Transcenderea spre alt plan existenţial
Un ciclu planetar de 26.000 mii de ani aduce la întrupare un număr însemnat de spirite, care se întrupează şi se reîntrupează de cîte ori este nevoie pentru a-şi împlini menirea, misiunile şi „contractele” stabilite înainte de fiecare întrupare. Iată-ne, aşadar, în acest moment cosmic, anul de graţie 2012, anul mult-aşteptat.Unii l-au aşteptat la modul conştient, alţii s-au trezit mai tîrziu, iar alţii încă nu s-au trezit şi poate nici nu se vor trezi din somnul inconştienţei, întrucît nu şi-au îndeplinit menirea pe pămînt şi nu se află pe firul destinului lor, acolo unde ar trebui să fie în ceea ce priveşte evoluţia. Dar, întrucît aici ni s-a dat liberul arbitru, fiecare poate dormita cît doreşte. După cum bine ştim însă, nimeni nu realizează ceva dormind, ci numai muncind, aşa încît pentru evoluţia spirituală este necesară munca, fie ea de ordin mental, psihic ori spiritual.
Portalurile energetice care se deschid anul acesta spre Terra vor emite asupra tuturor fiinţelor terestre energii de înaltă vibraţie cosmică şi spirituală, emise de Sursa Vieţii Veşnice. Fiind însă mult mai puternice decît acelea de pînă acum, orice spirit întrupat, care este conştient că este părticică din Forţa Atoatecreatoare, va primi şi va asimila aceste energii, care îl vor ajuta foarte mult în evoluţia sa spirituală. Pentru a asimila aceste energii este necesar ca omul - prin liberă voinţă şi autocontrol - să se pregătească activ, prin gîndire pozitivă, prin cuvinte luminoase, prin a-şi oferi serviciile în folosul semenilor, mai ales al celor care încă nu sînt în totalitate conştienţi de transformarea planetară ce urmează să se înfăptuiască prin voia Creatorului. Cei care doresc să treacă în următoarea etapă şi dimensiune vibraţional-spirituală trebuie să facă tot ce este posibil pentru creşterea stării lor vibraţionale, prin aceasta ajutînd mult şi la ridicarea stării vibraţionale a întregii omeniri şi, implicit, a Mamei Terra. Metodele de ridicare a stării vibraţionale sînt, după cum bine se ştie, iubirea necondiţionată, rugăciunile sincere, pornite din inima şi fiinţa fiecărei persoane, precum şi stările meditative, prin care omul intră în comuniune cu Creatorul spiritului său, cu Dumnezeu, Părintele Ceresc, al nostru, al tuturor. Fără iubire, fără spiritualizare, fără ridicarea stării vibraţionale niciun spirit întrupat nu are posibilitatea să se înalţe şi să-şi împlinească menirea. Numai prin iubirea faţă de semeni şi faţă de întreaga creaţie omul poate transcende, se poate înălţa spre culmile dimensionale şi vibraţionale în care se va trăi după trecerea planetei în următoarea etapă şi dimensiune vibraţională, în următorul ciclu cosmic de alte 26.000 de mii de ani.
Iată de ce este imperios necesar ca oamenii să devină cît mai conştienţi de faptul că sînt spirite întrupate, venite pe Pămînt pentru a dobîndi cunoaştere şi pentru a se manifesta ca individualitate prin intermediul trupului fizic. Dar, să nu uite, în niciun caz, că sînt fărîmiţe din Atoatecreatorul, iar după îndeplinirea misiunii în individualitate se reîntorc şi se contopesc din nou cu Marele Intreg.
In acest scop, este bine ca oamenii să fie altruişti, iubitori de semeni, precum şi de întreaga creaţie, întrucît, după trecerea lor în lumile subtile, nu vor mai fi individualizaţi ca aici, pe pămînt, în Ion, Maria, Vasile, Ana etc., ci vor fi parte din Marea Unicitate. Această lecţie este bine să o înveţe de aici, prin iubire, altruism, compasiune, respect şi bună-cuviinţă. Pentru a pune în practică această lecţie importantă a evoluţiei spirituale, fiinţele pămîntene sînt, au fost şi vor fi ajutate, chiar dacă nu au conştientizat întotdeauna, în acest ciclu cosmic de 26.000 mii de ani. In plus, se cere ca şi fiinţele umane să facă un prim pas, măcar prin dorinţa de a se alinia la Programul Divin, deoarece energiile care se emit spre noi acum, în acest moment cosmic şi an de înaltă graţie divină, au un scop bine determinat şi prestabilit la scară macrocosmică, pentru transferul nostru în alt plan dimensional-vibraţional şi existenţial.
Să primească omul cum se cuvine, cu bucurie şi iubire, cu recunoştinţă această Graţie Divină, pentru că fiecare va primi cît i se cuvine şi nimeni nu va fi nedreptăţit. In faţa Creatorului toţi sîntem egali.
Numerele Şi destinul
1. Egoul este blamat în mod nedrept pentru o mulţime de lucruri. Egoul este sinele fără de care n-am şti cine sîntem. Cu toate acestea, ni se spune să îl distrugem! Ceea ce face ca acceptarea egoului să fie dificilă este tendinţa lui de a fluctua între extreme. Ceea ce se întîmplă acum vă ajută să atingeţi acel mult rîvnit echilibru interior, care vă va reda încrederea de sine.2. Cei din jur nu vă pot citi gîndurile, dar pot afla doar ceea ce doriţi dvs. să ştie. Forţa de comunicare este accentuată acum, dar înainte de a vă face înţeles de ceilalţi, trebuie să vă clarificaţi mintea şi să aveţi în vedere contextul în care vă manifestaţi. Aceasta nu are nicio legătură cu competiţia sau cu obţinerea supremaţiei. Este vorba doar despre sinceritate.
3. Incercaţi să vă exprimaţi liber sentimentele şi lăsaţi-i şi pe ceilalţi să facă acelaşi lucru, deoarece şi vieţile lor se schimbă. Există încă unele bariere între dvs. şi o anumită persoană sau o situaţie care stagnează de multă vreme. Dacă lăsaţi sentimentele să curgă, puteţi debloca întreaga situaţie, iar dacă sentimentele sînt de prietenie, succesul este garantat.
4. Faptul că nu puteţi plănui nimic în avans poate fi frustrant, dar este inevitabil, de vreme ce nu sînteţi siguri de obiectivul pe care doriţi să-l atingeţi. Fiţi calmi şi acceptaţi ideea că schimbarea este necesară. Abia atunci nu vă veţi mai teme de nou, nu veţi mai oscila permanent între „a face” şi „a nu face” şi veţi înţelege că vă aflaţi într-un proces în care frica se transformă în curaj.
5. Dacă vă simţiţi singuri şi credeţi că nu aveţi nimic de împărtăşit ori nu aveţi nimic în comun cu ceilalţi, va trebui, poate, să recunoaşteţi sfera în care vinovăţia sau mîndria vă împiedică să rezolvaţi o problemă ori să cereţi ce vă trebuie. Este necesar să acceptaţi diversitatea acestei lumi, precum şi faptul că sentimentul de culpabilitate este o povară grea, ce vă împiedică să iubiţi.
6. Este dificil să vă manifestaţi iubirea, deoarece nu doriţi să vă expuneţi la suferinţe. Lipsa acestei manifestări vă face să trăiţi într-o atmosferă încărcată. Nu este necesar să vă confruntaţi cu nimeni, dar va trebui să vă eliberaţi corpul de toată acea furie adîncă, deoarece, pînă nu o expulzaţi, nu se va putea manifesta acea înţelegere care face posibilă iertarea.
7. Poate că un şoc recent v-a îmbunătăţit direcţia şi vă întrebaţi dacă nu cumva vă îndepărtaţi de ceea ce vă doriţi. Imediat ce recunoaşteţi că vă este teamă, în loc să negaţi, vă veţi da seama că planificarea este importantă în raport cu obiectivele dorite. Dorinţele dvs. ar trebui formulate clar şi bine definite. Nu vă osteniţi să găsiţi scurtături, pentru că nu există.
8. Nu luaţi lucrurile în mod personal, pentru că acest ciclu nu vă implică exclusiv pe dvs. Este vorba de ceea ce cred alţii, de felul în care simt ei şi împrejurările în care se manifestă aceste aspecte la care sînteţi participanţi. Jucînd rolul de partener, de asistent sau de prieten, favorurile vă vor fi întoarse atunci cînd veţi avea nevoie de ele. Karma nu este o pedeapsă, ci reprezintă lecţii de învăţat.
9. Procedaţi cu prietenie şi înţelegere faţă de punctele de vedere, sentimentele, greşelile şi problemele altor oameni. Acest ciclu vă poate face să credeţi că mingea se află în terenul dvs. şi sînteţi obligaţi să jucaţi. Ceea ce experimentaţi este egal cu măsura în care îi judecaţi pe alţii ori pe dvs. pentru greşelile trecutului. Nu sînt greşeli, fireşte, ci elemente pe care nu le-aţi aprofundat suficient.
Salvarea Roşiei Montană, sensul existenţei noastre acum
Dl George Liviu Teleoacă s-a născut în anul 1941, la Sibiu, este
chimist şi a lucrat în combinate mari, dar şi în prestigioase unităţi
de cercetare cu stagii de specializare în străinătate. Comunicativ şi
mereu gata să stîrnească emulaţie în jurul său, a devenit un preţuit
inspector de protecţia mediului înconjurător. Domnia Sa crede cu
fermitate în Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) şi este
convins că civilizaţia umană va supravieţui numai dacă vom respecta
limitările impuse de mediu.
Domnule Teleoacă, ne-aţi pus la dispoziţie un material intitulat Aurul, mediul şi cultura. Ce v-a determinat să îl scrieţi?
Revolta stîrnită de Ministerul Mediului, care, prin reprezentantul său la emisiunea Judecă tu!, din ziua de 23 februarie 2012, a declarat că proiectul Roşia Montană Gold Corporation ar fi „un proiect de aur curat pentru români şi România”, ceea ce indică decizia ministerului de a ascunde realitatea consecinţelor de neimaginat, pentru a pune în practică un proiect dezastruos. Am făcut parte din prima echipă de inspectori de mediu din ţară, cu foarte multe deplasări în teren, iar experienţa acumulată îmi permite să afirm că staţiile de epurare, chiar şi cele construite de firmele străine, nu pot realiza în practică randamentele din proiect, orice s-ar face. Eficienţa lor scade repede în timp, iar scăderea va fi cu atît mai gravă la Roşia Montană, unde temperaturile scăzute, din perioadele reci, vor diminua mult randamentele teoretice ale reacţiilor de epurare.
De ce respingeţi proiectul Gold Corporation Roşia Montană?
Inainte de orice, pentru uriaşele sale consecinţe de mediu, dar şi avînd în vedere aspectele mai generale ale proiectului. Niciunul dintre noi nu poate accepta imensa pagubă de a rămîne cu haldele cianurate în locul bogaţilor noştri munţi, pentru ca alţii să ne ia aurul. Ar fi prea umilitor şi ruşinos pentru noi toţi.
Dacă s-ar pune în practică acest proiect, cum ar influenţa el viaţa oamenilor de acolo?
Oricare vor fi salariile celor care vor lucra acolo, ei şi toţi cei din jur lor vor trăi cu disperare dispariţia mediului de viaţă, pe care nu-l vor mai putea salva. După o perioadă de muncă epuizantă, vor ajunge mult mai săraci decît sînt acum. Pustiul din faţa lor le va întuneca existenţa şi vor vrea să revină la situaţia de azi, dar drum înapoi nu mai există. Vor apărea boli noi, greu de tratat, iar consumul de medicamente va creşte. După epuizarea zăcămîntului, totul se va prăbuşi. Găsiţi pe internet, la adresele Honduras Gold şi Guatemala Gold, dovada nenorocirilor care ne aşteaptă şi pe noi. Ca preambul al acestora este şi această presiune propagandistică dură, exercitată de salariaţii companiei RMGC, în urma căreia localnicii au început să cedeze psihic, aşa cum au făcut-o mulţi dintre cei supuşi reeducării, pentru a deveni factori de influenţă în favoarea companiei canadiene. Intr-adevăr, nevoia locurilor de muncă este reală, dar vor fi mult mai puţine decît cele promise, iar acestea devin cu totul nesemnificative în raport cu milioanele locurilor de muncă pe care le-a pierdut România în ultimii 20 de ani. Ni s-au impus curbe de sacrificiu, iar acum ni se impune, la Roşia Montană, să ne dărîmăm case şi biserici, să zdrobim oasele din cimitire, pentru a fi cianurate.
Există şi alte implicaţii legate de punerea în practică a acestui plan?
Pe lîngă implicaţiile de ordin ecologic şi economic, există şi implicaţiile de ordin cultural şi, foarte grave, cele de ordin cultic. Trebuie să recunoaştem că, pe lîngă foamea materială, mai există şi una spirituală, care ne-a fost călcată în picioare atunci cînd s-a hotărît distrugerea cu cianură a apelor şi a pămîntului nostru. Proiectul RMGC dispreţuieşte inclusiv caracterul special al României, care reprezintă o foarte importantă entitate spirituală a lumii, numită Grădina Maicii Domnului. Afirmaţia a fost făcută cu o justificare profundă şi în văzul întregii lumi, aşa încît toţi cunoşteau această dimensiune a fiinţei noastre şi, cu toate acestea, Gold Corporation dovedeşte că nu-i pasă de nimeni şi de nimic. Compania canadiană nu ţine cont nici de faptul că am fost şi sîntem înscrişi în toate Cărţile Sacre ale omenirii, de la Valac din Rig-Veda la Walkiriile Walhallei, în timp ce Vechiul Testament stipulează cu precizie că Grădina Edenului, spaţiul unde a fost plămădit omul civilizat, a fost zidită în ţara cu aur bun, Ha-Vilah, aflată spre răsărit, adică la gurile Dunării. România beneficiază de acest statut special, care nu este o plăsmuire a trecutului, ci o realitate istorică, exprimată pe cît de sintetic, pe atît de precis de Whitney Smith, fostul director al Institutului American pentru Drapelele Lumii, care în tratatul său de vexilologie a arătat că istoria s-a făcut din Persia pînă în Bretania sub semnul Dragonului Dacic, adică sub semnul sacrului revelat pe pămîntul României.
In final, ce mesaj le transmiteţi cititorilor noştri?
Să se ridice la înălţimea responsabilităţilor care ne revin, din toate punctele de vedere, şi să se informeze cît mai bine. Din nefericire, va trebui să facem faţă la tot mai multe apeluri S.O.S., dar prioritatea este situaţia de la Roşia Montană, prima pe care trebuie să o salvăm şi pe care o şi putem salva. Mare atenţie însă la acei care iau chipul „omului de bine”, pentru a ne adormi vigilenţa cu minciuni, aşa cum a făcut un director aflat în slujba companiei, care n-a ezitat să ne fluture în emisiune cifre şi grafice contrafăcute, pentru a ne convinge că România va încasa mai mulţi bani decît Gold Corporation, ceea ce reprezintă o formă gravă de inducere în eroare a publicului larg. Spre şansa noastră, emisiunea-dezbatere din 23 februarie 2012 ne-a oferit şi un mesaj deosebit de valoros, cel venit din partea distinsului prof. univ. dr. Ion Haiduc, preşedintele în exerciţiu al Academiei Române, care a demascat viciile şi dezavantajele enorme ale proiectului RMGC. Cei care au încheiat acest proiect sînt răspunzători de nenorocirea în care ne-au tîrît, dar înainte de a delibera asupra vinovăţiei lor trebuie să ne salvăm aurul, mediul şi cultura, spunînd NU cu toată energia, de la mic la mare, acestui proiect NECURAT din toate punctele de vedere – tehnologic, economic, ecologic, cultural, cultic –, pentru a fi anulat în mod definitiv.
Baze umane pe Lună In articolul Mesaje din alte lumi, din Lumea misterelor nr. 5/2011, v-am spus cîte ceva despre desenele din lanurile de grîu şi despre „Răspunsul Arecibo“. In finalul materialului am afirmat că „acesta nu este singurul mesaj primit din alte lumi“.
„A trecut destul de multă vreme de cînd sondele americane se plimbă pe Lună. De ce oamenilor nu li se mai spune nimic despre ce s-a descoperit acolo?“, ne întreabă dl Mihai Dobre, din Suceava.
Trebuie să începem prin a spune că „noutăţi” ni s-au servit, dar… dintre cele vechi. In septembrie 2009, NASA a anunţat că a făcut o descoperire istorică: s-a găsit apă pe Lună. Această „noutate” era cunoscută încă de la misiunea Apollo 15, din 31 iulie-2 august 1971, condusă de James Irwin (1930-1991). Imediat după aceea, în octombrie 2009, în urma misiunii LCROSS, cercetătorul NASA Paul Spundis a afirmat că pe Lună există peste 600 de milioane de tone de apă. Aceste destăinuiri au venit după ce, în 2008, NASA a anunţat oficial că va stabili pe Lună o bază de cercetare pe termen lung, în care vor lucra oameni şi roboţi. Pete Worden, director NASA Ames Reserch Center, a declarat pentru Fox News: „Acest proiect deschide o nouă eră a înţelegerii mecanismului prin care s-au format atît Luna, cît şi cuplul Pămînt - Lună, dar şi a modului în care oamenii pot trăi într-o altă lume”. Dacă veţi reciti cu atenţie afirmaţia respectivă, veţi sesiza cel puţin două aspecte mai puţin sau deloc abordate pînă acum. Primul este acela că „vom înţelege (în sfîrşit - n.n.) mecanismul prin care s-a format Luna“. Asta înseamnă că Luna nu s-a rupt din coasta Terrei, aşa cum am învăţat noi, ci că ea s-a format sau a fost formată în alt loc, de altcineva, în alte condiţii, şi apoi plasată lîngă planeta Pămînt. Cu nişte ani în urmă, noi am scris în revista Lumea misterelor că se vehiculează astfel de ipoteze. Cel de al doilea aspect care se desprinde din cele afirmate de cercetătorul american este acela că nu mai sîntem siguri (poate nici nu am fost - n.n.) că a existat un Big Bang, în urma căruia s-au format sistemele solare şi planetare. De vreme ce abia acum vrem să înţelegem cum „s-a format cuplul Pămînt - Lună“, înseamnă că nu prea sîntem siguri pe teoriile care stau la baza cunoştinţelor noastre în ceea ce priveşte formarea stelelor, a planetelor, a sistemelor solare şi/sau galactice. Vi se pare o aberaţie? Cu puţin timp în urmă, savanţii de la NASA dar şi din alte ţări şi domenii au emis ipoteza că Universul nu s-a format, în urma unei explozii, din „nimic”. Doctorul Roger Penrose, fizician la NASA, a emis o teorie conform căreia Universul actual nu a luat naştere în momentul Big Bang-ului, ci la o distanţă de cel puţin 300.000 de ani după acest fenomen. Savantul susţine că Universul în care trăim în prezent nu este nici primul, nici ultimul, Big Bang-ul fiind doar începutul unui nou „eon”, adică a unei noi perioade de timp egală cu un miliard de ani. In iulie 2011, NASA a mai făcut o decoperire epocală. A anunţat că a descoperit pe Lună epava unei nave spaţiale. De fapt, era vorba despre propria lor navă, Lunar Orbiter 2, din cadrul misiunii Luna Reconnaissance Orbiter, demarată în anul 1967. Atunci s-a cartografiat o mare parte a suprafeţei lunare, s-au căutat diverse elemente care pe Terra au început să se epuizeze, s-au localizat diferite zone în care se găseşte gheaţă, deci apă, şi nu în ultimul rînd s-au căutat locuri de aselenizare şi de instalare a unor baze permanente, în care să trăiască şi să lucreze oameni. Lunar Orbiter 2 a fost programată să se prăbuşească pe Lună, după terminarea misiunii, operaţiune care s-a efectuat conform planului. Abia acum însă unii specialişti au observat ceva cu totul deosebit: craterul format la impactul cu solul lunar măsoară 85 de metri, lucru care nu se putea întîmpla la o navă care măsoară cîţiva metri, în condiţiile în care noi ştiam că gravitaţia pe Lună este de şase ori mai mică decît cea a Pămîntului. Şi uite aşa s-au ridicat noi întrebări pe marginea a ceea ce ni s-a comunicat pînă acum. Mai nou, se afirmă că gravitaţia pe Lună este 64% din cea terestră, situaţie în care astrul nopţii are chiar şi o atmosferă proprie, chiar dacă aceasta este rarefiată. La 14 noiembrie 2008, o sondă indiană de contact cu Luna, MIP, s-a prăbuşit, programată ca şi Lunar Orbiter 2, lîngă Polul Sud selenar. In ultimele momente, la reţelele spaţiale de la Bylalu, lîngă Bangalore, au sosit informaţii senzaţionale: staţia a detectat semne de viaţă în forme primare. Aşadar, dacă există apă, o atmosferă oarecare există, mari rezerve de titaniu şi alte materii prime rare pe Pămînt se găsesc din abundenţă, în interiorul solului lunar sînt cavităţi şi tuneluri ce pot fi amenajate uşor pentru a fi locuite, vom începe să populăm Luna? Ei bine, programul de recrutare şi pregătire a viitorilor locuitori selenari se află în plină desfăşurare. NASA a făcut deja publică oferta de locuri de muncă pe Lună, iar Pete Worden, director NASA, a afirmat oficial faptul că, „spre deosebire de ultima expediţie organizată pe Lună, acum toată lumea ar vrea să meargă acolo “.
Raport OZN: Calea Moşilor, Bucureşti.
La una dintre întîlnirile noastre cu cititorii, cineva m-a
întrebat dacă nu îmi este frică să tot scriu despre (deja) fenomenul OZN
din România. Dacă apar „oamenii în negru” şi mă torturează psihic sau
îmi subtilizează fotografiile? Sincer, pe moment nu am ştiut ce să-i
răspund prietenului nostru.
Cred în povestea temuţilor „men in black” doar pînă la o limită: dacă cei care se apropie de baze militare pentru a observa „obiecte neidentificate” fotografiază şi filmează diverse componente sau tehnologii militare experimentale, mi se pare normal ca serviciile de protecţie-securitate să acţioneze pentru recuperarea datelor şi „calmarea” entuziastului „ufolog”... In fond, fiecare stat este interesat să-şi apere secretele, doar metodele sînt diferite!
Cum am lămurit (cred) acest aspect, să trecem la subiectul acestui articol. Relatarea care urmează am primit-o de la doamna Doiniţa N., care locuieşte în vecinătatea magazinului Bucur-Obor din Bucureşti:
„Locuiesc la etajul superior al unui bloc situat pe Calea Moşilor. Din copilărie cerul m-a fascinat, mi-ar fi plăcut să devin pilot de aviaţie, dar... am avut cu totul alt drum în viaţă. Am rămas cu regretul de a nu fi putut zbura, dar şi cu plăcerea de a privi şi observa bolta cerească, mai ales iarna, cînd zăpada creează un decor unic, este senin şi multă, multă linişte. Chiar dacă n-am cunoştinţe de astronomie, m-am obişnuit să recunosc stelele; pentru cîteva zeci de minute (cît stau pe balcon), sunt ale mele, şi mă bucur de prezenţa şi strălucirea lor. Doar frigul mă goneşte în casă.
La 28 ianuarie a.c., pe la ora 24.00, am ieşit să-mi fac obişnuitul „ritual” dinainte de culcare. Uşor dezamăgită de cerul cu aspect lăptos care nu lăsa să treacă lumina aştrilor, mă pregăteam să intru la căldură, dar ceva mi-a atras atenţia: deasupra magazinului Bucur-Obor, spre Colentina, strălucea un altfel de „stea”. Niciodată nu o văzusem, în absolut niciuna dintre observaţiile mele nocturne! Steaua, sau ce era, parcă avea un corp central, sferic, din care ieşeau nişte filamente ca tentaculele de caracatiţă. La capătul fiecărei terminaţii-tentacul era cîte o sferă de mai mici dimensiuni. Eram uluită, nu îmi venea să cred ceea ce vedeam! Privind-o cu mare atenţie, am sesizat şi că se deplasa lent spre lacul Tei, păstrînd constantă altitudinea.
Am încercat să o fotografiez, dar nu am un aparat performant şi nici nu mă pricep să-l programez pentru imagini de noapte. Oricum, cu toată nepriceperea mea, obiectul se poate observa în cele cîteva fotografii pe care am reuşit să le fac. Ce să vă mai spun, am rezistat în frig aproape două ore, timp în care subiectul observaţiei mele s-a deplasat circa 20 – 25 de grade pe direcţia precizată. Oare ce am văzut?”
Intr-adevăr, ce a văzut prietena revistei noastre? In ultima perioadă şi alte persoane ne-au sesizat evoluţia unor aparate de zbor cu comportament bizar în această zonă a capitalei. Majoritatea acestora se deplasau spre sau dinspre zona lacurilor, confirmînd existenţa acelui posibil culoar de zbor remarcat în primele noastre articole tematice.
Eu, unul, estimez o înmulţire a „apariţiilor neobişnuite”. Terra este în plin proces de transformare. Se modifică atît energetica planetei sub influenţa unor forţe ale universului pe care doar le putem (parţial) anticipa, dar este în derulare şi o schimbare generală a relaţiilor sociale, economice, politice. Mai mult, deşi nimeni raţional nu-şi doreşte, este posibil să ne găsim în pragul unui război care va schimba echilibrul de forţe la nivel global. Aşa cum şi alţi cercetători ai fenomenului OZN au remarcat, trăirile sociale de mare intensitate interacţionează cu cîmpul de conştiinţă planetară, iar de aceste „perturbări” sînt deseori deseori atraşi cei (deocamdată) din... neştiut.
Mulţumind doamnei Doiniţa N. pentru interesanta prezentare, vă invit şi pe dumneavoastră, cititorii revistei, să vă faceţi publice observaţiile. Sunt sigur că aveţi destule şi la fel de captivante. Daca va placut ce ati citit pe aceasta paginea si vreti sa mai adaugati niste comentari va rog scrietii mi pe adresa de email sau la comentarii direct de pe bloog.Va Multumesc si cu tot Respect Birta Daniel Mihai.
