta de Vest. "Notorious" este un film despre viata si moartea unui rapper pe nume Christopher Wallace, alias The Notorious B.I.G. Filmul se centreaza in jurul povestii rapperului BIG inca din copilaria sa, crescand pe strazile din Brooklyn. Notorious prezinta ascensiunea lui Wallace din ghetourile din Brooklyn, devenind unul din cei mai influentabili artisti hip-hop al tuturor timpurilor. In afara de faptul ca era un cantaret de muzica rap foarte cunoscut, Wallace era si un mare povestitor. Povestile lui despre viata violenta de pe strazile din New York, au fost prezentate intr-o maniera intunecata, fara perdea, cu o doza mare de realism obiectiv, care i-a aduce mult respect si credibilitate. Viata lui Notorious BIG este portretizata si prin conflictul cu rivalul sau TuPac Shakur, atunci cand se naste un conflict intre muzica hip-hop de pe Coasta de Est si Coasta de Vest. "Notorious" este un film despre viata si moartea unui rapper pe nume Christopher Wallace, alias The Notorious B.I.G. Filmul se centreaza in jurul povestii rapperului BIG inca din copilaria sa, crescand pe strazile din Brooklyn. Notorious prezinta ascensiunea lui Wallace din ghetourile din Brooklyn, devenind unul din cei mai influentabili artisti hip-hop al tuturor timpurilor. In afara de faptul ca era un cantaret de muzica rap foarte cunoscut, Wallace era si un mare povestitor. Povestile lui despre viata violenta de pe strazile din New York, au fost prezentate intr-o maniera intunecata, fara perdea, cu o doza mare de realism obiectiv, care i-a aduce mult respect si credibilitate. Viata lui Notorious BIG este portretizata si prin conflictul cu rivalul sau TuPac Shakur, atunci cand se naste un conflict intre muzica hip-hop de pe Coasta de Est si Coasta de Vest.
Ponedeljak, 27. Septembar 2010, 10:40 · Korisnički profili: 22299 · Online: 602
NaslovnaRang liste
DijasporaSlovenijaHrvatskaBiHSrbijaCrna GoraMakedonijaMoj profil Prijavi se ili kreiraj profil »
Izdvajamo radio staniceMB Radio Paris
France, Internet Radio
folkNajbolje rangiraneRadio Pingvin
Beograd, 90.9 FM
zabavna, pop, mixRadio S
Beograd, 94.9 FM
pop, zabavna, rockAntena Radio
Kruševac, 91.3 FM
folk, narodnaRadio Pink Int
Switzerland, Internet Radio
narodna, folkRadio Glas Drine
Sapna, 88.8 FM
narodna, folkRadio Čaršija
Sarajevo, Internet Radio
narodna, folkRadio Morava
Jagodina, 91.9 FM
narodna, folkRadio Ljubić
Prnjavor, 88.9 FM
narodna, folkRadio Naxi
Beograd, 96.9 FM
zabavna, pop, rockNove radio staniceRadio Breza doo
Breza, 100.1 FM
pop, zabavna, folk, mixRadio Dobojka
Germany, Internet Radio
narodna, zabavna, izvornaCroDJTeam Radio
Zagreb, Internet Radio
electro, mixOp Top Radio 2
Topola, 92.7 FM
pop, mixBoemi Radio
Novi Sad, Internet Radio
narodnaSlučajno izabraneRadio Gbg
Sweden, 94,9 FM
zabavna, narodnaRadio Drava
Koprivnica, 92.5 FM
zabavna, popRadio 216
Banatsko Karadjordjevo, 89.1 FM
zabavna, mixRadio 5 plus
Zagreb, Internet Radio
zabavna, mixLotel Radio
Loznica, 107.4 FM
folk, pop.Dintre aceste radio gasiti pe www.radiostanica.com
