bdm: Stinta,Cultura,si SF.

Ştiinţa somnambulismului - viaţa pe care unii o trăiesc dormind autor: Alexandru Safta din aceeasi categorie „Strigătul cositorului” şi alte 7 lucruri fascinante despre metale Încă din Evul Mediu, alchimiştii au observat cu mirare că o bară de cositor, îndoită, scoate un sunet ciudat. Acest „strigăt al cositorului”, cum a fost numit... Transportul viitorului - prima staţie, laboratorul de chimie Este posibil ca nu foarte mulţi oameni să cunoască faptul că 2011 a fost declarat anul internaţional al Chimiei, sau că BASF este numele celei mai mari companii chimice... Transportul "verde" al viitorului Toate indiciile şi tendinţele promit un transport al viitorului, fară doar şi poate, verde. Totuşi, acest lucru nu înseamnă, neapărat, că vom conduce, cu toţii,... articole asemanatoare Tunningul cerebral: upgradeaza-ti creierul! Pentru unii, a-ti intensifica functiile psihice prin interventii asupra creierului este echivalentul unui tunning auto. Intrucat ambele situatii vizeaza imbunatatirea performantelor... In cautarea pestelui perfect Pentru multi, pescuitul nu mai este doar un hobby, ci o pasiune devoratoare, de dragul careia merita strabatut intreg Pamantul pentru punerea in practica a Operatiunii Monstrul... Back in black: copiii noptii Nu putem aprecia un lucru cu adevarat fara a cunoaste opusul acestuia. Nici una dintre culorile, nuantele, formele si amanuntele nascute la lumina zilei nu ar mai avea vreun... citeste pe apropo Top 10: Femei celebre care au murit in moduri socante Vestile unor decese subite, premature si aparent inexplicabile ale unor vedete de la Hollywood parca nu au fost niciodata atat de apasatoare ca in ultimul deceniu, cand tot... citeste pe go4it iPad 2 – noua tabletă Apple se vrea a fi produsul anului 2011 (12:46) Aseară, Steve Jobs a trecut peste problemele de sănătate şi, deşi vizibil slăbit, a ţinut discursul de prezentare a tabletei Apple iPad 2. A fost... citeste pe intrefete Facebook a gasit solutia anti-suicid Reteaua de socializare Facebook lanseaza un sistem care permite utilizatorilor sa raporteze orice tentativa de sinucidere. Este vorba despre un formular de... citeste pe mediafax Razie în Portul Constanţa. Verificări la documentele vamale şi la sistemele de depozitare Portul Constanţa este verificat, joi, de poliţişti şi jandarmi, împreună cu inspectori de la Garda Financiară şi vameşi, fiind controlate documentele vamale... Foto (4) Cu toţii ştim că somnul este menit să ne odihnească mintea şi trupul, fie că vorbim despre oameni sau animale. Un rol important în această refacere îl joacă, spun cercetătorii, visele. Ele ne permit, adesea, să fim interpreţii celor mai diverse şi fanteziste scenarii. Totul, însă, între aşternuturi, fără ca trupurile să ni se mişte mai mult decât, rareori, în unele zvâcniri spasmodice. Dar acest lucru nu caracterizează chiar 100% din populaţie. Mai există şi acea categorie de oameni care, din motive doar presupuse momentan, îşi părăsesc, inconştienţi, culcuşul în timpul procesului oniric şi, asemenea unor zombie, execută firesc şi implacabil diferite acţiuni rezervate stării de veghe. Aceştia sunt somnambulii şi nu lipsesc exemplele de cazuri când astfel de oameni au făcut sex în timpul somnului şi chiar au comis crime. Chiar se întâmplă Există nenumărate poveşti cu somnambuli care s-au trezit, la propriu, dezbrăcaţi în curţile caselor lor sau chiar în locuri mai îndepărtate. Conform unor sondaje, se pare că între 1 şi 15% din populaţie este predispusă somnambulismului, o disfuncţie a somnului ce presupune angajarea unei persoane, fără a fi trează, în acţiuni nefireşti. Somnambulismul frecvent poate duce la probleme de sănătate, deoarece tulbură tiparele normale ale somnului. Dar ce anume provoacă acest fenomen şi care sunt mijloacele prin care el poate fi controlat? Mersul în somn apare în stadiile cele mai profunde ale somnului, atunci când undele cerebrale de frecvenţă joasă încep să se manifeste. Face parte dintr-un grup de dereglări cunoscute sub denumirea de parasomnii: comportamente neobişnuite sau activităţi ce au loc în timp ce un individ doarme. Aceastea variază, de la scrâşnitul dinţilor şi sindromul picioarelor neliniştite, până la acte sexuale şi hrănire în timpul somnului. Experţii sunt depăşiţi Dar atunci când vine vorba despre motive, despre ceea ce determină somnambulismul şi purtarea ciudată care îl însoţeşte, ştiinţa devine confuză. Această tulburare a fost considerată multă vreme o dereglare relaţionată cu regiuni din creier responsabile de controlarea excitabilităţii. Totuşi, căile specifice şi procesele implicate sunt încă necunoscute. Organismele noastre funcţionează conform unui ciclu de 24 de ore denumit ritm circadian, în cadrul căruia activitatea undelor cerebrale şi hormonii fluctuează, în parte sub influenţa factorilor externi precum lumina, dar şi stimulate de mecanisme interne. Unii cercetători cred ca micile variaţii ale acestui ciclu ar putea fi relaţionate cu somnambulismul. Sue Wilson, cercetătoare în cadrul departamentului de Psihofarmacologie al Universităţii din Bristol, Marea Britanie, conduce o clinică de somnambuli şi investighează cauzele acestei dereglări. Cercetarea ei s-a concentrat asupra legăturii dintre hormonii stresului şi parasomnii. "Este posibil ca somnambulii să aibă ritmuri circadiene de stres diferite 7 sunt mai stresaţi după un somn nocturn decât oamenii normali", declară cercetătoarea. Nivelurile de stres ale unui somnambul pot chiar creşte atunci când acesta devine îngrijorat cu privire la tulburarea sa. "Este un cerc vicios, îşi fac probleme pentru că sunt somnambuli şi astfel dau în insomnie. Şi, desigur, dacă te privezi de somn, atunci când inevitabil adormi, o vei face mult mai profund şi cresc şansele de a avea manifestări de somnambulism", mai adaugă Wilson. Mitul Conform unor zvonuri, trezirea artificială a unui somnambul ar fipericuloasa, doarece acest lucru îi poate provoca un atac cerebral sau o altfel de avarie la nivelul creierului. Dar este adevărat? Stephen Julan, antropolog la Universităţii din Sydney dezaprobă. El pretinde că adevăratul motiv pentru care un somnambul nu ar trebui trezit este acela că el se poate răni singur sau pe cel care încearcă să îl trezească. Din punctul de vedere al unui somnambul, poate cel mai înfricoşător aspect al tulburării sale este acela că nu îşi poate aminti nimic din ce a făcut în acel răstimp, sau măcar faptul că a mers în somn. O trezire bruscă într-o ipostază total nefirească poate stârni, deci, justificat, un comportament ostil al individului. Aparent, creierul este capabil să mascheze acele comportamente ciudate şi periculoase. Părerile despre cum ar trebui gestionată situaţia unui somnambul în plină manifestare a problemei sale sunt împărţite. Unii experţi susţin că ei trebuie ghidaţi cu blândeţe şi grijă înapoi spre culcuş fără a fi treziţi. Alţii contrează această idee şi susţin că trezirea unui somnambul poate rezultă în dezorientarea sa, fără a-i fi totuşi nocivă. Cazuri extreme Violuri şi chiar crime au fost comise în timpul unor episoade de somnambulism. Este un caz atestat cel al femeii care a fost vindecată de o rară tulburare a somnului ce o determină să facă sex în mod inconştient, cu străini, în timp ce dormea. Comportamentul femeii i-a afectat atât viaţa personală, cât şi pe cea a partenerului său. Noaptea, în timp ce dormea, somnambula aflată între două vârste şi care trăieşte în Australia, îşi părăsea locuinţa şi întreţinea relaţii sexuale cu persoane străine. Acest lucru a continuat pe parcursul mai multor luni de zile, fără ca femeia să aibă vreo amintire despre activităţile ei nocturne. Dovezi precum prezervative aruncate prin casă au alertat însă cuplul. La un moment dat, partenerul femeii s-a trezit, a văzut că aceasta lipseşte, a plecat să o caute şi a descoperit-o într-un plin act sexual. Desigur, iniţial bărbatul a fost sceptic cu privire la resorturile fenomenului, dar o combinaţie de factori l-a convinsă că era martor al unui caz de somnambulism. În timpul unei evaluări clinice a femeii, pacienta a fost testată de psihiatri şi verificată de probleme neurologice precum tumori cerebrale, care ar fi putut cauza comportamentul neobişnuit. Niciuna dintre aceste examinări nu a putut indentifică o cauză. Totuşi, s-a descoperit că persoana vorbea în somn în timpul adolescenţei, iar atunci când activitatea creierului i-a fost cercetată în laborator, s-a constatat un număr mai mare de excitări în timpul somnului profund decât este normal. Aceste lucruri ar fi putut explica situaţia. Dar mai există şi cazuri extraordinare de somnambuli care şi-au părăsit locuinţele şi şi-au condus maşinile ori s-au angajat în comportamente care altfel nu i-ar caracteriza. În 1987, Ken Parks a condus pe o distanţă de 23 de kilometri, de la el de acasă până la casa socrilor, unde, odată ajuns, şi-a strangulat socrul şi şi-a înjunghiat soacra până i-a omorât. A fost achitat de acuzaţia de omor deoarece s-a constatat că era pur şi simplu somnambul în acele momente, iar oamenii în starea de automatism nu au acces la întreaga lor gamă de convingeri şi dorinţe, ceea ce face justificată scuzarea lor. În acelaşi fel, un bărbat care a săvârşit trei violuri a fost absolvit de orice acuzaţii pe motiv că acel comportament s-a datorat tulburării sale somnambulice. Dar este greu de dedus dacă acţiunile desfăşurate în timpul somnului au vreo legătură de orice fel cu gândurile conştiente, mai ales atunci când alţi factori, precum medicamentele şi alcoolul, intră în joc. Derulând un studiu pe baza crimelor săvârşite în somn şi relaţionate cu administrarea de substanţe halucinogene, expertul în astfel de probleme Mark Pressman i-a îndemnat pe medicii legişti sa cântărească atent situaţiile înainte de a se grăbi la concluzii. El pretinde că doctorii prescriu milioane de medicamente cu efect hipnotic în fiecare an, care se potrivesc prea puţin cu numărul relativ scăzut de cazuri diagnosticate cu somnambulism indus de medicaţie. Medicamente sau stil de viaţă Mulţi somnambuli devin, pur şi simplu, astfel la un moment dat. Cazurile sunt mult mai numeroase în rândul copiilor, 30% dintre aceştia experimentând un episod de somnambulism sau o "noapte de teroare". Pentru adulţii care suferă de somnambulism sever, sunt disponibile tratamente medicamentoase. Totuşi, din experienţa lui Wilson, mulţi somnambuli nu iau medicamentele prescrise în fiecare zi. Unii pacienţi îşi administrează medicamente precum peroxitina, benzodiazepamul, antidepresive triciclice şi clonazepam doar ocazional, atunci cad vor să evite mersul în somn. Schimbările de mediu se dovedesc a fi o reală problemă, aşa că somnambulii vor lua aceste medicamente numai când pleacă în vacanţă. Dar, exceptând această medicaţie, există şi simple schimbări la nivelul modului de viaţă care pot ameliora starea unui somnambul. Adoptarea unui tipar regulat de somn este vital iar schimbările dietei, precum reducerea dozei de cofeină, se crede că aduc mari beneficii. Cofeina acţionează ca stimulent şi contribuie la insomnie, care foarte des merge mână în mână cu somnambulismul. Asemenea altor tipuri de dereglări legate de somn, şi aceasta afectează cantitatea de somn neîntrerupt a unei persoane. Un studiu condus în 2002 de Fundaţia Naţională a Somnului a descoperit că 74% dintre americani sufereau de probleme de somn de cel puţin câteva ori pe săptămână. Pentru somnambuli, somnul întrerupt poate conduce la o întreagă serie de probleme. Aşadar, deşi somnambulismul este perceput ca ceva comic - cei mai ulţi oameni tind să vadă aceste cazuri ca pe nişte personaje de tip zombie care circulă cu braţele intainse înaine - pentru somnambuli situaţia nu este deloc amuzantă. O istorie radioactivă sau poveşti vesele şi triste din istoria radioactivităţii Foto (7) Ai folosi cosmetice, supozitoare sau prezervative radioactive? Dar reumatismul, l-ai combate oare cu radiu sau oboseala cu o bucăţică de ciocolată cu uraniu? Nu e o glumă proastă, a fost o vreme când oamenii chiar au incercat toate aceste lucruri! La începutul secolului XX, cele două mari descoperiri ale ştiinţei erau încă electricitatea şi magnetismul: fenomene cunoscute, utile, care nu făcuseră niciodată rău la nimeni; ca atare, de ce ar fi trebuit să fie diferit în cazul radioactivităţii? Nimeni nu se gândea că ar fi putut fi periculoasă, până când cercetătorii nu au început să moară pe capete. Şi nici măcar atunci legătura nu a fost clară încă de la început, desigur din cauza faptului că efectele dezastruoase ale radioactivităţii se văd în timp. Prin urmare, multă vreme a existat doar ideea minunilor promise de noua Eră Atomică. Pentru femei frumoase şi sănătoase În 1932, în Franţa era lansată marca Tho-Radia, sub care era prezentată publicului larg o gamă de produse cosmetice ce puteau fi achiziţionate doar în farmacii. Această limitare trebuie interpretată diferit de modul în care este ea interpretată astăzi, având în vedere că, la vremea respectivă farmacia era la discreţia farmacistului, expert în remedii de orice fel, şi ale cărui sfaturi le-ar da azi fiori colegilor contemporani. În cazul Tho-Radia, denumirea exprima tot entuziasmul atomic al epocii, glorificând produsele realizate după "o formulă originală a medicului Alfred Curie", care însă nu avea nicio legătură de rudenie cu Marie Curie (câştigătoare a Premiului Nobel în 1903 şi 1911 pentru studiile sale asupra radioactivităţii). Ba chiar, se pare că numitul "Alfred" nici măcar n-ar fi existat; era ceva banal printre oamenii de publicitate ai vremii să nu ţină cont de asemenea "detalii"! În 1937, din catalogul Tho-Radia dispăruse numele fantomaticului doctor Alfred Curie, lăsând loc pretenţiei de "metodă ştiinţifică de frumuseţe". Produsele se inmulţiseră: de la pudră la lapte demachiant, de la săpun la fond de ten, de la pastă de dinţi la cremă solară, toate cât se poate de radioactive, graţie toriului şi radiului. De exemplu, în câteva tonalităţi de roşu, rujul radioactiv pe bază de toriu şi radiu se spunea că ar fi conferit buzelor un colorit special şi o frumuseţe ieşită din comun, fiind în plus şi foarte sănătos… Anii războiului şi ai ocupaţiei naziste în Franţa vor întrerupe activitatea companiei, marca va dispărea, dar va reapărea în 1947: tot Tho-Radia, dar de-acum, în noua lume de curând tulburată de ştirea bombelor utilizate împotriva Japoniei, referirile la radioactivitate şi presupusele beneficii ale acesteia vor deveni mai puţin evidente. În anii următori, odată cu înmulţirea cunoştinţelor legate de nuclear, de pe etichete vor dispărea şi ingredientele, iar compania îşi va modifica progresiv numele, acesta devenind în cele din urmă, în 1962, un simplu "TR". Tho-Radia este doar unul dintre numeroasele exemple de utilizare a noilor elemente chimice pentru produse menite să exploateze presupusele proprietăţi benefice ale radioactivităţii. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, compania germană Auergesellschaft (născută din cenuşa German Gas Light Company, fondată la finele secolului XIX de un om de afaceri evreu, un bancher german şi un inventator austriac), conducea cercetări asupra luminescenţei (cu marca Osram), a radioactivităţii şi a compuşilor de uraniu şi toriu, şi era titulară a numeroase şi importante brevete. Unul dintre produsele comerciale ale companiei era şi Doramad, pasta de dinţi pe bază de toriu, a cărei reclamă suna aproximativ aşa: "Radioactivitatea întăreşte apărarea dinţilor şi gingiilor: celulele sunt încărcate de noua energie vitală care combate efectele distrugătoare ale bacteriilor. Astfel se explică excelentele rezultate obţinute în combaterea cariilor şi a problemelor gingivale. Pasta de dinţi albeşte profund şi delicat dinţii, chiar şi utilizată în cantităţi mici". La fel ca rujurile şi celelalte produse cosmetice, Doramad ar fi putut rămâne o simplă curiozitate, cu atât mai mult cu cât producţia pastei de dinţi a şi fost oprită înainte de 1945; prin forţa împrejurărilor, ea a ajuns să constituie însă proba faptului că în unele dintre centrele de cercetare atomică ale regimului erau în funcţiune baterii experimentale şi unităţi de separare a izotopilor: studiile germane în materie erau adică mult mai avansate decât ar fi crezut americanii şi ruşii (şi mai mult decât se credea până de curând). Legătura dintre pasta de dinţi cu toriu şi capacitatea atomică a naziştilor a început să se contureze în iarna lui `44, după capturarea, de către Aliaţi, a unui chimist care lucra într-un centru al Auergesellschaft. Tărăşenia, integral reconstituită în 1947, a fost povestită de-abia în 1996, în paginile prestigioasei publicaţii americane Health Physics Society. Înainte de Viagra Dacă radiul era capabil să revitalizeze buzele, pielea şi gingiile, de ce nu atunci şi "altele"? Specialiştilor de la Home Products Company din Denver (Colorado, Statele Unite) nu le lipsea cu siguranţă fantezia, având în vedere că, în 1930 ei au lansat un preparat sub formă de supozitoare pe bază de radiu, care promitea să-i facă pe bărbaţi masculi feroce în doar 15 zile, restituindu-le "capacitatea de a trăi şi a iubi în adevăratul sens al cuvântului". "Încearcă supozitoarele şi priveşte rezultatele!", era îndemnul fără echivoc al producătorilor, care nu uitau să dea asigurări că produselor vor fi expediate, negreşit, în pachete anonime. Nicio cutie de Vita Radium Suppositories nu a ajuns până în zilele noastre pentru a ne permite să verificăm dacă supozitoarele conţineau cu adevărat radiu şi în ce cantitate, dar istoricii de la Oak Ridge Associated Universities (Health Physics Museum) consideră cât se poate de probabil ca ele să fi fost efectiv radioactive. Nu acelaşi lucru se poate spune despre Nutex, prezervativele cu "radium". În cazul lor, istoricii care au studiat şarlataniile nucleare consideră că producătorul - The Nutex Company din Philadelphia - s-ar fi limitat la utilizarea cuvântului "radium" pentru a trimite cu gândul la prestaţii "atomice". Din minunatul viitor radioactiv care se deschidea asupra lumii în primii ani ai secolului trecut nu lipseau nici medicamentele, sau aşa-zisele medicamente. Unul dintre acestea era şi Radithor, produs între 1918 şi 1928 de o firmă din New Jersey şi prescris cam pentru orice afecţiune, de la dureri articulare la depresie (pe lângă nişte presupuse proprietăţi antidolorifice, se credea că acesta ar fi avut şi efecte asemănătoare opiumului şi absintului puse la un loc, tocmai de aceea fiind prescris pentru depresie). Radithor era realizat pornind de la un triplu distilat de apa: într-o sticluţă conţinând circa 15 grame din acest lichid era adăugat "cel puţin" un microcurie de radiu-226 (izotop al radiului, al cărui timp de înjumătăţire este de 1.600 de ani şi care se descompune în radon) şi de radiu-228 (al cărui timp de înjumătăţire este de 6 ani şi se descompune în actiniu). În perioada în care s-a aflat în producţie, exista un premiu de 1.000 dolari pentru cel care ar fi reuşit să demonstreze că produsul conţinea mai puţină radioactivitate decât cantitatea declarată! Premiul nu a fost nicodată încasat. În 1932, când producţia medicamentului radioactiv era deja suspendată, compania va fi implicată într-un proces judiciar, după ce se va confirma decesul unei persoane în urma abuzului de Radithor. Unele ziare americane vor vorbi de-a dreptul de o sută de morţi, dar nu va fi posibilă stabilirea unei legături clare între decese şi medicament. Unica victimă dovedită, Eben Byers, fondator al uneia dintre cele mai mari otelării din lume, se pare că şi-ar fi administrat timp de doi ani câte o picătură de Radithor pe zi. Sănătate curată! Între 1920 şi '26, prin această cutie de 42 de pastile de Arium (genuine radium), o companie din New York promitea să pună capăt suferinţelor provocate de reumatism, nefrite şi guta, la preţul de 1 dolar/ cutia. Condiţia era ca pastilele să fie luate cu regularitate: două înainte şi după fiecare masă. Pastilele au fost chiar promovate prin formula "Satisfăcut sau primeşti banii înapoi", şi se spune că un redactor distrat de la un cotidian din Newark (Ohio) ar fi comis regretabila eroare într-un text publicitar apărut în 1923 de a scrie că suma rambursată ar fi de 5.000.000 de dolari! Compania a reacţionat, iar săptămâna următoare, din text dispăruseră trei zerouri. Pentru că oricum cifra era una importantă, curând a dispărut cu totul, iar la finele lui 1926, unica promisiune de pe pachet era că produsul îmbunătăţeşte cu 100% energia şi starea de sănătate a persoanelor trecute de 40 de ani. Între 1920 şi 1930, "revitalizatorul" pentru apă era şi el un produs de neratat. Au fost realizate de orice tip şi dimensiune: de buzunar (baghete radioactive de introdus într-un pahar cu apă), sub forma unor recipiente ca pentru bere, sau mai artistice, cum este această cupă realizată de Curie Radium Company din Ohio, o alta firmă fără nicio legătură cu soţii Curie. Vasul în chestiune era un sistem a cărui parte superioară, de umplut, avea fundul poros astfel încât apa, filtrând lent în partea inferioară, să treacă printr-un prim proces de purificare. La baza părţii inferioare era poziţionat un disc (uşor de înlocuit) conţinând mineral de uraniu, sursă de gaz niton (numele atribuit radonului până în 1930) care ar fi revitalizat apa pentru a o transforma într-o "apă dădătoare de sănătate". Micul chimist radioactiv Vreme de un deceniu, între 1940 şi '50, Gilbert Company din Statele Unite a produs cel mai complet set Atomic Energy Lab din lume, versiunea "nucleara" a "Micului chimist". Conţinea eşantioane de plumb-210 (radiaţii alfa şi beta), ruteniu-106 (beta), zinc-65 (gamma), poloniu-210 (alfa), pe lângă eprubete pline cu pulbere de uraniu şi câte altele. Toate tipurile de radiaţie se puteau regăsi în cutie. N-a avut însă o viaţă prea lungă, fiind comercializat "doar" între 1950 şi 1952, la preţul exorbitant de 50 dolari: la ora actuală, printre colecţionişti, exemplarele care au supravieţuit intacte sunt vândute cu 5.000 de dolari. Setul era însoţit de un manual de instrucţiuni foarte complicat, al căruti text devenea însă cam ambiguu atunci când încerca să justifice motivul pentru care (în pofida preţului) multe dintre elemente deveneau rapid inactive. Printre accesorii, unul în mod deosebit a înregistrat un succes fulminant, fiind vândut în anii respectivi şi separat, în mii şi mii de exemplare: spintariscopul (Gilbert - Atomic Energy Spinthariscope), instrument menit a înlesni observarea scânteilor care se produc când razele emise de o substanţă radioactivă lovesc un ecran acoperit cu un strat de sulfură de zinc. Succesul ludic al aparatului, construit în 1903 de fizicianul britanic William Crookes, s-a datorat în bună măsură modului în care trebuia folosit:: utilizatorul trebuia să stea într-o cameră pe întuneric cel puţin 20 minute, pentru a da timp ochilor să se obişnuiască perfect la situaţie. Această condiţie l-a făcut rapid foarte popular în campusurile universitare americane şi britanice, unde în sfârşit studenţii puteau renunţa la desuetele şi plicticoasele colecţii de fluturi sau de timbre. N-o să vă vină să credeţi, dar din materiale radioactive au fost realizate chiar şi piese de décor, plăci de faianţă pentru băile publice, măsuţe de ceai, până şi farfurii; toate în culori vii şi spectaculoase pe întuneric, din 1936 până în '43 făcute fosforescente de uraniul natural, iar apoi, până în 1973, de uraniul sărăcit. Erau vestitele Fiesta Ware, produse de Homer Laughlin Company (Virginia) dintr-unul din derivatele nucleare considerat la ora actuală printre cele mai periculoase, ale cărui efecte pe termen lung nu sunt nici la ora actuală cunoscute în totalitate. A fost însă calculat că manevrarea lor pe o perioadă de 20 de zile era suficientă pentru a-i "asigura" utilizatorului depăşirea pragului de absorbţie anuală admisă la lucrătorii din centralele nucleare. Hrana zeilor Este ciocolata, desigur: în 1998, Nestlé a scos pe piaţă Nuclear Chocolate Bar, doar o găselniţă de marketing, din fericire, o operaţiune promoţională în vederea lansării filmului Armageddon. Măcar să fi fost vorba de aşa ceva de fiecare dată! În realitate, se spune că, la începutul anilor '30, în Cehoslovacia era foarte apreciată pâinea radioactivă, că în Statele Unite oamenii mestecau chewing-gum cu radiu şi se delectau cu îngheţată cu uraniu, şi că, în Germania, o companie ar fi produs cu adevărat tablete de ciocolată cu "umplutură" de radiu

Intra si vezi ce carti au mai aparut

Stinta,Cultura,si SF.

Un sistem solar neobişnuit a fost detectat de telescopul Kepler, în cursul misiunilor sale de căutare a unor noi planete. „Originalitatea” ansamblului constă în faptul că două dintre planetele sale par să se rotească, în jurul stelei lor, pe aceeaşi orbită.

Sistemul solar, numit KOI-730, cuprinde patru planete, dintre care două se deplasează pe aceeaşi traiectorie, cu un decalaj constant de 60 de grade între ele, dând ocol stelei centrale a sistemului în 9,8 zile.

Dacă descoperirea va fi confirmată de observaţiile viitoare, ea ar putea veni în sprijinul unei controversate ipoteze privind evoluţia propriului nostru sistem solar şi formarea satelitului natural al Terrei, Luna.

Conform acestei ipoteze, Luna s-ar fi format la aproximativ 50 de milioane de ani după formarea Sistemului Solar, prin coliziunea dintre Pământ şi un alt corp ceresc, de mărimea planetei Marte, denumit de astronomi Theia.

Există astronomi care susţin că această coliziune ar fi putut avea loc numai dacă Theia s-ar fi găsit pe aceeaşi orbită cu Pământul, într-unul dintre aşa-numitele puncte Lagrange, la 60 de grade de Terra.

Câte planete există în galaxia noastră? Oamenii de ştiinţă au realizat primul „recensământ” al planetelor Căii Lactee, rezultatul estimării fiind o cifră… astronomică: aproximativ 500 de miliarde.

Cel puţin 500 de milioane dintre acestea se găsesc în regiuni cu temperaturi potrivite, medii, unde, teoretic, ar putea exista viaţă.

Rezultatele au fost obţinute extrapolând datele colectate de telescopul Kepler al NASA, a cărui misiune este descoperirea de noi planete locuibile.

Până în prezent, Kepler a reperat în afara sistemului nostru solar 1.235 planete noi; 54 dintre ele se află în zona "temperată" unde ar fi posibilă existenţa vieţii.

Oamenii de ştiinţă au calculat că aproximativ 50% dintre stelele din galaxia Calea Lacteee au planete care orbitează în jurul lor, iar una din 200 de stele are planete în "zona locuibilă".

Anul trecut, astronomii au estimat că există, în galaxia noastră, aproximativ 300 de miliarde de stele, iar numărul galaxiilor din Univers este evaluat la 100 miliarde.

Culturomia – o nouă ştiinţă? ai sa citim si sa ne dati raspuns pe Bloog. Cărţile… Unul dintre marile izvoare de cunoaştere; timp de sute de ani, mijloc privilegiat prin care informaţia a circulat, răspîndindu-se prin lume. Depozitare ale culturii omenirii, cărţile tipărite par să-şi fi pierdut din putere în era internetului, în asemenea măsură încît unii au ajuns să se întrebe dacă vor mai fi vreodată cu adevărat necesare şi utile. Dar iată că Era informaticii, departe de a trimite cartea tipărită la lada de gunoi a istoriei culturale a umanităţii, o scoate din rafturile prăfuite ale bibliotecilor şi îi găseşte întrebuinţări noi.

Cu ajutorul unor tehnologii pe de-a-ntregul moderne, implicând calculatoare performante şi software inovator, informaţia ascunsă în cărţi este cercetată dintr-o altă perspectivă, abordată dintr-un unghi nou şi dă la iveală informaţii surprinzătoare despre marile tendinţe şi curente în cultura lumii. Un grup de cercetători de la Universitatea Harvard, Google, Encyclopaedia Britannica şi American Heritage Dictionary "a luat" vreo 5 milioane de cărţi - digitizate - le-a analizat cu ajutorul unor programe de computer speciale şi a scos, din analiza acestui uriaş volum de date, o seamă de informaţii noi, ce reflectă aspecte importante din istoria culturală a omenirii.



Atât de incitantă şi promiţătoare pare această metodă de investigare, încît inventatorii ei au propus chiar să edifice, pe aceste temeliii, o nouă ştiinţă, un nou domeniu de studiu. Culturomics au numit-o în engleză, ceea ce, dacă ţinem seama de corespondenţa economics=economie, ar merge tradus la noi prin culturomie, nu-i aşa? Sună puţin ciudat, ca orice cuvânt nou, dar s-ar putea să ne obişnuim să-l auzim: dacă analiza computerizată a cărţilor digitizate se va dovedi cu adevărat comoara de informaţii pe care speră să o fi descoperit echipa de la Harvard, culturomia ar putea intra, ca vocabulă, în dicţionare, iar ca metodă de studiu şi izvor de cunoaştere, în viaţa noastră de zi cu zi. Culturomia identifică tendinţe; tendinţe în istorie, limbaj, gândire; arată direcţiile în care se mişcă un anumit aspect al vieţii culturale, viteza schimbărilor, marile momente ale acestui parcurs.



Digitizarea cărţilor - scanarea lor, pagină cu pagină, şi stocarea în format electronic - prin proiectul Google Books - a dat naştere unor dezbateri aprinse privind drepturile de editare şi perspectivele vânzărilor de carte. Însă, pentru cercetători precum lingviştii sau specialiştii în istoria culturii, a fost o mană cerească: dintr-o dată, un nou şi ameţitor de vast câmp de cercetare s-a deschis entuziasmului acestor savanţi, căci odată ce milioane de cărţi au devenit uşor accesibile, au fost găsite şi metode noi de a le "citi". Printre pionierii acestui domeniu se numără amintita echipă de la Universitatea Harvard care, împreună cu experţii de la Google Books, a cernut grămada de informaţie cuprinsă în peste 5 milioane (!) de cărţi digitizate (5.195.769, mai exact), reprezentând cca. o treime din cele 15 milioane de cărţi "prelucrate" până în prezent în cadrul proiectului Google Books şi aproximativ 4% din toate cărţile tipărite până în prezent.



Ce au aflat până acum? Faptul că limba engleză s-a îmbogăţit enorm, dublându-şi numărul de cuvinte în ultimul secol. Apoi, chestiunea celebrităţii: cât îţi ia ca s-o câştigi şi cât durează ea - acum două secole şi în ziua de azi. Sau cenzura: la diferite momente din timp şi anumite locuri din lume, cenzura politică a avut caracteristici diferite - o adevărată "semnătură literarară", o amprentă specifică, identificabilă prin analiza textelor publicate în perioada respectivă. Această analiză cantitativă, aplicată asupra unor volume enorme de informaţie, ajută la obţinnerea unei imagini de ansamblu - "macro", dacă vreţi - asupra vieţii culturale a omenirii, în devenirea ei. Lucrând cu baze de date uriaşe, scoate la iveală anumite tipare ale limbajului, direcţia modificărilor survenite în timp în ceea ce priveşte un anumit aspect al culturii sau prevalenţa anumitor teme - rezultate care n-ar putea fi revelate prin simpla citire a unor cărţi.



Pentru că, în primul rînd, e vorba de viteza cu care se face analiza: e evident imposibil, pentru un om, să citească cinci milioane de cărţi. Pentru computer, limitele sunt cu totul altele: programul său analizează textele scanate cu o "privire" rapidă şi ageră, făcând cu mare viteză conexiuni între termeni, plasând informaţia în coordonatele spaţiu - timp, generând un mare volum de date şi arătând cum se leagă lucrurile. Oamenilor le rămîne să plaseze informaţia astfel obţinută în context, pentru a o interpreta în termeni de evoluţie a fenomenului cultural respectiv. Studiul, publicat în revista Science, arată cum, din această inspirată îmbinare a puterii informaticii cu disciplinele umaniste şi ştiinţele sociale, se naşte o nouă cale de a învăţa, un nou şi inedit drum spre cunoaşterea şi înţelegerea evoluţiei culturale a lumii.



Din ceea ce au aflat până acum "culturomiştii", pionieri ai acestui nou câmp al cunoaşterii, iată câteva exemple:

•Limba engleză se îmbogăţeşte cu cca. 8.500 de cuvinte noi în fiecare an! Între anii 1950 şi 2000, engleza a "crescut", astfel, cu 70%. Tulburător e faptul că multe dintre cuvinte nu se găsesc în dicţionare şi sunt prea puţin studiate (chiar şi de către specialişti), astfel încât nu li se cunosc originea şi evoluţia. Lingviştii le numesc "materie neagră" lexicală.
•Omenirea îşi uită tot mai rapid trecutul, cu fiecare an care trece. Specialiştii au urmărit frecvenţa cu care este menţionat în texte fiecare an, din 1875 până în 1975 şi au observat că această frecvenţă a referirilor la trecut a scăzut mult mai rapid în secolul XX, comparativ cu secolul al XIX-lea.
•"Freud" e mult mai bine înrădăcinat în subconştientul coletiv decât "Galileo", "Darwin" sau "Einstein".
•Faima este obţinută mai devreme, dar e mult mai repede-trecătoare decât în urmă cu un secol. Celebrităţile din ziua de azi sunt mai tinere (şi "mai faimoase" - mult mai larg cunoscute, adică) faţă de oamenii vestiţi din secolul al XIX-lea, însă faima lor durează mai puţin. Tendinţa e evidentă: celebrităţile născute în anii 1950 ajungeau la faimă şi recunoaştere la vîsrsta medie de 29 de ani, faţă de 43 de ani pentru celebrităţile născute în anii 1800.
Dar - poate ca un efect al legii compensaţiilor - faima dobândită mai târziu de către strămoşii noştri Era mai durabilă, în vreme ce persoanele faimoase de azi au, cel mai adesea, o celebritate foarte efemeră. (Cine nu crede, să încerce să-şi aducă aminte de zecile de trupe şi solişti care strălucesc orbitor în topuri timp de câţiva ani, după care sunt uitate ca şi când n-ar fi fost.)
Actorii foarte cunoscuţi îşi capătă,de obicei, celebritatea, în jurul vîrstei de 30 de ani, mai devreme decât marii scriitori (40 de ani) sau marii politicieni (50 de ani.) dar, din nou, acţionează legea compensaţiilor: oamenii politici vestiţi ajung să aibă, în cele din urmă, o faimă mai mare şi mai durabilă decît cea a actorilor.
•Cenzură şi propagandă: frecvenţa cu care sunt menţionate anumite persoane, fenomene sau evenimente în textele elaborate într-o anumită perioadă şi într-o anumită parte a lumii spune mult despre climatul politic: despre democraţie sau totalitarism, despre antipatiile şi simpatiile regimurilor politice respective şi despre eficienţa aparatului de propagandă şi a cenzurii.
De pildă, în anii regimului nazist din Germania, autorităţile elaboraseră liste ce cuprindeau nume ale unor scriitori, artişti plastici, politicieni şi oameni de ştiinţă deveniţi "indezirabili", ca urmare a convingerilor lor sau, mai adesea, pur şi simplu datorită originii etnice.
Frecvenţa menţionării lor în textele vremii a scăzut semnificativ de-a lungul anilor regimului nazist; mai ales oamenii politici, filosofii şi artiştii au suferit această "ştergere" a numelor lor din texte şi, astfel, şi din minţile celor care citeau textele respective. În schimb, a sporit enorm (cu 500%) frecvenţa menţionării numelor unor demnitari nazişti ai celui de-al Treilea Reich.
Astfel, numele lui Marc Chagall, renumit pictor de origine evreiască, apare menţionat o singură dată în textele germane analizate de cercetători, texte ce datau din perioada1936 -1944, asta în timp ce în textele în limba engleză publicate în aceeaşi perioadă frecvenţa menţionării lui a crescut de cinci ori.
Dovezi ale unor suprimări intenţionate de acelaşi tip se întâlnesc în textele ruseşti, legat de prezenţa numelui lui Troţki; în textele chineze, referitor la denumirea Piaţa Tienanmen şi în texte americane, legat de menţionarea aşa-numitului Hollywood Ten, un grup de actori, scenarişti, regizori, muzicieni şi alţi profesionişti din industria spectacolului care fuseseră trecuţi pe "lista neagră" (şi discriminaţi profesional, din această cauză) fiind bănuiţi de simpatii comuniste.


Cu aceşti primi paşi - rod al unui efort de patru ani - culturomia îşi face intrarea în galeria instrumentelor de cunoaştere. De vreme ce mai rămân încă atâtea milioane de cărţi de analizat şi interpretat, oare ce surprize ne mai rezervă studiul lor informatizat? Cu siguranţă, în anii care urmează, vom mai afla cîteva lucrui interesante despre noi: cum am fost, cum suntem, încotro ne îndreptăm, ce vom deveni. Stiri ignorate care ar putea schimba lumea. credeti ca se poate asa ceva?Cititi urmatorul poveste.autor: Nicu Parlog din aceeasi categorie Culturomia – o nouă ştiinţă?

Cărţile… Unul dintre marile izvoare de cunoaştere; timp de sute de ani, mijloc privilegiat prin care informaţia a circulat, răspîndindu-se prin lume. Depozitare ale...
Cultura fast food - Despre hamburgeri si arta de a trai pe indelete

Ne ingrasa, ne maresc colestrolul, ne otravesc cu tot felul de substante cu proprietati si efecte dubioase- pe scurt, ne fac praf sanatatea: produsele fast food – care constituie...
10 dovezi ale denaturarii istoriei

Se spune despre istorie ca este una dintre cele mai inexacte, mai usor de interpretat si de rastalmacit dintre stiinte. Iar dovezile care vin in sprijinul unei atare afirmatii...
articole asemanatoare TOP 10 Cele mai necrutatoare epidemii care au devastat omenirea

Putine cuvinte au o incarcatura atat de macabra si o istorie atat de dureroasa precum termenul “ciuma”. Oroarea si mizeria au stapanit o omenire parca blestemata, intr-o...
Ce mai face Al-Qaeda?

Trecuta, pe neasteptate, intr-un bizar con de umbra, temuta organizatie terorista pe care Unchiul Sam o invinuieste de toate relele si nenorocirile posibile si (mai ales)...
citeste pe apropo
Giulia Anghelescu a pozat goala, pentru noul ei videoclip
Giulia Anghelescu pregateste un nou videoclip incendiar pentru single-ul "Underrated love", parte din proiectul solo. Asculta aici piesa....

citeste pe go4it
Cercetătorii germani au inventat şofatul cu ajutorul minţii (17:16)
Un grup de cercetători de la AutoNOMOS Labs din Germania au dezvoltat un sistem care permite conducerea unui autovehicul folosind nimic altceva decât...

citeste pe intrefete
Iguanele - animale de casa neconventionale
Daca iti doresti un animal de casa, insa iti place sa iesi mereu din tipare, iata o sugestie interesanta: poti adopta o iguana....

citeste pe mediafax
Protestele din Africa de Nord şi Orientul Mijlociu: Vezi cele mai recente evenimente - FOTO, VIDEO
Valul de contestare din Africa de Nord şi Orientul Mijlociu continuă, relatează AFP, care prezintă ultimele evenimente din aceste ţări. Confruntările continuă în...


Foto (10) S-au intamplat recent, atat de recent, incat opinia publica mondiala le-a uitat intr-un elan aproape inconstient...

Au fost ascunse, musamalizate si rapid ingropate, parca la ordin...
Presa globala nu le-a acordat importanta cuvenita, desi evenimentele de mai jos vor influenta in mod sigur viitorul. Dincolo de presupuneri, analize si comentarii, faptele petrecute fara stirea celor multi spun multe despre deriva in care continua sa rataceasca lumea in care traim.


Zidul Mexicului a fost spart
In timpul alegerilor partiale din 2006, din Statele Unite, congressmenii republicani erau in stare de orice promisiune, doar-doar i-or convinge pe votantii americani sa fie alaturi de ei, trup si suflet, in lupta impotriva imigrantilor ilegali, dornici de o portie zdravana de "American Dream". In acest scop, au facut la repezeala o asa-numita Lege a Zidului de Securitate, un proiect care urma sa se finalizeze pri construirea unui zid dublu, intins pe toata lungimea granitei dintre Statele Unite si Mexic. Imensul monument al discriminarii urma, asadar, sa aiba o lungime de peste 1.120 kilometri. Presat de cheltuieli urgente legate de operatiunile militare americane din Irak si Afghanistan, Congresul a alocat, in acel moment, o suma de bani suficienta pentru construirea a doar 600 kilometri de zid. Banii necesari definitivarii zidului american ar fi urmat sa fie alocati in urmatorul an fiscal. Ambitiosul plan al republicanilor a fost insa abandonat...
La orizont zambea had "Criza Mondiala".



Pe restul distantei nezidite, autoritatile de la Washington au instalat un zid "virtual", supravegheat cu radare si camere video de ultima generatie.
Neimpresionata de importanta care i se da, saracimea Mexicului incearca, de zor, sa forteze zidul invizibil. O parte reuseste cu bine patrunderea in noul "teritoriu interzis" din continentul nord-american. Sa fie un semn ca saracia bate tehnologia?


Evreii americani nu mai sunt foarte incantati de Statul Israel
Doi autori celebri in lumea politicii americane, Stephen Walt si John Mearsheimer, au lansat un volum care a starnit scandaluri si controverse acide inca din prima zi in care a fost pus in vanzare. Intitulata "Lobby-ul israelian", cartea in cauza dezvaluie ca sustinatorii din Statele Unite ai Israelului au deja o influenta covarsitoare asupra politicii externe a S.U.A.



Vrand parca sa infirme datele expuse in controversatul volum, un studiu social recent afirma ca tinerii evrei americani sunt tot mai putini interesati de sprijinirea statului Israel. Datele studiului dezvaluie ca doar 48% dintre evreii americani din esalonul cu varsta sub 35 ani mai considera ca distrugerea Israelului ar fi o tragedie personala. Comparativ, 77% dintre evreii americani de peste 65 ani declara ca disparitia Israelului ar fi o tragedie mai mare decat insasi Holocaustul.


Robotii actioneaza deja pe fronturile de razboi ale lumii
Inca din luna iunie a anului 2008, armata americana a introdus in Irak primii roboti de razboi. Inarmate pana in dinti, noile masinarii ale mortii, ganditoare si autonome intr-o oarecare masura, anunta o noua era pentru stiinta razboiului modern. Daca, pana la acea data, robotii erau folositi exclusiv in operatiuni de detectare a minelor si dezamorsare a dispozitivelor explozibile artizanale, noii roboti de tipul SWORDS sunt echipati cu mitraliere M249. Pana in prezent, in Irak seamana moarte si durere trei astfel de roboti, in valoare de 250.000 USD bucata. Robotii SWORDS sunt trimisi in misiuni dificile de lupta, care ar pune in pericol viata GI-lor americani. Pentru perioada 2006 - 2012, americanii au alocat nu mai putin de 1,7 miliarde USD pentru construirea de astfel de roboti militari.




Epidemia de febra galbena sta la panda
Schimbarile climatice provocate de nesabuita si lacoma aventura industrial-tehnologica a omenirii vor favoriza, fara doar si poate, raspandirea unor boli periculoase, intre care febra galbena este campioana. In cazul unei epidemii globale, milioane de oameni risca sa fie rapusi de aceasta boala - apartinand grupului bolilor hemoragice - care provoaca dureri violente in tot corpul.



Cohortele de tantari zapaciti de valurile de caldura au dus la cresterea exploziva a cazurilor de febra galbena pe intregul mapamond. Intr-un singur an, in America Latina, numarul cazurilor de febra galbena s-a dublat, boala lovind peste un milion de oameni. Daca, in cazurile usoare, simptomele se atenueaza dupa circa o saptamana, in 5 % dintre cazuri, febra galbena este fatala, datorita hemoragiilor externe si interne.


Lapte matern produs din ...orez !
Departamentul de Agricultura al S.U.A. a aprobat, inca din anul 2008, cultivarea unor suprafete cu un soi de orez modificat genetic, care produce proteine umane. In liniste si anonimitate deplina, evitand orice dezbatere sau scandal public, autoritatile de la Washington au aprobat insamantarea a 1.300 hectare cu ciudatul soi de orez. Concernul Ventria Bioscience, care se afla in spatele obtinerii orezului viitorului, sustine ca acest soi de orez produce proteine vitale, care se gasesc in mod normal si in laptele de mama, orezul fiind perfect sigur pentru sanatatea oamenilor, neexistand riscul aparitiei unor mutatii genetice la cei care il consuma. Compania din California intentioneaza sa comercializeze orezul in toata lumea, sub forma unui produs sintetic destinat combaterii diareei cronice, afectiune care ucide anual circa 3 milioane de copii din intreaga lume.




Cubanezii invadeaza nestingheriti S.U.A.
In ultima perioada, autoritatile americane nu mai fac fata valului nesfarsit de cubanezi care incearca - si uneori reusesc - sa ajunga ilegal in Statele Unite. Pe baza unui studiu efectuat de Universitatea din Miami si dat recent publicitatii, doar in intervalul de timp 2006-2007, peste 70.000 de cubanezi au trecut in S.U.A.
Pentru autoritatile de la Washington, cifra este extrem de ingrijoratoare: ea reprezinta dublul numarului de cubanezi care si-au parasit tara incepand cu anul 1994, data la care Fidel Castro si-a deschis portile pentru toti cetatenii care doreau sa emigreze.



Inghesuiti pe ambarcatiuni artizanale din sticle de plastic, anvelope de tractor sau orice tip de barca disponibila, unii legandu-se pana si de usi din lemn, cubanezii disperati au luat cu asalt Tinutul Fagaduintei, invadand cu miile tarmurile Floridei. Daca in trecut, imigratia ilegala era declansata de factorul politic opresiv al politicii de la Havana, in prezent, saracia generalizata si foametea reprezinta cauzele exodului cubanezilor.


Petrolul irakian a fost preluat pe tacute de catre armata americana
Adevaratul motiv al invaziei din Irak, uriasele campuri petroliere din acesta tara araba, aflata in haos generalizat, au intrat in posesia trupelor americane fara ca evenimentul sa tina cap de afis in presa mondiala.
In ciuda lipsei oricarei urme de "arme nucleare" si sfidand deschis toate apelurile care cereau retragerea armatei americane dupa caderea regimului Saddam Husein, Pentagonul s-a angajat, cu de la sine putere, sa "pazeasca" rezerva nationala de petrol irakian pe o perioada nelimitata. Recent, marina militara a S.U.A. a inaugurat o instalatie la terminalul de petrol Khor al-Amaya din nordul Golfului Persic. Alaturi de terminalul petrolier de la Basra, acesta este vital pentru economia americana; singure, cele doua terminale sunt capabile sa asigure peste 10% din cererea zilnica de petrol la nivel mondial. Puse in fata faptelor, autoritatile americane sustin ca nu doresc sa pazeasca la nesfarsit terminalele, ci ar astepta, chipurile, doar momentul in care marina irakiana sa ajunga la un asemenea nivel, incat sa fie capabila sa pazeasca singura rezerva de petrol a tarii. Parca pentru a arunca gaz pe foc, cotidianul The Wall Street Journal anunta ca patrulele de coasta irakiene detin doar cateva barci mici si ruginite, iar marinarii militari irakieni s-au antrenat de-abia acum cu munitie de razboi...




A inceput razboiul cibernetic
S-a lansat, pe nestiute, cyber-razboiul. De acum, orice conflicte vor fi tratate mai intai in mediul virtual, cu consecinte devastatoare pentru realitatea cotidiana. Rusia este tara care a creat si adaptat, pentru prima data, acest tip de razboi, concretizat prin atacurile informatice asupra guvernului, politiei si sistemului bancar al Estoniei.



Atent la tot ce misca in domeniu, Beijingul a preluat rapid conducerea pe frontul informatic, Pentagonul acuzand oficial armata chineza ca intrase in calculatoarele subalternilor secretarului apararii, Robert Gates.
Constienta de handicapul sau in domeniu, aviatia militara a S.U.A. a decis sa infiinteze propriul Comandament pentru Cyberspatiu, care a devenit complet operational din luna octombrie a anului trecut. In prezent, un nucleu de 500 luptatori-informaticieni americani se chinuie sa faca fata milioanelor de hackeri din China si Rusia.


Mentorul lui Bin-Laden isi reneaga ucenicul
Clericul Salman al-Awdah, mentor, in trecut, al temutului Osama Bin-Laden, a decis sa rupa orice relatie cu fostul sau elev spiritual. In plina sarbatoare a Ramadanului, clericul al-Awdah s-a deplasat la televiziunea saudita, unde si-a exprimat nemultumirea fata de metodele alese de ucenicul sau:



"M-am saturat sa vad atatia nevinovati, copii si batrani musulmani, ucisi in numele Al-Qaeda. Nu am castigat nimic in urma distrugerii unor tari intregi precum Irakul si Afghanistanul. Pe langa necredinciosi, constat cu durere ca, in urma atentatelor din aceste tari, mor si frati musulmani de-ai nostri. Bin-Laden trebuie sa gaseasca metode mai eficiente de lupta sau sa paraseasca conducerea Al-Qaeda". Salman al-Awdah este aceeasi persoana care, alaturi de alti 25 importanti clerici musulmani, cerea, in anul 2004, ca toti insurgentii din Fallujah sa atace, fara crutare, orice american ca o "datorie de onoare si pe deplin justificata".

Buna si bine vam gasit

Arsenie Boca, fenomenul de la Prislop de Mariana Borloveanu Să te poţi ruga la Mănăstirea Prislop, din judeţul Hunedoara, la mormântul părintelui Arsenie Boca este o binecuvântare. Oamenii îi cer câte ceva, iar părintele, din lumea drepţilor, înfăptuieşte minuni. Despre Arsenie Boca, Dumitru Stăniloae spunea că „este un fenomen unic în istoria monahismului românesc”. Sihaştrii trăiau rugăciunea Muntelui Athos Dacă ajungeţi în Ţara Haţegului, nu vă puteţi bucura pe deplin de frumuseţea acelor locuri fără să treceţi pe la Mănăstirea Prislop. În această gură de Rai, măreţia şi prospeţimea pădurilor vin să învăluie un lăcaş de spiritualitate aparte. Călugării care au vieţuit cu multă vreme în urmă în aceste locuri erau adevăraţi sihaştri, stăpânind mai bine decât oricine rugăciunea lui Iisus şi creând o punte de legătură între viaţa monahală de pe pământ românesc şi cea de la Sfântul Munte Athos. Obştea mănăstirii este alcătuită astăzi din măicuţe, acestea desăvârşindu-şi studiile la Seminarul Teologic Monahal al lăcaşului. Credincioşii care ajung aici se pot ruga la Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop, unul dintre monahii marcanţi ai secolului al XV-lea, un pustnic care a trăit într-o peşteră din apropierea cimitirului. Punctul culminant al spiritualităţii şi evlaviei îl constituie fără-ndoială pelerinajele de la mormântul făcător de minuni al părintelui Arsenie Boca. Mulţi îl consideră pe acesta asemenea Sfântului Serafim de Sarov, în sensul că ceea ce a făcut Sfântul Serafim pentru ruşi a făcut părintele Arsenie Boca pentru români. Zian s-a pregătit de mic pentru singurătatea călugăriei Părintele Arsenie Boca s-a născut la 29 septembrie 1910, la Vaţa de Sus, într-o familie de oameni simpli, dar cu frică de Dumnezeu. Numele său, la vremea aceea, era Zian. A crescut în „veşnicia care s-a născut la sat”, având predispoziţie spre singurătate şi profunzimea problemelor religioase. De tatăl său îşi amintea întotdeauna zâmbind şi povestind despre singura bătaie pe care a primit-o de la el în copilărie, pentru a învăţa „să nu mai piardă timpul”. Acesta a trecut la cele veşnice când Zian a terminat liceul, motiv pentru care tânărul student a fost nevoit să-şi vândă casa pentru a plăti cursurile Institutului Teologic de la Sibiu. Când problematica misticii comparate l-a stăpânit cu desăvârşire, a început să se îndepărteze de mama sa, încercând să se pregătească pentru singurătatea călugăriei. Tăcerea prin care se desăvârşea starea interioară şi-a pus amprenta şi pe numele ales la călugărie: Avva Arsenie. După terminarea Institutului de Teologie, prin grija Mitropolitului Nicolae Bălan, urmează Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, unde participă la cursurile de mistică ale lui Nichifor Crainic şi traduce „Filocalia”, împreună cu părintele Dumitru Stăniloae. Comuniştii se temeau foarte mult de popularitatea părintelui După ce a fost hirotonit ca diacon celib, tânărul truditor în cele sfinte a fost trimis pentru trei luni la Muntele Athos, de unde s-a întors întărit duhovniceşte. A fost uns în monahism la Mănăstirea Sâmbăta de Sus. Aici a debutat urcuşul duhovniciei părintelui Arsenie. Credincioşi din toată ţara au început să-l caute pentru a-i cere sfatul. În scurt timp a fost acuzat de legionarism şi arestat, după care a fost mutat la Mănăstirea Prislop, unde şi mai multă lume a început să-l caute. Comuniştii se temeau din ce în ce mai mult de popularitatea părintelui, motiv pentru care a început o perioadă de hărţuire, tortură şi condamnare la muncă silnică, la Ocnele Mari. Între timp, Mănăstirea Prislop a fost desfiinţată, măicuţele alungate, iar părintelui i s-a interzis să mai slujească. Timp de 15 ani a pictat biserica din localitatea Drăgănescu, din judeţul Giurgiu, loc în care era la fel de căutat ca şi la Prislop. Şi-a deschis apoi un mic atelier de pictură la aşezământul mănăstiresc de la Sinaia. Se spune că, înainte de a muri (la 28 noiembrie 1989), a prezis Revoluţia şi faptul că nimic nu se va schimba în bine, iar prigoana Securităţii se datora faptului că părintele Arsenie Boca prevăzuse sfârşitul lui Ceauşescu. Cine ajunge la chilia sa primeşte ajutor Fenomen unic al monahismului românesc, părintele Arsenie Boca este considerat cel mai mare duhovnic al secolului al XX-lea. Vorbea precum un trimis al lui Dumnezeu, care nici nu se tânguie şi nici nu ia parte la bucuriile efemere ale acestei lumi trecătoare. Când îl vedeai pentru prima oară, simţeai un fior rece prin tot corpul, dar, până apucai să te dezmeticeşti, rămâneai tăcut în faţa Sfântului, care părea dintr-o altă lume. La Prislop, unde a fost înmormânt la 4 decembrie 1989, duhul său încă mai dăinuie, precum şi chilia de pe Valea Sâmbetei a Munţilor Făgăraş, unde în peretele dur de stâncă, părintele a sculptat chipul Maicii Domnului. Chilia în care Arsenie Boca şi-a trăit sihăstria se află într-o zonă aproape inaccesibilă, cu toate astea, sunt credincioşi care înfruntă sălbăticia locului doar pentru a simţi duhul părintelui şi ajutorul pe care îl dă tuturor celor care ajung la gaura din stâncă. Spovedania dura între patru şi şase ore Oameni de la sute de kilometri veneau pe drumul anevoios de la Prislop spre a-şi găsi alinarea, pentru că părintele Arsenie Boca se îngrijea cu adevărat de sufletul semenilor. Marea sa bucurie era ca omul să se întoarcă spre credinţă şi să ducă o viaţă plăcută lui Dumnezeu. La o primă vedere era ca un sfânt, te domina cu o privire, care mai tot timpul era aţintită spre munţi. Privindu-i ochii, de un albastru rar întâlnit, aveai impresia că cerul a coborât pe pământ, pentru ca vorbele aspre ce aveau să urmeze să te biciuie pur şi simplu. Nu menaja pe nimeni, iar majoritatea celor care mergeau să-l cerceteze erau mustraţi în văzul tuturor celor de faţă. Spovedania părintelui Arsenie dura între patru şi şase ore, o spovedanie după Pravilă, care, pe lângă lacrimi şi suspine grele, aducea mult dorita eliberare a sufletului. Fiind văzător cu duhul, ştia taina fiecăruia şi îl ţinea sub patrafir până când acesta mărturisea chiar şi cea mai ascunsă povară a sufletului. Marele câştig era că nimeni nu pleca de la părinte fără un cuvânt de încurajare. „Un suflet trist este un suflet cu luminile stinse!” Pe maica Serafima am cunoscut-o la Mănăstirea Bistriţa, în judeţul Vâlcea. Deşi acum stăruie în rugăciune lângă racla Sfântului Grigorie Decapolitul, şi-a amintit cu mare drag de anii tinereţii, când a avut bucuria de a fi ucenica lui Boca: „Părintele a trăit toată viaţa în rugăciune. Puterea sa duhovnicească era dincolo de cuvinte. Nimeni n-a reuşit să-l mintă vreodată, iar cuvântul lui îţi pătrundea până la inimă, făcându-te să înţelegi cât de bine îţi cunoaşte sufletul. Îşi cântărea vorbele, astfel încât şi omul învăţat, dar şi omul simplu să-l poată înţelege. Nu-i plăcea tristeţea din ochii oamenilor şi ades le spunea: «Un suflet trist este un suflet cu luminile stinse!». Ca duhovnic nu era nici blând, nici aspru, iar lucrul cel mai greu de înfăptuit era când părintele ne cerea să nu mai facem ce-am făcut. Poate vi se pare simplu, dar vă spun, la cei 89 de ani ai mei, că acesta este canonul cel mai greu de ţinut dintre toate.” Maica Veronica: „M-am călugărit peste exact 20 de ani, cum îmi spusese părintele” „Era în vara anului 1948, povesteşte maica Veronica, de la Agapia. De copilă îmi pusesem în gând s-o iau pe calea călugăriei şi m-am dus la părintele Boca să-i cer sfatul. M-a privit blând, am auzit că nu zâmbea niciodată, apoi mi-a spus cu faţa întunecată că acest lucru se va-ntâmpla peste 20 de ani şi m-a trimis acasă, zicându-mi că mai întâi trebuie să-i cresc pe cei patru fraţi mai mici ai mei. Am plecat dezamăgită, fără să înţeleg nimic, dar când am ajuns acasă, ambii părinţi zăceau morţi. În ziua respectivă fuseseră pe câmp, la secerat, când s-a stârnit furtuna şi au murit răpuşi de un fulger. După ce mi-am crescut fraţii m-am călugărit peste exact 20 de ani, cum îmi spusese părintele Arsenie”. Avea harul lacrimilor Pe Veturia Iacob, din Lugoj, am cunoscut-o la spital, la Fundeni. Mi-a povestit cum, în urmă cu multă vreme, mama sa a mers la părintele Arsenie într-o mare disperare. Veturia a fost diagnosticată la vârsta de 9 ani cu scleroză multiplă, iar medicii i-au mai dat de trăit doar câteva luni. Când a ajuns în faţa părintelui, lacrimile au început să-i curgă şiroaie şi n-a mai putut să scoată nici măcar un cuvânt. În mod inexplicabil, în preajma marelui duhovnic simţeai nevoia să plângi, să-ţi uşurezi sufletul. Atunci părintele i-a spus: „Du-te cu Dumnezeu femeie şi ai grijă de fată, că boala asta îi va trece după ce ai să o ungi timp de şase luni cu ulei de sunătoare. Va face încă şase operaţii, dar va muri de bătrâneţe”. Mama a plecat plângând tot drumul până acasă, dar minunea s-a înfăptuit întocmai. O altă mărturisire mi-a făcut-o Ştefăniţă Sass, elev în clasa a IX-a la un liceu din Alba-Iulia, care până la începerea liceului a urmat cursurile unei şcoli speciale, pentru că nu putea să articuleze bine cuvintele. În urmă cu doi ani a fost împreună cu mama sa, Fevronia, la mormântul părintelui, la Mănăstirea Prislop. După ce s-au rugat din toată fiinţa lor lângă groapa cu iz de crini, Ştefăniţă, fără să-şi dea seama, i-a spus mamei sale: „Ce frumos miroase!”. Fevronia a izbucnit în plâns şi i-a mulţumit părintelui pentru minunea care se petrecuse cu fiul său. De-atunci vin în fiecare an să-i mulţumească marelui duhovnic. „Îmi pare rău de voi că sunteţi slăbiţi în credinţă. Veţi cădea din cauza fricii. Frica-i de la diavol; nu vă fie frică pentru a vă salva sufletele. Vor veni vremuri grele, dar toate sunt îngăduite de Dumnezeu. Care este tovarăşul de drum al fiecăruia, de la naştere până la moarte. Vor cădea şi cei aleşi. Îmi pare rău că sunteţi cei de pe urmă. Vă vor cerne. Vor pune impozite, taxe şi alte îngrădiri. Vă vor lua totul!“ Ultimele profeţii Părintele profesor Simion Todoran a povestit că, la ultima întrevedere pe care a avut-o cu părintele Arsenie, acesta părea mai sănătos decât oricând şi i-a spus: „Este ultima dată când ne vedem. Mă duc, dar, de acolo de unde mă voi duce, am să vă ajut mult mai mult decât am făcut până aici”. La scurt timp, la 28 noiembrie 1989, s-a împlinit această ultimă profeţie. De altfel, încă din 1987, Boca a arătat locul în care să îi fie săpat mormântul. Mai mult, martorii povestesc că, în vara lui 1989, i-a cerut unui tâmplar să scrie pe crucea de lemn pe care i-o făcuse anul morţii: 1989. Povestea este confirmată de preotul Crăciun Oprea, care a văzut crucea la monahul Nicodim, duhovnicul Mănăstirii Prislop. - De-a lungul vieţii, părintele a ajutat mii de credincioşi, a prevestit evenimente viitoare şi continuă să facă minuni... chiar şi după moarte De la Athos la Rădăşeni, un drum cu minuni - Istoria unei icoane a Maicii Domnului Aproape de Fălticeni se află satul Rădăşeni, care are o istorie impresionantă, marcată de trecerea domnitorului Ştefan Tomşa Vodă (care a învăţat carte la şcoala din acest sat), dar şi două biserici frumoase. În una dintre ele se află o icoană făcătoare de minuni. Adusă de la Muntele Athos, aceasta are o poveste plină de tâlc, vorbind despre mila Preasfintei Fecioare. Bastonul cu bani, pierdut în mare şi găsit Mănăstirea Râşca îl avea ca stareţ, la sfârşitul veacului al XIX-lea, pe ieroschimonahul Veniamin Piticariu, originar din apropierea Rădăşenilor. Acesta dorea foarte mult să lase în urma sa, drept moştenire, o icoană sfântă adusă de la Muntele Athos, spre a fi pomenit atunci când va pleca la Domnul. Pentru aceasta a strâns ban peste ban, împreună cu obştea mănăstirii, şi a pus apoi galbenii în interiorul unui baston, ascunzându-i de ochii hoţilor care mişunau pe drumurile mari. În anul 1891 a luat corabia spre Constantinopol, dar furtuna era să scufunde vasul. Stareţul a scăpat viu şi nevătămat, însă a pierdut bastonul în apă. S-a dus cu tristeţe la Muntele Athos, dar s-a întors fără icoana visată, întrucât nu avusese bani să plătească pictorul. Minunea s-a întâmplat când a ajuns înapoi la Constantinopol (Istanbul). Acolo, în port, într-o dugheană şi-a văzut bastonul, la un loc cu alte obiecte aduse de valuri. Patronul dughenei i l-a dat pe degeaba, întrucât îl considera prea greu, deci de niciun folos. Bucuros, arhimandritul Piticariu s-a dus iarăşi la Athos, la Schitul Lacu şi a comandat icoana unui pictor călugăr, după modelul celebrei „Portăriţa”, făcătoare de minuni. Noul loc al obiectului de cult Icoana cea nouă a ajuns în ţară în 1892 şi a fost aşezată în biserica Mănăstirii Râşca. În 1921, în vremea unei mari secete, arhimandritul Veniamin a adus icoana de la Râşca în procesiune la Rădăşeni, făcând pe drum rugăciuni şi slujbe pentru ploaie. La încheierea rugăciunilor, icoana n-a mai putut fi dusă mai departe, aşa de tare s-a îngreunat. Semn clar că Maica Domnului dorea ca obiectul de cult să rămână în Rădăşeni. Părintele arhimandrit Timotei Aioanei, originar din acest sat, a scris în istoricul icoanei: „Această tradiţie este conformată de mulţi bătrâni din sat, martori ai acestei minuni, ca şi de arhimandritul Cleopa Ilie, vestitul părinte misionar, legat sufleteşte de acest loc încă din vremea stăreţiei sale la Sihăstria, liturghisitor în Biserica «Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel» din Rădăşeni”. Părintele Cleopa venea des şi slujea în acest loc. Arhimandritul Veniamin Piticariu a lăsat cu bucurie icoana în biserica satului Rădăşeni, iar dorinţa sa testamentară a fost ca trupul său neînsufleţit să fie îngropat lângă biserica în care se află minunata icoană a Maicii Domnului. Aceasta s-a întâmplat un an mai târziu. Fragmente de moaşte Icoana conţine şi un mic relicvar în care sunt fragmente din moaştele Sfinţilor Gheorghe, Haralambie şi Ioan cel Nou de la Suceava. Cei care se roagă cu multă credinţă primesc întotdeauna răspuns bun la cererile lor, nu puţine fiind cazurile de minuni. Sub protecţia Maicii Sfinte, rădăşenii au devenit şi mai evlavioşi decât erau. Au ctitorit două biserici, au contribuit substanţial la construirea paraclisului „Sfinţii Ioachim şi Ana” de la Mănăstirea Sihăstria şi au dat bani şi la mănăstirile Icoana, Pocrov, Agapia Veche şi Vorona. „Icoana mare a Maicii Domnului făcătoare de minuni a fost zugrăvită la Sfântul Munte Athos de un pictor renumit. Sfânta icoană e prea frumoasă, îmbrăcată peste tot cu argint bun şi aurită peste tot, la Liov în Galiţia, cu preţ de 1.200 de lei în aur” („Istoria Mănăstirii Râşca”, de arhiereul Narcis Creţulescu) Podoabe de mare preţ Printre odoarele de mare preţ ale Bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Rădăşeni se află nu doar icoana Maicii Domnului cu Pruncul pictată la Muntele Athos, ci şi o Evanghelie tipărită la Mănăstirea Neamţ în anul 1821, ferecată în argint aurit, precum şi un epitaf semnat de pictorul Irineu Protcenco de la Sihăstria.

bdm: Povesti de credinta.

Buna si bine ati venit pe acest blog.

*

bdm: Povesti de credinta.

Cele Mai Frumoase 12 cuvinte ale Isus Hristos

toolbar powered by Conduit

toolbar powered by Conduit

http://www.libhumanitas.ro/carti.html?cat=198 Cititi aceste 12 minunate cuvinte.sa dati un raspuns. Cele 12 porunci ale lui Iisus Hristos din Evanghelia Vietii Desavarsite
"1. Sa nu iei viata nici unei creaturi de dragul placerii tale, nici pentru profit, nici s-o chinui.
2. Sa nu furi bunurile nimanui, nici sa aduni pamanturi si bogatii pentru tine, mai mult decat ai nevoie si iti este de folos.
3. Sa nu mananci carne, nici sa nu bei sangele vreunei creaturi moarte, si nimic altceva care face rau sanatatii sau simturilor tale.
4. Sa nu faci casnicii necurate, in care nu exista iubire si sanatate, sa nu te pervertesti pe tine insuti sau vreo alta creatura care a fost facuta pura de catre Cel Sfant.
5. Sa nu depui marturie mincinoasa impotriva nimanui, nici sa inseli cu buna stiinta pe nimeni, printr-o minciuna pentru a-i face rau.
6. Sa nu faci altora ceea ce tu nu vrei ca altii sa iti faca.
7. Sa te inchini unului etern, Lui Dumnezeu Tatal din Cer, din Care sunt toate lucrurile si sa adori Fiinta Sa Sfanta.
8. Sa-ti respecti parintii pe pamant, care au grija de tine si pe toti invatatorii dreptatii.
9. Sa ingrijesti si sa protejezi pe cei slabi si sa iei apararea celor care sunt oprimati si tuturor creaturilor care sufera raul.
10. Sa muncesti cu mainile tale lucrurile care sunt bune si potrivite pentru tine; asa incat sa mananci fructele pamantului si sa traiesti viata lunga pe pamant.
11. Sa te purifici zilnic si sa te odihnesti a saptea zi de la munca, pastrand sfinte sarbatorile lui Dumnezeu.
12. Sa faci altora binele pe care tu ai vrea ca altii sa ti-l faca tie"


Zodiacul de la 10 la 12 Case


Sunt cercetatori care afirma ca initial zodiacul a fost impartit in 10 case. Inca de la inceput au fost acceptate doua tipuri de zodiac: solar si lunar. Anul soloar era alcatuit din zece luni care aveau, fiecare cate 36 de zile, iar 5 zile erau destinate omagierii zeilor. In viziunile vechi, anul lunar avea 13 luni a cate 28 de zile, ramanand o singura zi libera. In acele timpuri in care Zodiacul era interpreata astfel, Casele Zodiacale solare aveau, fiecare cate 36 de grade. Inca de la inceputul Zodiacului cu 12 Case, primele 6 erau considerate benefice datorita Soarelui care le parcurgea in timpul traversarii emiseferei nordice.Persii cerdeau, cu vreo 6000 de ani in urma, ca Ahura Mazda o institituit legile universului si ca a condus cosmosul in pace si armonie. Urmatoarele 6 Case erau considerate intunecate, malefice, deoarece ce Soarele atunci cand traversa emisfera sudica, era iarna si intuneric la egipteni, persi si greci. Aceasi persi cedeau ca in aceasta perioada, domneste Ahriman, geniul malefic, un fel de Satan al evreilor si ca acesta produce omenirii numai mizerie si suferinta in lupta lui pentru controlul universului cu Ahura Mazda. Sa recapitulam,pana cand grecii au revizuit Zodiacul, acesta era impartit in 10 Case, nu exista zodia Balantei. Cercetatorii ca Issac Meyer si Manlt P. Hall sustin ca aceasta zodie a fost introdusa impartind in doua constelatia Fecioara-Scorpion stabilindu-se echilibrul dintre semnele ascendente nordice si semnele descendente sudice.


-va urma- Manifest pentru ratiunea binelui
Suntem o trinitate.Generam realitati in planurile mentale, afective si concrete. Gandul precede actiunea, iar mintea este ubicua putand “calatori” oriunde doreste. Dumnezeu, mai inainte de toate si-a gandit Creatia si este prezent ca eon in toata textura Universului, fiind Suflul Vital a tot ce exista in Potential si se exprima in Dinamica. Suntem facuti dupa Chipul si Asemanarea Elohimilor (cele sapte naturi distincte ale Sublimului Arhitect al tuturor lumilor.) Si esenta noastra enrgetica este structrata pe sapte niveluri guvernate de chakre si de dimensiunile cerebrale. Suntem, totodata si intr-o permanenta conexiune cu cele sapte planete majore ale galaxiei. Intelegem de aici, ca dimensiunea Fiintei noastre are “acoperire cosmica” si ca noi generam realitati multidemnsionale in functie de optiunile noastre guvernate de catre Liberul Arbitru. Astfel in planul constientei, prin intermediul celor cinci simturi (vaz, auz, miros, gust, pipait) ne configuram conventia concretului, a universului tridimensional (lungime, latime si inaltime/adancime). Insa putem accesa “universul mare”, unde conventia spatio-temporala dispare prin intermediul facultatilor noastre inalte: intuitia si imaginatia. Schema lui Jung ne poate ajuta sa intelegem mai bine:
Constient (beta: 12-16 hz) – dimensiunea starii de veghe si a vibratiei de zi cu zi – universul material concret. Subconstient (alfa: 8-12 hz) – starea de relaxare, meditatie, calatorie mentala – functia ochilor fizici este preluata de cel de-al treilea ochi (ajna chakra) sau glanda pineala. Inconstientul individual ( theta: 4-8 hz, invizibilul mic)- starea somnului cu vise. Inconstientul arhetipal (delta: 0,5 -4 hz, invizibilul mare)- starea somnului profund, fara vise. Observam, asadar ca realitatea se difuzeaza in mai multe planuri/dimensiuni si ca evolutia constiintei nu este liniara ci spiralata, mai degraba circulara decat rectilinie. Pornind de la aceste simple constatari putem intelege rolul nostru creativ in constructia biunivoca (vizibil-invizibil) a universului. In concret vedem efectele dar nu si cauzele. In abstract intelegem cauzele dar nu vedem efectele… Daca intelegem bine si karma (care este dimensiunea sufletului individual populata cu toate emisiile mentale, verbale si faptice) ne eliberam de temerile superstitioase si acceptam adevarul atat de simplu exprimat: “Dupa fapta, si rasplata”! Ne generam singuri, in timpul experientelor noastre duble (din viata intrupata si din viata energetica) destinul. “Cine ucide cu sabia, de sabie va fi ucis!” tocmai pentru a inchide cercul unei experiente intregi. Daca am trait experienta ucigasului, nu vom putea desavarsi conceptul crimei fara sa fi trecut si prin postura victimei. De aceea intelepciunea populara a nascut proverbul: “Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face!”! Indemnul tuturor sfintilor si al prorocilor, toate marile invataturi religioase, precum si caile maestrilor spirituali converg intr-o singura invitatie: “Cunoaste-te pe tine insuti ca sa intelegi pe deplin Universul”! Din aceasta perspectiva: trecutul genereaza prezentul, iar acesta este consecinta directa a viitorului. Nu exista fatalitate! Suntem singurii responsabili pentru tot ceea ce ni se intampla, caci generam realitati in permanenta prin gand-rostire si actiune (Logosul). Gandind Intelpt , graind Frumos si actionand Drept construim o lume mai buna! Sa nu uitam ca “cine se aseamana se aduna!”

bdm

bdm