Biserici si Izvoare tamaduitoare din Romania

• Manastirea Brancoveanu, Sambata de Sus, com. Voila, jud. Brasov - izvor si fantana tamaduitoare
  • Manastirea Bucium, sat Bucium, com. Sinca, jud. Brasov - izvor tamaduitor [sub care se zice ca sunt moaste ale Sf. Ioan Botezatorul]
  • Manastirea Izbuc, sat Ponoarele, com. Carpinet, jud. Bihor - izvorul “Izbuc"
  • Manastirea Prislop, sat Silvasu de Sus (Hateg), com. Prislop, jud. Hunedoara - izvor tamaduitor (tot aici se afla si mormantul parintelui Arsenie Boca, inca necanonizat)
  • Manastirea Ramet, com. Ramet, jud. Alba - izvor tamaduitor in paraclis
  • Schitul Posaga, com. Posaga, jud. Alba - izvor tamaduitor
  • Schitul Calugara, com. Ciclova Montana (Oravita) - izvor tamaduitor in biserica
  • Manastirea Izvorul Miron, sat Romanesti, com. Tomesti, jud. Timis - izvor tamaduitor cu ape termale
  • Manastirea Saraca, com. Semlacu Mic, jud. Timis - izvor tamaduitor
  • Schitul Vasiova, orasul Bocsa, jud. Caras Severin - izvor tamaduitor in capela
  • Schitul Valiug de pe Muntele Semenic, jud. Caras Severin - lac sfant
  • Manastirea Brancoveni, com. Brancoveni, jud. Olt - izvor tamaduitor
  • Schitul Patrunsa, com. Barbatesti, jud. Valcea - izvor tamaduitor
  • Schitul Pahomie, com. Cheia, jud. Valcea - izvor tamaduitor (Izvorul Frumos)
  • Manastirea Bistrita, com. Costesti, jud. Valcea - izvor tamaduitor ce picura in pestera Sf. Grigorie (Vanturarita), Galeria Ascetilor
  • Manastirea Frasinei, com. Muereasca, jud. Valcea - izvor tamaduitor (al Sf. Calinic)
  • Schitul Jgheaburi, sat Piscu Mare, com. Stoenesti, jud. Valcea - izvor cu ape sulfuroase, tamaduitor in Vinerea de dupa Paste
  • Schitul Horaicioara, com. Cracaoani, jud. Neamt - izvor tamaduitor
  • Fantana din satul Smeeni - apa tamaduitoare
  • Biserica “Greceasca", Braila, jud. Braila - izvor tamaduitor
  • Manastirea Dervent, com. Ostrov, jud. Constanta - izvor tamaduitor (al Sf. Andrei)
  • Manastirea "Pestera Sf. Ap. Andrei" , comuna Ioan Corvin, jud. Constanta - izvoare tamaduitoare (ale Sf. Andrei)
  • Manastirea "Sf. Ioan Casian", comuna Targusor, jud. Constanta - izvor tamaduitor
  • Manastirea "Sf. Maria - Techirghiol", Techirghiol, jud. Constanta - izvor tamaduitor
  • Manastirea Cetatuia, com. Cetateni, jud. Arges - izvor tamaduitor in altar, ce curge de la data “Izvorului Tamaduirii" pana la 15 august, “Adormirea Maicii Domnului"
  • Manastirea Robaia, com. Musatesti, jud. Arges - izvor tamaduitor
  • Manastirea Namaiesti, langa Campulung Muscel, jud. Arges - izvor tamaduitor
  • Manastirea Glavacioc, sat Glavacioc, com. Stefan cel Mare, jud. Arges - izvor tamaduitor
  • Biserica "Sf. Nectarie Taumaturgul si Sf. Calinic de la Cernica - a Izvoarelor de Leac", sat Valcele/Crampotani, com. Merisani, jud. Arges (DN Pitesti - Curtea de Arges) - 7 izvoare tamaduitoare (pe locuri de putere vechi; regula "tacerii" pe o raza de 1 km de jur imprejur)
  • Fantana din satul Prodanesti, com. Ionesti, jud. Arges - apa tamaduitoare
  • Fantana din satul Glambocu (langa Pitesti), jud. Arges - apa tamaduitoare
  • Manastirea Ghighiu (langa Ploiesti) - izvor tamaduitor
  • Biserica din satul Parepa-Rusani, com. Colceag, jud. Prahova - fantana tamaduitoare (la locul unei Teofanii din 1935)
  • Manastirea Cernica, langa Bucuresti - izvor tamaduitor (la intrare)
  • Biserica "Sf. Gheorghe - Martisor" - izvor tamaduitor (vizavi de fosta Man. Vacaresti, in apropierea benzinariei de la Big Berceni)

Sfanta Iuliana din Lazarevo, ocrotitorea familiei

Sfanta Iuliana Din Lazarevo (Lazarevskaia) a trait in sec. al XVI-lea, in Rusia, ducand viata de familie. Pentru dragostea sa jertfelnica mai este cunoscuta si sub numele Sfanta Iuliana cea Milostiva. Prin rabdarea, rugaciunea, credinta si smerenia ei, aceasta femeie simpla s-a ridicat la inaltimea marilor Sfinti ai Ortodoxiei. Este praznuita de Biserica Ortodoxa in ziua de 2 ianuarie.

Locul Sfintei Iuliana din Lazarevo in aghiografia moscovita este intrucatva unic. Nu a fost nici printesa, nici ctitor de manastiri, ci o femeie simpla, casatorita , mama a 13 copii (6 i-au murit de mici, iar 2 ca adulti). De altfel, viata Sfintei Iuliana a fost scrisa chiar de catre unul dintre fiii sai, Droujina Ossorguine. Redactat in slavona bisericeasca, acest text pastrat in doua versiuni – una extinsa si una prescurtata - depaseste modelul stilizat, traditional, al "vietilor sfintilor”. Scrierea sa anticipeaza, mai degraba, arta si tehnica biografiei moderne.

Sfanta Iuliana s-a nascut in timpul domniei tarului Ioan al IV cel Groaznic, intr-o familie de nobili rusi. Tatal Sfintei Iuliana, Iustin, este descris de fiul sau ca un "barbat credincios si milostiv de la curtea imparateasca" - facand parte din mica boierime. Mama sa, Stefania este si ea descrisa ca "iubitoare de Dumnezeu si de saraci". Au avut mai multi copii si erau destul de instariti, insa aceasta nu i facea sa se abata de la singurul lucru care trebuie - caci traiau in mare virtute.

Viata Sfintei Iuliana, ca a multor copii din vremea sa, a fost marcata cu numeroase incercari. Ccand Iuliana avea 6 ani, mama ei a murit, iar ea s-a dus sa locuiasca la bunica ei. Acolo, vreme de 6 ani, a fost crescuta in credinta si virtute. Murind si bunica, ea s-a dus la matusa ei, care fusese insarcinata de bunica sa o creasca pe Iuliana cum se cuvine si intru evlavie. Matusa avea si ea 8 fiice si un fiu, deci Iuliana a ajuns din nou intr-o familie numeroasa.

Inca de mica, Sfanta Iuliana era foarte credincioasa, indragind rugaciunea si linistea. Se pare ca matusa ei, desi era o femeie de treaba, nu era la fel de credincioasa ca mama si bunica sa. De pilda, obisnuia sa o dojeneasca pe Iuliana pentru postul ei, caci fata nu voia sa manance dimineata. Si verii ei radeau de ea. Matusa ei locuia destul de departe de biserica, astfel ca Iuliana avea putine prilejuri sa auda cuvantul lui Dumnezeu ori invataturile despre mantuire. Fiul ei ne spune ca ea a invatat cele ale credintei urmand cu sarguinta poruncile Evangheliei. A ajuns inteleapta prin virtute, chiar daca nu avea carte.

La varsta de 16 ani, s-a casatorit cu George Ossorguine, un nobil din regiunea Mourom. Fiul ei ne spune ca au fost cununati in satul sotului, de catre preotul Patapie - care pentru virtutea sa a fost mai tarziu facut arhimandrit intr-o manastire din imprejurimi. Acest preot virtuos i-a invatat despre credinta - invataturile Apostolilor si ale Sfintilor Parinti.

Obiceiurile ei bune, de a coase noaptea pentru a ajuta orfani si vaduve, de a se ruga indelung cu metanii, dimineata si seara, nu au fost descoperite altora decat intamplator si nu i-au afectat viata de Familie, intr-o gospodarie extinsa – ea locuind impreuna cu socrii, instariti, si cu multime de slujitori. Gasea timp atat pentru a-si implini toate datoriile cerute, caci socrii ii incredintasera administrarea gospodariei, cat si pentru nevointele ei in cinstea lui Dumnezeu si in slujba aproapelui.

Nu certa slugile obraznice sau lenese, smerindu-se inaintea lor si implinind personal treaba pe care ele nu o faceau, desi socrii si chiar sotul o certau pentru atitudinea ei. Cand a fost atacata intr-o noapte de diavoli, furiosi pe ea pentru rugaciunile indelungate, a cerut ajutorul Sfantului Mare Ierarh Nicolae, care s-a aratat si i-a promis ca o va apara mereu de cel viclean si de oamenii rai.

Cata vreme i-au trait socrii, ea si-a ascuns cu tarie faptele de milostenie, iar dupa moartea acestora, le-a inmultit, ajutand pe saraci si orfani, ca pomana pentru cei raposati. Spre batranete, Iuliana a dorit sa se retraga la manastire si a cerut voie sotului ei. insa acesta i-a citit din scrieri sfinte ca este posibil sa se roage si sa inainteze spre sfintenie si in cadrul casatoriei, si a rugat-o sa ramana alaturi de el pana la sfarsit, vietuind de atunci ca frate si sora. Iuliana a urmat sfatul sotului, sporind facerile de bine pentru cei din jur.

Dupa moartea sotului, in vreme de foamete, a cheltuit toata averea pentru familie, slugi si cei veniti dupa ajutor, iar cand nu a mai avut nimic, a pregatit paine din talpa-gastii si scoarta de plop, care i-a ajutat pe multi localnici sa reziste foametei, vreme de 2 ani, si care era dulce la gust, prin rugaciunile ei.

S-a pregatit cu osardie inaintea sfarsitului vietii pamantesti, din 2 ianuarie 1604. La moarte, deasupra capului ei a stralucit o coroana si o lumina alba.

Fiul ei povesteste ca, ani mai tarziu, cand s-a sapat un mormant pentru unul dintre fii ei alaturi de al sau, groparii au dat de moastele ei din care se revarsa mir binemirositor. El spune ca aceasta e pricina pentru care a pus pe hartie viata ei. Mai tarziu, prin mijlocirile ei, s-au facut si minuni.

In Rusia, in cinstea modelului de viata oferit de Sfanta Iuliana, s-a instituit Sarbatoarea nationala a milei, in 21 august, pe langa pomenirea ei, din 2 ianuarie.

Este considerata taumaturga si ocrotitoare a familiei, savarsind numeroase minuni.

Prin "hotararea ce buna” si "dorinta de mantuire” pe care le-a dobandit inca din copilarie si le-a pastrat intreaga viata, Sfanta Iuliana din Lazarevo s-a asemanat celor doua femei cu viata sfanta pe care Dumnezeu i le-a randuit spre pilda Sfantului Macarie Egipteanul, dupa cum aflam din Pateric:

"Rugandu-se oarecand Cuviosul catre Dumnezeu, s-a facut un glas catre dansul, zicandu-i: “Macarie, inca n-ai ajuns la masura celor doua femei, care vietuiesc impreuna in cetatea cea de aproape.”

Deci, auzind aceasta batranul, si-a luat toiagul sau si a mers in Cetatea aceea si, afland casa lor, a batut in usa si indata una dintre dansele a iesit cu mare bucurie si l-a primit pe el. Apoi, chemand batranul pe amandoua, a zis catre dansele asa: “Pentru voi atata osteneala am indurat, venind din pustia cea departata, ca sa inteleg lucrurile voastre, pe care spuneti-mi-le mie, netainuindu-le.” Si au raspuns femeile catre batranul: “Crede-ne pe noi, Sfinte Parinte, ca nici in noaptea trecuta de patul barbatilor nostri n-am fost libere, deci, ce fel de lucruri cauti de la noi?”

Iar batranul staruia, rugandu-le pe ele, sa-i arate randuiala vietii lor.

Iar ele, silite fiind, au zis: “Noi nici un fel de rudenie intre noi nu aveam si s-a intamplat ca s-au insotit cu noi doi frati si, cu dansii, cinsprezece ani petrecand in aceeasi casa, nici un cuvant rau sau spurcat n-am zis una catra alta, nici nu ne-am sfadit candva, ci in pace pana acum vietuim. Si ne sfatuiam cu un gand, ca, lasand pe sotii cei trupesti, sa mergem in ceata sfintelor fecioare, celor ce slujesc lui Dumnezeu, dar n-am putut sa-i induplecam pe barbatii nostri, ca sa ne lase pe noi, macar ca foarte cu multe lacrimi si rugaminti i-am rugat pe dansii. Drept aceea, necastigandu-ne dorirea, am pus asezamant intre Dumnezeu si intre noi ca nici un fel de cuvant nesocotit sa nu zicem pana la moartea noastra.”

Acestea, auzindu-le, Sfantul Macarie a zis: “Cu adevarat, nici fecioare, nici maritate, nici monah, nici mirean, ci hotararea cea buna o cauta Dumnezeu, primind-o pe ea ca pe insasi fapta, si fiecaruia, dupa alegerea cea de buna voie, ii da pe Duhul Sfant, Cel ce indrepteaza viata tuturor celor ce vor sa se mantuiasca.”

Isaia, evanghelistul Vechiului Testament

Sfantul Isaia este considerat cel mai mare prooroc al Vechiului Testament, numele acestuia insemnand "Dumnezeu mantuieste!" Potrivit iconografiei, Isaia "avea barba lunga si ascutita si se apropia a ajunge cu varsta la batranete".

Isaia a trait in Ierusalim, cu sapte secole mai inainte de venirea Mantuitorului Iisus Hristos, si a profetit sub regii Ozia, Ioatam (740-736), Ahaz (736-716), Iezechia (716-687) si Manase. In anul 722 i.Hr, cand imperiul asirian a ajuns pe cumea puterii sale, Regatul de Nord s-a prabusit; in aceasta vreme, Sfantul Isaia a avut un rol, atat religios, cat si politic, in rezistenta Regatului de Sud.

Isaia a fost numit "Evanghelistul Vechiului Testament" datorita multelor sale profetii despre Mesia, implinite in Noul Testament, odata cu Nasterea Mantuitorului din Fecioara Maria. In cele 66 de capitole ale cartii sale, Isaia a lasat profetii mesianice precum: nasterea lui Mesia dintr-o fecioara; dumnezeirea lui Mesia, adica Intruparea Domnului; inainte-mergatorul lui Mesia, adica Sfantul Ioan Botezatorul; minunile, patimile si moartea lui Mesia; preaslavirea Lui Mesia.

Sfantul Isaia

Sfantul prooroc Isaia, nascut in Ierusalim, a fost fiul lui Amos, fratele lui Amasia, regele Iudeii, si a profetit sub regii Ozia, Ioatam (740-736), Ahaz (736-716) si Iezechia (716-687), precum citim in prologul cartii sale: "Vedenia lui Isaia, fiul lui Amos, pe care a vazut-o despre Iuda si Ierusalim, in vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz si Iezechia, regii lui Iuda" (Isaia 1, 1).

Isaia a fost cel care L-a vazut pe Domnul Savaot asezat pe tronul slavei ceresti, inconjurat de serafimii cei cu sase aripi. "In anul mortii regelui Ozia, am vazut pe Domnul stand pe un scaun inalt si maret si poalele hainelor Lui umpleau templul. Serafimi stateau inaintea Lui, fiecare avand cate sase aripi: cu doua isi acopereau fetele, cu doua picioarele, iar cu doua zburau; si strigau unul catre altul, zicand: Sfant, sfant, sfant este Domnul Savaot, plin este tot pamantul de slava Lui!" (Isaia 6, 1-3).

Isaia a fost binecuvantat de Dumnezeu si cu darul facerii de minuni. Astfel, cand Ierusalimul era asediat de dusmani, iar seceta ameninta cetatea sfanta, dreptul Isaia s-a rugat staruitor lui Dumnezeu, cerand apa; un suvoi de apa a tasnit atunci in cetate, de sub Muntele Sion. Izvorul cel minunat a fost numit Siloam, care inseamna "trimis". Apele acestuia nu se comportau insa normal, ele iesind la suprafata doar din cand in cand, precum se vede si in timpul Mantuitorului. Astfel, se spune ca dusmanii cetatii nu gaseau niciodata apa in Siloam, insa cand venea poporul lui Dumnezeu, in frunte cu Isaia, izvorul scotea apa indestulatoare.

Potrivit traditiei iudaice, proorocul Isaia a trait pana in vremea regelui Manase. Deoarece acest rege era inchinator la idoli, Isaia s-a ridicat impotriva obiceiurilor sale pagane. Pentru aceasta, in anul 690, regele Manase a poruncit ca Isaia sa fie scos din cetate si taiat cu fierastraul in jumatate.

Proorocul a fost inmormantat aproape de scaldatoarea Siloam, langa mormintele regilor, in partea cea dinspre miaza-zi a Ierusalimului, in locul numit Aroil sau Aroghil. Regele Iezechia surpase izvoarele din Siloam, insa Dumnezeu a facut de a izvorat iarasi izvorul cel minunat, in semn de iubire pentru proorocul Isaia.

Preaslavind pe Dumnezeu prin moarte martirica, fiind taiat cu fierastraul, Sfantul Isaia este pomenit de Biserica Ortodoxa in ziua de 9 mai. Mai tarziu, pentru o vreme, cinstitele sale Moaste au fost pastrate in Constantinopol.

Cartea prorocului Isaia

Cartea profetului Isaia este inclusa atat in Biblia evreiasca, cat si in Sfanta Scriptura crestina, in Vechiul Testament. Aceasta carte este prima din scrierile profetilor numiti "mari", ea fiind urmata de cartile profetilor Ieremia, Iezechiel si Daniel. Autorul principal al acestei carti este Isaia, care a trait in Ierusalim, cu sapte secole mai inainte de Hristos.

Daca pana in anul 1800 se credea ca scrierea are un singur autor, dupa anul 1850 insa, criticii au presupus existenta unui al doilea autor, impartind cartea in doua parti, astfel: "proto-Isaia" (capitolele 1-39) si "deutero-Isaia" (capitolele 40-66). Mai apoi, unii cercetatori vor vorbi si despre un "trito-Isaia", caruia ii rezerva sfarsitul cartii (capitolele 56-66). Indiferent de autori, cartea are doua parti principale, prima parte (cap. 1-35) cuprinzand cuvantari adresate contemporanilor, iar cea de-a doua parte (cap. 40-66) vorbind despre mantuirea dreptilor; prima parte are un adaos istoric (cap. 36-39).

Prima parte a cartii lui Isaia cuprinde cuvantari si profetii rostite de acesta in diferite timpuri si imprejurari (mustrari aspre), iar partea a doua cuprinde mai ales profetii de mantuire si indemnuri profetice. Desi sunt rostite multe amenintari, scopul principal al cartii este unul consolator, judecata lui Israel si a celorlalte popoare avand menirea sa mantuiasca pe aceia care se pocaiesc si se intorc la Dumnezeu, cu credinta. O noutate in mijlocul poporului ales este si profetia care spune ca popoarele pagane nu se vor nimici, iar aceia care se vor intoarce la Dumnezeu din randul lor se vor bucura de binefacerile Imparatiei mesianice.

Isaia este profetul mesianic prin excelenta, el vorbind raspicat despre cele mai de seama evenimente din istoria mantuirii lumii, precum: genealogia lui Mesia, din tulpina lui Iesei, tatal lui David; nasterea din Fecioara; calitatea de invatator si mijlocitor al mantuirii a lui Mesia; rascumparatorul va fi rob al lui Dumnezeu. De asemenea, in cartea sa, Isaia infatiseaza foarte clar ideea universalitatii mantuirii.

Sfantul Isaia, evanghelistul Vechiului Testament

Isaia este numit "Evanghelistul Vechiului Testament" deoarece el rosteste cele mai multe profetii mesianice, cartea lui fiind asemanatoare unei Evanghelii. Dintre informatiile oferite de Sfantul Isaia despre Intruparea Mantuitorului, le vom aminti, mai jos, pe cele mai importante.

"Fi-va in vremurile cele de pe urma, ca muntele templului Domnului va fi intarit peste varfurile muntilor si se va ridica pe deasupra dealurilor. Si toate popoarele vor curge intr-acolo. Multe popoare vor veni si vor zice: "Veniti sa ne suim in muntele Domnului, in casa Dumnezeului lui Iacov, ca El sa ne invete caile Sale si sa mergem pe cararile Sale." Caci din Sion va iesi legea si cuvantul lui Dumnezeu din Ierusalim. El va judeca neamurile si la popoare fara de numar va da legile Sale" (Isaia 2, 2-4).

"Domnul meu va va da un semn: Iata, Fecioara va lua in pantece si va naste fiu si vor chema numele lui Emanuel. El se va hrani cu lapte si cu miere, pana in vremea cand va sti sa arunce raul si sa aleaga binele. Ca inainte ca fiul acesta sa stie sa dea la o parte raul si sa aleaga binele, pamantul de care iti este teama, din pricina celor doi regi, va fi pustiit" (Isaia 7, 14-16).

"Poporul care locuia intru intuneric va vedea lumina mare si voi, cei ce locuiati in latura umbrei mortii, lumina va straluci peste voi. Tu vei inmulti poporul si vei spori bucuria lui. El se va veseli inaintea Ta, cum se bucura oamenii in timpul secerisului si se veselesc la impartirea prazilor. Caci jugul ce-l apasa, si toiagul ce-l loveste, si nuiaua ce-l asupreste, Tu le vei sfarama, ca in zilele lui Madian. Caci Prunc s-a nascut noua, un Fiu s-a dat noua, a Carui stapanire e pe umarul Lui si se cheama numele Lui: Inger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al pacii, Parinte al veacului ce va sa fie. Si mare va fi stapanirea Lui si pacea Lui nu va avea hotar. Va imparati pe tronul si peste imparatia lui David, ca s-o intareasca si s-o intemeieze, prin judecata si prin dreptate, de acum si pana-n veac" (Isaia 9, 1-6).

"O Mladita va iesi din tulpina lui Iesei si un Lastar din radacinile lui va da. Si Se va odihni peste El Duhul lui Dumnezeu, duhul intelepciunii si al intelegerii, duhul sfatului si al tariei, duhul cunostintei si al bunei-credinte. Si-L va umple pe El duhul temerii de Dumnezeu" (Isaia 11, 1-9).

"Laudati pe Domnul, chemati numele Lui, vestiti printre neamuri lucrarile Lui, dati de stire ca inalt este numele Lui! Cantati in strune pe Domnul, caci El a facut fapte stralucite! Sa stie aceasta tot pamantul! Saltati si va veseliti locuitori ai Sionului, caci mare este in mijlocul vostru Sfantul lui Israel!" (Isaia 12, 1-6).

"Domnul Savaot va pregati in muntele acesta pentru toate popoarele un ospat de carnuri grase, un ospat cu vinuri bune, carnuri grase cu maduva, vinuri bune, limpezite! Si in muntele acesta El va da la o parte valul care invăluie toate popoarele si perdeaua care acopera toate neamurile. El va inlatura moartea pe vecie! Si Domnul Dumnezeu va sterge lacrimile de pe toate fetele si rusinea poporului Sau o va indeparta de pe pamant, caci Domnul a grait!" (Isaia 25, 6-8).

"Ce stricaciune! Oare olarul poate fi socotit drept lut? Lucrul poate oare zice despre lucrator: "Nu m-a facut el!" Vasul zice oare despre olar: "El nu pricepe?" In vremea aceea, cei surzi vor auzi cuvintele cartii si ochii celor orbi vor vedea fara umbra si fara intuneric. Cei smeriti se vor bucura intru Domnul si cei saraci se vor veseli de Sfantul lui Israel" (Isaia 28, 16-20).

"Si a zis Domnul: De aceea poporul acesta se apropie de Mine cu gura si cu buzele Ma cinsteste, dar cu inima este departe, caci inchinarea inaintea Mea nu este decat o randuiala omeneasca invatata de la oameni. De aceea, voi face pentru poporul acesta minuni fara seaman. Intelepciunea celor intelepti se va pierde si istetimea celor isteti va pieri" (Isaia 29, 13-14).

"Atunci se vor deschide ochii celor orbi si urechile celor surzi vor auzi. Atunci va sari schiopul ca cerbul si limpede va fi limba gangavilor; ca izvoare de apa vor curge in pustiu si paraie in pamant insetat" (Isaia 35, 1-10).

"Un glas striga: In pustiu gatiti calea Domnului, drepte faceti in loc neumblat cararile Dumnezeului nostru. Toata valea sa se umple si tot muntele si dealul sa se plece; si sa fie cele strambe, drepte, si cele colturoase, cai netede. (...) Suie-te pe munte inalt, cel ce binevestesti Ierusalimului, ridica glasul tau cu putere, cel ce binevestesti Ierusalimului, inalta glasul si nu te teme, zi cetatilor lui Iuda: "Iata Dumnezeul vostru!" Ca Domnul Dumnezeu vine cu putere si bratul Lui supune tot. Iata ca pretul biruintei Lui este cu El si rodul izbanzii merge inaintea Lui. El va paste turma Sa ca un Pastor si cu bratul Sau o va aduna. Pe miei ii va purta la sanul Sau si de cele ce alapteaza va avea grija" (Isaia 40, 3-11).

"Iata Sluga Mea pe Care o sprijin, Alesul Meu, intru Care binevoieste sufletul Meu. Pus-am peste El Duhul Meu si El va propovadui popoarelor legea Mea. Nu va striga, nici nu va grai tare, si in piete nu se va auzi glasul Lui. Trestia franta nu o va zdrobi si festila ce fumega nu o va stinge. El va propovadui legea Mea cu credinciosie; El nu va fi nici obosit, nici sleit de puteri, pana ce nu va fi asezat legea pe pamant; caci invatatura Lui toate tinuturile o asteapta" (Isaia 42, 1-8).

"Putin lucru este sa fii sluga Mea, ca sa aduci la loc semintiile lui Iacov si sa intorci pe cei ce-au scapat dintre ai lui Israel. Te voi face Lumina popoarelor, ca sa duci mantuirea Mea pana la marginile pamantului!" Asa graieste Rascumparatorul si Sfantul lui Israel catre Cel dispretuit si catre uraciunea neamurilor, Sluga tiranilor: "Regi Te vor vedea si se vor ridica, capetenii se vor inchina pentru Domnul cel credincios si pentru Sfantul lui Israel, Cel Care Te-a ales!" (Isaia 49, 6-7).

"Domnul Dumnezeu Mi-a dat Mie limba de ucenic, ca sa stiu sa graiesc celor deznadajduiti. In fiecare dimineata El desteapta, trezeste urechea Mea, ca sa ascult ca un ucenic. Domnul Dumnezeu Mi-a deschis urechea, dar Eu nu M-am impotrivit si nici nu M-am dat inapoi. Spatele l-am dat spre batai si obrajii mei spre palmuiri, si fata Mea nu am ferit-o de rusinea scuiparilor. Si Domnul Dumnezeu Mi-a venit in ajutor si n-am fost facut de ocara. De aceea am si intarit fata Mea ca o cremene, caci stiam ca nu voi fi facut de ocara. (...) Cine din voi se teme de Domnul sa asculte glasul Slugii Sale! Cel care umbla in intuneric si fara lumina sa nadajduiasca intru numele Domnului si sa se bizuie pe Dumnezeul lui!" (Isaia 50, 4-11).

"Crescut-a inaintea Lui ca o odrasla si ca o radacina in pamant uscat; nu avea nici chip, nici frumusete, ca sa ne uitam la El, si nici o infatisare, ca sa ne fie drag. Dispretuit era si cel din urma dintre oameni; om al durerilor si cunoscator al suferintei, unul inaintea caruia sa-ti acoperi fata; dispreţuit si nebagat in seama. Dar El a luat asupra-Si durerile noastre si cu suferintele noastre S-a impovarat. Si noi Il socoteam pedepsit, batut si chinuit de Dumnezeu, dar El fusese strapuns pentru pacatele noastre si zdrobit pentru faradelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mantuirea noastra si prin ranile Lui noi toti ne-am vindecat. Toti umblam rataciti ca niste oi, fiecare pe calea noastra, si Domnul a facut sa cada asupra Lui faradelegile noastre ale tuturor. Chinuit a fost, dar S-a supus si nu si-a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere s-a adus si ca o oaie fara de glas inaintea celor ce o tund, asa nu Si-a deschis gura Sa. Intru smerenia Lui, judecata Lui s-a ridicat si neamul Lui cine il va spune? Ca s-a luat de pe pamant viata Lui! Pentru faradelegile poporului Meu a fost adus spre moarte. Mormantul Lui a fost pus langa cei fara de lege si cu cei facatori de rele, dupa moartea Lui, cu toate ca nu savarsise nici o nedreptate si nici inselaciune nu fusese in gura Lui. Dar a fost voia Domnului sa-L zdrobeasca prin suferinta. Si fiindca Si-a dat viata ca jertfa pentru pacat, va vedea pe urmasii Sai, isi va lungi viata si lucrul Domnului in mana Lui va propasi. Scapat de chinurile sufletului Sau, va vedea rodul ostenelilor Sale si de multumire Se va satura. Prin suferintele Lui, Dreptul, Sluga Mea, va indrepta pe multi, si faradelegile lor le va lua asupra Sa. Pentru aceasta Ii voi da partea Sa printre cei mari si cu cei puternici va imparti prada, ca rasplata ca Si-a dat sufletul Sau spre moarte si cu cei facatori de rele a fost numarat. Ca El a purtat faradelegile multora si pentru cei pacatosi Si-a dat viata" (Isaia 53, 2-12).

"Lumineaza-te, lumineaza-te, Ierusalime, ca vine lumina ta, si slava Domnului peste tine a rasarit! Caci, iata, intunericul acopera pamantul, si bezna, popoarele; iar peste tine rasare Domnul, si slava Lui straluceste peste tine. Si vor umbla regi intru lumina ta si neamuri intru stralucirea ta. Ridica imprejur ochii tai si vezi, ca toti se aduna si se indreapta catre tine. Atunci vei vedea, vei straluci si va bate tare inima ta si se va largi, caci catre tine se va indrepta bogatia marii si avutiile popoarelor catre tine vor curge. Feciorii de neam strain zidi-vor zidurile tale si regii lor in slujba ta vor fi, ca intru mania Mea te-am lovit si in indurarea Mea M-am milostivit de tine. Portile tale mereu vor fi in laturi, zi si noapte vor ramane deschise. Din parasita si defaimata ce erai pe veci, voi face din tine mandria veacurilor, bucurie din neam in neam. Si nu se va mai auzi de silnicie in tara ta, de pustiire si de ruina in hotarele tale. Zidurile tale le vei numi mantuire si portile tale lauda. Nu vei mai avea soarele ca lumina in timpul zilei si stralucirea lunii nu te va mai lumina; ci Domnul va fi pentru tine o lumina vesnica si Dumnezeul tau va fi slava ta. Soarele tau nu va mai asfinti si luna nu va mai descreste; ca Domnul va fi pentru tine lumina vesnica si zilele intristarii tale se vor sfarsi. In poporul tau vor fi numai drepti si vor stapani tara pentru totdeauna; vlastar pe care l-am sadit Eu, lucrul mainilor Mele facut spre slava Mea. Cel mai mic va fi cat o mie, cel mai neinsemnat va fi cat un neam puternic: Eu, Domnul, am hotarat acestea si, la vreme, voi fi implinitorul lor" (Isaia 60, 1-22).

Teodor Danalache

                                                                                                                                                                                     

                                                                                                                                                                              

Sfanta Gorgonia

Sfanta Gorgonia este praznuita de Biserica Ortodoxa in ziua de 23 februarie, impreuna cu Sfantul Ierarh Policarp. Fiica a episcopului Grigorie si a Sfintei Nona, sora a Sfantului Grigorie Teologul si mama a cinci copii, fericita Gorgonia s-a arata model adevarat de femeie crestina (fiica, sora, sotie si mama).

Dupa adormirea in Hristos a surorii sale, Sfantul Ierarh Grigorie "Teologul" a spus ca aceasta a fost "sinteza prin excelenta a celor mai frumoase calitati omenesti; arca plina de harnicie, de curatie si de intelepciune; realizatoarea celor mai inalte virtualitati ale faptuirii si destinului nostru, intrecand prin frumusetea putin comuna a sufletului sau majoritatea femeilor".

Sfanta Gorgonia (336-373)

Sfanta Gorgonia s-a nascut in prima jumatate a secolului al IV-lea, in localitatea Arianz, din Cezareea, avand ca parinti pe episcopul Grigorie si pe Sfanta Nona. Dedicata trup si suflet ajutorarii saracilor, care treceau adesea pe la usa casei ei, Sfanta Gorgonia a apartinut unei familii de sfinti, atat parintii, cat si fratii ei fiind canonizati de Biserica Ortodoxa: Sfantul episcop Grigorie si Sfanta Nona (parintii), Sfantul Grigorie Teologul si Sfantul Chesarie (cei doi frati ai sfintei).

Sfanta Gorgonia a ramas intru smerenie si dupa trecerea ei la cele vesnice, singurele informatii despre viata acesteia avandu-le noi astazi din cuvantarea rostita de fratele ei, Sfantul Grigorie Teologul, cu prilejul inmormantarii acesteia. Ea mai este pomenita numai intr-o scurta nota atasata scrierii care consemneaza viata Sfantului Grigorie Teologul.

Dupa cum marturiseste insusi fratele ei, Sfanta Gorgonia era foarte inteleapta, avand mintea luminata de harul lui Dumnezeu, talcuia in chip deosebit de inalt Psalmii si Sfanta Scriptura si se nevoia trupeste, postind si savarsind nenumarate metanii; rugaciunile savarsite cu lacrimi nu le parasea sfanta niciodata.

La varsta potrivita, Sfanta Gorgonia s-a casatorit cu tanarul pagan (necrestin) Meletie, pe care, mai apoi, l-a si convertit la Hristos. Aceeasi istorie a avut si mama ei, Sfanta Nona, ea casatorindu-se cu un pagan, care, mai apoi, multumita ei, s-a convertit la Hristos si a fost ales si hirotonit episcop al cetatii. Sfantul Grigorie spune ca viata duhovniceasca a Sfintei Gorgonia nu se datoreaza atat mostenirii familiale, cat smereniei si darului primit de aceasta de la Duhul Sfant. Astfel, nici o femeie nu se poate scuza pentru o viata dezordonata amintind de pacatele familiei in care s-a nascut.

Casatorindu-se si dand nastere la cinci copii, Sfanta Gorgonia nu a incetat vreodata sa traiasca o viata curata si inalta inaintea lui Dumnezeu si a semenilor. Impreuna cu sotul si copiii ei, fericita Gorgonia s-a stabilit mai apoi in cetatea Iconium. Copiii au fost doi baieti si trei fete: Petru si Foca, despre care se crede ca au ajuns episcopi, si Alypiana, Eugenia si Nonna.

Despre casatoria si viata de familie a surorii sale, Sfantul Grigorie avea sa spuna: "Lucrul cel mai frumos si mai nobil a fost acela ca ea si-a atras si sotul in preocuparile sale, facandu-si-l nu stapan absurd, ci un bun si impreuna-slujitor. Nu numai atat, dar insusi rodul trupului ei, copiii, i-a facut rod al Duhului, afierosind lui Dumnezeu intreaga lor casa, ca pe un singur suflet. Ea si-a facut din casatorie un monument de lauda, prin felul frumos si harul in care a trait."

Provenind dintr-o familie instarita, sfanta nu s-a lasat atrasa de bogatii si de placeri lumesti, precum nici parintii si fratii ei, ci si-a pus toata averea si puterea in slujba celor necajiti. Laudand-o pe Sfanta Gorgonia pentru milostenia acesteia, fratele ei a spus: "Cine, mai mult decat ea, a pus casa ei la dispoziţia celor ce traiau dupa Dumnezeu si le-a facut o primire frumoasa si plina de liberalitate? Cine a intins celor lipsiti o mana mai generoasa?"

Astfel, pe langa cei cinci copii primiti de la Dumnezeu, in casa Sfintei Gorgonia incapeau si toti saracii si necajitii din cetate. Straini aflati in trecere, saraci fara hrana si adapost, orfani lipsiti de mangaiere si bolnavi neingrijiti, toti isi gaseau alinarea in casa si la masa sfintei, al carei sot impreuna cu ea lucra, spre slava lui Dumnezeu si odihnirea celor sarmani.

Sfanta Gorgonia a adormit in Hristos in jurul anului 373, la varsta de numai 39 de ani, dupa o viata pe deplin inchinata cinstirii de Dumnezeu si slujirii aproapelui. Sfantul ei frate marturiseste ca ultimele ei cuvinte au fost: "In pacea Ta, Doamne, vreau sa dorm si sa ma odihnesc!", urmand cumva rugaciunea Psalmistului, care zice: "Cu pace ma voi culca si voi adormi" (Psalm 4, 8). Atat cat a trait, sfanta s-a prezentat urmasilor ei drept pilda a tot binele.                                                                                                                                                                                            

                                       

Invierea Domnului - Sfintele Pasti
• Sfant Antimis                                                            Paste - Inviere                                                                                                                                                                              

• fantul Haralambie

  Mareste imaginea.

  Sfantul Haralambie este praznuit de Biserica Ortodoxa pe 10 februarie. Numele sfantului este de origine greceasca, fiind compus din cuvintele "haris" (har) si "lampos" (lumina, stralucire), drept pentru care el ar putea sa insemne "stralucire a harului".

  Sfantul Haralambie a slavit pe Dumnezeu cu moarte muceniceasca in vremea imparatului Septimius Sever (193-211), ajungand vestit prin puterea credintei sale si prin ravna aratata in propovaduirea Evangheliei lui Hristos; pentru marturisirea neinfricata a dreptei credinte de catre sfant si pentru rabdarea chinurilor cu bucurie, multi pagani au venit la Hristos.

  Sfantul Haralambie

  Sfantul Haralambie a fost randuit episcop in cetatea Magnezia, in Asia Mica, in vremea dregatorului Luchian. Acesta din urma, impins fiind de diavol asupra episcopului cu viata sfanta, l-a luat pe slujitorul lui Hristos si l-a aruncat in temnita, dupa care, l-a supus la nenumarate chinuri; cand sfantul a fost aruncat in temnita, el avea deja 113 ani.

  Se spune ca, atunci cand dregatorul a pus mainile lui pe sfant, acestea au ramas lipite de el, cu nimic nemaiputand sa le dezlipeasca, afara de rugaciunea sfantului. Fiindu-i sfasiat trupul, sfantul dadea slava lui Dumnezeu, bucurandu-se ca patimea pentru El, iar celor care il munceau, le zicea: "Multumesc voua, fratilor, ca, strujind trupul meu cel vechi si batran, m-ati innoit, imbracandu-mi sufletul cu haina cea noua a suferintelor pentru Hristos."

  

  Multi dintre cei care au fost martori la chinuirea sfantului au renuntat la slujirea idolilor si au marturisit ca si ei vor sa fie crestini. Cand dregatorul a auzit marturisirea acestora, el a poruncit ca toti sa fie adusi inaintea sa, iar, dupa amenintari lipsite de putere, el a dat porunca sa li se taie capetele, lucru implinit indata. Astfel, impreuna cu Sfantul Sfintit Muncenic Haralambie, s-au impartasit de vesnica bucurie si de cununile cele nevestejite multi alti crestini, ale caror nume nu s-au pastrat. Unii spun ca insusi dregatorul s-ar fi botezat, devenind crestin.

  Auzind imparatul Septimius Sever despre cele petrecute cu episcopul din cetatea Magnesia, a poruncit ca acesta sa fie adus in cetatea Antiohia Pisidiei. Odata ajuns in cetate, Sfantul Haralambie a inceput iarasi sa fie muncit de pagani: l-au tras de barba, tarandu-l pe jos; i-au strapuns trupul cu fiare; l-au trecut prin foc si l-au jupuit, fara pic de mila. Din mila lui Dumnezeu insa, spre rusinarea celor cu mintea intunecata de diavol, trupul sfantului s-a tamaduit in chip minunat de toate cele patimite.

  Dorind a vedea si alte minuni, imparatul nu l-a omorat indata pe Sfantul Haralambie, ci i-a adus inainte fel de fel de bolnavi si de posedati, cerandu-i sa-i vindece. Din mila fata de durerile acelora, sfantul i-a tamaduit indata. Astfel, dintre minunile savarsite de sfant, amintim numai vindecarea unui indracit, care patimea de mai bine de 35 de ani, si invierea unui tanar mort de curand. Intre cei care au participat la minunile savarsite de Sfantul Haralambie si care, mai apoi, s-au convertit la dreapta credinta crestina, s-a numarat si Galina, fata imparatului.

  Dupa nenumarate chinuri varsate asupra trupului episcopului, de catre slujitorii imparatului, acesta din urma a poruncit ca sfantul sa fie aruncat in temnita si sa i se taie capul. Traditia crestina marturiseste ca, mai inainte de moarte, Sfantul Haralambie a vazut cerurile deschise si s-a rugat lui Dumnezeu ca locul unde vor ramane cinstitele lui Moaste sa nu sufere niciodata de foame si de boala. De asemenea, se marturiseste ca sfantul si-a dat duhul in mainile Mantuitorului mai inainte de taierea cinstitului sau cap.

  Cinstitul cap al Sfantului Haralambie se pastreaza la Manastrirea Sfantul Stefan, aflata pe stancile de la Meteora, Grecia, iar mana cea stanga a sfantului se afla pastrata in Manastirea Mega Spileo, tot in Grecia. In tara noastra, particele din cinstitele sale Moaste se afla in urmatoarele locasuri de rugaciune: Manastirea Miclauseni (Iasi); Manastirea Rasca; Catedrala Episcopala din Galati; Biserica Sfantul Dumitru "Posta" (Bucuresti); Biserica Sfintii Arhangheli "Otelari" (Bucuresti); Biserica Sfantul Stelian "Lucaci" (Bucuresti). Sfantul Haralambie este cinstit ca sfant ocrotitor si de Biserica Sfantul Haralambie "Balaneanu", de Biserica Flamanda si de Biserica Sfantul Haralambie "Belu" (Bucuresti).

  Sfantul Haralambie este cinstit mai ales ca tamaduitor de ciuma, pazitor de foamete si izgonitor de duhuri necurate. In tara noastra, ajutorul Sfantului Haralambie a fost simtit mai ales in vremea "ciumei lui Caragea" (1813) si a foametei din vremea lui Alexandru Constantin Moruzi (1795). Pentru acest lucru, sfantul este slavit si in Acatistul sau, unde gasim scris: "Bucura-te, izbavitorule de ciuma si de foamete!“ Ca izbavitor de ciuma, Sfantul Haralambie apare zugravit in mai multe icoane romanesti, el fiind reprezentat calcand peste un schelet uman cu coasa, chip al ciumei si al mortii.

  In mediul rural, Sfantul Haralambie apare si ca un sfant care are putere asupra bolilor ce cuprind animalele. Pentru aceasta, in anumite zone ale tarii, in ziua de 10 februarie, crestinii aduc la biserica hrana animalelor (cereale, malai, graunte si sare); dupa ce sunt binecuvantate de catre preot, satenii le dau, spre mancare, animalelor din gospodarie, pentru a fi ferite de boli si neputinte; ei pastreaza insa o parte din aceasta hrana binecuvantata, drept leac pentru alte eventuale boli ale animalelor.

  In cantarea Acatistului, ne rugam Sfantului Sfintit Mucenic Haralambie, zicand: "O, intru tot laudate Sfinte Haralambie, primeste de la noi aceste cantari, ce cu umilinta le aducem inaintea ta, si ne izbaveste pe noi din toate nevoile si necazurile, ca un bun si de oameni iubitor. Caci, desi suntem nevrednici milostivirii tale, pentru pacatele noastre cele multe si grele, pe care le savarsim in tot timpul vietii noastre si in tot ceasul, insa, cunoscand bunatatea ta cea mare, pe care o ai aratat asupra celor ce te cinstesc pe tine si asupra celor ce se pocaiesc cu credinta, intru numele Domnului, nazuim cu fierbinti lacrimi a marturisi inaintea ta ca am gresit. De aceea, ne rugam tie, ca sa fii mijlocitorul nostru catre preaputernicul Dumnezeu, pentru iertarea pacatelor noastre, pentru mantuirea noastra de toate bolile si de toate primejdiile si pentru intarirea noastra in credinta cea adevarata, ca sa nu mai gresim. Asa, stralucite sfinte, rugamu-te pe tine ca sa ne aperi pe noi de toate rautatile, dupa fagaduinta ta, caci toti te cinstim si praznuim numele tau, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!"

  Teodor Danalache

                                                                                                                                                                                                            

  Sfantul Efrem Sirul

  Mareste imaginea.

  Sfantul Efrem Sirul este un sfant cuvios care s-a nevoit in nordul Mesopotamiei, in cadrul secolului al IV-lea. Nascut in jurul anului 306, in localitatea Nisibe, si trecut la cele vesnice in data de 9 iunie 373, in localitatea Edessa, Cuviosul Efrem este pomenit de Biserica Ortodoxa in ziua de 28 ianuarie.

  Din dragoste de Dumnezeu, sfantul sirian a compus si ne-a lasat drept mostenire duhovniceasca o serie de imne teologice si de cuvinte intelepte; dintre toate lucrarile scrise ale Sfantului Efrem, cea mai cunoscuta ramane insa rugaciunea care ii si poarta numele: Rugaciunea Sfantului Efrem Sirul.

  "Doamne si Stapanul vietii mele, duhul trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapanie si al grairii in desert nu mi-l da mie; iar duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdării si al dragostei, daruieste-mi-l mie, slugii Tale! Asa, Doamne, Imparate, daruieste-mi ca sa-mi vad greselile mele si sa nu osandesc pe fratele meu, ca binecuvantat esti in vecii vecilor. Amin."

  Sfantul Efrem Sirul

  Sfantul Efrem Sirul s-a nascut in jurul anului 306, in localitatea Nisibe; astazi, localitatea natala a sfantului se numeste Nusaybin si este asezata in provincia turceasca Mardin, aproape de granita cu Siria. Se crede ca parintii sai erau crestini. In localitatea natala a sfantului se vorbeau mai multe limbi, dialecte ale limbii aramaice; comunitatea crestina din Nisibe folosea mai ales limba siriaca.

  

  Potrivit traditiei crestine, Evanghelia a fost propovaduita aici de Sfintii Apostoli Tadeu si Mari, doi dintre cei 72 de ucenici ai Mantuitorului. In anul 298, cand persii cedeaza orasul Nisibe romanilor, acestia din urma erau condusi de imparatul pagan Diocletian; aprigul luptator impotriva crestinilor ii va persecuta mult pe crestinii din Nisibe.

  Primul episcop de Nisipe a fost Sfantul Iacov (290-338) care, in anul 325, participa la Primul Sinod Ecumenic, tinut in Niceea. Cuviosul Efrem a fost botezat inca din copilarie, mai apoi, drept parinte indrumator avandu-l pe sfantul episcop. Hirotonit diacon la o data incerta, drept ascultare, cuviosul a inceput a scrie imne teologice si comentarii biblice.

  Scoala teologica din Nisibe a fost infiintata in secolul al IV-lea, probabil de catre Sfantul Efrem Sirul, la aceasta predand el insusi cativa ani buni. In anul 410, scaunul episcopal din Nisibe este ridicat la rangul de mitropolie, avand la acea data sase episcopii sufragane.

  Odata cu Sinodul Ecumenic de la Efes, din anul 431, nestorienii se grupeaza la Edessa. Inchiderea insa a Scolii teologice din Edessa, printr-un edict imperial, la dorinta arhiepiscopului Cirus, ii determina pe nestorieni sa se retraga la Nisibe, unde infiinteaza o alta scoala, sub patronajul episcopului Barsuma. Temeliile doctrinare ale Scolii din Nisibe erau cele propuse de Nestorie, Diodor din Tars si Teodor de Mopsuestia. Incepand cu secolul al V-lea, episcopii din Nisibe au fost nestorieni, orasul devenind centrul teologic al nestorienilor din Persia.

  Incepand cu anul 337, dupa moartea Sfantului imparat Constantin cel Mare, persii incep sa atace marginile imperiului, drept pentru care vor si asedia de mai multe ori cetatea Nisibe. Dupa moartea imparatului pagan Iulian Apostatul, tronul imperial a fost incredintat lui Iovian, un crestin niceean. Nemaifacand fata presiunilor persane, acesta a incheiat un tratat de pace cu imparatul persilor, in urma caruia romanii renuntau la cetatea Nisibe, iar persii dadeau voie tuturor crestinilor din oras sa plece liberi. Astfel, in anul 363, cand orasul Nisibe este cedat persilor, Sfantul Efrem se muta in Edessa, impreuna cu un grup de crestini condusi de episcopul Avraam.

  Edessa era un oras in care se vorbea cursiv limba siriaca. Avand peste saizeci de ani, pe langa misiunea de profesor la Scoala din Edesa, vrednicul Efrem a primit si nespusul har al Preotiei. Astfel, deoarece in oras erau adunate nenumarate religii pagane, Sfantul Efrem a fost luminat de Dumnezeu sa scrie un numar insemnat de imne in apararea dreptei credinte.

  Sfantul Efrem Sirul a scris numai in limba siriaca. Sozomen spune ca Sfantul Efrem a scris peste trei milioane de versuri. Din scrierile sale s-au pastrat peste patru sute de imne. Pe langa nenumaratele scrieri lirice, sfantul a scris si omilii in versuri. Scrierile in proza sunt comentarii biblice (Facere, Iesire, Faptele Apostolilor, Epistolele Sfantului Pavel) si apologii impotriva ereticilor vremii sale.

  Intr-una dintre calatoriile sale, Sfantul Efrem Sirul l-a intalnit pe Sfantul Vasile cel Mare, ierarhul din Capadocia. In anul 372, regiunea fiind cuprinsa de seceta si foamete, Sfantul Efrem organizeaza ajutoarele in cetatea Edessa.

  In data de 9 iunie 373, inconjurat de un numar insemnat de calugari si pustnici, care veniti din manastiri, care din pustie si pesteri, Cuviosul adoarme in Hristos. Celor adunati langa patul sau, Sfantul Efrem le lasa un testament prin care ii roaga insistent sa nu il ingroape cu ceremonii fastuoase, ci simplu, in cimitirul saracilor, iar, in loc de flori si miresme, sa ii daruiasca rugaciunea lor.

  "Ceasul judecatii pururea mai dinainte vazandu-l, ai plans cu amar, parinte Efrem, ca un iubitor de liniste; si indemanatic invatator ai fost cu faptele, cuvioase. Pentru aceasta, parinte preafericite, pe cei lenesi ii ridici spre pocainta. Harul ce izvoraste din gura ta, cuvioase, a umplut de apele vietii Biserica, si lumii a izbucnit rauri de cucernicie, revarsand asupra noastra apa pocaintei; ci invatandu-ne cu cuvintele tale, parinte Efrem, roaga-te lui Hristos, Dumnezeul nostru sa se mantuiasca sufletele noastre                                                                                                                                                                                                              

  Sfantul Bretanion

  Mareste imaginea.

  Sfantul Bretanion, episcopul Tomisului, este praznuit de Biserica Ortodoxa in ziua de 25 ianuarie, impreuna cu Sfantul Grigorie de Nazianz. Sfantul Bretanion este primul episcop de pe teritoriul tarii noastre despre care avem date exacte. Se crede ca Sfantul Bretanion a fost unul dintre ucenicii Sfantului Vasile cel Mare si a slujit ca episcop al cetatii Tomis intre anii 360-381.

  Sfantul Bretanion, episcopul din Tomis

  Sfantul Bretanion, originar din Capadocia si probabil ucenic al Sfantului Vasile cel Mare, a fost randuit episcop al cetatii Tomis (Constanta). Episcopul din Tomis era renumit pentru barbatia si curajul sau de a marturisi dreapta credinta inaintea oricui. Teodoret al Cirului aminteste ca Bretanion stralucea prin tot felul de virtuti si ca pastorea ca arhiereu peste cetatile intregii Scitii.

  Istoricul bisericesc Sozomen vorbeste de vizita imparatului arian Valens (364-378) la Tomis, in anul 369, pe cand se intorcea dintr-o expeditie impotriva gotilor. El spune ca imparatul a intrat in biserica episcopala si a cerut episcopului Bretanion sa intre in comuniune cu arienii, pe care ii simpatiza, si sa slujeasca impreuna cu ei. Atunci, marele episcop a aparat dreapta credinta si a vorbit imparatului cu indrazneala despre hotararile celor 318 Sfinti Parinti de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325), tinut impotriva lui Arie, pe care nu le putea calca.

  "Bretanion, plin de credinta, si-a aprins cugetul cu ravna (dumnezeiasca) si a discutat cu mult curaj in fata stapanitorului, aparand dogmele Sinodului de la Niceea. Dupa aceea l-a parasit pe imparat, mergand in alta biserica, iar poporul l-a urmat." Plecand din biserica episcopala, intr-o alta biserica din oras, impreuna cu credinciosii ortodocsi, Sfantul Bretanion l-a maniat foarte mult pe imparat, care a incercat mai apoi sa-l exileze.

  Intalnirea episcopului Bretanion cu imparatul arian este relatata si de istoricul Teodoret de Cir. Acesta spune ca imparatul Valens, "parasit acolo, a suportat cu greu aceasta infruntare si prinzandu-l pe Bretanion a poruncit sa fie trimis in exil, dar nu dupa mult timp l-a readus la locul sau." Pentru faptul ca era mult iubit de popor, imparatul nu a putut sa ii faca nici un rau episcopului sfant. "In acest chip, Bretanion s-a aratat mat puternic decat zelul stapanitorului; era de altfel un barbat destoinic si renumit prin virtutea vietii sale, dupa cum marturisesc chiar scitii insisi."

  In scrisoarea 165, scrisa de Sfantul Vasile cel Mare, lui Bretanion, episcopul capadocian vorbeste despre vrednicia episcopului tomitan. Marele ierarh capadocian il considera pe adresantul scrisorii "un cetatean al patriei sale, care intocmai ca o creanga inflorita din radacina nobila a umplut cu fructele Duhului o tara indepartata".

  Sfantul Bretanion este considerat si autorul scrisorii care a insotit Moastele Sfantului Sava Gotul, in drumul lor spre Capadocia. Din scrisoarea amintita reiese si faptul ca Sfantul Bretanion este cel care a redactat actul martiric al Sfantului Sava Gotul si tot el este cel care s-a ingrijit de mutarea cinstitelor lui Moaste in Capadocia, la cererea Sfantului Vasile cel Mare. "Dar care este realitatea ta cea mai noua? Ai redat patriei sale un martir, care lucra atat de stralucit in tara barbara cu tine, oferind ca un gradinar iscusit, ca rasplata primele fructe acelora care i-au dat lui samanta."

  In incheierea scrisorii de mai sus, Sfantul Vasile ii spune Sfantului Bretanion: "Te rog, aminteste-ti in rugaciunile tale si de noi, cei care te iubim, rugandu-te cu osardie Domnului pentru sufletele noastre, ca sa fim vrednici sa slujim lui Dumnezeu, pe calea poruncilor Lui, pe care ni le-a dat spre mantuirea noastra."

  Sfantul Ierarh Bretanion al Tomisului a dus o viata ascetica, plina de roade duhovnicesti, aparand dreapta credinta cu mult curaj. Sinaxarele bizantine nu-l pomenesc pe Sfantul Bretanion, insa "Martirologiul roman" l-a inscris pe acesta in data de 25 ianuarie; de aici, Biserica Ortodoxa Romana a preluat sarbatoarea lui, inscriindu-l in sinaxarele locale, pe aceeasi data. Din dragoste fata de sfantul tomitan, in localitatea "23 August" a fost intemeiata "Manastirea Sfantul Bretanion".                                                                                                                                                                                                  

  
  

  Sfantul Antonie cel Nou

  Mareste imaginea.

  Sfantul Cuvios Antonie cel Nou este praznuit pe 17 ianuarie, in aceeasi zi cu Sfantul Antonie cel Mare, "parintele monahilor”. Este ocrotitorul orasului Veria, situat in nordul Greciei (Macedonia).

  Veria este un oras cu importanta istorica atat pentru istoria universala, cat si pentru cea a crestinatatii. Este cunoscut inca din antichitate, fiind consemnat pentru prima data de catre Tucidide (sec. V i.Hr). Pentru crestini acest oras are o importanta aparte fiind vizitat de catre Sfantul Apostol Pavel in anul 50 d.Hr. Relatarea biblica referitoare la activitatea misionara a Sfantului Apostol Pavel in Veria, dupa ce a fost prigonit de iudeii din Salonic, este consemnata in Faptele Apostolilor 17:10-15.

  

  In acest oras, avea sa se nasca Sfantul Antonie cel Nou, spre sfarsitul secolului al X-lea, in sanul unei familii crestine. Inca din tinerete, fiind a fost atras de viata monahala, s-a retras la Manastirea Sfantul Ioan Botezatorul, situata in apropirea orasului Veria, pe malul raului Aliakmona, unde a si fost tuns in monahism cu numele Antonie. In scurt timp viata tanarului Antonie a devenit pilduitoare pentru intreaga obste. Dupa de 20 de ani petrecuti in aspre nevointe duhovnicesti in aceasta manastire, Sfantul Antonie, cu binecuvantarea staretului, s-a retras intr-o pestera siturata in apropiere.

  In acest loc s-a nevoit vreme de 54 de ani, primind de la Dumnezeu multe daruri duhovnicesti. A trecut la cele vesnice la varsta de 94 de ani. Niste vanatori au gasit moastele lui la ceva vreme dupa moartea sfantului si atunci au chemat episcopul locului si clerul si s-au sfatuit unde sa aseze moastele sfantului. Insa pentru ca era foarte cunoscut in regiune si pentru ca lumea il indragea foarte mult, oamenii din orasele din jur au vrut fiecare sa-l ia pe sfant in orasul lui. Atunci, mitropolitul a hotarat sa aseze trupul sfantului pe un car tras de boi si sa lase boii liberi sa mearga acolo unde va fi voia sfantului. Carul s-a oprit in curtea casei parintesti a Sfantului Antonie unde era si un paraclis, o biserica mica inchinata Maicii Domnului, si au hotarat cu totii sa aseze trupul sfantului in mormant, aici in curtea acestei biserici.

  

  Sfantul Antonie cel Nou este un sfant pe care populatia din zona respectiva si mai ales credinciosii din Veria l-au recunoscut inca din timpul vietii ca un om cu viata aleasa si imediat dupa trecerea la cele vesnice.

  Pentru faptul ca s-a asemanat Sfantului Antonie cel Mare nu doar prin nume, ci mai ales prin multele nevointe duhovnicesti si sfintenia vietii sale, a primit din partea Bisericii supranumele [Antonie] "cel Nou”.

  Nu doar Biserica Greciei il praznuieste pe Sfantul Cuvios Antonie cel Nou al Veriei, ci si Biserica universala, fiind trecut si in calendarele Bisericii noastre.

   

  Pe locul mormantului Sfantului Antonie cel Nou a fost construita o biserica, ce se pastreaza pana in zilele noastre. Biserica, in forma pe care o avem astazi, a fost construita la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX. A fost inzestrata cu o pictura bizantina terminata abia la o suta de ani dupa ce s-a sfintit aceasta biserica. Cand s-au comemorat o suta de ani de la sfintirea bisericii s-a facut si sfintirea picturii de catre actualul Mitropolit al Veriei, Inaltpreasfintitul Parinte Panteleimon.  Aceasta biserica este totodata catedrala mitropolitana a orasului, unde slujeste foarte des IPS Panteleimon, Mitropolit de Veria.

  In acest sfant locas sunt pastrate cu mare cinste moastele Sfantului Antonie cel Nou. De fiecare data, pe 17 ianuarie dar si pe 1 august, cand este a doua sarbatoare a Sfantului Antonie si al doilea hram al catedralei, pelerini din intreaga Grecie vin si se inchina la moastele sale facatoare de minuni.

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                       
  

  Sfantul Nectarie din Eghina                                                                                    

  Pe 23 octombrie 2012, in jurul orelor 23.00, Moastele Sfantului Ierarh Nectarie de la Eghina sunt aduse la Bucuresti cu ocazia pelerinajului organizat cu prilejul sarbatorii Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou.
  
  Sfantul Nectarie, ierarhul din insula Eghina, s-a nascut in anul 1846, in localitatea Silivria, in apropiere de Constantinopol. A trecut la cele vesnice in noaptea zilei de 8 noiembrie 1920, fiind inmormantat in ctitoria sa, din insula Eghina: Manastirea sfanta Treime. Biserica Ortodoxa il praznuieste pe Sfantul Nectarie in ziua de 9 noiembrie.

  Printre nenumaratele daruri primite de la Dumnezeu, Sfantul Nectarie a fost preaslavit si cu darul facerii de minuni. Pentru nenumaratele minuni pe care le-a facut si inca le mai face Dumnezeu, pentru rugaciunile Sfantului Nectarie, acesta din urma a fost numit "Taumaturgul", adica "Vindecatorul".Anastasie, dupa numele sau de mirean, s-a nascut in anul 1846, in localitatea Silivria, din Tracia, in apropiere de Constantinopol. Parintii sai, oameni simpli, i-au oferit acestuia o educatie crestineasca deosebita, iar mai apoi, dupa cativa ani de scoala, l-au trimis in cetatea imparateasca, spre a studia teologia si scrierile Sfintilor Parinti.

  Ajuns in Constantinopol, copilul se straduia din greu sa isi procure cele de trebuinta, precum hainele si mancarea de peste zi. Temistocle, un om tare evlavios, avea o pravalie cu tablouri si rame chiar peste drum de camaruta unde locuia Anastasis. Dintre toti copiii din cartier, negustorul il indragea in chip deosebit pe Anastasie.

  Intr-o iarna, in zori de zi, copilul a iesit din casa si a pornit degraba catre posta, sa duca niste scrisori. Vazandu-l slab imbracat si fiindu-i mila de el, negustorul i-a cerut sa-i dea lui scrisorile, sa le duca, si sa se intoarca in casa. Uitandu-se printre scrisori, batranul a gasit una pe care scria: "Catre Domnul nostru Iisus Hristos, in Cer." Bucurandu-se de curatenia copilului, a deschis scrisoarea si a citit urmatoarele: "Hristoase al meu, hainele mi s-au rupt, pantofii mi s-au stricat si mi-e frig. Din ce-mi da stapanul, nu-mi ajunge nici de mancare. N-am reusit sa trimit aproape nimic mamei mele, care este saraca. Ce s ma fac acum? Cum ies eu din iarna, Doamne? Ajuta-ma! Ma inchin Tie. Robul Tau, Anastasis." Atunci, Temistocle a randuit ca baiatul sa primeasca toate cele de trebuinta, in taina, spre slava lui Dumnezeu.La varsta de douazeci de ani, cand este numit profesor de religie, Anastasie se stabileste in insula Hios, unde, mai apoi, imbratiseaza viata monahala, in Manastirea Nea Moni. Este tuns in monahism in ziua de 7 noiembrie 1876, fiind numit Lazar. Mai apoi, cand este randuit schimnic, primeste numele Nectarie, pe care il poarta pana la sfarsitul vietii.In anul 1885, dupa ce termina studiile teologice, in Atena, vrednicul Nectarie este luat in Alexandria, ca ucenic, de catre patriarhul Sofronie. Este hirotonit preot, iar apoi mitropolit de Pentapole, in Libia. Vreme de mai multi ani, Cuviosul Nectarie a fost secretar al patriarhului, slujind si predicand in Biserica Sfantul Nicolae, din Cairo. Fiind iubit de popor, invidia a inceput sa intunece inimile celorlalti slujitori, care l-au vorbit de rau catre patriarh, cum ca ar vrea sa ii ia locul. Patriarhul, crezand minciunile acelora, l-a inlaturat pe Sfantul Nectarie din scaunul arhieresc.In anul 1891, fara nici o avere si ignorat de toti, Sfantul Nectarie s-a intors in Atena. Pana in anul 1894, el a fost profesor si director al unui Seminar Teologic, slujind ca preot misionar in parohiile de langa Atena. Inca de timpuriu, sfantul a petrecut o viata isihasta, lucrand rugaciunea inimii si crescand in smerenia lui Hristos.Intre anii 1904-1907, cu ajutorul mai multor ucenici, Sfantul Nectarie a inaltat o manastire de maici, pe insula Eghina. Dupa ce o termina, sfantul se retrage in acest loc, pentru o deplina indeletnicire cu rugaciunea isihasta. Cunoscandu-si mai dinainte sfarsitul, Sfantul Nectarie a imbratisat boala cancerului ca pe un dar mantuitor. Astfel, in ziua de 8 noiembrie 1920, dupa aproape doua luni de suferinta, Sfantul Nectarie a trecut la cele vesnice, fiind inmormantat in biserica manastirii sale, in insula Eghina

                                                                                                                                                                                                     Scumpa este inaintea Domnului moartea cuviosilor Sai                                                          Dupa mai bine de douazeci de ani, din pricina multor minuni savarsite la mormantul sau, preotii au deschis locul si au aflat trupul Sfantului Nectarie intreg si frumos mirositor. In ziua de 3 septembrie 1953, cinstitele sale Moaste au fost asezate in biserica manastirii, iar in anul 1961, din pricina tot mai multor minuni savarsite, Sfantul Sinod a hotarat canonizarea sa. In scurt timp, pentru darurile bogate ale Sfantului Nectarie, manastirea din insula Eghina a deveni in Grecia.Sfantul Nectarie s-a aratat facator de minuni inca din timpul vietii, asemenea tuturor sfintilor. Astfel, intr-o vara, fiind mare seceta in insula Eghina, pentru rugaciunile sale a venit ploaie din belsug si au rodit tarinile, incat toti s-au indestulat de hrana. Vazand acest lucru, toti locuitorii insulei au inceput sa-l cinsteasca in inimile lor pe pe Sfantul Nectarie, ca pe un vas ales al Duhului Sfant, si sa il cerceteze pentru fiecare nevoie a lor.

  Intr-o casa din satul Digheliotica Egiou, aflat langa Marea Egee, traia Gheorghia Apostolopoulos, barbatul ei, Kostas, si cei patru copii ai lor. In casa lor, la loc de cinste se afla icoana Sfantului Nectarie din Eghina. Pe toti cei patru copii, femeia i-a crescut cu multa dragoste, invatandu-i smeriti si iubitori de Dumnezeu.

  Dintr-o data, o tumoare canceroasa a zdrobit inima femeii, care nu mai putea sa aiba grija de sotul ei si de cei patru copii ai lor. Doctorul din localitate i-a confirmat boala, trimitand-o la un spital renumit din Atena. Acolo, acelasi diagnostic: cancer. Dupa mai multe operatii, doctorii au renuntat, zicandu-i ca nu are sanse de vindecare, drept pentru care e mai bine sa mearga acasa si sa se pregateasca de moarte.Zacand in pat, femeia isi indemna copiii sa se roage neincetat. Cu ultimele puteri, tot la rugaciune ii indemna. Intr-o noapte de noiembrie, femeia a deschis ochii si a spus: "L-am vazut! L-am vazut pe Sfantul Nectarie, care mi-a spus ca m-am facut bine!" In acelasi moment, unul dintre copii a spus: "Si eu l-am vazut, mama, pe Sfantul din icoana!" A doua zi, cand femeia a mers la spital, doctorii nu au mai putut gasi nici o urma de cancer.Dintr-o data, unei doamne in varsta, din Bucuresti, i s-a facut rau si a cazut pe strada. Scuipand cheaguri de sange si aproape pierzandu-si cunostinta, femeia a fost dusa de urgenta la spital. La spital, dupa cinci zile petrecute conectata la aparate, in urma consultatiei, s-a rostit un diagnostic multiplu: ulcer gastric duodenal, cu crater de natura maligna; hemoragie digestiva, cu anemie post hemoragica 6; infarct miocardic.                                                                           
  

                                                                                                                                                                                                   

  Un monah operat de Sfantul Nectarie.

  Un monah tanar din Romania a fost diagnosticat cu mai multe boli grele: hepatita activa, colecist alungit, gastrita cronica, ulcer duodenal, reflux gastroesofagian, pietre la fiere si colon iritabil. Intampinand mari greutati in a manca si a munci, dupa doi ani de internari si analize, monahul a venit la un spital din Bucuresti, unde, in urma analizelor, a fost programat pentru o dubla operatie, la fiere si la stomac.

  Stiind despre Moastele Sfantului Nectarie, aflate la Manastirea Radu Voda, monahul a mers sa se inchine si sa se roage pentru ajutor. Simtind o mangaiere deosebita din partea sfantului, monahul a plecat spre casa, simtindu-se inca foarte rau. A doua zi, insa, nici semn de durere, nicaieri.Ajungand la spital, in ziua programata pentru operatie, cand au fost facute analizele, acestea au iesit perfecte. Nici semn de boala. Doctorul, crezand ca este vorba de o eroare de calculator, a repetat analizele, insa rezultatul a fost acelasi. Nici semn de boala, caci Sfantul Nectarie il operase pe monah in chip tainic, tamaduindu-l.Veniti toti credinciosii, sa cinstim pe Nectarie, luminatorul Bisericii cel nou aratat; ca acesta, in zilele noastre, cu dumnezeiasca cuviinta, vietuind intru cuviosie si dreapta credinta, virtutile sfintilor celor de demult in sine le-a intiparit. Si, vas al alegerii facandu-se, precum Pavel, cu vrednicie s-a proslavit, prin harul cel sfintitor al Duhului, daruind fiecaruia cererile cele spre mantuire, ca un ierarh preaindumnezeit.                                                                                                                                    

  Sfantul Nectarie Taumaturgul. Este unul dintre cei mai iubiti si mai cautati sfinti, de catre toti credinciosii din Grecia de astazi. Pe  langa faptul ca este un sfant contemporan, un sfant al secolului nostru, el atrage indeosebi prin multimea minunilor savarsite, atat in timpul vietuirii sale, cat si dupa adormirea sa intru Domnul. Foarte multi credinciosi care au venit de-a Iungul vremii sa se inchine la Sfintele sale Moaste, aflate la Manastirea Sfanta Treime din insula Eghina, au plecat vindecati sufleteste si trupeste. Vestea acestor fapte minunate a depasit de mult granitele pamantului elen. Astazi mii de credinciosi din  tarile ortodoxe si chiar din Occident, vin cu evlavie sa gaseasca aici un Iiman izbavitor. Si intrucat astazi, poate mai mult ca niciodata, este nevoie sa simtim aceasta prezenta Iucratoare si vie a Sfintilor, in aceasta Iume amenintata de secularizare, de desacralizare. In persoana Sfantului, prin deschiderea sa catre un dialog iubitor cu toti oamenii, umanitatea este tamaduita si inoita. Sfantul este intotdeauna plin de compasiune fata de orice om, fata de animale, fata de intreaga creatie. Sfantul Isaac Sirul ne descrie foarte frumos acest sentiment, spunand: <  inima plina de compasiune? Este o ardere a  inimii pentru fiecare faptura: pentru oameni, pentru pasari, pentru animale, pentru taratoare, chiar si  pentru diavoli. Gandul la ele ori vederea lor face pe Sfinti sa verse din ochi siroaie de lacrimi. Iar compasiunea adanca si intensa care stapaneste inima Sfintilor ii face  incapabili sa suporte vederea celei mai mici rani, oricat de neinsemnate, facute vreunei  fapturi : Pentru aceasta ei se roaga in tot ceasul cu lacrimi chiar si pentru animale, pentru dusmanii adevarului si  pentru cei ce le fac rau>> (Filocalia vol. X, p.393-394, editia in limba romana).

  
  

  Din persoana Sfantului se revarsa mereu un duh de generozitate, de autojertfire, de atentie, de participare, fara nici o grija fata de sine, o caldura care ii incalzeste pe ceilalti si care le da sentimentul ca au dobandit putere si ii face sa simta bucuria de a nu fi singuri. Sfintii ne dau intotdeauna curaj. Ei acorda o valoare infinita si celor mai sarmani oameni, pentru ca in fiecare om ei il vad pe Hristos.

  
  

  Prin smerenia sa Sfantul trece aproape neobservat, dar el se face intotdeauna prezent cand e nevoie de sprijin, de mangaiere, de incurajare. El ramane alaturi de cel, pe care toti l-au parasit. Viata Sfantul Nectarie si marturiile celor care l-au cunoscut au devenit subiectul multor carti, articole si studii.

  
  

  Suntem incredintati ca, odata cunoscut de publicul Iarg din tara noastra, Sfantul Nectarie va auzi rugaciunea celor ce se afla in felurite suferinte trupesti sau sufletesti si va revarsa cu darnicie si peste noi harul sau vindecator.

                                                                                                                                                           Acatistul Sfantului Nectarie Taumaturgului.                                                                            

  Condacul 1

  
  

  Pe steaua cea nou stralucitoare a Ortodoxiei,

  Pe al Bisericii nou zid de aparare,

  Cu bucurie in inimi sa il laudam.

  Slavit fiind de lucrarea Duhului,

  Izvoraste tamaduiri si har bogat,

  Pentru aceea ii strigam, bucura-te parinte Nectarie.

  
  

  Icosul 1

  
  

  Om purtator al bucuriilor celor ceresti, te-ai aratat in lume Nectarie, arhiereule al lui Hristos, in viata neprihanita petrecand, drept, cuvios si de Dumnezeu inspirat, in toate daruit; pentru aceasta si de la noi auzi unele ca acestea:

  Bucura-te, cel prin care se inalta cei credinciosi;

  Bucura-te, cel prin care sunt risipiti cei dusmanosi;

  Bucura-te, vas aurit al intelepciunii;

  Bucura-te, cel prin care se invinge rautatea lumii;

  Bucura-te, locas al sfinteniei si al lucrarii ceresti;

  Bucura-te, carte dumnezeiasca a noii cetati ingeresti;

  Bucura-te, cel care pe deplin Sfant te-ai aratat;

  Bucura-te, cel care de cele materiale te-ai lepadat;

  Bucura-te, a credintei rasplata stralucitoare;

  Bucura-te, mijlocitor al harului cucernic si tare;

  Bucura-te, cel prin care Biserica se slaveste;

  Bucura-te, cel prin care insula Eghina se veseleste;

  Bucura-te, parinte Nectarie.

  
  

  Condacul al 2-lea

  
  

  Intelepciune avand, inca din tinerete, de raza cea dumnezeiasca ti-ai luminat sufletul si stralucirii poruncilor celor sfinte ai urmat, Cuvioase. De aceea, in virtuti inaintand, de mic copil ai cantat lui Hristos: Aliluia!

  
  

  Icosul al 2-lea

  
  

  Mergand in orasul Sfantului Constantin, ai avut frica de Dumnezeu ca indrumator si cercetarea celor sfinte ca aparator. De aceea, hranindu-te din intelepciunea cea dumnezeiasca, pe cei pe care cu cuvantul tau i-ai umplut de bucurie sfanta, ii auzi strigand unele ca acestea:

  Bucura-te, vita a vesniciei;

  Bucura-te, nectar al ambroziei;

  Bucura-te, ca de Mantuitorul ne-ai fost trimis vindecator luminat;

  Bucura-te, ca parintilor celor din vechime ai urmat;

  Bucura-te, piatra cea noua a zidirii cugetatoare;

  Bucura-te, cununa nou impletita, a Bisericii dreptmaritoare;

  Bucura-te, cel ce te-ai aratat ca un trandafir proaspat inflorit;

  Bucura-te, cel ce de Dumnezeu ai fost daruit;

  Bucura-te, steaua cea noua a credintei poporului;

  Bucura-te, cel ce stralucesti in slava Creatorului;

  Bucura-te, bunule chivenisitor al poruncilor ceresti;

  Bucura-te, chip al slavitelor virtuti ingeresti;

  Bucura-te parinte Nectarie.

  
  

  Condacul al 3-lea

  
  

  Slavita intelepciune ai cautat-o si ti-ai dorit-o din tineretile tale, si pe Hristos L-ai rugat cu lacrimi fierbinti ca sa te impodobeasca cu inalta ei frumusete. Pentru aceea Nectarie, cu credinta si plecaciune strig catre Domnul: AIiluia!

  
  

  Icosul al 3-lea

  
  

  S-a bucurat sufletul tau, ca oarecand al marilor Parinti, Vasile si Grigorie, mergand la Atena sa dobandesti invatatura cea folositoare. Pentru aceea, cu bucurie iti strigam unele ca acestea:

  Bucura-te, fiu al luminii celei ceresti;

  Bucura-te, vlastar al evlaviei celei ingeresti ;

  Bucura-te, cel ce ai fugit de amagirile cele lumesti ;

  Bucura-te, ca cele spre indumnezeire n-ai incetat sa doresti ;

  Bucura-te, minte purtatoare de Dumnezeu, plina de intelesuri divine;

  Bucura-te, carbune al dumnezeiescului Duh, focul aprins al cugetarii  crestine;

  Bucura-te, cel ce viata fara de pata ai trait;

  Bucura-te, cel ce inselaciunea lui Veliar ai zdrobit;

  Bucura-te, cel ce ai deschis usa sufletului, iubirii lui  Hristos;

  Bucura-te, cel in care a inflorit savarsirea binelui luminos;

  Bucura-te, sprijinul cel tare al celor credinciosi;

  Bucura-te, sageata de mult plans a celor dusmanosi;

  Bucura-te parinte Nectarie!

  
  

  Condacul al 4-lea

  Avand in tine ravna cea dumnezeiasca a Cuviosilor Parinti, fara incetare ti-ai dorit viata cea ingereasca. De aceea, in Hios, cu bucurie ai intrat in cerescul cin monahal si pe vrajmasul l-ai  Iasat pagubit, cantand Domnului  neincetat: AIiluia!

  
  

  IcosuI al 4-lea

  
  

  Auzit-a Arhiereul Cel dintru inaltime rugaciunea ta, strigat-ai catre Dansul din toata  inima ta. De aceea, de graba a Iinistit apele marii si furtuna a potolit. Vazand acestea, cei ce au fost salvati prin rugaciunile tale, cu multumire si credinta iti canta unele ca acestea:

  Bucura-te, cel ce de Ia Dumnezeu ne-a  fost trimis vindecator;

  Bucura-te, izvor nesecat al minunilor;

  Bucura-te, astrul cel nou al Bisericii, prealuminat;

  Bucura-te, ca in randul Tuturor Sfintilor ai intrat;

  Bucura-te, vas nepretuit al darurilor ceresti ;

  Bucura-te, gradina inflorita a fericitelor virtuti ingeresti;

  Bucura-te, cel ce furtuna marii o Iinistesti ;

  Bucura-te, ca strigatul huIitorilor il potolesti ;

  Bucura-te, noule ales al lui Hristos;

  Bucura-te, al virtutilor gradinar cuvios;

  Bucura-te, iubitorule de viata duhovniceasca;

  Bucura-te, cel ce ai fost rasplatit cu bucuria cereasca;

  Bucura-te parinte Nectarie!

  
  

  Condacul al 5-lea

  
  

  Sfant Ierarh te-ai aratat, in aceste vremuri de pe urma, vrednic de cinstire, ca oarecand Sfintii cei de demult. Caci in acelasi chip ca si ei viata ti-ai  petrecut si slavite minuni ai savarsit, izbavindu-i din toate necazurile pe cei

  care striga: AIiluia!

                                                                                                                                                          

  Icosul al 5-lea

  
  

  Arhiereu intelept, ales de Dumnezeu te-ai aratat cu adevarat in tara Egiptului, pastor luminat al Pentapolisului, alergand, ca oarecand marele Pavel, spre viata in Hristos. De aceea si cei credinciosi, cunoscand virtutile tale, cu glas de bucurie striga unele ca acestea:

  Bucura-te, a cetatii marire;

  Bucura-te, a evlaviei fire;

  Bucura-te, cel asemenea Cuviosilor pustiei;

  Bucura-te, podoba cea noua a preotiei;

  Bucura-te, vas al blandetii si tezaurul iubirii;

  Bucura-te, datatorul pacii si izvoratorul milei;

  Bucura-te, ca Bisericii te-ai aratat stralucitor;

  Bucura-te, ca celor cuviosi te arati indrumator;

  Bucura-te, chip al trairii celei neprihanite;

  Bucura-te, candela a indumnezeirii primite;

  Bucura-te, ca Arhiereu desavarsit celor inalte slujesti;

  Bucura-te, cuvantator neintrecut al celor dumnezeiesti;

  Bucura-te parinte Nectarie!

  
  

  Condacul al 6-lea

  
  

  Vazut-au crestinii din toata Biserica Egiptului, ca esti un adevarat pastor al Evangheliei. Pentru aceea, multimea credinciosilor ce ascultau cuvantul invataturii tale, gandeau ca au dobandit un nou Sfant parinte, ce cu putere invata. Si impreuna cu tine nu incetau sa strige Domnului: Aliluia!

  
  

  Icosul al 6-lea

  
  

  Stralucit-ai si in pamantul elen, asemenea unui nou Apostol, Iuminand inimile credinciosilor cu focul sfintelor invataturi si cu razele vietii tale, Cuvioase. Pentru aceasta, luminati fiind si noi de stralucirea ta, iti strigam unele ca acestea:

  Bucura-te, luminator al Bisericii Domnului ;

  Bucura-te, trambita cea tare a adevarului;

  Bucura-te, cel ce ai avut ravna Apostolilor;

  Bucura-te, izvorul harului si al vindecarilor;

  Bucura-te, retor indumnezeit al cuvintelor vietii;

  Bucura-te, ca pline de har sunt omiliile tale, intelept al cetatii;

  Bucura-te, cel ce cureti sufletele, de robia patimilor;

  Bucura-te, ca potolesti pornirile inimilor;

  Bucura-te, mare invatator al credinciosilor;

  Bucura-te,ascet tare, lui Hristos urmator;

  Bucura-te, ca multe ispite ai indurat;

  Bucura-te, ca sufletele, spre Hristos le-a indreptat;

  Bucura-te, parinte Nectarie!

  
  

  Condacul al 7 -lea

  
  

  Mare intre Ierarhi si intelept intre invatatori, dar si smerit ascet al lui Hristos n-ai incetat a fi, Cuvioase. De aceea, parinte duhovnicesc, al celor ce se pregateau pentru slujirea preoteasca, ai fost chemat. Cu ei impreuna, te slavim si strigam: AIiluia!

  
  

  Icosul al 7-lea

  
  

  Nectar al dreptatii, si fruct de viata sfanta, caii dumnezeiesti ai urmat si norului duhovnicesc; iar pe noi  cei aflati la vreme de stramtoare, neincetat ne-ai izbavit. Pentru aceasta, sufletele noastre se bucura, cand iti canta tie unele ca acestea:

  Bucura-te, carare a bucuriei;

  Bucura-te, adiere a vesniciei;

  Bucura-te, cel ce izvorasti apele harului;

  Bucura-te, cel ce ai pecetluit gura balaurului;

  Bucura-te, primavara sfinteniei, ce alungi iarna din gand;

  Bucura-te, stralucire ce luminezi intunericul cel adanc;

  Bucura-te, cel ce incurci gandurile celor pacatosi;

  Bucura-te, cel ce bucuri inima celor credinciosi;

  Bucura-te, sprijin al dreptmaritorilor;

  Bucura-te, nimicitorul ereziilor;

  Bucura-te, caderea defaimatorilor;

  Bucura-te, vindecatorul bolnavilor !

  Bucura-te, parinte Nectarie!

  
  

  Condacul al 8-lea

  
  

  Straine minuni parinte, izvorasc din mila ta cea mare, si ii ridica pe cei aflati in dureri. De aceea, si la Sfanta ta Manastire, fara incetare soseste multime de lume, cerand vindecarea si izbavirea de boli si cantandu-ti neincetat: Aliluia!

  
  

  Icosul al 8-lea

  
  

  Liman izbavitor, in insula Eghina, este Manastirea ta, Sfinte. Aici, sufletele monahiilor le-ai condus duhovniceste spre mantuire si Ie-ai indreptat cu intelepciune spre Hristos. Pentru aceasta, neincetat se vor ruga catre tine zicand:

  Bucura-te, a mintii sfanta Iucrare;

  Bucura-te ocean de rabdare;

  Bucura-te, chip viu al smereniei;

  Bucura-te, tezaur sfant al curatiei:

  Bucura-te, candela a puritatii si chivot al nepatimirii;

  Bucura-te, Iocas al virtutilor si sanctuar al cumpatarii;

  Bucura-te, ca spre Dumnezeu conduci Manastirea ta;

  Bucura-te, ca toata puterea si ravna, ti-ai pus pentru ea.

  Bucura-te, al Eghinei stralucit veghetor;

  Bucura-te, ca degrab'credinciosilor le dai ajutor;

  Bucura-te, ca pre multi din pericole i-ai salvat;

  Bucura-te, ca pe amagitorul, in prapastia cea adanca l-ai aruncat;

  Bucura-te, Parinte Nectarie!

  
  

  Condacul al 9-lea

  
  

  Pline de har sfant si de miros de buna mireasma duhovniceasca sunt Sfintele tale Moaste. Mirul ce izvoraste din ele bine inmirezmeaza, nu doar Sfanta ta Manastire, ci si intrega insula a Eghinei, sfintindu-i pe aceia care, nu inceteaza a striga catre tine: Aliluia!

  
  

  Icosul al 9-lea

  
  

  Izvoratoare de har sunt Sfintele tale Moaste si de bogate daruri ceresti. Multime de bolnavi sunt vindecati si cei slabanogi indreptati. De aceea si noi, impreuna cu dansii, strigam unele ca acestea:

  Bucura-te, scaldatoarea vindecarilor;

  Bucura-te, dezlegarea suferintelor;

  Bucura-te, cel ce degraba alergi in ajutor;

  Bucura-te, ca in vis sau in chip tainic te arati tuturor;

  Bucura-te, fantana ce parinteasca iubire izvorasti;

  Bucura-te, liman al bucuriei sufletesti;

  Bucura-te, ca de ingrozitorul cancer, pe multi i-ai vindecat;

  Bucura-te, ca demonilor rana de mult plans le-ai dat;

  Bucura-te, cel ce vanitatea intelepciunii lumesti ai ingenunchiat;

  Bucura-te, ca in chip minunat pe credinciosi i-ai ajutat;

  Bucura-te, podoaba de mult pret a Ierarhilor;

  Bucura-te, cel ce luminezi mintea nestiutorilor;

  Bucura-te Parinte Nectarie!

  
  

  Condacul al 10-lea

  
  

  Ajutor si acoperitor te numesc toti credinciosii, care s-au indulcit de hrana binefacerilor tale. Caci  dintre cei ce te-au chemat cu credinta, nici unul nu a ramas nemangaiat prin harul tau. De aceea, toti cu bucurie canta: Aliluia!

  
  

  Icosul al 10-lea
  

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                   

  .