Singapore
Nu ştiu în ce măsură e un mit amenda de 500 de dolari dacă eşti prins
aruncându-ţi guma de mestecat pe stradă în Singapore, dar mie
oraşul/ţara aceasta mi s-a părut unul dintre cele mai libere şi mai
confortabile locuri din lume. E adevărat că există CCTV peste tot şi o
serie omniprezentă de afişe care te sfătuiesc să raportezi orice fel de
formă de abuz sau criminalitate, însă prezenţa poliţiei e complet
insesizabilă şi toată senzaţia de control nu face altceva decât să
contribuie la sentimentul general de siguranţă şi confort. E adevărat că există o serie de străzi “rău famate” – una e cea cu
prostituţia legală, cealaltă e o străduţă cu gambling ascunsă adânc
undeva în inima cartierului Little India – imi imaginez că ar fi
imposibil să interzici genul acesta de activităţi într-una din
capitalele businessului mondial. Dar există o modalitate de a scoate un
profit uimitor şi de pe urma lor – taxa de vicii, care înseamnă că orice
“viciu”, fie el tutun, alcool, prostituţie sau jocuri de noroc se
supraimpozitează. De exemplu, un pachet de ţigări care costă în mod
normal un euro jumate costă 11 euro jumate în Singapore.Deşi cazarea şi serviciile întrec cu mult pragul de convenienţă cu care
suntem obişnuiţi în Europa, există metode prin care se poate mânca
ieftin şi foarte bun oriunde, oricând. De-alungul străduţelor înguste
din Chinatown şi aproape la fiecare parter de imobil în Little India
există sute de restaurante şi standuri de mâncare într-o eternă
competiţie pentru cel mai popular fel din zonă. Tot în Lillte India am
văzut şi primul templu hindus şi am stat să observ ceremonia de ungere
cu diverse prafuri şi substanţe colorate a celor care au venit la prânz
la templu. 
În schimbul ofrandelor, care de multe ori constau în fructe, flori şi
dulciuri, indienii religoşi primesc câte o binecuvântare pe zi de la
zeul lor preferat, pe fundalul unei mantre acustice cântată la sitar,
tobă şi un fel de flaut.
Dacă luaţi metroul din Little India până pe faleză, o să vă coste un
dolar singaporez. Transportul în comun nu e ieftin, e probabil la
acelaşi nivel ca în Bangkok, iar comparativ cu alte capitale din zonă
unde un bilet de skytrain/metrou rareori întrece suma de 20 de cenţi, e
chiar scump. Dar e mult mai practic decât să iei un taxi, pentru că
tarifele lor sunt comparabile cu cele din Germania sau Italia. În schimbul ofrandelor, care de multe ori constau în fructe, flori şi
dulciuri, indienii religoşi primesc câte o binecuvântare pe zi de la
zeul lor preferat, pe fundalul unei mantre acustice cântată la sitar,
tobă şi un fel de flaut.Staţia la care o să coborâţi ca să ajungeţi la celebrul Marina Bay este Esplanade (sau Promenade în caz că vreţi să vă plimbaţi mai mult); aici o să vedeţi o serie de clădiri impresionante, de la operă la muzeul ştiinţei şi tehnologiei, care are forma unei palme constructiviste. Dacă vă îndepărtaţi un pic de centrul foarte turistic, o să ajungeţi pe chei, unde există o serie întreagă de clădiri coloniale splendide, printre care şi muzeul Asian Civilisations.Noaptea vine cu o schimbare de peisaj şi perspectivă – se iluminează totul în cel mai spectaculos mod şi apar sutele de turişti pe chei, fie că sunt acolo pentru ziplines, leagăne extreme sau nişte crabi gigantici proaspăt-prinşi.Până şi bisericile lasă impresia că sunt mai puţin dogmatice decât în restul lumii.Acesta este binecunoscutul iepuraş gonflabil din faţa muzeului de artă contemporană, care merită vizitat mai ales vinerea, când costă doar un dolar.
Muzeul meu preferat din Singapore este vechiul palat colonial în care se
află cele mai de preţ artefacte din întreaga Asie de sud-est. Asians
Civilizations documentează întreaga istorie a regiunii prin colecţii şi
expoziţii curate de cei mai buni istorici şi omeni de ştiinţă, iar
selecţia obiectelor este impecabilă. Mai jos sunt câteva măşti,
porţelanuri, marionete de hârtie şi obiecte de cult care mi-au captat
atenţia printre miile de obiecte din muzeu. › Cu rucsacul prin Asia de Sud-Est.
Nu ştiu în ce măsură e un mit amenda de 500 de dolari dacă eşti
prins aruncându-ţi guma de mestecat pe stradă în Singapore, dar mie
oraşul/ţara aceasta mi s-a părut unul dintre cele mai libere şi mai
confortabile locuri din lume. E adevărat că există CCTV peste tot şi o
serie omniprezentă de afişe care te sfătuiesc să raportezi orice fel de
formă de abuz sau criminalitate, însă prezenţa poliţiei e complet
insesizabilă şi toată senzaţia de control nu face altceva decât să
contribuie la sentimentul general de siguranţă şi confort.
E adevărat că există o serie de străzi “rău famate” – una e cea cu
prostituţia legală, cealaltă e o străduţă cu gambling ascunsă adânc
undeva în inima cartierului Little India – imi imaginez că ar fi
imposibil să interzici genul acesta de activităţi într-una din
capitalele businessului mondial. Dar există o modalitate de a scoate un
profit uimitor şi de pe urma lor – taxa de vicii, care înseamnă că orice
“viciu”, fie el tutun, alcool, prostituţie sau jocuri de noroc se
supraimpozitează. De exemplu, un pachet de ţigări care costă în mod
normal un euro jumate costă 11 euro jumate în Singapore.Deşi cazarea şi serviciile întrec cu mult pragul de convenienţă cu care suntem obişnuiţi în Europa, există metode prin care se poate mânca ieftin şi foarte bun oriunde, oricând. De-alungul străduţelor înguste din Chinatown şi aproape la fiecare parter de imobil în Little India există sute de restaurante şi standuri de mâncare într-o eternă competiţie pentru cel mai popular fel din zonă. Tot în Lillte India am văzut şi primul templu hindus şi am stat să observ ceremonia de ungere cu diverse prafuri şi substanţe colorate a celor care au venit la prânz la templu.
În schimbul ofrandelor, care de multe ori constau în fructe, flori şi dulciuri, indienii religoşi primesc câte o binecuvântare pe zi de la zeul lor preferat, pe fundalul unei mantre acustice cântată la sitar, tobă şi un fel de flaut.
Dacă luaţi metroul din Little India până pe faleză, o să vă coste un dolar singaporez. Transportul în comun nu e ieftin, e probabil la acelaşi nivel ca în Bangkok, iar comparativ cu alte capitale din zonă unde un bilet de skytrain/metrou rareori întrece suma de 20 de cenţi, e chiar scump. Dar e mult mai practic decât să iei un taxi, pentru că tarifele lor sunt comparabile cu cele din Germania sau Italia.
Staţia la care o să coborâţi ca să ajungeţi la celebrul Marina Bay este Esplanade (sau Promenade în caz că vreţi să vă plimbaţi mai mult); aici o să vedeţi o serie de clădiri impresionante, de la operă la muzeul ştiinţei şi tehnologiei, care are forma unei palme constructiviste. Dacă vă îndepărtaţi un pic de centrul foarte turistic, o să ajungeţi pe chei, unde există o serie întreagă de clădiri coloniale splendide, printre care şi muzeul Asian Civilisations.
Noaptea vine cu o schimbare de peisaj şi perspectivă – se iluminează totul în cel mai spectaculos mod şi apar sutele de turişti pe chei, fie că sunt acolo pentru ziplines, leagăne extreme sau nişte crabi gigantici proaspăt-prinşi.
Până şi bisericile lasă impresia că sunt mai puţin dogmatice decât în restul lumii.
Acesta este binecunoscutul iepuraş gonflabil din faţa muzeului de artă contemporană, care merită vizitat mai ales vinerea, când costă doar un dolar.
Muzeul meu preferat din Singapore este vechiul palat colonial în care se află cele mai de preţ artefacte din întreaga Asie de sud-est. Asians Civilizations documentează întreaga istorie a regiunii prin colecţii şi expoziţii curate de cei mai buni istorici şi omeni de ştiinţă, iar selecţia obiectelor este impecabilă. Mai jos sunt câteva măşti, porţelanuri, marionete de hârtie şi obiecte de cult care mi-au captat atenţia printre miile de obiecte din muzeu.
După muzeu, dacă nu vreţi să vă ocupaţi timpul cu insula Sentosa unde puteţi face asta,
vă recomand cea mai agreabilă experienţă din Singapore, şi anume
safari-ul de noapte la zoo. Un concept relativ nou în Europa dar de un
succes enorm în capitalele asiatice, night safari egal plimbare de
noapte pe la spaţiile amenajate pentru animale, iluminate cu vopsea
flourescentă şi surse alternative de lumină cât mai puţin intrusive.Lilieci-vulpe gigantici, mini-căprioare, sugar gliders, slow lorrises,
tarsieri şi tot felul de alte creaturi active pe timp de noapte se vor
hrăni prin jungla din jurul potecii turistice, iar sunetele pe care le
vor scoate vor fi copleşitoare şi ireale în liniştea nopţii 
La un moment dat veţi da de bear cats, nişte animale mari şi pufoase care miros a popcorn.Şi de un lac frumos şi singuratic.Pe lângă aceste puncte turistice mai există grădina botanică, o serie de hoteluri de lux pline de galerii de artă şi parcul Fort Canning, care are o impresionantă grădină de condimente şi sute de specii de copaci enormi din junglă, pe lângă rezervorul de apă al oraşului. Evident, există şi o zonă dedicată exclusiv “malling-ului” (care e un verb în Asia), Orchard Street. Aici chiar se află cele mai luxoase malluri din Asia, oraşe întregi pe sub acoperişuri de sticlă şi cupole de metal, toate minuni ale arhitecturii moderne.
Deşi nu ştiu dacă mi-ar plăcea să locuiesc în Singapore, în principiu din cauza lipsei tinerilor care nu sunt business-oriented, ţara aceasta utopică mi se pare cel mai potrivit exemplu de civilzaţie care evoluează în mod armonios şi o să reziste cu brio oricărei potenţiale crize economice. Deşi o utopie funcţională nu poate exista fără factorul de distopie şi control total, Singapore e genul de distopie cu care m-aş putea obişnui, şi nu mă pot gândi la oameni care n-ar fi de acord cu mine.
Povestea asta frumoasa ii multumesc unui domn care mio povestit in tren si scrisa de mine.pozele ii multumesc acelui domn Mario pe nume care mi le-a dat prin e_mail.Cu tot Respectul Domnul Mario.
Malaezia un oras din Asia Sud Est.
O să vă povestesc despre legăturile dintre Malaezia şi Singapore, dar
înainte de asta (sau în cazul în care v-a adus Google aici cu
search-termul “vacanţă Malaezia”) e cazul să vă fac o listă cu ce
trebuie să ştiţi dacă vă gândiţi să vizitaţi Malaezia în viitor.În primul rând, Malaezia e printre puţinele ţări care se întinde pe două
fâşii separate de pământ şi are o mare la mijloc. Malaezia peninsulară
are o economie mult mai dezvoltată decât Malaezia orientală, formată din
provinciile Sarawak şi Sabah de pe teritoriul insulei Borneo. Capitala
Malaeziei este Kuala Lumpur, una dintre cele mai puţin numeroase
capitale din Asia de Sud Est, pentru că are doar un milion şi jumătate
de locuitori (comparativ cu cele 8 ale Bangkokului sau cele 11 are
Manilei.) Moneda naţională este ringittul, care are o paritate de 1 la 1
cu leul românesc; cetăţenii români nu au nevoie de viză. Cele mai
frecventate puncte turistice ale Malaeziei, în afară de capitală, sunt
insula Langkawia din nord-vestul peninsulei şi insulele Pemuteran, paralele cu Langkawi la nord-est. Oraşul Penang,
fost sediu de colonie (numele lui vechi fiind Butterworth-Georgetown)
este un loc în care merită să stai câteva zile datorită senzaţiei de
bunăstare imperială care a rămas în urma britanicilor. La fel şi în Cameron Highlands,
o serie de dealuri şi munţi situată la circa 200 de km de KL, unde se
află o diversitate uimitoare de plante tropicale în sălbăticie.
Un lucru remarcabil la Malaezia şi ceva foarte specific locului sunt
sutele de kilometri de autostradă printre plantaţii de palmier, pe care
îi parcurgi fără să vezi vreo aşezare umană în afară de ocazionalele
popasuri pentru autocare. Malaezia peninsulară duce lipsă de sate
tradiţionale, poate din cauza faptului că pentru mii de ani în locul
miilor de kilometri de palmieri s-a aflat pădurea tropicală.Borneo, în schimb, este complet diferit; ambele provincii sunt împânzite de aşezări tribale vechi de sute de ani, majoritatea de headhunters sau pescăreşti. Deşi şi aici pădurea tropicală a fost defrişată în proporţie de 80%, biodiversitatea Borneoului este uimitoare. Habitatul multor speciii de animale endemice, unele chiar aflate în stare de semi-libertate (de la elefanţi pigmei la maimuţa proboscis la urşi negri) sunt încontinuu ameninţate de afacerile cu ulei de palmier şi de cocos. Cu toate acestea, nu sunt multe alte locuri pe planetă unde să se fi păstrat atât de multe locuri perfect conservate şi neinvadate de turişti pasionaţi de natură. Nu vă imaginaţi că turismul, nici măcar cel local ar fi dezvoltat, din contră – majoritatea locurilor în care poţi să stai în Borneoul malaezian sunt pensiuni de familie şi hosteluri sărăcăcioase.
Ca popor, malaezienii sunt o combinaţie de malay, indieni din nord şi chinezi. Deşi convieţuiesc de atâta timp, niciuna dintre etnii nu se împacă bine cu celelalte. Conflictul nu se vede la suprafaţă, malaezienii nefiind agresivi ca popor, dar este unul atât de vechi încât e imposibil să nu fie evident din când în când. Religia oficială este Islamul, însă comunităţile de chinezi şi indieni şi-au păstrat religiile personale – o formă de budism shinto şi evident hinduismul.
Religia este foarte importantă pentru malaezieni şi face parte integrantă din viaţa lor de zi cu zi, aşadar aşteptaţi-vă la vocea muezinilor de 5 ori pe zi, la lipsa alcoolului din multe baruri şi la realizarea că nu puteţi vizita orice moschee cum vizitaţi în mod normal temple sau biserici.
Merită să mergeţi în Malaezia pentru:
- scufundări în insulele Pemuteran şi în arhipelagul din jurul Sempornei, unde se află celebrul atol Sipadan
- mâncarea nord-indiană omniprezentă, delicioasă dar greoaie comparativ cu cea din sud – încercaţi murtabak şi teh tarik neapărat
- incredibila biodiversitate din rezervaţiile şi parcurile naturale şi sunetul extraterestru al junglei din Borneo după ce apune soarele
- volierea gigantica din Kuala Lumpur din parcul Lake Gardens
- Rainforest World Music Festival, un festival care se ţine chiar în nijlocul junglei din Sarawak în sezonul musonic
- durian, jackfruit, mango, banane, rambutan, ananas şi cel mai bun fruct din lume, mangosteen
N-aş vrea să listez motivele pentru care nu merită să vă gândiţi la o excursie în Malaezia, dar e bine de ţinut minte că oricare dintre ţările din jur e mult mai ieftină pentru backpackeri şi turişti cu un buget restrâns. Oamenii nu sunt cei mai prietenoşi dar nu sunt nici neplăcuţi – comparativ cu vietnamezii de la oraş, de exemplu, malaezienii sunt cele mai bune gazde. Ca ultimă menţiune, în Malaezia nu vi se vor aduce cuţite la masă, majoritatea veselei va fi tot timpul din plastic, în loc de pături vă veţi înveli, dacă staţi la guesthouse, cu prosoape, fiecare priză are switchul ei propriu de on-off şi nu există cabine de duş.
Singapore este un stat care s-a desprins de Malaezia în 1963. E locuit de practic acelaşi popor/popoare ca în ţara-mamă, însă este un stat fără religie impusă, şi această libertate mi se pare că e responsabilă cu un procent semnificativ din gradul de civilizaţie la care a ajuns Singapore în 2012.
Am ajuns în Singapore cu o viză de 3 luni luată on arrival şi pe gratis din aeroportul lor ultramodern, Changi, fix în mijlocul unei convenţii Herbalife. Datorită acestei convenţii toate locurile decente de stat erau arhipline, opţiunile fiind hoteluri de 5 stele sau dormitoare comune la hosteluri fără ferestre. Evident, a doua opţiune era mult mai convenabilă, în pofida faptului că o noapte într-un dorm de 6 persoane costa 20 de euro, mai mult decât oriunde în Asia de sud-est.
Singapore este atât de mic încât v-ar ajunge 3 zile să-l ştiţi pe de rost. Centrul Singaporeului este plin de rămăşiţele colonialismului, printre care s-au integrat perfect cele mai copleşitoare simboluri ale capitalismului în plin boom economic, zgârie-norii. Cel mai celebru punct de interes turistic este Marina Bay, unde se află atât megahotelul Marina Bay Sands cât şi statuia din port a lui Merlion, simbolul ţării. Merlion este un leu cu coadă de peşte, iar faptul că Singapore îşi permite o auto-ironie de genul acesta mă face să apreciez aspectul său de utopie funcţională, omniprezent în ţara aceasta.
Dacă nu vă vin în minte alte motive bune, Singapore merită
vizitat doar pentru mâncarea extraordinară de care te împiedici la
fiecare pas. Există două cartiere principale în Singapore, (ambele
locuri excelente de stat), Chinatown şi Little India, care sunt
împânzite de standuri şi restaurante specifice fiecărei etnii. De la
raţa coaptă cu bok choi şi tăiţei de ou prăjiţi şi până la cel mai
autentic curry vegetarian din sudul Indiei, toate mâncărurile sunt
excelente şi pregătite la cele mai înalte standarde calitative. Imaginea
generală a Asiei, când vine vorba de mâncare, nu e deloc cea mai
igienică. În Singapore, în schimb, se întămpla exact opusul – mâncarea
stradală a fost mutată în complexe (nişte food courts mult mai
autentice) în stare perfectă de curăţenie.Aceste două feluri de mâncare au costat sub 3 dolari
singaporezi şi s-au numărat printre cele mai delicioase mese ale
călătoriei. Ca acompaniament la ele, cea mai bună băutură din lume;
lapte de migdale cu miere şi extras de rădăcină de orhidee, o băutură
tradiţională chinezească cu efecte homeopate – ca orice altă băutură
chinezească, de altfel.Sunt multe puncte de interes şi activităţi chiar spectaculoase
în Singapore, de la louge pe insula Sentosa la cea mai mare roată din
lume (mai mare ca the London Eye) şi până la conceptul de night safari,
sau vizitarea animalelor de la zoo după orele de program Inca odata multe multumiri Domnului Mario pentru povestea spusa.Cu respect si stima.
