vineri, 27 ianuarie 2012

Enciclopedia

Narvalul - unicornul mărilor
Narvalul - unicornul mărilorDin apele îngheţate ale Arcticii ţâşnesc brusc spre cer câteva săbii de os. Între valuri se zăresc siluetele îndesate ale unor cetacee bizare, cu capetele ornate cu ceea ce, la prima vedere, par nişte „coarne” lungi, subţiri şi drepte aidoma ciocului osos al peştilor spadă. Ei sunt narvalii, probabil cele mai stranii cetacee care trăiesc la ora actuală. Dincolo de înfăţişarea lor neaşteptată, mitologia şi simbolismul care-i înconjoară, narvalii sunt nişte vieţuitoare marine deosebit de interesante, care au servit ca model pentru miticul Unicorn, atât de cântat şi evocat în Evul Mediu european                         


Narvalul - unicornul mărilor

Narvalul - unicornul mărilor
Din apele îngheţate ale Arcticii ţâşnesc brusc spre cer câteva săbii de os. Între valuri se zăresc siluetele îndesate ale unor cetacee bizare, cu capetele ornate cu ceea ce, la prima vedere, par nişte „coarne” lungi, subţiri şi drepte aidoma ciocului osos al peştilor spadă. Ei sunt narvalii, probabil cele mai stranii cetacee care trăiesc la ora actuală. Dincolo de înfăţişarea lor neaşteptată, mitologia şi simbolismul care-i înconjoară, narvalii sunt nişte vieţuitoare marine deosebit de interesante, care au servit ca model pentru miticul Unicorn, atât de cântat şi evocat în Evul Mediu european.


Misteriosul "qilalugat tugaliit"

Vechii eschimoşi inuiţi au respectat şi apreciat dintotdeauna o misterioasă creatură a mărilor îngheţate, care, prin sacrificiul său i-a salvat în nenumărate rânduri de la spectrul foametei.
Este vorba de cetaceul cu înfăţişare stranie denumit narval (Monodon monoceros).
Vechii locuitori ai Arcticii l-au numit qilalugat tugaliit şi l-au preţuit mai mult decât pe foci sau morse, deoarece un singur narval vânat putea oferi hrană pentru câteva săptămâni pentru un întreg trib.
Narvalul este cu adevărat un cetaceu aparte. Nu aparţine balenelor adevărate, balenelor "clasice" - lipsite de dinţi, dar înzestrate cu fanoane; nu aparţine nici vreuneia dintre familiile jucăuşilor delfini.
Din punct de vedere sistematic, narvalul este un odontocet (cetaceu cu dinţi), dar este sensibil diferit de restul cetaceeor cu dinţi, cum sunt delfinii şi caşaloţii. Este singurul reprezentant al familiei sale (Monodontidae) iar ruda sa cea mai apropiată (deşi dintr-o altă familie) este eleganta belugă, sau delfinul alb, căreia i se mai spune - fără temei ştiinţific - balena albă.
Narvalii sunt nişte cetacee de talie medie spre mică, masculii atingând maximum 5 metri lungime şi o greutate de 1.500-1.800 kilograme. Femelele sunt mai mici, nedepăşind o tonă greutate şi lungimea de 4 metri.
Ambele sexe au o culoare asemănătoare, un gri-alburiu murdar cu pete negricioase. Puii se nasc complet întunecaţi la culoare, iar pe măsură ce înaintează în vârstă, modelul coloritului se deschide. Narvalii se maturizează sexual la 6-9 ani, iar femelele nasc câte un pui la fiecare trei ani. Gestaţia durează 14 luni, iar puii sunt aduşi pe lume primăvara, în lunile aprilie-mai, când părinţii au hrană din abundenţă.
Aceste rude stranii ale delfinilor au o dietă specializată. Se hrănesc cu peşti, unde predomină codul arctic (Arctogadus glacialis), creveţi şi caracatiţe.
Narvalii migrează urmând rute prestabilite, cu mare fidelitate, preferând să-şi petreacă vara în zone cu ape nu prea adânci, fără gheţuri. Iarna, în schimb, aleg ape adânci, acoperite parţial de stratul de gheaţă. De fapt, sunt nişte experţi ai supravieţuirii în acest mediu extrem.
Cercetătorii care le-au studiat în premieră obiceiurile de viaţă au fost uimiţi de capacitatea lor de a plonja fără probleme la mari adâncimi, unde majoritatea cetaceelor nu se aventurează. În perioada lor de iernare, narvalii fac unele dintre cele mai extreme scufundări în ocean dintre toate mamiferele marine, coborând până la cel puţin 800 metri de circa 15 ori în intervalul unei zile. Au fost documentate şi cazuri de scufundări la adâncimi de 1.500 metri. Un narval poate să stea în imersiune, ţinându-şi respiraţia, timp de cel puţin 25 minute!
Sunt mamifere sociale, care trăiesc în grupuri de 5-10 exemplare. Pe timpul scurtei veri arctice, grupurile se unesc, iar masculii prezintă un comportament specific în care îşi stabilesc ierarhiile.
      Acesta este Cornul
 Cornul care este... dinte!

Cel mai frapant aspect al înfăţişării narvalului este, evident, "cornul" imens, drept şi ascuţit care-i împodobeşte capul. Ei bine, dacă primii europeni care au văzut narvali erau convinşi că acesta este un corn, iar cetaceul este un fel de "unicorn al mărilor", cum îl descriau bestiariile medievale, primele studii au descoperit că, în realitate, este vorba de un dinte.
Este un canin specializat, cel mai adesea caninul stâng superior, care poate atinge 2-3 metri lungime. Uriaşul dinte are o formă spiralată şi poate atinge chiar 10 kilograme în cazul masculilor adulţi. Caninul drept rămâne de obicei încastrat în maxilar şi nu creşte deloc. Totuşi, cam unul din 500 masculi prezintă două "coarne" - doi canini care cresc şi ating lungimi similare. Femelele au dinţi asemănători, dar mult reduşi, atingând dimensiuni infime comparativ cu cei ai masculilor.Cercetătorii nu au căzut cu toţii de acord asupra rolului neobişnuitului dinte. Majoritatea cred că "fildeşul" narvalului este un caracter sexual secundar masculin, similar cumva cu coama leului, coada păunului mascul sau cu coarnele şi colţii masculilor altor specii de animale. Narvalii au fost observaţi rareori folosindu-şi dintele în luptă sau măcar la spargerea stratului de gheaţă care acoperă apele habitatului în care trăiesc.Viitor sub semnul întrebării

Astăzi, narvalii trăiesc în apele arctice, preponderent în cele care scaldă nordul Rusiei, Canadei şi Groenlandei. Cercetătorii estimează că mai supravieţuiesc aproximativ 75.000 de exemplare, majoritatea în apele din jurul fiordurilor din nordul Canadei şi vestul Groenlandei. Singurii prădători naturali ai narvalilor sunt balenele ucigaşe şi urşii polari.
În ciuda colţului lor impunător, care la prima vedere pare o armă redutabilă, narvalii nu se pot apăra cu el de atacul dezlănţuit al balenelor ucigaşe. În faţa unor prădători atât de redutabili, narvalii aleg să scape scufundându-se la adâncimi unde orcile nu pot ajunge.
Urşii polari îi atacă în special vara, când narvalii intră în ape puţin adânci. Un urs polar adult este atât de puternic şi determinat încât, dacă a reuşit să ajungă la narval, actul uciderii nu-i pune mari probleme ferocelui prădător al nordului extrem.
Narvalii constituie una dintre cele mai apreciate specii de vânat pentru inuiţi, care consumă tot de la un narval. Nimic nu se aruncă. Carnea, grăsimea, organele interne, sângele, oasele, pielea, totul este utilizat. Pielea şi grăsimea sunt mâncate crude şi sunt considerate delicatese. Din oase sunt confecţionate unelte sau obiecte de artă. Narvalii sunt încă vânaţi prin metode tradiţionale de către comunităţile de inuiţi (eschimoşi) din vestul Groenlandei. Aceştia urmăresc narvalii cu caiacele şi-i ucid cu ajutorul unor harpoane speciale. Alţi inuiţi au abandonat metodele străbunilor şi vânează narvalii cu puşca, căutându-i cu bărcile motorizate.
Din nefericire, "unicornii nordului" s-au dovedit a fi unele dintre cele mai sensibile mamifere arctice la schimbările climatice şi la poluare, aceşti doi factori fiind principalele cauze ale mortalităţii narvalilor în prezent. Ca şi cum situaţia nu ar fi fost îndeajuns de gravă, narvalii nu sunt capabili să supravieţuiască în condiţii de captivitate.
Inuiţii au multe poveşti şi mituri despre narvali, dar una singură este prezentă în sânul tuturor comunităţilor locale:
"Se pare că, pe vremuri, narvalii nu aveau dintele uriaş. Într-o bună zi, o femeie mânată de foame şi-a legat funia harponului în jurul mijlocului şi a purces în caiac pe apele îngheţate la vânătoare. După ce a reuşit să înfigă harponul în trupul unui narval mare, femeia a început o luptă fără sorţi de izbândă cu puternicul cetaceu. Într-un final, narvalul a câştigat înfruntarea şi a plonjat în adâncuri, trăgând femeia după el. Atunci, femeia s-a transformat la rândul ei într-un narval, iar părul său împletit s-a transformat într-un corn lung. De atunci ar avea toţi narvalii colţul lor atât de caracteristic."
Cei care au introdus narvalii în conştiinţa medievală europeană au fost vikingii, care făceau rost de dinţii de narval de la populaţiile de pescari din Groenlanda şi Svalbard.
Timp de sute de ani, în Europa Evului Mediu, s-a crezut că dintele acestui cetaceu era cornul unui animal mitic - Unicornul sau Inorogul. Conştienţi de faptul că europenii avuţi credeau că podoaba legendarului unicorn avea puteri magice şi putea vindeca orice otravă, abilii negustori vikingi vindeau dinţii de narval pentru sume colosale - mult mai mult decât greutatea lor în aur.
Din fildeşii de narval - crezuţi coarne de inorog - se confecţionau cupe şi potire despre care se credea că au darul de a anihila orice otravă strecurată în băutură.
Cât de valoros era un potir din dinte de narval, putem vedea după un document oficial din secolul al XVI-lea, care arată că regina Elisabeta I a Angliei a plătit pentru o astfel de cupă suma astronomică (pe atunci) de 10.000 lire sterline, adică suma cu care în acele vremuri se putea cumpăra un conac de mari dimensiuni.
Astăzi, cei care au privilegiul să vadă un narval în mediul său natural nu-l vor uita niciodată. Deşi nu are nimic în comun cu graţiosul unicorn mitic, narvalul rămâne o făptură a mărilor nordice pentru a cărei supravieţuire merită făcute eforturi.                                                                                                             
Descoperă lumea animalelor împreună cu copilul tău şi câştigă!

Cele mai primejdioase specii de rechini                                                                                        

În fiecare an, în lume sunt înregistrate, în medie, 60 de atacuri ale rechinilor asupra oamenilor. Deşi rareori soldate cu moartea, aceste întâmplări înspăimântă oamenii. Întreţinută şi sporită de filme de mare succes precum "Fălci", groaza oamenilor în faţa rechinilor creşte parcă din zi în zi, proiectându-se, fără a alege, asupra întregului grup, în ciuda faptului că acesta cuprinde sute de specii, dintre care cele mai multe nu sunt câtuşi de puţin periculoase pentru om. Doar câteva sunt cunoscute pentru a fi atacat – provocate sau neprovocate – oameni. Şi, ca să nu ne speriem, aşa, degeaba, când nu e cazul, iată, conform datelor de care dispunem până în prezent, care sunt speciile cel mai des implicate în atacuri asupra oamenilor.

Grupul rechinilor cuprinde cca. 400 de specii, dintre care abia vreo 15 "au cazier" - adică se ştie că ar fi atacat oameni. Marea majoritate a atacurilor sunt înfăptuite de rechini din 4 specii: marele rechin alb, rechinul tigru, rechinul taur şi rechinul cu înotătoare albe.
Mari, agresivi, puternici, aceşti rechini sunt prădători de top în ecosistemele în care trăiesc şi comportamentul lor vânătoresc îi împinge să atace cu îndrăzneală prăzi mari. Nu au neapărat ceva cu omul - poate că, de multe ori, nici nu disting faptul că e vorba de un om, ci îşi dau seama doar că au de-a face cu un mamifer măricel, tocmai bun ca să-i sature. (Om sau focă, tot aia. Rechini fac mai puţine mofturi decât credem noi.) Alteori, e vorba despre aşa-numite atacuri provocate (de om, adică): omul se apropie prea mult de un rechin (sau încearcă chiar să-l atingă, cum mai fac uneori anumiţi scufundători), iar acesta se simte ameninţat. Şi atunci, se apără... atacând. Însă groaza cea mare a oamenilor rămân tot atacurile neprovocate, ai căror protagonişti sunt adesea rechini din cele patru specii mari şi tari:marele rechin alb (Carcharodon carcharias), eroul filmelor de groază cu rechini, şi-a câştigat această faimă cruntă datorită implicării sale în cel mai mare număr de atacuri şi datorită mărimii impresionante (ajunge până la 6 metri lungime). Este, într-adevăr, un prădător redutabil, deşi omul nu se numără printre alimentele sale preferate; marele alb se hrăneşte în mod obişnuit cu peşte, păsări de mare şi foci. Trăieşte în apele din regiunile tropicale şi temperate, şi nu doar în oceane, ci şi în Marea Mediterană.rechinul-tigru (Galeocerdo cuvier), care poate ajunge până la 5 metri lungime, e vicecampionul în ceea ce priveşte numărul de atacuri asupra oamenilor. Aceste rechin are o dietă foarte variată (mănâncă păsări marine, peşti, crustacee, calmari, foci, delfini, şerpi marini, ţestoase, rechini mai mici decât el), deci probabil că nu s-ar apuca să vâneze oameni ca să aibă ce mânca. Problema e alta: această specie umblă adesea prin apele puţin adânci, prin recife de corali, golfuri, canale, ceea ce măreşte şansele întâlnirii cu oamenii. Iar uneori, se lasă cu atacuri.rechinul cu înotătoare albe (Carcharinus longimanus) trăieşte în apele calde sau temperate ale oceanelor, de jur împrejurul globului. Lung de până la 3 metri, se distinge prin înotătoarele sale pectorale lungi şi late, cu vârfurile albe. Deşi înoată lent, poate fi un prădător primejdios pentru om. Această specie de rechin este cunoscută pentru a fi fost implicată în, scufundat de un submarin japonez; oamenii căzuţi în apă n-au avut nicio şansă în faţa rechinilor sosiţi la locul accidentului. Jacques-Yves Cousteau o considera cea mai periculoasă specie de rechin.

                                                                         

                                                                                                                                                              
       
                                                                                                                                                  

                                                                                                 

Enciclopedie


Bine ai venit pe clopotel.ro!
Hai sa te distrezi alaturi de Aurel si prietenii lui!




Enciclopedia Clopotel

Adauga Articol
Enciclopedie
Stiati ca...

• Ramasitele celui mai mare dinozaur s-au gasit in 1979 pentru prima data. Acesta se numea Ultrasaurus si cantarea aproximativ 130 de tone.

• Cel mai mare ou de dinosaur era de marimea unei mingi de rugby si a apartinut Hypselosaurus-ului, care facea parte din sauropode. Acest ou a fost descoperit in Franta.

Stiati ca...

• Dupa prabusirea Colosului din Rhodos locuitorii au fost preveniti de un oracol, de o profetie, sa nu refaca statuia, astfel ca aceasta a ramas in pozitia in care cazuse timp de 900 de ani.

http://www.fullonline.ro/social/comisie_c_s_toriile_vor_putea_fi_oficializate_la_cerere_i_n_alte.html                                                      


Stiinta

Elixirul tinereţii fără bătrâneţe, descoperit în Siberia. O bacterie ar putea încetini îmbătrânirea

Un tip de bacterie recent descoperită în subsolul arctic îngheţat (permafrost) al Siberiei ar putea să posede capacitatea de a încetini procesul de îmbătrânire, a anunţat, marţi, Academia de ştiinţe rusă într-un comunicat.
Ştirea întreagă

Cele mai mici exoplanete descoperite: Una dintre ele este de mărimea lui Marte

Astronomii au descoperit cu ajutorul telescopului Kepler al NASA trei exoplanete, cele mai mici detectate până acum în afara sistemului nostru Solar. Planetele orbitează în jurul stelei numite KOI-961 şi sunt cu foarte puţin mai mari decât Pământu
Ştirea întreagă

De la ce vârstă începe să dea rateuri creierul tău

Pentru a opri declinul capacităţilor cognitive e din ce în ce mai important să urmăm un stil de viaţă corect.
Ştirea întreagă

Fenomene astronomice în anul 2012

Anul 2012 nu va fi foarte darnic în fenomene astronomice vizibile din România în comparaţie cu anul 2011 în care au fost mai multe fenomene vizibile de la noi şi de o importanţă majoră, printre care cele trei eclipse cunoscute, eclipsa parţială de Soare din 4 ianuarie 2011 şi două eclipse totale de Lună, din 15 iunie si respectiv 10 decembrie 2011.
Ştirea întreagă
Bancuri
Familie

Barbatii nu observa pantofii cu toc

Multe femei isi sacrifica sanatatea si propriul confort pentru a atrage atentia barbatilor cocotate pe o pereche de tocuri inalte si sexy, insa cercetatorii le atrag atentia ca eforturile lor sunt fara sens.
Ştirea întreagă

Cand sufletul iubeste - 8 Semne de dragoste adevarata din partea LUI

Cum iti spune partenerul tau de viata cat de mult de iubeste fara sa iti spuna de fapt? Iata care sunt semnele ca el te iubeste cu adevarat.
Ştirea întreagă

Cum sa fii fericita in doi

Unele cupluri pur si simplu par sa fie indragostite pana peste cap…
Ştirea întreagă
Retete de gatit

Supa spaniola de usturoi

Ingrediente 5 catei usturoi 1 l supa de pui 50 ml vin alb sec (sau sherry sec) 2 felii mari paine veche (fara coaja) 1 lingurita cu varf boia dulce 1 varf cutit chimion (cumin) macinat 2 oua 2-3 linguri ulei masline sare
Ştirea întreagă

Peste cu legume la cuptor

Ingrediente 500 gr peste file (salau, crap, stiuca) 2 cepe 1 ardei gras rosu 2 rosii mari bine coapte 1 ardei iute murat + 2 linguri suc de pe ei 2-3 fire cimbru (sau 1 lingurita cimbru uscat) 3 foi dafin 1 lingurita zahar 3 linguri ulei sare, piper
Ştirea întreagă

Tocanita filipineza de porc si pui

Ingrediente 500 gr carne de pui (pulpe dezosate) 500 gr carne de porc (ceafa) 6 catei mari de usturoi 4 linguri sos de soia 2 linguri otet de orez 2 linguri otet de vin alb 1 lingura sos de stridii (oyster sauce; optional) 2 foi dafin 1 lingurita piper negru macinat 1 1/2 cana apa
Ştirea întreagă

Eclere

Ingrediente Aluat eclere 125 ml lapte 125 ml apa 115 gr unt 1 lingura zahar 1/4 lingurita sare 140 gr faina 4 oua
Ştirea întreagă
Sfaturi Medicale

Cancerul gastric

Cancerul gastric poate apărea în orice zonă a stomacului şi poate infiltra curând nodulii limfatici, plămânii şi ficatul.
Ştirea întreagă

Boli rare transmise prin intermediul căpuşelor

Deşi muşcăturile de căpuşă sunt de obicei nepericuloase, ele pot uneori să transmită microorganisme infecţioase care produc boli grave.
Ştirea întreagă

Care sunt vaccinările obligatorii din România

În România, vaccinările sunt asigurate din fondurile Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi ele sunt administrate gratuit copiilor.
Ştirea întreagă

Răul de altitudine

Dacă locuiţi la o altitudine joasă şi faceţi o excursie într-o zonă aflată la o altitudine de peste 2400m, puteţi prezenta rău de altitudine. Această stare este uneori denumită rău acut de munte.
Ştirea întreagă





 


 

 

 

 

 

 


Alba |Arad |Arges |Bacau |Bihor |Bistrita Nasaud |Botosani |Braila |Brasov |Bucuresti |Buzau |Calarasi |Caras Severin |Cluj |Constanta | Covasna | Dambovita | Dolj | Galati |Giurgiu | Gorj | Harghita |Hunedoara |Ialomita |Iasi | Ilfov | Maramures | Mehedinti | Mures | Neamt | Olt |Prahova | Salaj |Satu Mare |Sibiu |Suceava |Teleorman | Timis | Tulcea |Valcea |Vaslui |Vrancea







Radio Zu
Kiss Fm
Radio 21
Europa Fm
Radio Constanta
ONE FM
Radio GuerrillaVOICE Fm
Radio Pro-B
Radio Lynx
247 Torino Party
ViPP Fm
StiLLonline
Radio Iasi
Space FmRadio Tecuci
Impact Fm
Vibe Fm
Radio FxNet
Radio GSP
Radio Noroc
Smile Fm

Curs Valutar


VREMEA




COCALAR DE ROMANIA Ocolul PamantuluiSfaturi Medicale Alegeri 2009wwwVoteaza X Factor

TeamViewer 7.0 Build 12541 Final Portable

TeamViewer 7.0 Build 12541 Final Portable | 20MB
Ştirea întreagă

Breeze Systems DSLR Remote Pro 2.3.1.1

DSLR Remote Pro...The professional's software solution for remotely controlling your Canon EOS digital SLR from a PC using a FireWire or USB cable. DSLR Remote Pro supports most Canon DSLR cameras including the new Canon EOS 50D and Canon EOS 5D Mark II, Canon EOS 1000D/Rebel XS, Canon EOS 450D/Rebel XSi, Canon EOS 40D, 1Ds Mark III and 1D Mark III.
Ştirea întreagă

Nero Multimedia Suite 11.0.11200 Lite RePack

Nero 11 enables a new way to create and share with others photos, music and video. You get a really full means, which includes the function of the simple and advanced video editing, video conversion technology innovation for watching movies on any device, as well as the possibility of burning and backup for all your needs for working with digital content.
Ştirea întreagă


Familie

Ocolul pamantului

1816 – anul fără vară

Sub impresia temperaturilor primăvăratice – sau amintind, în cel mai bun caz, de iarna mediteraneană – ale lunii ianuarie ale acestui an în Bucureşti, am ajuns să ne punem întrebări, aşa, în general, asupra schimbărilor şi anomaliilor climatice.
Ştirea întreagă

Câte gusturi putem simţi, de fapt?

Timp de secole, fiziologii occidentali ne-au învăţat că suntem capabili să simţim, cu ajutorul receptorilor gustativi de pe limbă, 4 gusturi fundamentale: dulce, amar, acru şi sărat. Pe teoria acestor 4 şi numai 4 gusturi de bază s-a clădit toată ştiinţa gastronomică şi toată arta culinară a Occidentului.
Ştirea întreagă

Cum să-ţi încarci telefonul şi laptopul pentru a-ţi proteja bateria

Cu toate că din ce în ce mai multă lume se pricepe la tehnologie, puţine persoane ştiu cum să-şi încarce telefoanele mobile pentru ca acumulatorii acestora să aibă o autonomie cât mai îndelungată. Iată mai jos câteva sfaturi utile, prezentate de lifehacker.com.
Ştirea întreagă

Copii

Copiii sunt din ce in ce mai preocupati de aspectul fizic

Copiii crescuti in era tehnologiei si a dezvoltarii pe toate planurile se confrunta cu probleme pe care alte generatii de tineri nu le-au intalnit. Ei sunt extrem de preocupati de aspecul lor fizic si apeleaza la metode nefiresti care pe termen lung, le poate afecta sanatatea.
Ştirea întreagă

Bebelusii alaptati sunt mai capriciosi si plang mai mult

In urma unor studii recente, expertii in pediatrie atentioneaza mamele si viitoarele mamici asupra unei realitati usor controversate: copiii care sunt alaptati la san dobandesc o predispozitie mai mare pentru plans.
Ştirea întreagă

Copilul supraponderal - cum infrunti aceasta situatie?

Majoritatea parintilor incearca din rasputeri sa-si convinga copiii sa manance, dar unii parinti se confrunta cu problema opusa: copilul care mananca (si mananca…si mananca…) pana cand ajunge, in mod vizibil, supraponderal.
Ştirea întreagă




                                                                                                                                                                          

Oceanul Antarctic deţine un secret pe care oamenii de ştiinţă l-au înţeles, în sfârşit                                                                             

Cercetătorii britanici şi australieni au declarat că au descoperit misterul cantităţilor uriaşe de dioxid de carbon depozitate în adâncurile Oceanului Antarctic, fapt care-i va ajuta pe oamenii de ştiinţă să anticipeze efectul viitoarelor schimbări climatice.             

Oceanele reglează schimbările climatice prin capacitatea lor de a absorbi dioxidul de carbon provenit din arderea combustibilor fosili. Cercetătorii au descoperit că, dintre toate oceanele Terrei, Oceanul Antarctic deţine cele mai mari depozite de carbon, absorbind circa 40% din dioxidul de carbon produs de activităţile umane.
Până recent, oamenii de ştiinţă nu nu cunoşteau exact mecanismul acestui proces, din cauza mărimii şi inaccesibilităţii Oceanului Antarctic.
"Prin indentificarea mecanismelor responsabile de absorbţia carbonului din straturile de suprafaţă ale oceanului, suntem acum în situaţia de a înţelege cum schimbarea climei poate afecta acest proces", declară oceanograful Richard Matear, unul dintre autorii studiului publicat în premieră în paginile prestigiosului Nature Geoscience.
Echipa de cercetători britanici şi australieni a descoperit că preluarea dioxidului de carbon de la suprafaţă şi depozitarea lui în adâncul oceanului se produce în anumite puncte şi nu uniform, pe toată suprafaţa oceanului, aşa cum se crezuse anterior.
O combinaţie aparte de factori precum vânturile, curenţii marini şi vârtejurilede apă creează condiţiile necesare atragerii carbonului în adâncurile oceanului, unde rămâne timp de zeci şi sute de ani. Unii dintre curenţii marini implicaţi în acest fenomen au o lăţime de cca. 1.000 kilometri.
Se poate considera deci, că Oceanul Antarctic este un uriaş bazin natural de depozitare a carbonului, conform autorilor studiului, care au calculat că porţiunea de ocean cuprinsă între 35 şi 65 grade latitudine sudică poate absorbi echivalentul a 1,65 miliarde tone de carbon anual, mai mult decât produce în fiecare an Japonia.
Cercetătorii se tem că încălzirea planetei noastre poate duce la întruperea acestui ciclu natural, prin schimbarea traseelor curenţilor atmosferici şi al celor oceanici.
"Schimbările climatice vor interfera categoric cu procesul de absorbţie a carbonului şi îl vor modifica", încheie Richard Matea