O poveste de suflet

                                                 

Ingaduiti-mi, va rog, sa va abordez si eu cu o problema grea.                                                                                   

Tatal meu (cu fisa alaturata), acuzat pe drept sau pe nedrept ca a fost legionar, nu s-a mai intors acasa. In 1991, am fost la Pitesti, unde mi s-a dat aceasta fisa din care rezulta ca a fost dat disparut pe front. In anii care au urmat, am scris la Ministerul Justitiei, Directia generala a Penitenciarelor, la CNSAS, la diferite institutii, ziare, personalitati, persoane, reviste (de exemplu la "Memoria", condusa pe atunci de d-l Banu Radulescu). Raspunsul primit - acelasi: "Nu se afla in evidenta noastra". In urma cu vreo trei ani, un consatean, venit la Iasi prin 1930, cu familia, din Transnistria (pe atunci era adolescent) mi-a spus ca tatal

lui l-a vazut pe tatal meu la Focsani, in toamna anului 1945, in curtea unei cladiri, cu mai multi oameni, toti imbracati "adecvat", paziti de o santinela ruseasca. A vorbit chiar cu tatal meu... Mi-a dat o declaratie la Notariat. A mai fost semnalat tot la Focsani, prin 1948. Un fost primar legionar (acum mort), inchis la Gherla prin jurul anului 1960 si apoi eliberat, mi-a spus, si el, ca tatal meu ar fi fost la Gherla. Deci nu disparuse in razboi! Revista "Memoria" nr. 1 din 2008 mentioneaza: "Ciubotaru Gheorghe, din com. Parva-Bacau, a fost executat". Atat. Pe tatal meu il chema Costache - dar am citit in "Aldine", suplimentul ziarului "Romania Libera", ca, uneori, detinutii, daca puteau, isi mai schimbau numele, iar Parva se scrie uneori din greseala, pentru Parava. Am scris la redactie - nici un raspuns.
In cartea d-lui Cartianu, "Crimele revolutiei", am citit ca la Pitesti se afla si arhiva secreta a securitatii, despre care nimeni nu mi-a spus nimic. M-am intrebat si ma tot intreb, fara sa aflu vreun raspuns: este posibil ca un ostas al Armatei romane, prizonier, sa se fi intors in tara si sa nu fie mentionat, inscris in vreo fisa, un act? In toamna acestui an, "m-am bucurat" de un infarct la o artera infundata total. A fost carpita la Iasi, la Spitalul fost Parhon, de d-l doctor basarabean Igor Nedelciuc, care a facut "tot ce trebuia", si in fata caruia ma inclin cu adanc respect.
Stimata doamna, sunt singura, mai am multe de clarificat si... se pare ca pentru mine "timpul nu prea mai are rabdare". N-as vrea sa mor inainte de a sti ce s-a intamplat cu tatal meu.
In revista "Formula AS" nr. 1004 din ianuarie 2012, am citit interviul cu d-l Marius Oprea, cu titlul "Nu putem calca la nesfarsit pe morminte fara cruce". Domnia sa spune: "Asa ca am infiintat un "Centru de Investigare a Crimelor Comunismului", in cadrul Asociatiei pentru Memoria Victimelor Comunismului, pe care o conduc si am continuat investigatiile... si nu de putine ori, de unul singur (am descoperit urmele trecutului, in pamant sau prin arhive)".
Avand in vedere ca este colaboratorul

revistei dvs., oare nu ar putea sa ma ajute? Ca orice pensionar amarat din invatamant (sunt absolventa a Universitatii din Iasi, promotia 1960) nu am internet, care este un lux pentru pensia mea. Asa ca, va rog din tot sufletul sa-mi expediati prin posta adresa Asociatiei, unde sa-mi permit sa-i scriu si sa-l rog in genunchi, cu speranta ca ar accepta sa ma ajute.
Pentru rabdarea cu care ati citit aceste randuri, infinite multumiri. Cu adanc respect si admiratie,                                                                                                                                                                     

Omul de pamant civilizat de zeii apelor?

Un punct de reper in interpretarea lumii aflate intr-o permanenta evolutie a constiintei, este conceptia istoricului Berosus, contemporan cu Alexandru cel Mare care scrie ca in vremuri imemoriale, pamantul era populat de o rasa primitiva, aflata intr-o stare eminamente concreta si materiala, incapabila sa inteleaga raporturile subtile din Univers.Intr-o zi din adancurile marii a sosit pe tarm Oannes, un monstru cu corp de peste, picioare de om si cap de om care vorbea articulat si care a inceput sa-i invete pe bastinasi stiintele, alfabetul, legile si principiile geometrice, i-a invatat categorisirile specilor si regnurilor, si puterea creativa a mintilor lor. Traditia indiana spune o legenda asemanatoare, cea a lui Matsya, fenicienii il au pe zeul-peste Dagon, apoi il avem pe fratele lui Zeus, Poseidon, la greci. Din impreunarea zeilor cu oamenii apare o specie noua: titanii. „Iar dupa ce au inceput a se inmulti oamenii pe pamant li s-au nascut fice, fiii lui Dumnezeu, vazand ca fiicele oamenilor sunt frumoase, si-au ales dintre ele sotii, care pe cine a voit. In vremea acea s-au ivit pe pamant uriasi, mai cu seama de cand fiii lui Dumnezeu incepusera a intra la fiicele oamenilor si acestea incepusera a le naste fii.” (Facerea 6: 1-4) In teologie asemenea fapta este privita ca o decadere a ingerilor din planul spiritual in cel material, si se pare treaba, ca acest amestec de planuri le-a placut atat de mult fiiilor Cerului incat : „ Vazand insa Domnul Dumnezeu, ca rautatea oamenilor s-a marit pe pamant si ca toate cugetele si dorintele inimilor lor sunt indreptate spre rau in toate zilele, I-a parut rau si s-a cait Dumnezeu ca a facut pe om pe pamant.” (Facerea 6: 5) Aici intervine pentru lamuriri Cartea lui Enoh. Gasim in capitolul 6 paragrafele 1-4: „ Si s-a intamplat ca numarul oamenilor a crescut, si oamenii au avut fete foarte frumoase, si ingerii, fii ai cerului, le-au vazut, s-au indragostit de ele si si-au spus unii altora: . Si toti ceilalti impreuna cu ei si-au luat sotii, fiecare si-a ales una si au inceput sa intre la ele si sa se injoseasca cu ele si le-au invatat farmece si magie...si ele au ramas insarcinate." Apoi, urmeaza chiar un repros al Celui Prea Inalt, care deplange caderea in materia a celor care nu mor, pentru a se amesteca in destinul chinuitor al celor veniti sa cunoasca binele si raul, viata si moartea. Nimeni, care are o minima cultura, nu poate ignora similitudinea dintre acesti ingeri cazuti si zeii din Olimp.                                                                                                                                                                                    

Manifestarea Divina in gandirea in ezoteric.

Chiar daca, epoca moderna il defineste pe Iehova ca fiind unicul Dumnezeu, traducerea corecta a ebraicului Elohim se articuleaza la plural. Pentru adeptii esoterismului, cele doua denumiri se refera la Entitati diferite. Elohim sunt sapte Spirite Inalte care actioneaza impreuna ca un singur Zeu si lucreaza in Energia Solara. (am scris cu majuscule caci ma refer la soarele din toate sistemele planetare, nu doar in cel al galaxiei noastre), iar Iehova este cel care porneste in combaterea lui Lucifer, adica a zeitei Venus. Pentru initiatii din vechime Iehova este Spiritul Inalt al Lunii. El este creatorul reflectii si al gandirii. El ne invata sa luptam cu impulsurile si dorintele bestiale prin analiza si reflectie. Daca Soarele este viata, Luna ne invata moralitatea pentru a dobandi Viata. Intr-un fel greu de inteles pentru materialisti sau cei care gandesc doar exoteric, luna guverneaza glanda pitulara, sau hipofiza. Pentru Iudei, Iehova, si pentru arabi Allah este Demiurgul care ne invata cum sa luptam cu Lucifer dandu-ne setul de reguli, pe care respectandu-l, putem sa accesam nivelurile superioare al constiintei, care ne uneste cu Sursa. Asa cum Elohimii l-au inlantuit pe Satan, sau cum Soarele l-a invins pe Saturn, tot asa Iehova sau Allah il invinge pe Lucifer. Ecourile acestei titanice inclestari il regasim in toate culturile lumii: batalia lui Krisna cu demonul-sarpe Kaliya, a lui Apolo cu sarpele monstros Python sau lupta lui Perseu cu sarpele inaripat care o ameninta pe Andromeda. Iata ce citim in Apocalipsa (6) despre cele sapte duhuri denumite Elohim: „Si la mijloc intre scaunul de domnie si cele patru fapturi vii, si intre batrani, am vazut stand in picioare un Miel. Parea junghiat si avea sapte coarne si sapte ochi, care sunt cele sapte Duhuri ale lui Dumnezeu trimse in tot pamantul”. Tot in Apocalispa lui Ioan (12:7-8) gasim o interesanta referire a luptei din cer cu Balaurul sau Sarpele: „ Si in cer s-a facut un razboi. Si Mihail si ingerii lui s-au luptat cu balaurul. Si balaurul si ingerii lui s-au luptat si ei, dar n-au putut birui si locul lor nu li s-a mai gasit in cer”! Zeul lunii, Iehova a repurtat o mare victorie impotriva lui Lucifer la fel cum Elohimi l-au inlantuit pe Satan. Ne reamintim zilnic aceste lucruri daca ne intrebam de unde vine denumirea zilelor saptamanii: In traditia iudaica, sabatul pica sambata: iata cum pronunta englezii: Saturday (saturnday-adica trecerea de la mineral la vegetal), duminica (Sunday-sun-day-ziua soarelui) si Monday (moon day) ziua lunii. In romaneste suna, parca si mai bine: Luni-luna; marti- marte; miercuri-mercur; joi-jupiter; vineri- venus, samd!