bdm: bdm: bdm#linksPovestea curcubeului.Cu mult timp in urma, la inceputul timpurilor, culorile lumii s-au certat. Fiecare dintre ele pretindea ca era cea mai buna, cea mai frumoasa, cea mai importanta, cea mai folositoare, cea mai iubita. Verdele spuse: "Uitati-va la iarba, frunze si copaci. In mod evident vedeti si voi ca sunt cea mai importanta culoare. Sunt culoarea vietii si a sperantei. Uitati-va in jur si o sa vedeti ca sunt peste tot". Albastrul l-a intrerupt si exclama: "Ganditi-va la cer si la mare. Apa sta la baza vietii si fara mine nu ar exista cerul albastru. Fara mine nu ar exista nimic!" Galbenul rase: "Eu sunt luminos si cald, iar tu esti atat de serios. De fiecare data cand te uiti la o narcisa galbena sau la o floarea-soarelui zambesti. Soarele, luna si stelele sunt galbene, frumusetea mea este atat de evidenta incat oricine ma vede ramane uimit." Portocaliul incepu sa se laude: " Eu sunt culoarea mancarurilor sanatoase ce dau putere. Morcovul, portocala si dovleacul au multe vitamine. Şi atunci cand portocaliul umple cerul, la rasarit sau la apus, frumusetea mea este atat de evidenta incat toti cei ce ma vad se opresc sa ma priveasca cu admiratie si uimire." Ei bine, rosul incepu sa strige: "Eu sunt conducatorul intregii vieti. Sangele este rosu si sangele inseamna viata. Eu sunt culoarea pasiunii si a iubirii." Violetul se ridica in picioare si era foarte inalt. El vorbi dand foarte multa importanta spuselor sale: "Eu sunt culoarea imperiala si a regilor. Oamenii puternici intotdeauna m-au ales pe mine deoarece eu sunt culoarea puterii si a intelepciunii." La sfarsit, cu o voce joasa si timida, Indigoul spuse: "Cu greu ma observati, insa desi sunt tacut, fara mine nu ati fi nimic. Aveti nevoie de mine pentru echilibru si contrast si pentru liniste interioara." Argumentarile au continuat, fiecare culoare in parte laudandu-se, ridicandu-se in slavi si certandu-se. Fiecare in parte considera ca este perfectiunea intruchipata. in timp ce se certau din ce in ce mai tare, un fulger puternic lumina cerul. Incepu sa tune si sa ploua cu galeata. Culorile tremurara de frica si se stransera in brate pentru a se linisti si proteja una pe alta. Apoi ploaia incepu sa vorbeasca: "Voi, culorilor, sunteti atat de nesabuite. Va certati care este cea mai buna, fiecare incercand sa fie deasupra celorlate. Nu intelegeti ca fiecare in parte ati fost facute cu un scop special, fiecare este unica si diferita? Luati-va de maini si urmati-ma!” Facand ce le spuse ploaia, culorile se apropiara si se luara de maini. “De acum incolo”, zise ploaia, “cand ploua, fiecare dintre voi se va intinde de-a lungul cerului intr-un superb semicerc colorat. Curcubeul va fi un semn al pacii si al sperantei.” Astfel, oameni buni, de fiecare data cand ploaia curata pamantul, cautati un curcubeu pe intinsul cerului. Cand apare, tineti minte ca fiecare dintre voi este special. Lasati culorile curcubeului sa va reaminteasca sa va apreciati pe voi insiva si pe cei din jur.
In semn de amintire. IN SEMN DE AMINTIRE
Numerosi londonezi, trecand intr-o zi prin Hyde-Park, au fost martorii unui spectacol straniu. Mai multi gradinari, inarmati cu cutite lungi, se luptau cu niste... plante inalte. Cand acestea cadeau retezate la pamant, gradinarii sareau intr-o parte cu o graba surprinzatoare. Privit de departe, spectacolul parea de-a dreptul comic si londonezii schimbau intre ei priviri amuzate.
Gradinarilor nu le ardea insa de ras. Fiecare dintre ei cauta sa se dea la timp la o parte, spre a nu fi atins de plante in caderea lor. Caci ei taiau cu cutitele crucea-pamantului. Iar cu aceasta planta nu-i de glumit.
Proprietati1e primejdioase ale crucii-pamantului n-au fost sesizate de la inceput. Crucea-pamantului a fost cultivata pentru prima oara, ca o planta rara, in cunoscuta gradina botanica ,,Kew�, iar de acolo stramutata pe pajistile parcurilor londoneze. Si iata rezultatul: multe persoane au avut de suferit arsuri puternice.
In Anglia crucea-pamantului a fost adusa de pe coastele Marii Negre. Oamenii de aici cunosteau bine aceasta planta ,,buclucasa� si stiau sa se fereasca de ea. Vara, insa, la mare vin foarte multi turisti. Era indeajuns sa atingi una din frunzele mari ale crucii-pamantului, ca sa fi pedepsit. E adevarat ca arsura nu se simte imediat. Abia dupa un timp se instaleaza o mancarime puternica. Cateva zile, cel atins va umbla bandajat la maini ori la picioare, iar cand va scoate bandajul va ramane cu cicatrici pe piele-o amintire pentru intreaga viata.
Faptul ca frunzele unor specii de crucea-pamantului elimina uleiuri eterice urzicatoare a fost constatat nu demult.
Cu vreo zece ani in urma, in gradina botanica a Institutului chimico-farmaceutic din Moscova a avut loc o intamplare ciudata. Intr-o zi caniculara de vara, ingrijitoarele gradinii, imbracate in rochii subtiri, pliveau straturile. Spre a se proteja de razele puternice ale soarelui, una dintre ele a rupt o frunza, ca de brusture, de la o planta inalta, ierboasa, acoperindu-si cu ea gatul si umerii. Gestul ei a fost repetat si de celelalte ingrijitoare. Spre seara toate acuzau arsuri puternice. Erau afectate tocmai acele parti ale corpului pe care ele protejasera cu frunze.
Lucratoarele gradinii botanice erau nedumerite.
-Ce ciudatenie! Ne-am ferit de soare si tot ne-am ars!
In acest chip s-a razbunat crucea-pamantului pe cei ce au indraznit s-o atinga.
De-atunci lucratorii gradinilor botanice au devenit prudenti: spre a se apropia de crucea-pamantului, ei isi pun neaparat manusi si, bineinteles, isi feresc intregul corp de orice atingere cu frunzele acestei plante.
Animalele erbivore au cunoscut, cu mult inaintea omului, perfidia crucii-pamantului si o evita. Printr-un contact repetat, planta le-a invatat sa respecte ,,regulile politetii�. Cat de bine iti cunosti tara?
Joaca "Descopera Romania", afla cum stai cu geografia.
Intra in joc si localizeaza pe harta Romaniei judete, municipii, localitati si obiective turistice. Ai grija! Pentru a acumula cat mai multe puncte trebuie sa dai click pe harta cat mai aproape de coordonatele geografice reale ale tintelor indicate de joc, dar si sa raspunzi cat mai rapid la provocare. Jocul te va puncta pentru ambele actiuni.
Daca nu ai chiulit prea des la ora de geografie, cu siguranta vei aduna punctele necesare pentru a trece la nivelul urmator.
Daca obtii cele mai bune punctaje, te vei regasi in Top 10 jucatori.
Descopera Romania, intra in joc!
http://www.descopera.ro/galerie/6986591-anaconda-un-monstru-neinteles Anaconda – un monstru neinteles autor: Mihaela Stanescu din aceeasi categorie
Zgarie-norii – cum s-a construit cea mai mare cladire din lume?
Cu mult inainte ca spatiul necesar constructiilor sa fi devenit o problema, oamenii au avut dorinta de a ridica edificii cat mai inalte, poate ca expresie a aspiratiei lor...
Zbor spre Marte
Odata ajuns pe Luna, omul nazuieste deja mai departe. Urmatorul obiectiv: calatoria spre Marte, iar pentru cei mai indrazneti in viziuni – colonizarea acestei planete.
Intoarcerea castorilor
Candva prezenti pe cursurile a numeroase rauri din Europa, castorii “nostri” – caci traiau si pe teritoriul Romaniei – au fost vanati atat de indarjit, incat specia...
articole asemanatoare
TOP 10 Cele mai violente jocuri video din toate timpurile
Istoria, cartile, filmele, chiar realitatea imediata si oamenii de langa noi ne invata un lucru esential despre omenire: specia umana este una extrem de violenta. Inclinatia...
Zgarie-norii – cum s-a construit cea mai mare cladire din lume?
Cu mult inainte ca spatiul necesar constructiilor sa fi devenit o problema, oamenii au avut dorinta de a ridica edificii cat mai inalte, poate ca expresie a aspiratiei lor...
Zbor spre Marte
Odata ajuns pe Luna, omul nazuieste deja mai departe. Urmatorul obiectiv: calatoria spre Marte, iar pentru cei mai indrazneti in viziuni – colonizarea acestei planete.
citeste pe apropo
Bianca Dragusanu, cea mai mediatizata persoana publica din Romania
Bianca Dragusanu face cat toti intelectualii romani la un loc....
citeste pe go4it
Co-fondatorul Microsoft dă în judecată giganţii Internetului (12:15)
Paul Allen, co-fondator Microsoft alături de Bill Gates, a dat în judecată nu mai puţin de 11 companii din online pentru încălcarea a diverse patente...
citeste pe intrefete
Alimente pentru o dantura sanatoasa
Cand vine vorba de o dantura sanatoasa, nu sunt suficiente doar o buna igiena orala si controalele regulate la medicul stomatolog, ci si consumarea unor alimente...
citeste pe mediafax
Două persoane au decedat în România în urma infestării cu virusul West Nile
Ministrul Sănătăţii, Cseke Attila, a anunţat luni într-o conferinţă de presă că în România s-au înregistrat şapte cazuri de infestare cu...
Foto (1)
Mari – uneori enormi! –, agresivi si inzestrati cu o forta infricosatoare, acesti serpi sunt, intr-adevar, la inaltimea reputatiei lor de vanatori indrazneti si primejdiosi.
Prada lor preferata sunt marile rozatoare sud-americane numite capibara, iar povestile despre oameni devorati de serpi anaconda uriasi cuprind, probabil, multe exagerari; totusi, inatalnirile intre anaconda si om nu sunt rare.
Asta pentru ca oamenii sunt fascinanti de aceste creaturi si sunt deparate de a le fi aflat toate secretele. Felul in care se inmultesc are inca necunoscute; simturile lor extrordinare, inca incomplet intelese, sunt o permanenta sursa de descoperiri noi; fiziologia lor, adaptarile lor, forta lor - toate sunt aspecte captivante, ce ofera mereu elemente noi si surprinzatoare.
Oamenii ii studiaza, ii filmeaza, ii fotografiaza, le urmaresc miscarile, le masoara parametrii, sperand sa afle mai multe despre modul lor de viata.
Evident, e o meserie primejdioasa. Urmarind documentarul de mai jos, il puteti vedea la lucru pe unul dintre cei mai pasionati cercetatori, un specialist in studiul acestor mari reptile semi-acvatice. (Chiar merita sa vedeti in ce fel cauta si descopera el serpii anaconda!)
*
Urmareste aici si celelalte episoade ale serialului!
*
Da Vinci Learning, unul dintre cele mai bune canale TV de educatie si entertainment stiintific din lume, impreuna cu DESCOPERA.ro, cel mai mare portal romanesc de popularizare a stiintelor, iti aduc saptamanal mini-documentare video incitante, prin care te invita sa descoperi si sa inveti despre lumea in care traiesti. Revino in fiecare saptamana pe DESCOPERA.ro pentru a urmari serialul Da Vinci Learning si a afla - intr-un mod atractiv - noi lucruri, fapte extraordinare si realitati mai putin stiute din toate domeniile tale de interes.
Afla raspunsuri la cele mai enigmatice intrebari din istorie, zoologie, tehnologie, medicina sau natura. De la structura panzei de paianjen la secretele zgaraie-norilor, de la povestea calatoriilor spatiale la canibalism, de la originea vietii la atributele neobisnuite ale calutilor de mare - Da Vinci Learning si DESCOPERA.ro te invata, simplu si distractiv, tot ceea ce vrei sa afli.
*Va salut cu mare placere.Si Comentati urmatoarea povestea.
Frasinul din fata casei
Nu e nici tei eminescian, nici stejarul din Borzesti, nici pomul de Craciun, e frasinul din fata casei mele.
Si nu trebuie sa fii neaparat poet ca sa vezi ca e falnic si frumos. Si are 140 de ani. Maretia lui e imperiala. Are o coroana bogata, o statura impresionanta, cu care sfideaza aerul (depaseste cu mult stalpii si retelele de telecomunicatii), saluta cu eleganta si amicitie cochetele dealuri din imprejurimi, inalta gandul, misca sufletul oricarui om sensibil si iubitor de natura si frumos. Are o structura aparte a formelor ce se leaga intre ele, ducandu-te cu gandul la o desavarsita opera de arta, in care artistul s-a intrecut pe sine. Il stiu de cand m-am nascut. De 47 de ani. In timpul "zburdalnicei copilarii", m-am jucat pe langa el Baba Oarba, apoi l-am avut aproape prieten bun al melancolicelor clipe adolescentine. I-am facut cunostinta cu familia mea, cu prietenii mei de suflet. L-am prezentat tuturor si le-am spus istoria lui "ab originem". El, frasinul, a vegheat generatii din familia mea cu nunti, cu botezuri, cu despartiri S-a bucurat cu fosnetul frunzelor, cand am fost veseli, si a plans cu glasul toamnei, cand sufletul a fost, uneori, in genunchi El a stiut, el a simtit. Si a fost alaturi. Unul de-ai nostri. De suflet. De dor. De-o raza de luna... In timpul furtunilor, se misca cu toata greutatea lui, iuresul frunzelor era teribil, spectacolul era impresionant. Natura era in dezlantuire si unii se temeau. Eu nu m-am temut niciodata, stiam ca nu se va prabusi peste casa, stiam si simteam mai ales ca nu ne va face vreun rau. Si chiar asa a fost. Pentru ca el ne iubea cu adevarat. Dupa fiecare furtuna inflorea parca si ne lumina drept si verde, cu frumusete de frunze, cu concerte si triluri de pasari care mai de care. Pentru ca nu v-am spus! Frasinul meu era pentru multe pasarele un hotel de 5 stele, cu etaje ordonat aranjate, cu cel mai curat aer, cu matasuri de covoare verzi, cu reverberatii de lumina superbe, mai ales la apusul soarelui, si cu multe alte splendori. El era eroul copilariei mele si tot el imi derula usor, tainic si fastuos spectacolul anotimpurilor. De cate ori veneam din calatorii ma astepta statornic. Era cel mai adevarat punct cardinal. Dar epoca moderna vine cu bune si rele si, intr-o zi de august, frasinul din fata casei mele a fost rapus de metalul rece al drujbelor oamenilor care au venit sa-l taie. Strada a trebuit sa se modernizeze, si el, frasinul meu, nu a mai avut loc. Deloc! A cazut intr-o maretie greu de descris in cuvinte. A tresarit de doua ori in semn de bun ramas si apoi a incremenit definitiv. S-a oprit circulatia. Si zeci de ochi l-au admirat. Si zeci de ochi l-au regretat. Si niste ochi au plans...Si sufletul a tresarit. Ochii sufletului meu l-au petrecut cu privirea.
Dar nu-i voi spune niciodata "Adio", pentru ca noi avem un pact secret: sa nu ne uitam niciodata!
Si sunt sigura ca frasinul din fata casei mele este acum pe o geana de vis - in paradis...Subsemnatul.Birta Daniel Mihai
Povesti triste cu elefanti
Primii pasi
Nici un animal de prada nu-l intrece pe om in ferocitate si lacomie
A fost odata o planeta de o negraita frumusete, un taram al bucuriei si al tihnei desavarsite, un loc plin de seninatate. Aici vietuiau laolalta fel de fel de animale, mamifere si pasari, reptile si insecte, intr-o armonie si intelegere desavarsite. Lupul stapanea padurile, leul campiile tropicale, ursul alb zonele inghetate, iar balena, marile si oceanele. Toti acesti pradatori nu atacau si nu ucideau alte vietuitoare decat pentru a se hrani. Statea in firea lucrurilor ca leul sau lupul sa se hraneasca cu caprioare, iar balena cu pesti.
Aceasta poveste pare desprinsa din cartile copilariei, insa nu este una imaginara. Este o povest e reala, povestea planetei Terra si a tuturor vietuitoarelor ei. Ne este spusa si in cartea de capatai, in Biblie. "Si Dumnezeu a creat animalele cele mari si toate vietuitoarele care se misca si care misuna apele, dupa speciile lor; a facut si orice pasare inaripata dupa specia ei. Dumnezeu a vazut ca erau bune".
Un animal sfant
Cu milioane de ani in urma, elefantii erau raspanditi pe intreaga planeta, de la cele mai inalte varfuri ale muntilor, pana pe malurile apelor si in zonele pustii, unde nici un alt animal nu se incumeta sa porneasca. In numar impresionant, cu dimensiunile lor impunatoare, elefantii cutreierau in lung si in lat pamantul. Astazi, ei traiesc in salbaticie numai pe doua continente, iar din cele peste 600 de specii au ramas numai doua: elefantul african si elefantul indian.
Animale superbe, pe cale de disparitie
Cum de un asemenea animal a ajuns acum pe lista speciilor pe cale de disparitie? Ei bine, trebuie sa luam in considerare un alt pradator care a aparut si care a inceput sa domine planeta: omul.
Dintotdeauna si in toate colturile lumii, elefantul a fost considerat o fiinta fascinanta, impunatoare si inteligenta. Rolul pe care l-a jucat in mituri, legende, religii i-a adus faima, el devenind un simbol. El intruchipeaza puterea, demnitatea, virilitatea, intelepciunea si memoria. Elefantul este adorat si onorat, considerat sacru si iubit. In budism, elefantul este unul din cele opt animale sfinte, si Zeul indian Ganesha este reprezentat ca avand capul unui elefant, semn al maretiei. In India, elefantul este totodata simbolul bogatiei materiale si spirituale.
Memorie si comunicare
Elefantul are o memorie uimitoare, consacrata de expresia "memorie de elefant". Conform cercetatorilor americani de la Centrul de urmarire a animalelor din salbaticie, elefantii sunt capabili sa recunoasca anumite sunete emise de prieteni sau membrii familiei. Ei vor reactiona intr-un anume fel la un sunet emis de catre un prieten si in mod diferit cand aud unul necunoscut. Sunetele familiare il pot determina pe elefant sa se apropie de emitent, in timp ce sunetele necunoscute il lasa indiferent sau chiar il conving sa se indeparteze.
Legendara memorie de elefant reprezinta si cheia supravietuirii lor. Studiile recente efectuate asupra unei turme de elefanti din Parcul National Tarangire din Tanzania au demonstrat ca memoria acestora este foarte indelungata. In 1958, o seceta cumplita s-a abatut asupra Tanzaniei, iar elefantii afectati au strabatut sute de kilometri in cautarea apei si hranei. In timpul calatoriei, multi dintre ei au pierit de sete. Peste zeci de ani, in 1993, s-a intamplat acelasi fenomen, singura diferenta fiind ca femela, liderul grupului, si-a amintit de experienta careia ii supravietuise. In consecinta, fara ezitare, a indrumat intregul grup catre aceleasi surse de viata, dar pe un drum mult mai scurt, salvandu-si astfel mai toti membrii familiei.
Matriarhatul elefantilor
Turma de elefanti este condusa de cea mai batrana dintre femele, iar "familia" este compusa doar din puii acesteia si rudele cele mai apropiate. Elefantul mascul paraseste grupul la maturitate, urmand sa traiasca singur sau in turme formate numai din masculi. Puiul de elefant are parte de o ingrijire speciala pa na la varsta de 6 ani: toate "surorile", "verisoarele" si "matusile" lui devin, alaturi de mama naturala, dadacele micutului. Treptat, puiul invata sa fie independent, imitandu-le pe "mamele" sale. Astfel, pe la patru luni, incepe sa-si foloseasca trompa, rupand iarba sau apucand fructe mici. Abia dupa inca un an de exercitii, se vor dezvolta toti cei 40.000 de muschi ai trompei, cel mai important organ al elefantului.
Bocetul uriasului
"Elefantii fara frontiere" este o organizatie non-profit intemeiata de un grup de cercetatori americani, impreuna cu cativa localnici din statul Botswana. In tarile din sudul Africii, aceasta echipa de oameni altruisti studiaza de ani de zile viata elefantilor.
Bocetul elefantului
Pornind de la comportamentul acestor animale, oamenii de stiinta au identificat cele mai bune culoare de migratie ale animalelor. Aceste teritorii au fost securizate si conservate pentru a pastra biodiversitatea regiunii. Cel mai mare mamifer de pe pamant, elefantul, ii ghideaza acum pe oameni in incercarea lor de a salva vastele zone ale tinuturilor salbatice. In timp, doctorul Mike Chase, fondatorul organizatiei, s-a atasat de toti "membrii familiei" de elefanti si ii considera prietenii lui de-o viata. El a povestit ce l-a convins sa fie atat de devotat acestui proiect.
"Ne aflam pe raul Chobe, intr-o barca, si observam, ca de obicei, elefantii. In ziua aceea am fost martor la un eveniment care m-a impresionat profund. Un pui de elefant mascul a murit chiar sub privirile noastre. Avea in jur de 10 ani. Mergea, in mod ciudat, de unul singur de-a lungul raului. Cand a ajuns cam in dreptul barcii noastre, a cazut in genunchi si apoi s-a rasturnat pe spate. A agonizat cateva minute si a murit. Nu mai puteam face nimic pentru el, astfel ca ne-am hotarat sa ramanem pe loc si sa urmarim comportamentul celorlalti elefanti, cand vor gasi trupul celui mort. Era o zona unde elefantii veneau regulat sa bea apa. Nu a trecut mult si au inceput sa coboare catre rau. Initial, nici unul nu a observat cadavrul, toti fiind dornici sa se adape si sa se racoreasca. Dar curand, un alt pui a vazut trupul cazut. A alergat catre el si si-a intins trompa pentru a-l mirosi. Apoi a incercat sa il miste cu piciorul. In scurt timp, in jurul lui s-au adunat, unul cate unul, mai multi elefanti. Dintre toti cei care il miroseau de la oarecare distanta, s-a desprins o femela. Ea si-a intins trompa la fel ca ceilalti si, deodata, urechile ei s-au deschis larg. A scuturat din cap in semn de recunoastere si a devenit extrem de agitata. A cazut in genunchi si a inceput sa impinga cadavrul elefantului cu capul, incercand din rasputeri sa il miste. Se ridica, il impingea cu piciorul, iarasi se aseza in genunchi pentru a-l impinge cu capul. S-a luptat in acest fel ore in sir. Dupa un timp, s-a ridicat si a inconjurat cu trompa trupul elefantului cazut, ca si cum l-ar fi imbratisat. Il mangaia incet cu trompa pe spate. Intreaga noastra echipa, veterinari si biologi, asistam impietriti la suferinta elefantilor. Cu totii aveam lacrimi in ochi. Asa ceva nu mai vazusem! In cele din urma, intreaga turma i-a inconjurat pe cei doi, ca si cum ar fi spus: "ajunge, vino acum"... si incet s-au indepartat impreuna, parasind valea in care zacea trupul elefantului mort".
Cimitirul elefantilor
Se cunoaste faptul ca elefantii isi plang mortii. Uneori, ei poarta osemintele celui mort timp de mai multe zile, alteori ii parasesc cadavrul numai pentru a se intoarce peste cateva zile, ca si cum l-ar vizita.
Puiul mort
Deseori, chiar protejeaza aceste trupuri neinsufletite, ca sa nu devina hrana pentru animalele salbatice.
In Africa exista o legenda potrivit careia elefantii batrani, stiind ca li se apropie sfarsitul, isi parasesc turmele si calatoresc catre un loc numit "Cimitirul Elefantilor". Se spune ca aceasta este destinatia finala a zecilor de mii de elefanti si ca oasele si coltii lor impanzesc zona respectiva. Cimitirul nu a fost niciodata descoperit si a fost subiectul unor speculatii timp de ani de zile.
Studiile asupra elefantilor au demonstrat ca acestia isi recunosc rudele moarte dupa cranii, oase sau colti. Ei nu manifesta nici un fel de interes fata de osemintele altor animale. Se cunoaste faptul ca numai omul, dintre toate vietuitoarele, este constient de ramasitele pamantesti ale apropiatilor lui. Cu toate acestea, nimeni nu poate confirma cu siguranta existenta unui cimitir al elefantilor, sau povestea care spune ca acestia chiar isi viziteaza rudele din cimitir.
Febra fildesului
Acum cateva secole, zeci de milioane de elefanti populau zona de la Cape Town din Africa de Sud si pana in inima Indiei. Astazi, elefantul stapaneste mai putin de un sfert din fostul sau teritoriu. Exista mai putin de 600.000 de elefanti. In Africa, incepand cu secolul XVIII, oamenii au decimat populatii intregi de elefanti pentru coltii lor din fildes. In secolul XX, prin cererea tot mai mica de fildes si introducerea unei legislatii de conservare a vietii din salbaticie, elefantii au reusit sa se redreseze, numarul lor incepand sa creasca. Nu a durat mult. In anii 70, uciderea la scara larga a elefantilor a inceput din nou. Braconierii au declansat un masacru care a inceput in Kenia si s-a raspandit rapid in toata Africa, in timp ce pretul fildesului crestea uimitor.
Comertul cu fildes a fost interzis acum mai bine de 20 de ani, de catre Conventia privind comertul international cu specii amenintate. Acesta a fost cel mai important pas pentru protejarea elefantilor. Insa pericolul persista: un raport al International Fund for Wildlife Welfare arata ca 38.000 de elefanti sunt omorati in fiecare an pentru coltii lor. Incepand cu anul 1997, aceste crime ecologice de proportii s-au reluat in mai multe tari din Africa si din Asia. Fildesii de elefant reprezinta o sursa de venit extrem de tentanta pentru toate retelele infractionale din Sud-Estul Asiei. Conform datelor obtinute de expertii O.N.U., macelul elefantilor continua, si in prezent a luat proportii alarmante. Masacrul continua intr-un asemenea ritm, incat mamiferele se afla aproape de extinctia totala. Pentru doar un colt de fildes, este nevoie sa moara un elefant. Oricine cumpara un obiect din fildes trebuie sa nu uite ca acel obiect, indiferent cat ar fi de frumos, a costat, de fapt, viata unei fapturi, pe care o vom gasi, in curand, doar in albumele cu fotografii.
Subsemnatul Birta Daniel Mihai Continui sa mai povestesc.
Poarta timpului
Fizicienii rusi cred ca acceleratorul de particule de la granita dintre Elvetia si Franta, numit LHC, va putea deschide o Poarta a Timpului spre Trecut sau Viitor. Deocamdata, "masina timpului" pare inca o poveste science-fiction, dar fizicienii, cel putin teoretic, lucreaza la acest proiect
Cercetatorii rusi lucreaza de multi ani si multe legende (sau poate ca nu sunt legende) s-au auzit despre experimentele lor. Nici americanii nu s-au lasat, de la "Experimentul Philadelphia" incoace. Renumitul fizician Kip Thorne, de la Institutul de Tehnologie din California, spunea: "Odata, calatoria in timp era subiectul exclusiv al scriitorilor cu multa imaginatie. Oamenii de stiinta seriosi citeau in secret aceste povestiri si, uneori, chiar le scriau sub pseudonim, dar n-ar fi recunoscut in ruptul capului ca ii intereseaza asemenea fantasmagorii. Timpul s-a schimbat. Acum, citim in jurnale serioase de stiinta analize despr e posibilitatea calatoriei in timp, semnate de teoreticieni de prestigiu. Se pare ca fizicienii au inteles ca natura Timpului este prea importanta ca sa fie lasata la indemana unor simpli scriitori".
In prezent, exista multe scheme ale unor "prototipuri" de masini ale timpului, dar cele mai importante sunt cele de tip LHC. Constructia celui de la Geneva a inceput in 2008. Este cel mai puternic accelerator de particule construit pana in prezent. Pe parcursul inelului de 27 de kilometri, oamenii de stiinta incearca sa ciocneasca protoni accelerati pana aproape de viteza luminii.
Nikola Tesla
In principiu, acest experiment urmeaza sa aduca noi informatii despre particulele si fortele ce actioneaza in spatiu, creandu-se conditiile imediat urmatoare Big Bang-ului care a dus la crearea Universului. Bineinteles, controvorsele legate de posibilitatea formarii unei gauri negre care sa inghita tot Pamantul n-au intarziat sa apara. Fizicienii care lucreaza la LHC s-au grabit sa linisteasca populatia, argumentand ca, in cazul in care s-ar forma gauri negre, acestea vor fi microscopice. "Sau, spera sa obtina o gaura de vierme suficient de mare incat sa incapa prin ea o masinarie de calatorit in timp", este de parere Irina Arefieva, de la Institutul de Stiinte Matematice Steklov din Moscova. Aceasta, impreuna cu colegul ei, Igor Volovici, ambii doctori in stiinte fizice si matematice, afirma ca principiile moderne ale fizicii teoretice admit posibilitatea calatoriei in timp. "Cel mai admisibil model", spune Volovici, "este gaura de vierme, un tunel spatial turbionar, care duce spre un alt timp si spatiu. Probabilitatea sa se obtina o gaura de vierme in LHC este comparabila cu probabilitatea sa se obtina o gaura neagra, ambele putandu-se forma cand particulele se ciocnesc cu energie foarte mare".
Timpul are substanta
Gaura de vierme este un tunel care uneste parti diferite ale spatiului si timpului. Intrarea intr-un astfel de tunel este similara, conform proprietatilor fizicii, cu intrarea intr-o gaura neagra, cu mentiunea ca dintr-o gaura de vierme, ipotetic, te poti intoarce. "Din moment ce, prin proiectare, LHC ar trebui sa creeze o particica de spatiu pe Pamant, atunci ar putea folosi si la obtinerea "energiei negre", ingredientul principal pentru construirea unei masini a timpului", este de parere Volovici. O alta conditie pentru functionarea unei astfel de masini este distorsiunea spatio-temporala de forma circulara, adica o curbare a timpului, ceea ce iarasi s-ar putea obtine cu LHC. "Asta inseamna, teoretic vorbind, o reintoarcere in timp", a subliniat Arefieva.
Laboratorul de cercetare a antimateriei de la Geneva
Am putea trai un alt prezent, daca acei misteriosi calatori in timp ar modifica trecutul, asa cum vedem in filmele de gen? Cei doi profesori considera ca prezentul nu va avea de suferit substantial, daca se va interveni asupra trecutului. Ar putea, de exemplu, sa iasa alt presedinte in vreo tara!!! Asta ar fi, totusi, chiar substantial, pentru unele popoare! Numai ca, una peste alta, ca sa te poti gandi la o masina a timpului, ar trebui ca LHC sa functioneze la capacitatea pentru care a fost proiectat si sa nu sufere nici o defectiune, ca in prezent. "Daca dispare macar o farama din energia de coliziune, asta ar demonstra crearea unor particule care pierd "timp" printr-o gaura de vierme", a subliniat Volovici.
A "pierde timp", ca si cand ai pierde ceva material, nu este o figura de stil. Primul care a observat ca timpul acumuleaza materie a fost academicianul Albert Veinik din Minsk, in anii '70. Acesta a avansat ipoteza ca ar exista o "zona cronomica" unde se depoziteaza "substanta temporala" si chiar ar fi construit un dispozitiv pentru a demonstra acest lucru. Mai mult decat atat, Veinik a sustinut ca Pamantul are o "cronosfera" si ca, daca se va reusi penetrarea acesteia, calatoria in timp ar deveni o realitate. Academicianul a plecat de la observatia ca animalele mici, care au ajuns in centrul Marii Piramide din Egipt s-au mumificat, si nu au intrat in putrefactie. El nu s-a grabit sa traga concluzia ca anumite caracteristici ale aerului au facut posibil acest lucru. A constatat ca piramidele acumuleaza "substanta a timpului" in apa si obiecte solide!
Oricum, rusii nu asteapta sa vada rezultatele obtinute de LHC. Au construit propriul accelerator de particule circular in afara Moscovei. Este de o suta de ori mai mic decat LHC si a costat doar 200 de milioane de dolari. Va functiona la parametrii proiectati in cinci ani, dar rusii sustin ca au mai multa experienta in domeniu si o tehnologie care ii situeaza in fruntea cercetarilor acestei stiinte de granita. "Pentru inceput, putem observa ca energia cu care lucram este mult mai puternica decat orice sursa de energie cunoscuta", a declarat Grigorie Trubnikov, de la Institutul pentru Cercetari Nucleare. "Aplicatiile acceleratorului de particule sunt vaste, de la medicina la surse energetice". Fizicienii rusi cauta in principiu o alta sursa de energie, dar si raspunsuri legate de masina timpului.
Experimentul Cernobrov
Conform "legendelor" mediatice, rusii au facut cercetari in domeniu inca de pe vremea lui Stalin, cand functiona "Institutul de Cercetare a Lumilor Paralele". Experimentele erau conduse de doi academicieni recunoscuti, Kurciatov si Ioffe. In 1952, Lavrenti Beria, seful politiei secrete, a initiat un proces impotriva cercetatorilor acestui institut, soldat cu executarea prin impuscare a 18 specialisti si deportarea in lagare a altor 59. Hrusciov a pus din nou institutul pe picioare, dar, in 1961, un experiment nereusit s-a soldat cu disparitia a opt cercetatori. Familiile lor cred si astazi ca acestia au fost ucisi dintr-un motiv secret, si nu au disparut, pur si simplu.
The Large Hadron Collider - imagine din elicopter
In anii '80, Vadim Cernobrov, nascut si crescut intr-o unitate militara de aviatie, absolvent al Institutului de Aviatie din Moscova, sectia Aerospatiale, si-a constituit un grup de cercetare, care a batut cararile muntilor Uniunii Sovietice in cautare de anomalii electromagnetice, dintre cele care formeaza vortexuri naturale. Apoi s-a apucat sa construiasca o masina a timpului, intr-o fabrica militara dezafectata, obtinand artificial caracteristicile electromagnetice din zonele studiate. "Masina" avea aproximativ caracteristicile unei capcane electromagnetice pentru castori si au fost trimisi in "timp", cu ajutorul ei, insecte si soareci. Nici o fiinta nu a supravietuit. Echipa lui Cernobrov a constatat ca posibila cauza a mortii faptul ca timpul se consuma neuniform in diferitele parti ale corpului. Dupa multe reglari si multi soareci morti, au reusit sa trimita in timp un catel, care a supravietuit dupa 108 minute in modulul timpului, dar la intoarcere s-a comportat de parca ar fi avut raie. Au urmat experientele pe oameni. Noua cercetatori, printre care insusi Cernobrov, au "calatorit" cu o masina a timpului, de dimensiuni considerabile, intre cinci minute si maximum o jumatate de ora. Instrumentele de la bord indicau un regres al timpului cu trei procente. Subiectii n-au simtit decat usoare aritmii si au vazut stele verzi, cum se spune in popor. "Am ajuns la concluzia ca timpul este tridimensional si ca putem sa ne miscam inainte si inapoi cu un vehicul adecvat", a declarat Cernobrov.
In 1989, pe 30 august, s-a produs cea mai ciudata experienta. Se efectua un test cu un modul al timpului care cantarea 780 de tone, pe un arhipelag. La bordul modulului se aflau trei cercetatori, cand o explozie infernala, fara cauze vizibile, a facut praf arhipelagul. Cercetatorii n-au murit in acea explozie. Ultimele informatii de la bord proveneau dintr-o lume paralela, in care modulul, dupa coliziunea cu un obiect foarte dur, ramasese fara sectorul de propulsie. In inregistrarile din arhiva secreta a Armatei s-ar afla urmatoarea relatare: "Devenim transparenti, putem sa ne vedem oasele si venele, toate obiectele ne apar duble, este foarte intuneric afara, mai avem oxigen doar pentru 43 de ore, dar nu ne mai putem intoarce".
Vortexul natural din Bozioru
Gaura neagra
iv>Toate aceste povestiri ar putea fi trecute la capitolul "science-fiction", prilejuite de vesnica intrecere dintre americani si rusi. In fond, americanii au fost primii care au descris fenomenul de dematerializare a celor care au participat la "Experimentul Philadelphia", in 1943, avandu-l coautor pe romanul Nicola Tesla. Chiar si existenta unor vortexuri naturale a fost catalogata ca fenomen paranormal si s-a incercat decredibilizarea ei. Tot in anii '80, in Muntii Buzaului, in zona Lacului Gotes, cercetatorii romani constatau existenta unui vortex natural, de tipul celui dupa care umblase Cernobrov. Zona este plina de folclor "paranormal", pe care profesorul de romana Ilie Mandricel l-a inclus in "Povestirile plaiului". Demne de amintit sunt cele referitoare la cautatorii de comori care dispareau, pur si simplu, in "ceata" sau erau "azvarliti" in alte locuri, de o forta nevazuta. In aceasta zona, par ca se deschid in mod natural porti temporale, in care oamenii sunt absorbiti si, uneori, este posibil sa pateasca ce a patit echipajul de pe USS Eldridge. O prima referire la astfel de disparitii a facut Monitorul de Iasi, care relata despre doi braileni care, in anul 1980, au plecat spre catunul Nucu. Intr-un loc numit "La Tiharie", unul a disparut pe una dintre stancile cu forme ciudate din zona. O vreme, cel ramas jos, a asteptat ca prietenul sau sa termine cu glumele, apoi s-a convins ca s-a intamplat ceva. L-a anuntat pe fratele disparutului, care a sosit din Braila cu o echipa de zece insi, cativa dintre ei lucrand in Ministerul de Interne. Chiar fratele disparutului a urcat pe stanca. Si a disparut si el. Nimeni n-a mai indraznit sa repete "figura". Cei doi frati, cautati in zadar prin imprejurimi, n-au mai aparut niciodata.
Calator printre umbre
Legat de disparitiile de persoane, avem referiri foarte clare in povestirile batranilor, despre oameni care au gasit tezaure sacre si au fost azvarliti din locurile unde au fost descoperite aceste comori, de catre "spirite".
Tunelul timpului si calatoriile in trecut si viitor au fascinat stiinta sec. XX. O imagine din filmul "Inapoi in viitor", regizat de Steven Spielberg
Cand si-au revenit, ei au povestit cum, in timp ce sapau, au aparut spirite, dupa care s-au trezit departe de locul unde se aflau, de parca ar fi fost ridicati si aruncati de acele spirite ce pazeau comoara. Si poate ar mai fi incercat sa o caute, daca si-ar fi adus aminte unde incepusera sa sape, dar parca le luase Dumnezeu mintile! O alta poveste relateaza ca "un oarecare Matareanu, sapand dupa o comoara, s-a trezit dupa vreo saptamana, departe de acel loc, intr-o poiana in padure, unde l-au gasit oamenii cam zapacit la cap". Acesta uitase si cine este, era complet derutat. Specialistii care au analizat fenomenul sunt de parere ca cei care au ingropat tezaurele sacre in anumite locuri cunosteau "anomaliile" zonei. Cel mai neobisnuit fenomen este "ceata albastra", care actioneaza ca o cupola ce absoarbe fiintele prinse sub ea si le azvarle in alta zona. Aceasta a fost cercetata de Armata, sub supravegherea careia s-a efectuat un experiment mai putin obisnuit. Un subiect uman s-a oferit sa se lase "absorbit" de ceata albastra, pentru a studia efectele asupra organismului. Spre stupefactia celor prezenti, subiectul a disparut pur si simplu din fata lor. Fiind un experiment militar, panica a fost maxima, mai ales pentru faptul ca trebuia sa se asigure protectia participantilor la experimente. Se temeau ca omul a disparut complet, ca brailenii, dar el a fost descoperit dupa aproape o ora, cazut la pamant, incapabil sa vorbeasca, la cateva sute de metri de locul din care disparuse si unde il mai cautasera cu cateva minute inainte de a fi gasit. Cand si-a revenit, a povestit ca a fost aspirat intr-un tunel turbionar gri, la capatul caruia se afla o "radiatie luminoasa de 300.000 de grade Kelvin"! "Dincolo" a vazut oameni stranii, care pareau ca ratacesc fara tel, pierduti in timp si spatiu. Sau el era cel care se "ratacise" in timpul si spatiul "lor". Subiectul a apreciat trecerea lui prin lumea de dincolo la o fractiune de secunda si nu i-a venit sa creada ca disparuse aproape o ora. In urmatoarele zile, inexplicabil, a slabit opt kilograme si avea momente cand vedea imaginile inversate.
In urma experimentelor secrete ce au urmat, specialistii au tras concluzia ca in anumite situatii, cand se intruneste un numar de factori electromagnetici (geomagnetici, biofizici si de alta natura), este posibila disparitia instantanee a unor persoane. "Ceata albastra", masurata cu un dispozitiv pentru radiatii luminoase, are 28.000 de grade Kelvin. Acest fenomen este insotit de o concentrare a infrasunetelor de foarte joasa frecventa (3,4 Hz) si de un zgomot de fond foarte suparator pentru fiintele vii. Omul poate avea stare de greata, cefalee, simte ca ii vibreaza toate celulele. In acele momente, pot aparea halucinatii vizuale si auditive. In cazul in care subiectul uman depaseste o limita de siguranta, el poate fi "aspirat" violent in interiorul acelei ceti albastre, care ia forma unui vartej relativ orizontal. Doi subiecti umani voluntari, dintre care un fizician, au descris in mod similar ce li s-a intamplat in timpul "aspiratiei", experimentele fiind facute la un interval de doi ani. In acel tunel energetic, timpul se dilata, deschizandu-se o "poarta" energetica spre un univers paralel.
Vortexul din Antarctica
Gaura de vierme
In 1996, doua echipe de cercetatori, britanici si americani, au facut o uluitoare descoperire in Antarctica. Ei au vazut cum se "deschid" cerurile, sub forma unui nor spiralat de ceata gri, ca un vortex. In acea zi, 27 ianuarie, vremea era nefavorabila, dar, in ciuda vanturilor puternice, norul statea pe loc. Nici forma nu si-o schimba. Fizicianul american Mariann McLein a dat alarma. Cercetatorii au lansat un balon meteorologic, ancorat cu un cablu de siguranta, care a fost absorbit de norul spiralat. Cand l-au recuperat, au constatat ca ceasul din interior arata 27 ianuarie 1965. Experimentul a fost repetat de numeroase ori, de fiecare data ceasul din balon revenind la 1965. Fenomenul a fost numit "Poarta timpului" si a fost raportat la Casa Alba.
"Experimentul Philadelphia"
Echipajul USS Eldridge
Asa s-a numit un proiect ultrasecret al Marinei Americane, in privinta "invizibilitatii", efectuat la 28 octombrie 1943, in urma caruia nava USS Eldridge a disparut, fiind deschisa accidental o "poarta" in timp, de 40 de ani. Cand a aparut, personalul navei era iremediabil marcat. Dr. John Von Neumann, un savant in domeniul fizicii si informaticii, si-a dat seama ce nu a mers bine in "Experimentul Philadelphia": campurile electromagnetice care produsesera invizibilitatea navei afectasera structura biologica a organismului uman, astfel ca membrii echipajului au fost scosi din punctul lor de referinta temporala, afectandu-le orientarea in timp si spatiu. "Aducerea" lor inapoi a fost posibila doar cand marinarii au constientizat carui timp apartin, dar multi dintre ei nu au supravietuit "prezentului" si au disparut pana la urma definitiv. Ulterior, s-a desfasurat Proiectul Montauk, dupa numele bazei din Long Island, unde dr. Neumann, bazandu-se pe rezultatele "Experimentului Philadelphia", a inventat "scaunul psihotropic", cu ajutorul caruia un medium reusea sa deschida "porti temporale", calatorind prin tuneluri spiralate, care-l absorbeau dintr-un loc si-l azvarleau intr-altul. Aceste experimente n-au fost niciodata recunoscute oficial, de aceea par numai scenarii de filme gen "Star Gate".
