caracteristici principale

Sistem de operare	Android™ 4.0 Ice Cream Sandwich
GSM	HSPA +21 Mbps 850/900/1900/2100 EDGE/GPRS 850/900/1800/1900

Forma	tableta
Dimensiuni	193.7x 122.4 x 10.5mm
Greutate	345g

Ecran principal	7.0" 1024x600 WSVGA PLS
Touch screen	da

Yahoo! News România pe Twitter
Discută despre cele mai recente subiecte cu echipa Yahoo! News România

Spionajul electronic – cea mai importantă armă a secolului al XXI-lea?

Imaginea pe care fiecare dintre noi o are despre spioni a fost modelată în secolul al XX-lea de nume celebre care au schimbat soarta planetei, precum Mata Hari sau Kim Philby. Această perspectivă asupra spionajului a fost consolidată de celebra serie de romane ce-l aveau ca protagonist pe James Bond, a cărui reputaţie de spion-model a fost consolidată de numeroasele ecranizări. În ultimele decenii, însă, imaginea romanţată a spionilor devine tot mai îndepărtată de realitatea ce se conturează graţie evoluţiei tehnologice. Dacă pe vremuri spionii obţineau informaţii importante „trăgând de limbă” adversarii sau plasând microfoane ascunse, astăzi spionajul electronic capătă o importanţă tot mai mare, printre victimele sale numărându-se cele mai mari companii din lume, Pentagonul şi chiar Dalai Lama.
Ciberspionajul a cunoscut o creştere accelerată în ultimii ani, făcând victime în rândul celor mai mari ţări şi companii de pe glob. Un raport elaborat în octombrie 2011 de cea mai importantă organizaţie de contraspionaj din SUA, Office of the National Counterintelligence Executive, anunţa că „spionajul industrial şi economic realizat de agenţi străini reprezintă o ameninţare semnificativă şi totodată una din ce în ce mai importantă la adresa prosperităţii şi siguranţei naţionale. Ciberspaţiul – locul în care se desfăşoară activitatea comercială a companiilor şi apar noi idei – amplifică aceste ameninţări, permiţând actorilor rău-intenţionaţi să fure cu rapiditate cantităţi mari de date, rămânând totodată anonimi şi greu de detectat”.

În raport se afirmă că „actorii chinezi reprezintă cei mai activi şi cei mai perseverenţi autori ai spionajului economic” şi că „numeroase companii americane şi mulţi specialişti în cibersecuritate au identificat un număr masiv de atacuri informatice lansate din China”.
Ciberspionajul are un avantaj semnificativ faţă de spionajul tradiţional: permite transferul rapid al unor cantităţi imense de informaţie. Până de curând, spionajul economic necesita transmiterea unei cantităţi mari de documente în formă fizică, fiind astfel mult mai uşor de detectat. Pentru a ilustra acest lucru, raportul oferă exemplul lui Donfan Chung, un fost angajat al companiilor aeronautice Rockwell şi Boeing, în cadrul cărora a lucrat ca inginer la bombardierul B-1 şi la navetele spaţiale americane.
În 2010, Chung a fost condamnat la 15 de ani de închisoare pentru spionaj după ce autorităţile au descoperit în casa lui 250.000 de documente importante, despre care oficialii americani cred că au fost transmise industriei aeronautice chineze în perioada 1976-2006. Dacă în forma fizică aceste documente erau dificil de predat beneficiarilor activităţii de spionaj, în format electronic toate aceste date ar fi încăput pe un CD sau pe un stick USB.
Activitatea spionilor chinezi se extinde în toate sectoarele economiei, fiind afectate companii din industriile petrolieră, auto şi chiar IT. În 2010, Google a fost victima unui atac informatic provenind din China şi a cărui sursă a fost identificată de VeriSign iDefense ca fiind chiar guvernul chinez. Gigantul american a susţinut că autorităţile chineze au stat la baza furtului codului sursă, oficialităţile de la Beijing respigând această acuzaţie.
Cel mai cunoscut atac de origine chineză este cel supranumit de americani „Titan Rain”, operaţiune în cadrul căreia ciberspionii chinezi au penetrat reţelele a numeroase instituţii importante din SUA, printre care Lockheed Martin, Laboratoarele Naţionale Sandia şi chiar NASA.
Hackerii de origine chineză nu sunt singurii acuzaţi de ciberspionaj de către oficialii SUA. Specialiştii americani în contraspionaj au acuzat în acelaşi raport şi serviciile de spionaj ruse, susţinând că acestea depun eforturi intense pentru colectarea de informaţii economice şi tehnologice din surse americane.
La rândul lor, oficialii chinezi se tem că ciberspionii SUA au acces în reţelele lor. Adam Segal, unul din cei mai importanţi experţi pe probleme referitoare la China din cadrul Council of Foreign Relations a declarat pentru FastCompany că „oficialii chinezi pornesc de la premisa că NSA (Agenţia Naţională de Securitate din SUA) are acces la toată reţeaua lor. Chinezii sunt nevoiţi să apeleze la produse ale companiilor americane, precum Cisco sau Microsoft, şi sunt convinşi că acestea sunt dotate cu breşe de tip backdoor ce permit agenţiilor secrete americane să le acceseze”. Segal consideră că bănuielile oficialilor chinezi sunt întemeiate.
Care este impactul economic al spionajului electronic?

Oficialii americani nu sunt singurii care au tras un semnal de alarmă. Serviciile de contraspionaj ale altor ţări occidentale suspectează că Rusia şi China stau la baza multor atacuri informatice, folosind ciberspionajul pentru a obţine informaţii şi tehnologii care să permită dezvoltarea industriilor proprii cu costuri reduse de cercetare şi dezvoltare.
În Germania, Oficiul Federal pentru Protecţia Constituţiei estimează valoarea daunelor provocate de spionajul economic companiilor germane la 30-70 milioane de dolari, consecinţa acestora fiind pierderea a 30.000 - 70.000 de locuri de muncă.
Şi ţările industrializate din Asia sunt afectate de spionajul industrial. Coreea de Sud estimează că în 2008 costul spionajului economic s-a ridicat la 82 miliarde de dolari, fiind de 4 ori mai mare decât în 2004. Conform oficialilor coreeni, peste 60% dintre companiile care au căzut victime spionajului erau de dimensiuni mici şi mijlocii, iar mai bine de jumătate dintre cazurile de spionaj aveau ca sursă China.
Japonia este o altă ţară în care se înregistrează numeroase atacuri electronice. Într-un sondaj efectuat în 2007 de Ministerul Economiei japonez în rândul a 625 de companii producătoare, mai bine de 35% dintre acestea au raportat că au fost victimele unui atac ce a dus la pierderea unor date tehnologice importante.
Un raport elaborat în 2010 în Canada a indicat că 86% din marile companii canadiene au fost victimele unui atac cibernetic, iar spionajul electronic ce are ca ţintă companiile private din această ţară s-a dublat ca volum între 2008 şi 2010.
În Marea Britanie, celebrul antreprenor James Dyson (inventatorul aspiratorului fără sac şi al ventilatorului fără elice) a avertizat în 2011 că studenţii chinezi fură secrete tehnologice şi ştiinţifice din universităţile britanice. Una din tehnicile menţionate de el este plantarea de bug-uri în software-ul folosit de universităţi, aceste anomalii permiţându-le spionilor chinezi să obţină informaţii chiar şi după ce studenţii părăsesc universităţile.

O mare problemă pe care o au companiile este identificarea acţiunilor ciberspionilor. Richard Bejtlich, şeful diviziei de securitate a companiei Mandiant, care a asistat Google şi alte companii la curăţarea reţelelor după atacuri, susţine că, în medie, un atac de ciberspionaj se desfăşoară de-a lungul a 458 de zile până este detectat de compania victimă. Situaţia este mai bună astăzi în ce priveşte durata atacurilor, a declarat Bejtlich pentru Wired, deoarece acum câţiva ani nu era ieşit din comun ca un atac să dureze 2-3 ani înainte de a fi detectat.
Numeroase companii din SUA au aflat că au fost victimele ciberspionajului abia după ce au fost informate de FBI. Un caz celebru a avut loc în 2010, când Camera de Comerţ a SUA a fost înştiinţată de către reprezentanţii Biroului Federal de Investigaţii că servere situate în China copiau în mod neautorizat informaţii de la patru dintre experţii săi specializaţi în Asia. Chiar şi după ce au identificat scurgerea de informaţii şi au apelat la specialişti care au securizat reţeaua organizaţiei, angajaţii Camerei de Comerţ au descoperit cu surprindere că una din imprimantele din birou şi termostatul aflat în unul dintre apartamentele deţinute de organizaţie transmiteau în continuare informaţii către o adresă de internet aflată în China!
Scott Aken, un fost agent FBI specializat în contraspionaj, a explicat pentru New York Times că „ciberspionii chinezi sunt foarte buni în a-şi acoperi urmele. În majoritatea cazurilor, companiile nu realizează că au făcut obiectul unui caz de spionaj electronic decât după câţiva ani, atunci când o companie concurentă de peste hotare lansează pe piaţă un produs identic, cu 30% mai ieftin”.
Ce ne pregăteşte viitorul?

Ritmul alert al evoluţiei în domeniul IT va duce la apariţia de noi puncte slabe, ce deschid calea spre ciberspionaj. Specialiştii estimează că numărul dispozitivelor conectate la Internet - de la smartphone-uri la laptopuri - va fi dublu în 2015 faţă de 2010. Numărul tot mai mare de potenţiale ţinte şi diversitatea sistemelor de operare vor oferi noi oportunităţi specialiştilor în spionaj electronic.
De asemenea, specialiştii prevăd că în viitorul apropiat numeroase companii vor opta pentru folosirea tehnologiei „cloud”, ceea ce va permite optimizarea costurilor prin administrarea centralizată a datelor. Tehnologia „cloud” conferă numeroase avantaje companiilor, reducând costurile şi permiţând angajaţilor să acceseze reţeaua companiei şi să lucreze oricând şi din orice loc de pe glob. Ea prezintă numeroase avantaje şi din punct de vedere al securităţii, permiţând administrarea centralizată a serviciilor de acest tip, însă posibilitatea accesării datelor companiei de oriunde oferă mai multe oportunităţi ciberspionilor.
Toate aceste elemente sugerează că spionajul digital va continua să crească în acelaşi ritm alert înregistrat în ultimii ani. În septembrie 2011, într-o depoziţie în faţa Congresului american, un director al serviciilor secrete americane estima că în 2010 ciberspionii au furat 867 de terabytes de date din SUA, adică de patru ori mai multe date decât există în arhivele Bibliotecii Congresului. Mike McConnell, fost coordonator al serviciilor de informaţii din SUA, a declarat pentru New York Times că „această cantitate de date este furată astăzi într-o singură zi. Volumul este uluitor”.
Aşadar, pe măsură ce lumea digitală va continua să se dezvolte în următorii ani, pericolele asociate ei vor creşte pe măsură, aplicarea unor măsuri de securitate complexe devenind o prioritate absolută pentru desfăşurarea activităţii companiilor şi entităţilor în condiţii de siguranţă.

Hackerii – cine sunt, ce fac?

Hackerii – cine sunt, ce fac? Hackerii – cine sunt, ce fac? Galerie foto (5)

Nişte oameni care se pricep foarte bine la calculatoare. Nişte infractori care ocolesc aplicaţiile de securitate ale reţelelor de computere şi fură date. Nişte hoţi care fură bani pe internet. Sunt câteva dintre definiţiile populare date hackerilor, definiţii care reflectă părerile lumii despre aceşti ninja ai lumii internetului, capabili să pătrundă în cele mai bine păzite reţele şi să ia de acolo ce vor ei – date, bani – sau să lase acolo ce vor ei, de pildă programe răufăcătoare. Controversele legate de definiţia termenului şi încercările de clasificare oglindesc complexitatea problemei, dar şi dorinţa de a pune ordine într-o lume tenebroasă şi secretă, neliniştitoare şi necunoscută.

Semn al vremurilor - al acestor vremuri în care internetul conduce, în mare măsură, viaţa omenirii - lumea hackerilor, la început clandestină, tinde tot mai mult să iasă la lumină. Mai mult decât o comunitate, hackerii au devenit o adevărată subcultură, cu o concepţie şi un mod de viaţă proprii, cu reguli şi cutume, cu o istorie a ei şi cu personalităţi ale acestei istorii.

Ca nişte hoţi înarmaţi cu legendara iarbă a fiarelor, ce descuie orice închizătoare, hackerii sunt temuţi, dar şi fascinanţi. Dar, dacă din definiţiile familiare se vede cam ce crede lumea despre ei, ei înşişi ce cred despre ei?

Mai întâi, trebuie lămurit un lucru important: există o controversă legată de definiţia termenului, de utilizarea noţiunii de hacker, controversă care, ca multe altele, aduce în scenă deosebirea dintre ce cred lumea şi cred cei implicaţi cu adevărat în asemenea activităţi.

Foarte adesea, termenul, în accepţia obişnuită, are o conotaţie negativă: hackerul e asociat cu frauda, cu infracţiunea, cu criminalitatea cibernetică. O asemenea asociere nu are cum să le convină celor care, deşi ar putea, nu se ocupă de infracţiuni - hackerii oneşti, să le spunem.

Hackerul este, în cea mai largă accepţie a termenului, un expert. Nimeni nu ajunge hacker dacă nu e un as în materie de computere. Dar una e să fii definit drept un expert în computere (o caracterizare care onorează pe oricine), şi alta e să fi văzut drept un expert în computere care face lucruri ilegale.

Hackerii oneşti insistă adesea asupra degradării sensului termenului de hacker, prin folosirea lui cu referire la spărgătorii de programe, şi asupra necesităţii de a găsi un alt termen pentru infractorii informatici, versaţi şi ei în materie, desigur, dar ale căror intenţii (şi fapte) nu sunt câtuşi de puţin oneste. Asemenea indivizi ar trebui numiţi crackeri, cred hackerii etici.

Hacker bun, cracker rău

Din nefericire, definiţia hackerului drept un individ versat în calculatoare care-şi foloseşte priceperea pentru a face diverse blestemăţii a prins la public, dăunând şi hackerilor din tabăra băieţilor buni, care s-au văzut astfel băgaţi în aceeaşi oală cu răufăcătorii informatici. Hacker a rămas (din păcate), în limbajul familiar, termenul prin care este desemnat un expert în calculatoare rău-intenţionat şi care nu se dă în lături să încalce legea cu ajutorul abilităţilor sale. Trist, dar asta este.

Pentru a corecta cât de cât această impresie greşită dată de o definiţie care a luat-o pe de lături, au apărut clasificări ale hackerilor - încă o dovadă că vorbim deja despre o adevărată subcultură care evoluează, diferenţiindu-se şi devenind tot mai complexă.

Hackerii white hat ("cu pălărie albă") sunt hackerii "buni", hackerii oneşti, hackerii etici, ce opereează respectând un cod etic neoficial şi care, graţie priceperii lor, ajung să fie implicaţi în dezvoltarea siguranţei sistemelor informatice sau chiar în combaterea fraudei informatice, uneori fiind angajaţi în aceste scop, chiar de organizaţii guvernamentale sau de mari firme din domeniul IT. Şi ei sparg uneori parole şi pătrund în sistemele informatice (de capul lor sau în cadrul unui contract), dar fără a le vătăma cu nimic; semnalează proprietarilor deficienţele sistemului şi propun soluţii de remediere (eventual le şi implementează).
La antipodul acestora se găsesc hackerii black hat ("cu pălărie neagră", cum ar veni), sau crackerii, infractorii, băieţii răi care sparg conturile şi fură bani. (Oamenii, atunci când vorbesc despre hackeri şi fărădelegilor lor, la aceşti hackeri black hat/ crackeri se gândesc, de fapt).
Cum în orice există o cale de mijloc, au apărut şi nişte hackeri "cenuşii" (grey hat), care sparg sisteme vulnerabile, înştiinţându-i apoi pe administratori că le-au "hackuit" reţeaua şi oferindu-se să repare stricăciunea în schimbul unei sume de bani.
Sunt, apoi, aşa-numiţii blue hat, informaticieni experţi care atacă din afară sistemele, înainte de punerea acestora în funcţiune, într-un scop util - să depisteze problemele şi să le rezolve, astfel încât să poată întări securitatea acestora, lăsând cât mai puţine căi de acces vulnerabile la atacuri.
O categorie aparte o reprezintă hacktiviştii (termen rezultat din contragerea cuvintelor hacker + activist), care se infiltrează în sisteme informatice pentru a-şi promova astfel ideile, concepţiile - un tip de activism social sau motivat politic, realizat prin explotarea - ilegală - a imenselor posibilităţi oferite de internet.

Din păcate pentru hackerii etici, utilizarea termenului de hacker pentru a desemna un răufăcător informatic, un spărgător de programe rău-intenţionat, a devenit foarte răspândită în limba română şi pare puţin probabil ca acest lucru să se schimbe. Măcar în spaţiul acestui articol, să ne referim totuşi la "cei răi" cu termenul de cracker, chiar dacă nu sunt mari şanse ca şi alţii să ne urmeze exemplul.

Ce anume pot face crackerii? Din nefericire, o mulţime de lucruri rele: interceptarea transmisiilor confidenţiale de date, ştergerea sau modificarea unor date, intervenţii în utilizarea unor dispozitive controlate cu ajutorul sistemelor informatice… Sună foarte tehnic şi poate nu foarte ameninţător, dar când aflăm că asemenea activităţi se pot traduce în furt de bani, furt de identitate, exploatare sexuală ş.a., lucrurile încep să devină neliniştitoare.

Obţinând accesul la informaţii confidenţiale (de exemplu numere de cărţi de credit), crackerii pot goli conturile bancare sau pot folosi informaţiile astfel obţinute pentru şantaj; pot hărţui sau escroca oameni obişnuiţi, lipsiţi de apărare; virusând calculatoarele altor utilizatori, le pot întrebuinţa pentru tot felul de activităţi ilegale, inclusiv pentru a găzdui pornografie, în scopul câştigului financiar personal.

Din nefericire pentru noi toţi, crackerii reprezintă o categorie de infractori cu o influenţă mare în lumea actuală.

Infiltrarea în sistemele informatice în scopul realizării unor acţiuni în interes personal, încălcând legile, a devenit o componentă importantă a fenomenului infracţional în ansamblu. Este imposibil de estimat amploarea pagubelor produse de acest tip de infracţiuni, dar consecinţele sunt extrem de grave. Chiar dacă în statistici sau lucrări de specialitate, sunt descrise ca nişte fenomene de ordin general, cu referire la grupuri de persoane anonime, în cele din urmă sunt întotdeauna afectaţi oameni; în urma fărădelegilor crackerilor, fiinţe umane suferă. În spatele sintagmei "furt de identitate" se găsesc persoane reale, care se trezesc deposedate de tot, chiar şi de numele şi reputaţia lor; în spatele expresiei "pornografie infantilă" se află copiii exploataţi care vor purta toată viaţa urmele traumelor îndurate.

Unii dintre crackeri lucrează la scară mare: uneori, participă la acţiuni de spionaj industrial sau militar, cauzând crize ce pot degenera periculos; alteori, pot să atace companii întregi, vătămând interesele a mii de consumatori dintr-o dată, atunci când serviciile companiei respective devin indisponibile din cauza atacurilor informatice.

Metodele de luptă sunt puţine: întărirea securităţii sistemelor informatice şi o abordare mai riguroasă a fenomenului din punct de vedere al caracterului său infracţional. E o luptă dificilă, în care judecătorii şi poliţiştii vor avea nevoie de concursul adevăraţilor experţi în computere, pentru a câştiga bătălia.

Terra 2.0 – cursa spre computerul planetar

Gal

În ultimii 20 de ani, societăţile moderne şi economiile acestora au suferit o transformare fără precedent graţie revoluţiei informaţionale. Internetul a schimbat radical modul în care oamenii comunică, se informează sau efectuează tranzacţii, acest fenomen fiind considerat o veritabilă „revoluţie informaţională”. Progresul tehnologic promite acum să declanşeze o nouă transformare radicală a lumii în care trăim – conectarea unui număr tot mai mare de obiecte la Internet conduce la o a doua revoluţie industrială Costul şi dimensiunile senzorilor s-au redus considerabil în ultima vreme, iar astăzi aceştia au devenit suficient de mici şi de ieftini pentru a putea fi integraţi în tot mai multe obiecte. Acest lucru se întâmplă cu o frecvenţă tot mai mare, revoluţionând industrii întregi.
"Internetul lucrurilor" şi lumea digitală
În 2003, pe Terra trăiau aproximativ 6,3 miliarde de persoane şi erau conectate la Internet 500 de milioane de dispozitive. După numai cinci ani, numărul dispozitivelor conectate la Internet a depăşit numărul oamenilor de pe planetă. Specialiştii companiei Cisco consideră că acesta este momentul în care a început o nouă epocă - aceea a aşa-numitului "Internet al lucrurilor" ( the Internet of things).
Numărul dispozitivelor conectate la Internet cunoaşte o evoluţie incredibilă: specialiştii Cisco estimează că aproximativ 12,5 miliarde erau "online" în 2010. Tot ei estimează că numărul obiectelor conectate la Internet se va ridica la 25 de miliarde în 2015 şi că va atinge pragul de 50 de miliarde în 2020.
Surpriza este aceea că dispozitivele conectate la Internet nu se limitează la computere, telefoane mobile sau tablete. Graţie progresului tehnologic şi miniaturizării, numeroase obiecte de toate felurile pot fi conectate la Internet. De asemenea, senzorii devin tot mai mici şi mai ieftini, astfel că tot mai multe obiecte pot fi monitorizate în timp real. Un număr tot mai mare de conexiuni la Internet originează de la diferiţi senzori ataşaţi diferitelor obiecte - sau chiar unor unor fiinţe vii.
Spre exemplu, o companie olandeză, Sparked, a dotat 200 de vaci cu senzori wireless, ceea ce permite fermierilor să le urmărească în timp real traseul, starea de sănătate sau chiar să afle când devin gestante. Fiecare vacă transmite 200 MB de date pe an.
Animalele nu sunt singurele fiinţe care pot fi monitorizate prin senzori. Şi pacienţii umani încep să beneficieze de această posibilitate. Companii precum Corventis produc monitoare cardiace wireless care permit doctorilor să afle în timp real situaţia pacienţilor lor.

Senzorii devin populari şi în lumea sportului. Mai multe echipe profesioniste de fotbal şi de rugby din străinătate au început să îşi echipeze jucătorii în timpul antrenamentelor cu un dispozitiv de dimensiunea unui telefon mobil, pe care îl poartă între omoplaţi. Un asemenea aparat costă 3.000 dolari şi este dotat cu GPS, giroscop, magnetometru, accelerometru şi cu un monitor cardiac. Aparatul le permite antrenorilor să urmărească în timp real efortul depus de jucători, să măsoare distanţa parcursă, viteza şi capacitatea de accelerare, numeroasele date ajutându-i să identifice punctele tari şi cele slabe ale fiecăruia.

O lume tot mai conectată
Numărul tot mai mare de senzori implică şi obţinerea unei cantităţi mult mai mari de date. Acest lucru se poate observa din ceea ce s-a întâmplat deja: pe măsură ce vitezele conexiunilor de Internet au crescut, şi volumul traficului de date a fost mult mare. Compania Cisco estimează că traficul de Internet contorizat de 20 de gospodării obişnuite în 2011 este mai mare decât tot traficul de Internet înregistrat în 2008!
Dispozitivul care accelerează cel mai tare tranziţia spre lumea digitală este telefonul mobil şi mai ales telefonul inteligent (smartphone-ul), care conţine un număr foarte mare de senzori. Aceştia pot fi folosiţi în nenumărate feluri - spre exemplu, pentru a transforma telefonul într-un "doctor de buzunar".
La nivelul anului 2010, 4 miliarde de persoane (60% din populaţia planetei) deţineau un telefon mobil, iar 12% dintre acestea aveau telefoane inteligente (a căror rată de penetrare creşte cu mai bine de 20% în fiecare an). Se estimează că 80% din populaţia planetei va avea un telefon mobil în 2017 (adică 5,6 miliarde de persoane).
Institutul McKinsey estimează că, în acest moment, există peste 30 de milioane de senzori în uz la nivel mondial şi că numărul acestora creşte cu peste 30% pe an.
Senzorii în industrie

Senzorii îşi fac apariţia în tot mai multe industrii, contribuind la eficientizarea consumului de resurse şi la reducerea costurilor.

Numeroase lucrări de infrastructură sunt astăzi dotate cu senzori, de la poduri şi conducte de transmisie până la platforme petroliere. Toate acestea furnizează date în timp real despre starea echipamentelor, avertizând asupra potenţialelor probleme înainte ca acestea să se producă, permiţând astfel ca reparaţiile să fie efectuate cu pagube minime. În Rio de Janeiro, compania IBM instalează senzori pentru a detecta riscul declanşării unor ploi violente, reducând astfel probabilitatea ca alunecările de teren să provoace pierderi omeneşti.
Un exemplu de folosire a datelor în transporturi vine de la CSX Transportation, o companie de transport feroviar din SUA. Aceasta a început să folosească algoritmi sofisticaţi care combină datele oferite de GPS-ul ataşat locomotivelor cu informaţii despre greutatea şi lungimea trenurilor, despre gradul de înclinare al terenului şi despre numărul de curbe de-a lungul traseului pe care trenul urmează să-l parcurgă. Toate aceste date sunt procesate de software-ul instalat la bord, rezultând mult mai puţine frâne de-a lungul unei călătorii, reducând astfel consumul de combustibil.
Tot în industria transportului, senzorii încep să fie folosiţi pentru a monitoriza marfa, mai ales cea perisabilă, precum legumele şi fructele. Algoritmii sofisticaţi pot procesa datele furnizate de senzori pentru a avertiza transportatorii înainte ca marfa să se deterioreze, permiţându-le să modifice traseul la timp.
În medicină, companii precum General Electric lucrează la transformarea camerei de spital în una cu adevărat inteligentă. În testele efectuate de compania americană, o astfel de încăpere a fost dotată cu trei camere video instalate în tavan. Graţie unui software inteligent care analiza datele furnizate de camere, algoritmii puteau alerta doctorii şi asistentele în cazul în care uitau să se spele pe mâini înainte şi după ce au atins pacienţii, reducând astfel semnificativ numărul infecţiilor intra-spitaliceşti. De asemenea, un software de recunoaştere facială putea alerta doctorii în cazul în care identifica pe chipurile pacienţilor semne că aceştia erau copleşiţi de durere.
Un experiment similar a fost efectuat de specialiştii de la Universitatea din Ontario. Aceştia au dotat maternitatea din localitate cu un sistem care monitorizează în timp real starea de sănătate a copiilor născuţi prematur. Algoritmii sistemului analizează pulsul şi ritmul respiraţiei, alertând personalul medical în cazul în care starea bebeluşilor se înrăutăţeşte.
Senzorii în locuinţe

"Revoluţia senzorilor" începe să-şi facă simţită prezenţa şi în locuinţe. În 2011 au fost lansate mai multe produse care folosesc senzorii pentru a consuma resursele mai eficient şi care fac totodată viaţa de zi cu zi mai uşoară.
Un astfel de exemplu este termostatul digital Nest, lansat în octombrie de compania americană Nest Labs. Fondată de un fost şef al Apple, compania Nest Labs a conceput un termostat ca niciun altul de până acum, ce combină senzorii, algoritmi sofisticaţi şi conectivitatea la Internet. Termostatul Nest detectează temperatura şi umiditatea din aer, mişcările oamenilor prin casă şi momentul în care aceştia părăsesc încăperile sau chiar casa. Acesta acumulează date despre modul în care funcţionează casa şi ajustează automat temperaturile încăperilor. De asemenea, este conectat la Internet pentru a fi mereu la curent cu prognoza meteo, pentru a lua în calcul temperatura de afară şi felul în care aceasta influenţează temperatura din casă. Toate aceste elemente contribuie la reducerea consumului de energie.
"Termostatul gestionează 50% din consumul de energie al unei gospodării, iar 10% din consumul de energie al SUA este controlat de un termostat", explică cei de la Nest Labs. "De aceea, am conceput primul termostat care învaţă la utilizatori. Cu timpul, termostatul nu mai trebuie programat de oameni, ci se programează singur", afirmă oficialii Nest Labs.
Aparatele electrocasnice devin şi ele, la rândul lor, dotate cu senzori. Samsung a lansat un frigider dotat cu WiFi şi cu un display LCD. Temperatura frigiderului poate fi ajustată de la distanţă, graţie conexiunii la Internet, iar senzorii cu care este dotat permit ca proprietarii să fie anunţaţi atunci când alimentele riscă să se deterioreze.
Senzorii în comerţ

Companiile colectează tot mai multe date despre clienţii lor, ceea ce le permite să îi înţeleagă mai bine. În Marea Britanie, compania Tesco colectează lunar 1,5 miliarde de informaţii despre clienţi, a căror prelucrare îi permite să adapteze preţurile şi campaniile promoţionale la nevoile acestora. Amazon foloseşte datele despre clienţi pentru a le propune acestora alte produse care i-ar putea interesa. Algoritmul folosit de retailerul online este foarte eficient, astfel că aproximativ 30% dintre vânzările site-ului sunt rezultate directe ale propunerilor făcute de acest software inteligent.
Pe lângă integrarea senzorilor în tot mai multe obiecte, progresul tehnologic permite o mai bună analiză a datelor care sunt deja acumulate. Un astfel de exemplu vine din SUA: compania Montblanc, un retailer de lux, a lansat un program pilot în magazinul său din Miami. În cadrul acestuia, imaginile surprinse de camerele de supraveghere sunt analizate de un algoritm sofisticat ce analizează comportamentul clienţilor.
Software-ul conceput de compania RetailNext combină datele înregistrate de camerele video cu cele de vânzări şi cu alţi indicatori (precum datele înregistrate de senzorii de mişcare sau de cipurile RFID ataşate mărfurilor) pentru a identifica factorii care contribuie la vânzări. Angajaţii Montblanc au folosit acest sistem pentru a genera hărţi care arată care părţi ale magazinului sunt cele mai populare în rândul clienţilor şi pentru a decide unde să fie amplasate decoraţiunile, mărfurile şi cum să fie distribuit personalul. Rodrigo Fajardo, reprezentantul Montblanc, spune că acest sistem a condus la o creştere a vânzărilor cu 20%, astfel că va fi implementat şi în alte magazine ale companiei. Montblanc este doar una din cele 40 de companii care utilizează serviciile RetailNext.
Operatorul american de telefonie mobilă T-Mobile foloseşte serviciile companiei 3VR pentru a contoriza cât timp petrec clienţii în faţa fiecărui display, ce telefoane testează şi pentru cât timp. 3VR a anunţat că testează un software de recunoaştere facială, ce permite identificarea sexului şi vârstei clienţilor şi va permite comercianţilor să conceapă noi promoţii în funcţie de comportamentul persoanelor din fiecare segment. Şeful companiei, Al Shipp, estimează că "în viitor vom putea să măsurăm mii de variabile, acum suntem abia la început".
Spunem adio intimităţii?

O altă inovaţie a apărut recent în mallurile europene datorită companiei britanice Path Intelligence. Aceasta a lansat în 2009 FootPath, un sistem care înregistrează semnalul telefoanelor mobile, permiţând urmărirea cumpărătorilor de-a lungul plimbărilor acestora prin centrele comerciale. Astăzi, peste 1 milion de persoane sunt urmărite zilnic cu ajutorul acestui sistem. Sharon Biggar, CEO-ul companiei, afirmă că acest sistem este folosit de comercianţi pentru a decide în care parte a mallurilor să îşi amplaseze magazinele sau pentru a identifica naţionalitatea vizitatorilor (folosind pentru identificare codul de ţară al numerelor de telefon). În mallurile în care este implementat sistemul FootPath, vizitatorii sunt atenţionaţi la intrare şi sunt sfătuiţi să îşi închidă telefonul mobil dacă nu doresc să fie monitorizaţi.
Acesta nu este singurul mod în care datele generate de telefoanele mobile sunt folosite de companii pentru îmbunătăţirea serviciilor. Mai multe companii care oferă servicii de navigaţie prin GPS cumpără de la operatorii de telefonie mobilă date anonimizate din reţelele celulare. Acestea, combinate cu datele oferite de dispozitivele GPS, le permit acestor companii să ofere date în timp real despre aglomeraţia din trafic, astfel că utilizatorii acestor servicii pot folosi rute alternative.
Acelaşi lucru se întâmplă în cazul smartphone-urilor: deoarece majoritatea sunt dotate cu GPS, acestea urmăresc în timp real traseul utilizatorilor. Servicii precum Google Latitude permit fiecărui deţinător de smartphone să păstreze o arhivă actualizată în timp real a călătoriilor sale.
Progresul tehnologic şi reducerea costurilor senzorilor aduc nenumărate beneficii industriilor şi utilizatorilor, însă prezintă şi o faţă întunecată: supravegherea electronică a populaţiei devine mult mai uşor şi mai ieftin de realizat.
Un studiu efectuat de cercetătorul John Villasenor de la Brookings Institute arată că, în scurt timp, "va deveni posibil din punct de vedere financiar şi tehnologic ca toate comunicaţiile de voce şi date dintr-o ţară să fie supravegheate. Fiecare conversaţie telefonică, fiecare mesaj electronic, fiecare interacţiune în reţelele sociale şi chiar mişcarea fiecărei persoane şi a fiecărui vehicul pot fi monitorizate".
Cercetările efectuate de Villasenor oferă ca exemplu Siria: costurile cu stocarea tuturor conversaţiilor telefonice efectuate de-a lungul unui an se ridică la 2,5 milioane de dolari. În 2016, graţie progresului tehnologic, acestea vor scădea la doar 250.000 de dolari. În Chongqing, un oraş din China în care locuiesc 12 milioane de persoane, se desfăşoară în acest moment un proiect în cadrul căruia municipalitatea va împânzi oraşul cu 500.000 de camere video. Momentan, costurile anuale de stocare a datelor video se ridică la 300 de milioane de dolari, însă în 2020 vor fi de doar 3 milioane de dolari.
Unde ne va duce revoluţia senzorială?
Dacă tot mai multe obiecte vor ajunge să fie dotate cu senzori şi conectate la Internet, care va fi punctul terminus al acestei tendinţe? Larry Smarr, directorul fondator al Institutului pentru Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei din California, afirmă că scopul final este realizarea "computerului planetar care percepe tot".

"În următorii 10 ani, lumea fizică va deveni din ce în ce mai încărcată cu dispozitive capabile de a trimite şi a recepta informaţie. Miliarde de procesoare sunt deja integrate în telefoane, automobile, dispozitive, clădiri şi în mediul înconjurător. Aceşti senzori transmit din ce în ce mai multe date către centre de procesare a datelor, iar această tehnologie din cloud permite companiilor să conceapă aplicaţii care sunt «conştiente spaţial». Reţelele electrice inteligente măsoară deja folosirea electricităţii, oamenii activi îşi măsoară pulsul în timpul activităţii fizice, iar sute de milioane de persoane încarcă poze etichetate cu informaţii de geolocalizare în reţelele sociale", afirmă Smarr.
"Peste 10 ani, cel mai rapid supecomputer va fi compus dintr-un miliard de procesoare, iar tehnologia din cloud va înregistra acelaşi ritm de creştere, ceea ce va permite crearea unui computer planetar cu o putere enormă", conchide Starr.
Care va fi rezultatul existenţei acestei gigantice puteri computaţionale? Mike Liebhold de la Institute for the Future afirmă că acest supercomputer va avea capacitatea de a simula mai multe aspecte ale lumii fizice cu o viteză mai mare decât cea pe care aceste procese o au în realitate. Astfel, computerul va trece de la pasul în care înregistrează informaţia şi o analizează la cel în care devine capabil să o controleze
Este greu de estimat care va fi impactul acestei revoluţii industriale 2.0. Acum un secol, când omenirea era martora altei inovaţii radicale, automobilul, puţină lume ar fi putut prezice că această invenţie va duce la apariţia suburbiilor sau a mallurilor. Un singur lucru e cert - "lumea digitală" are potenţialul de a schimba dramatic societatea.

Google se apuca de salvat limbi straine pe cale de disparitie

Chiar daca popularizarea unor tehnologii, precum internetul, ajung sa avantajeze foarte mult limbi straine precum engleza, in acelasi timp peste 3000 de limbi straine sunt in pericol de disparitie in urmatorii 100 de ani.

Incercand sa modifice radical trendul descris mai sus, Google a anuntat Endangered Languages Project. Proiectul, realizat in mare parte de proaspat infiintata Alliance for Linguistic Diversity este sustinut, printre altele si financiar, de catre Google.
Noul website www.endangeredlanguages.com este destinat atat vorbitorilor respectivelor limbi straine, cat si celor interesati de conservarea lor. Realizat intr-un format gen enciclopedie, respectivul site include sectii speciale pentru fiecare limba in parte. In plus, contine clipuri cu vorbitori nativi a limbilor respective, plus imagini si alte tipuri de documente pentru pastrarea respectivelor informatii. Daca lucrurile evolueaza in directia in care trebuie, proiectul ar putea sa functioneze si pentru a crea legaturi intre vorbitorii respectivelor limbi straine.
Desi Google supravegheaza momentan evolutia proiectului, gigantul spera ca in viitorul apropiat sa repartizeze aceasta sarcina Consiliului Cutural al Primilor Oameni si Institului pentru Informatii Lingvistice si Tehnologie din cadrul Universitatii Eastern Michigan.
O astfel de initiativa are o valoare incredibila si s-ar putea sa salveze civilizatii intregi de la disparitie. Prin simplul fapt ca le conserva acestora limba nativa, chiar si daca urmasii vorbitorilor nativi nu mai vorbesc aceleasi limbi straine, acestia din urma aprecieaza la alt nivel propriul trecut socio-cultural.

Au dezvaluit nou pachet care include trei jocuri de Xbox Live Arcade. Acesta se numeste Ubisoft Xbox Live Hits Collection si include trei dintre cele mai de succes titluri digitale ale publisherului francez de anul trecut: Beyond Good & Evil HD, Outland si From Dust.
Cele trei jocuri se vor gasi in format fizic pentru prima data, iar aceasta metoda de distributie va fi utilizata doar pentru platforma Xbox 360, desi toate acestea sunt disponibile si pe PlayStation 3 prin PSN. Pretul este unul de buget, de numai 17,99 lire sterline, echivalent cu putin peste 20 de euro. Tot Amazon a listat si data de lansare a colectiei de jocuri, stabilita pentru 22 septembrie 2012.
Momentan nu exista o confirmare oficiala din partea Ubisoft in legatura cu acest pachet, insa 99% dintre informatiile care sunt dezvaluite de Amazon se dovedesc sa fie adevarate.

Table Cell	Table Cell
Table Cell	Table Cell

celulă de tabel	celulă de tabel
celulă de tabel	celulă de tabel target=_top>HTML Tables

sâmbătă, 23 iunie 2012

Internetul nostru de fiecare zi.