bdm: Stinta,Cultura,si SF.

Ştiinţa somnambulismului - viaţa pe care unii o trăiesc dormind autor: Alexandru Safta din aceeasi categorie „Strigătul cositorului” şi alte 7 lucruri fascinante despre metale Încă din Evul Mediu, alchimiştii au observat cu mirare că o bară de cositor, îndoită, scoate un sunet ciudat. Acest „strigăt al cositorului”, cum a fost numit... Transportul viitorului - prima staţie, laboratorul de chimie Este posibil ca nu foarte mulţi oameni să cunoască faptul că 2011 a fost declarat anul internaţional al Chimiei, sau că BASF este numele celei mai mari companii chimice... Transportul "verde" al viitorului Toate indiciile şi tendinţele promit un transport al viitorului, fară doar şi poate, verde. Totuşi, acest lucru nu înseamnă, neapărat, că vom conduce, cu toţii,... articole asemanatoare Tunningul cerebral: upgradeaza-ti creierul! Pentru unii, a-ti intensifica functiile psihice prin interventii asupra creierului este echivalentul unui tunning auto. Intrucat ambele situatii vizeaza imbunatatirea performantelor... In cautarea pestelui perfect Pentru multi, pescuitul nu mai este doar un hobby, ci o pasiune devoratoare, de dragul careia merita strabatut intreg Pamantul pentru punerea in practica a Operatiunii Monstrul... Back in black: copiii noptii Nu putem aprecia un lucru cu adevarat fara a cunoaste opusul acestuia. Nici una dintre culorile, nuantele, formele si amanuntele nascute la lumina zilei nu ar mai avea vreun... citeste pe apropo Top 10: Femei celebre care au murit in moduri socante Vestile unor decese subite, premature si aparent inexplicabile ale unor vedete de la Hollywood parca nu au fost niciodata atat de apasatoare ca in ultimul deceniu, cand tot... citeste pe go4it iPad 2 – noua tabletă Apple se vrea a fi produsul anului 2011 (12:46) Aseară, Steve Jobs a trecut peste problemele de sănătate şi, deşi vizibil slăbit, a ţinut discursul de prezentare a tabletei Apple iPad 2. A fost... citeste pe intrefete Facebook a gasit solutia anti-suicid Reteaua de socializare Facebook lanseaza un sistem care permite utilizatorilor sa raporteze orice tentativa de sinucidere. Este vorba despre un formular de... citeste pe mediafax Razie în Portul Constanţa. Verificări la documentele vamale şi la sistemele de depozitare Portul Constanţa este verificat, joi, de poliţişti şi jandarmi, împreună cu inspectori de la Garda Financiară şi vameşi, fiind controlate documentele vamale... Foto (4) Cu toţii ştim că somnul este menit să ne odihnească mintea şi trupul, fie că vorbim despre oameni sau animale. Un rol important în această refacere îl joacă, spun cercetătorii, visele. Ele ne permit, adesea, să fim interpreţii celor mai diverse şi fanteziste scenarii. Totul, însă, între aşternuturi, fără ca trupurile să ni se mişte mai mult decât, rareori, în unele zvâcniri spasmodice. Dar acest lucru nu caracterizează chiar 100% din populaţie. Mai există şi acea categorie de oameni care, din motive doar presupuse momentan, îşi părăsesc, inconştienţi, culcuşul în timpul procesului oniric şi, asemenea unor zombie, execută firesc şi implacabil diferite acţiuni rezervate stării de veghe. Aceştia sunt somnambulii şi nu lipsesc exemplele de cazuri când astfel de oameni au făcut sex în timpul somnului şi chiar au comis crime. Chiar se întâmplă Există nenumărate poveşti cu somnambuli care s-au trezit, la propriu, dezbrăcaţi în curţile caselor lor sau chiar în locuri mai îndepărtate. Conform unor sondaje, se pare că între 1 şi 15% din populaţie este predispusă somnambulismului, o disfuncţie a somnului ce presupune angajarea unei persoane, fără a fi trează, în acţiuni nefireşti. Somnambulismul frecvent poate duce la probleme de sănătate, deoarece tulbură tiparele normale ale somnului. Dar ce anume provoacă acest fenomen şi care sunt mijloacele prin care el poate fi controlat? Mersul în somn apare în stadiile cele mai profunde ale somnului, atunci când undele cerebrale de frecvenţă joasă încep să se manifeste. Face parte dintr-un grup de dereglări cunoscute sub denumirea de parasomnii: comportamente neobişnuite sau activităţi ce au loc în timp ce un individ doarme. Aceastea variază, de la scrâşnitul dinţilor şi sindromul picioarelor neliniştite, până la acte sexuale şi hrănire în timpul somnului. Experţii sunt depăşiţi Dar atunci când vine vorba despre motive, despre ceea ce determină somnambulismul şi purtarea ciudată care îl însoţeşte, ştiinţa devine confuză. Această tulburare a fost considerată multă vreme o dereglare relaţionată cu regiuni din creier responsabile de controlarea excitabilităţii. Totuşi, căile specifice şi procesele implicate sunt încă necunoscute. Organismele noastre funcţionează conform unui ciclu de 24 de ore denumit ritm circadian, în cadrul căruia activitatea undelor cerebrale şi hormonii fluctuează, în parte sub influenţa factorilor externi precum lumina, dar şi stimulate de mecanisme interne. Unii cercetători cred ca micile variaţii ale acestui ciclu ar putea fi relaţionate cu somnambulismul. Sue Wilson, cercetătoare în cadrul departamentului de Psihofarmacologie al Universităţii din Bristol, Marea Britanie, conduce o clinică de somnambuli şi investighează cauzele acestei dereglări. Cercetarea ei s-a concentrat asupra legăturii dintre hormonii stresului şi parasomnii. "Este posibil ca somnambulii să aibă ritmuri circadiene de stres diferite 7 sunt mai stresaţi după un somn nocturn decât oamenii normali", declară cercetătoarea. Nivelurile de stres ale unui somnambul pot chiar creşte atunci când acesta devine îngrijorat cu privire la tulburarea sa. "Este un cerc vicios, îşi fac probleme pentru că sunt somnambuli şi astfel dau în insomnie. Şi, desigur, dacă te privezi de somn, atunci când inevitabil adormi, o vei face mult mai profund şi cresc şansele de a avea manifestări de somnambulism", mai adaugă Wilson. Mitul Conform unor zvonuri, trezirea artificială a unui somnambul ar fipericuloasa, doarece acest lucru îi poate provoca un atac cerebral sau o altfel de avarie la nivelul creierului. Dar este adevărat? Stephen Julan, antropolog la Universităţii din Sydney dezaprobă. El pretinde că adevăratul motiv pentru care un somnambul nu ar trebui trezit este acela că el se poate răni singur sau pe cel care încearcă să îl trezească. Din punctul de vedere al unui somnambul, poate cel mai înfricoşător aspect al tulburării sale este acela că nu îşi poate aminti nimic din ce a făcut în acel răstimp, sau măcar faptul că a mers în somn. O trezire bruscă într-o ipostază total nefirească poate stârni, deci, justificat, un comportament ostil al individului. Aparent, creierul este capabil să mascheze acele comportamente ciudate şi periculoase. Părerile despre cum ar trebui gestionată situaţia unui somnambul în plină manifestare a problemei sale sunt împărţite. Unii experţi susţin că ei trebuie ghidaţi cu blândeţe şi grijă înapoi spre culcuş fără a fi treziţi. Alţii contrează această idee şi susţin că trezirea unui somnambul poate rezultă în dezorientarea sa, fără a-i fi totuşi nocivă. Cazuri extreme Violuri şi chiar crime au fost comise în timpul unor episoade de somnambulism. Este un caz atestat cel al femeii care a fost vindecată de o rară tulburare a somnului ce o determină să facă sex în mod inconştient, cu străini, în timp ce dormea. Comportamentul femeii i-a afectat atât viaţa personală, cât şi pe cea a partenerului său. Noaptea, în timp ce dormea, somnambula aflată între două vârste şi care trăieşte în Australia, îşi părăsea locuinţa şi întreţinea relaţii sexuale cu persoane străine. Acest lucru a continuat pe parcursul mai multor luni de zile, fără ca femeia să aibă vreo amintire despre activităţile ei nocturne. Dovezi precum prezervative aruncate prin casă au alertat însă cuplul. La un moment dat, partenerul femeii s-a trezit, a văzut că aceasta lipseşte, a plecat să o caute şi a descoperit-o într-un plin act sexual. Desigur, iniţial bărbatul a fost sceptic cu privire la resorturile fenomenului, dar o combinaţie de factori l-a convinsă că era martor al unui caz de somnambulism. În timpul unei evaluări clinice a femeii, pacienta a fost testată de psihiatri şi verificată de probleme neurologice precum tumori cerebrale, care ar fi putut cauza comportamentul neobişnuit. Niciuna dintre aceste examinări nu a putut indentifică o cauză. Totuşi, s-a descoperit că persoana vorbea în somn în timpul adolescenţei, iar atunci când activitatea creierului i-a fost cercetată în laborator, s-a constatat un număr mai mare de excitări în timpul somnului profund decât este normal. Aceste lucruri ar fi putut explica situaţia. Dar mai există şi cazuri extraordinare de somnambuli care şi-au părăsit locuinţele şi şi-au condus maşinile ori s-au angajat în comportamente care altfel nu i-ar caracteriza. În 1987, Ken Parks a condus pe o distanţă de 23 de kilometri, de la el de acasă până la casa socrilor, unde, odată ajuns, şi-a strangulat socrul şi şi-a înjunghiat soacra până i-a omorât. A fost achitat de acuzaţia de omor deoarece s-a constatat că era pur şi simplu somnambul în acele momente, iar oamenii în starea de automatism nu au acces la întreaga lor gamă de convingeri şi dorinţe, ceea ce face justificată scuzarea lor. În acelaşi fel, un bărbat care a săvârşit trei violuri a fost absolvit de orice acuzaţii pe motiv că acel comportament s-a datorat tulburării sale somnambulice. Dar este greu de dedus dacă acţiunile desfăşurate în timpul somnului au vreo legătură de orice fel cu gândurile conştiente, mai ales atunci când alţi factori, precum medicamentele şi alcoolul, intră în joc. Derulând un studiu pe baza crimelor săvârşite în somn şi relaţionate cu administrarea de substanţe halucinogene, expertul în astfel de probleme Mark Pressman i-a îndemnat pe medicii legişti sa cântărească atent situaţiile înainte de a se grăbi la concluzii. El pretinde că doctorii prescriu milioane de medicamente cu efect hipnotic în fiecare an, care se potrivesc prea puţin cu numărul relativ scăzut de cazuri diagnosticate cu somnambulism indus de medicaţie. Medicamente sau stil de viaţă Mulţi somnambuli devin, pur şi simplu, astfel la un moment dat. Cazurile sunt mult mai numeroase în rândul copiilor, 30% dintre aceştia experimentând un episod de somnambulism sau o "noapte de teroare". Pentru adulţii care suferă de somnambulism sever, sunt disponibile tratamente medicamentoase. Totuşi, din experienţa lui Wilson, mulţi somnambuli nu iau medicamentele prescrise în fiecare zi. Unii pacienţi îşi administrează medicamente precum peroxitina, benzodiazepamul, antidepresive triciclice şi clonazepam doar ocazional, atunci cad vor să evite mersul în somn. Schimbările de mediu se dovedesc a fi o reală problemă, aşa că somnambulii vor lua aceste medicamente numai când pleacă în vacanţă. Dar, exceptând această medicaţie, există şi simple schimbări la nivelul modului de viaţă care pot ameliora starea unui somnambul. Adoptarea unui tipar regulat de somn este vital iar schimbările dietei, precum reducerea dozei de cofeină, se crede că aduc mari beneficii. Cofeina acţionează ca stimulent şi contribuie la insomnie, care foarte des merge mână în mână cu somnambulismul. Asemenea altor tipuri de dereglări legate de somn, şi aceasta afectează cantitatea de somn neîntrerupt a unei persoane. Un studiu condus în 2002 de Fundaţia Naţională a Somnului a descoperit că 74% dintre americani sufereau de probleme de somn de cel puţin câteva ori pe săptămână. Pentru somnambuli, somnul întrerupt poate conduce la o întreagă serie de probleme. Aşadar, deşi somnambulismul este perceput ca ceva comic - cei mai ulţi oameni tind să vadă aceste cazuri ca pe nişte personaje de tip zombie care circulă cu braţele intainse înaine - pentru somnambuli situaţia nu este deloc amuzantă. O istorie radioactivă sau poveşti vesele şi triste din istoria radioactivităţii Foto (7) Ai folosi cosmetice, supozitoare sau prezervative radioactive? Dar reumatismul, l-ai combate oare cu radiu sau oboseala cu o bucăţică de ciocolată cu uraniu? Nu e o glumă proastă, a fost o vreme când oamenii chiar au incercat toate aceste lucruri! La începutul secolului XX, cele două mari descoperiri ale ştiinţei erau încă electricitatea şi magnetismul: fenomene cunoscute, utile, care nu făcuseră niciodată rău la nimeni; ca atare, de ce ar fi trebuit să fie diferit în cazul radioactivităţii? Nimeni nu se gândea că ar fi putut fi periculoasă, până când cercetătorii nu au început să moară pe capete. Şi nici măcar atunci legătura nu a fost clară încă de la început, desigur din cauza faptului că efectele dezastruoase ale radioactivităţii se văd în timp. Prin urmare, multă vreme a existat doar ideea minunilor promise de noua Eră Atomică. Pentru femei frumoase şi sănătoase În 1932, în Franţa era lansată marca Tho-Radia, sub care era prezentată publicului larg o gamă de produse cosmetice ce puteau fi achiziţionate doar în farmacii. Această limitare trebuie interpretată diferit de modul în care este ea interpretată astăzi, având în vedere că, la vremea respectivă farmacia era la discreţia farmacistului, expert în remedii de orice fel, şi ale cărui sfaturi le-ar da azi fiori colegilor contemporani. În cazul Tho-Radia, denumirea exprima tot entuziasmul atomic al epocii, glorificând produsele realizate după "o formulă originală a medicului Alfred Curie", care însă nu avea nicio legătură de rudenie cu Marie Curie (câştigătoare a Premiului Nobel în 1903 şi 1911 pentru studiile sale asupra radioactivităţii). Ba chiar, se pare că numitul "Alfred" nici măcar n-ar fi existat; era ceva banal printre oamenii de publicitate ai vremii să nu ţină cont de asemenea "detalii"! În 1937, din catalogul Tho-Radia dispăruse numele fantomaticului doctor Alfred Curie, lăsând loc pretenţiei de "metodă ştiinţifică de frumuseţe". Produsele se inmulţiseră: de la pudră la lapte demachiant, de la săpun la fond de ten, de la pastă de dinţi la cremă solară, toate cât se poate de radioactive, graţie toriului şi radiului. De exemplu, în câteva tonalităţi de roşu, rujul radioactiv pe bază de toriu şi radiu se spunea că ar fi conferit buzelor un colorit special şi o frumuseţe ieşită din comun, fiind în plus şi foarte sănătos… Anii războiului şi ai ocupaţiei naziste în Franţa vor întrerupe activitatea companiei, marca va dispărea, dar va reapărea în 1947: tot Tho-Radia, dar de-acum, în noua lume de curând tulburată de ştirea bombelor utilizate împotriva Japoniei, referirile la radioactivitate şi presupusele beneficii ale acesteia vor deveni mai puţin evidente. În anii următori, odată cu înmulţirea cunoştinţelor legate de nuclear, de pe etichete vor dispărea şi ingredientele, iar compania îşi va modifica progresiv numele, acesta devenind în cele din urmă, în 1962, un simplu "TR". Tho-Radia este doar unul dintre numeroasele exemple de utilizare a noilor elemente chimice pentru produse menite să exploateze presupusele proprietăţi benefice ale radioactivităţii. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, compania germană Auergesellschaft (născută din cenuşa German Gas Light Company, fondată la finele secolului XIX de un om de afaceri evreu, un bancher german şi un inventator austriac), conducea cercetări asupra luminescenţei (cu marca Osram), a radioactivităţii şi a compuşilor de uraniu şi toriu, şi era titulară a numeroase şi importante brevete. Unul dintre produsele comerciale ale companiei era şi Doramad, pasta de dinţi pe bază de toriu, a cărei reclamă suna aproximativ aşa: "Radioactivitatea întăreşte apărarea dinţilor şi gingiilor: celulele sunt încărcate de noua energie vitală care combate efectele distrugătoare ale bacteriilor. Astfel se explică excelentele rezultate obţinute în combaterea cariilor şi a problemelor gingivale. Pasta de dinţi albeşte profund şi delicat dinţii, chiar şi utilizată în cantităţi mici". La fel ca rujurile şi celelalte produse cosmetice, Doramad ar fi putut rămâne o simplă curiozitate, cu atât mai mult cu cât producţia pastei de dinţi a şi fost oprită înainte de 1945; prin forţa împrejurărilor, ea a ajuns să constituie însă proba faptului că în unele dintre centrele de cercetare atomică ale regimului erau în funcţiune baterii experimentale şi unităţi de separare a izotopilor: studiile germane în materie erau adică mult mai avansate decât ar fi crezut americanii şi ruşii (şi mai mult decât se credea până de curând). Legătura dintre pasta de dinţi cu toriu şi capacitatea atomică a naziştilor a început să se contureze în iarna lui `44, după capturarea, de către Aliaţi, a unui chimist care lucra într-un centru al Auergesellschaft. Tărăşenia, integral reconstituită în 1947, a fost povestită de-abia în 1996, în paginile prestigioasei publicaţii americane Health Physics Society. Înainte de Viagra Dacă radiul era capabil să revitalizeze buzele, pielea şi gingiile, de ce nu atunci şi "altele"? Specialiştilor de la Home Products Company din Denver (Colorado, Statele Unite) nu le lipsea cu siguranţă fantezia, având în vedere că, în 1930 ei au lansat un preparat sub formă de supozitoare pe bază de radiu, care promitea să-i facă pe bărbaţi masculi feroce în doar 15 zile, restituindu-le "capacitatea de a trăi şi a iubi în adevăratul sens al cuvântului". "Încearcă supozitoarele şi priveşte rezultatele!", era îndemnul fără echivoc al producătorilor, care nu uitau să dea asigurări că produselor vor fi expediate, negreşit, în pachete anonime. Nicio cutie de Vita Radium Suppositories nu a ajuns până în zilele noastre pentru a ne permite să verificăm dacă supozitoarele conţineau cu adevărat radiu şi în ce cantitate, dar istoricii de la Oak Ridge Associated Universities (Health Physics Museum) consideră cât se poate de probabil ca ele să fi fost efectiv radioactive. Nu acelaşi lucru se poate spune despre Nutex, prezervativele cu "radium". În cazul lor, istoricii care au studiat şarlataniile nucleare consideră că producătorul - The Nutex Company din Philadelphia - s-ar fi limitat la utilizarea cuvântului "radium" pentru a trimite cu gândul la prestaţii "atomice". Din minunatul viitor radioactiv care se deschidea asupra lumii în primii ani ai secolului trecut nu lipseau nici medicamentele, sau aşa-zisele medicamente. Unul dintre acestea era şi Radithor, produs între 1918 şi 1928 de o firmă din New Jersey şi prescris cam pentru orice afecţiune, de la dureri articulare la depresie (pe lângă nişte presupuse proprietăţi antidolorifice, se credea că acesta ar fi avut şi efecte asemănătoare opiumului şi absintului puse la un loc, tocmai de aceea fiind prescris pentru depresie). Radithor era realizat pornind de la un triplu distilat de apa: într-o sticluţă conţinând circa 15 grame din acest lichid era adăugat "cel puţin" un microcurie de radiu-226 (izotop al radiului, al cărui timp de înjumătăţire este de 1.600 de ani şi care se descompune în radon) şi de radiu-228 (al cărui timp de înjumătăţire este de 6 ani şi se descompune în actiniu). În perioada în care s-a aflat în producţie, exista un premiu de 1.000 dolari pentru cel care ar fi reuşit să demonstreze că produsul conţinea mai puţină radioactivitate decât cantitatea declarată! Premiul nu a fost nicodată încasat. În 1932, când producţia medicamentului radioactiv era deja suspendată, compania va fi implicată într-un proces judiciar, după ce se va confirma decesul unei persoane în urma abuzului de Radithor. Unele ziare americane vor vorbi de-a dreptul de o sută de morţi, dar nu va fi posibilă stabilirea unei legături clare între decese şi medicament. Unica victimă dovedită, Eben Byers, fondator al uneia dintre cele mai mari otelării din lume, se pare că şi-ar fi administrat timp de doi ani câte o picătură de Radithor pe zi. Sănătate curată! Între 1920 şi '26, prin această cutie de 42 de pastile de Arium (genuine radium), o companie din New York promitea să pună capăt suferinţelor provocate de reumatism, nefrite şi guta, la preţul de 1 dolar/ cutia. Condiţia era ca pastilele să fie luate cu regularitate: două înainte şi după fiecare masă. Pastilele au fost chiar promovate prin formula "Satisfăcut sau primeşti banii înapoi", şi se spune că un redactor distrat de la un cotidian din Newark (Ohio) ar fi comis regretabila eroare într-un text publicitar apărut în 1923 de a scrie că suma rambursată ar fi de 5.000.000 de dolari! Compania a reacţionat, iar săptămâna următoare, din text dispăruseră trei zerouri. Pentru că oricum cifra era una importantă, curând a dispărut cu totul, iar la finele lui 1926, unica promisiune de pe pachet era că produsul îmbunătăţeşte cu 100% energia şi starea de sănătate a persoanelor trecute de 40 de ani. Între 1920 şi 1930, "revitalizatorul" pentru apă era şi el un produs de neratat. Au fost realizate de orice tip şi dimensiune: de buzunar (baghete radioactive de introdus într-un pahar cu apă), sub forma unor recipiente ca pentru bere, sau mai artistice, cum este această cupă realizată de Curie Radium Company din Ohio, o alta firmă fără nicio legătură cu soţii Curie. Vasul în chestiune era un sistem a cărui parte superioară, de umplut, avea fundul poros astfel încât apa, filtrând lent în partea inferioară, să treacă printr-un prim proces de purificare. La baza părţii inferioare era poziţionat un disc (uşor de înlocuit) conţinând mineral de uraniu, sursă de gaz niton (numele atribuit radonului până în 1930) care ar fi revitalizat apa pentru a o transforma într-o "apă dădătoare de sănătate". Micul chimist radioactiv Vreme de un deceniu, între 1940 şi '50, Gilbert Company din Statele Unite a produs cel mai complet set Atomic Energy Lab din lume, versiunea "nucleara" a "Micului chimist". Conţinea eşantioane de plumb-210 (radiaţii alfa şi beta), ruteniu-106 (beta), zinc-65 (gamma), poloniu-210 (alfa), pe lângă eprubete pline cu pulbere de uraniu şi câte altele. Toate tipurile de radiaţie se puteau regăsi în cutie. N-a avut însă o viaţă prea lungă, fiind comercializat "doar" între 1950 şi 1952, la preţul exorbitant de 50 dolari: la ora actuală, printre colecţionişti, exemplarele care au supravieţuit intacte sunt vândute cu 5.000 de dolari. Setul era însoţit de un manual de instrucţiuni foarte complicat, al căruti text devenea însă cam ambiguu atunci când încerca să justifice motivul pentru care (în pofida preţului) multe dintre elemente deveneau rapid inactive. Printre accesorii, unul în mod deosebit a înregistrat un succes fulminant, fiind vândut în anii respectivi şi separat, în mii şi mii de exemplare: spintariscopul (Gilbert - Atomic Energy Spinthariscope), instrument menit a înlesni observarea scânteilor care se produc când razele emise de o substanţă radioactivă lovesc un ecran acoperit cu un strat de sulfură de zinc. Succesul ludic al aparatului, construit în 1903 de fizicianul britanic William Crookes, s-a datorat în bună măsură modului în care trebuia folosit:: utilizatorul trebuia să stea într-o cameră pe întuneric cel puţin 20 minute, pentru a da timp ochilor să se obişnuiască perfect la situaţie. Această condiţie l-a făcut rapid foarte popular în campusurile universitare americane şi britanice, unde în sfârşit studenţii puteau renunţa la desuetele şi plicticoasele colecţii de fluturi sau de timbre. N-o să vă vină să credeţi, dar din materiale radioactive au fost realizate chiar şi piese de décor, plăci de faianţă pentru băile publice, măsuţe de ceai, până şi farfurii; toate în culori vii şi spectaculoase pe întuneric, din 1936 până în '43 făcute fosforescente de uraniul natural, iar apoi, până în 1973, de uraniul sărăcit. Erau vestitele Fiesta Ware, produse de Homer Laughlin Company (Virginia) dintr-unul din derivatele nucleare considerat la ora actuală printre cele mai periculoase, ale cărui efecte pe termen lung nu sunt nici la ora actuală cunoscute în totalitate. A fost însă calculat că manevrarea lor pe o perioadă de 20 de zile era suficientă pentru a-i "asigura" utilizatorului depăşirea pragului de absorbţie anuală admisă la lucrătorii din centralele nucleare. Hrana zeilor Este ciocolata, desigur: în 1998, Nestlé a scos pe piaţă Nuclear Chocolate Bar, doar o găselniţă de marketing, din fericire, o operaţiune promoţională în vederea lansării filmului Armageddon. Măcar să fi fost vorba de aşa ceva de fiecare dată! În realitate, se spune că, la începutul anilor '30, în Cehoslovacia era foarte apreciată pâinea radioactivă, că în Statele Unite oamenii mestecau chewing-gum cu radiu şi se delectau cu îngheţată cu uraniu, şi că, în Germania, o companie ar fi produs cu adevărat tablete de ciocolată cu "umplutură" de radiu