duminică, 1 aprilie 2012

Istoria si Povestea a lui Ceausescu


consume mai mult de 3.000 de calorii pe zi.                        Bin ich bl       

 Bin ich bl  In timpul "epocii de aur", imaginea primului dintre tovarasi a fost zugravita in alb stralucitor. Dupa ce a fost ucis - totul in negru. Acest articol este, probabil, primul sau tablou "in culori"- cu bune si rele.
Un caine negru lingea din balta de sange in care zaceau doi batranei executati de Craciun, in Garnizoana Targoviste. In urma unui proces-mascarada, un tribunal special i-a condamnat la moarte prin impuscare in decembrie 1989, pentru "crime grave impotriva poporului roman".
El a murit pe loc. Femeia si-a dat sufletul un minut mai tarziu, dupa ce capitanul parasutistilor din plutonul de executie a mai descarcat in ea, cu furie, un incarcator. Astfel si-au sfarsit Nicolae si Elena Ceausescu lungul drum de cinci decenii impreuna, dupa ce, pornind foarte de jos, au acaparat puterea, imbatranind la conducerea tarii.
Ridicat in slavi in cei 24 de ani de domnie, in care ajunsese sa personifice Romania, Ceausescu - rasturnat si inlocuit de unii dintre fostii sai baroni - a fost transformat in tap ispasitor pentru tot raul facut romanilor. Intre aceste doua extreme, cine a fost cu adevarat Nicolae Ceausescu?
Un pusti maruntel si balbait a plecat de acasa la 11 ani ca sa-si gaseasca un rost la Bucuresti. Parintii lui, tarani din Scornicesti, abia gaseau ce sa puna pe masa celor 10 copii. Tatal, Andruta, avea trei hectare de pamant, cateva oi si mai carpea finantele familiei din croitorie.
"Nu se interesa de copiii lui; fura, bea, sarea la bataie si injura..." - spunea despre el batranul preot din Scornicesti.
Mama era o femeie supusa si muncitoare. Familia dormea pe lavite intinse pe langa peretii casei cu doua incaperi. Mamaliga era mancarea de baza. Nicolae a facut patru clase la scoala din sat. Invatatorul preda intr-o sala cursuri simultane, pentru elevii mai multor clase. Micul Ceausescu nu a avut carti si adesea mergea la scoala descult. Nu avea prieteni, era nervos si imprevizibil.
Intr-un Bucuresti la acea vreme cosmopolit - primul oras pe care il vedea -, Nicolae a tras la sora lui, Niculina Rusescu. A fost curand dus sa invete meserie in atelierul cizmarului Alexandru Sandulescu, membru activ al PCR, care si-a initiat ucenicul in misiuni conspirative. Nicolae nu s-a adaptat in Bucuresti. Trecerea dintr-o lume in care nu-si gasea locul (satul natal) intr-alta in care tot nu-si gasea locul (orasul) l-a marcat.
"Intrarea in miscarea marginala a comunistilor a fost solutia lui alternativa de integrare in viata sociala" - spune sociologul Pavel Campeanu, autorul cartii Ceausescu - Anii numaratorii inverse. Istoricii epocii de aur nu au scapat niciun prilej de a-l hiperboliza pe "tanarul erou" ilegalist Ceausescu, arestat pentru prima oara la 15 ani, care, pana la 26, stransese 7 ani de inchisoare. Adevarul e ca, in anii '30, Nicolae era doar un pusti neprevazator si ageamiu.
"Nu auzisem nimic despre el" - a spus Constantin Parvulescu, unul dintre parintii fondatori ai PCR. Primea misiuni minore de la sefii lui comunisti. De exemplu, in 1934, la Craiova, impreuna cu alti trei tineri, au facut galagie la procesul unui grup de comunisti condus de Gheorghe Gheorghiu-Dej, pe atunci seful Sindicatului CFR Bucuresti. Ceausescu si tovarasii lui au fost arestati si batuti de politie. Conform declaratiilor lui Ion Gheorghe Maurer, presedintele de mai tarziu al Consiliului de Ministri, Nicolae fusese platit pentru raspandirea de manifeste si liste de semnaturi asa cum altii erau platiti pentru vanzarea ziarelor.
Pana la jumatatea anilor '30, Nicolae a calatorit "in misiune" prin Bucuresti, Craiova, Campulung sau Ramnicu Valcea. A fost arestat de multe ori. In dosarul lui de la Siguranta incepea sa i se contureze un portret de "agitator comunist periculos" si "distribuitor de materiale de propaganda comunista si antifascista".
Prima condamnare: 6 iunie 1936, Tribunalul din Brasov - doi ani de inchisoare, plus 6 luni pentru sfidarea curtii, 2.000 de lei amenda si un an de domiciliu fortat in Scornicesti. Cea mai mare parte a pedepsei a ispasit-o la Doftana. Colegii de inchisoare spun ca detinutul Ceausescu era invidios, razbunator, dur. Dar stia sa se bage in sufletul omului. Cand a iesit din inchisoare, Ceausescu nu mai era chiar un necunoscut. A devenit membru in conducerea organizatiei de tineret a partidului.
In tara erau cam 700 de comunisti in libertate (condusi de Patrascanu, Foris, Parvulescu) plus vreo 200 inchisi (generatia de greva a lui Dej); se instaurase dictatura regala, intalnirile ilegalistilor erau rare, banii putini, carnete de membru si cotizatii nu existau. Curand a fost iar arestat si trimis la Jilava trei ani pentru "conspiratie contra ordinii sociale". Ceausescu si-a petrecut anii razboiului in puscarii si lagare: Jilava (1940), Caransebes (1942), Vacaresti (august 1943), Targu Jiu (septembrie 1943).
Gratiile l-au izolat de ceea ce se intampla afara: intelegerea dintre Hitler si Stalin; certuri interne intre comunisti, pierderea Basarabiei si a Ardealului de Nord, tentativa de lovitura de stat legionara, abdicarea lui Carol al II-lea, dictatura antonesciana. August 1944 a fost un moment de rascruce in destinul sau si al Romaniei: Ceausescu a fost eliberat si si-a inceput urcusul.
Familia comunistilor romani - factiunea moscovita, generatia de inchisoare a lui Dej si veteranii ilegalisti - s-a reunit in toamna intr-o casa boiereasca din Aleea Eliza Filipescu nr. 16 (unde e azi ambasada indiana).
Ceausescu era printre ei. Sub aripa protectoare a lui Dej, al carui favorit devenise in inchisoare, pas cu pas, tenace, incapatanat, cu un real instinct pentru putere, Ceausescu s-a zbatut, a lingusit, s-a adaptat, a muncit, s-a ridicat: la 27 de ani, era membru in conducerea UTC si apoi al CC al PMR; la 28 de ani - instructor de partid la Constanta si in Oltenia; la 29 de ani - deputat in Marea Adunare Nationala (dupa ce mobilizase in circumscriptia sa electorala, din Olt, trupe motorizate care sa-i "convinga" pe alegatori sa introduca in urne buletinele de vot completate dinainte de comunis ti); la 30 de ani - subsecretar de stat la Ministerul Agriculturii (unde a inceput colectivizarea silita); la 31 de ani - ministru adjunct al apararii, sef politic al armatei si apoi general politruc cu specializare la Moscova; la 36 de ani - secretar al CC (un post-cheie in partidele comuniste, ocupandu-se de organizarea partidului); la 37 de ani, la cel de-al doilea Congres al PMR, a fost primit ca membru in Biroul Politic, insarcinat cu supravegherea interna de partid a Internelor, Securitatii, Armatei, Procuraturii si Justitiei (s-a folosit de aceasta pozitie pentru crearea unui sistem de pile, instalandu-si oamenii in posturi-cheie din partid).
Noiembrie 1957. Un avion IL 14, avand la bord o delegatie a PMR ce zbura la Moscova pentru a participa la aniversarea Marii Revolutii Socialiste din Octombrie, s-a prabusit la aterizare pe Aeroportul Vnukovo, la ora 17,48, din cauza unei erori de pilotaj. Au murit ministrul de externe Grigore Preoteasa si trei membri ai echipajului. Ceilalti pasageri au suferit rani grave. Nicolae Ceausescu, secretar al CC al PMR, a fost mai norocos.
Certificatul medical eliberat la Moscova consemna: "Traumatism al partii externe a hemitoracelui drept si la gamba stanga. Plagi zgariate la fata, maini si picioare. Temperatura: 37,3 grade, stare generala satisfacatoare." Dar soarta era cat pe ce sa-i joace o festa acestui tanar ambitios, la numai cativa pasi de cucerirea puterii. Peste cativa ani, la 19 martie 1965, ora 17,45, cand Gheorghiu-Dej si-a dat sufletul inconjurat de echipa de conducere a PMR, Nicolae Ceausescu a fost primul care s-a aplecat sa-l sarute. Cei trei membri veterani ai Biroului
Politic, prieteni ai lui Dej, calificati sa-l inlocuiasca, nu erau potriviti din cauza "originii nesanatoase": Ion Gheorghe Maurer era german, Emil Bodnaras - ucrainean, Dumitru Coliu - bulgar. (Conform lui Paul Niculescu-Mizil, fost membru al CC, cele trei conditii forte pentru viitorul conducator erau: sa fie roman, ilegalist, muncitor). Dorinta acestui triumvirat din vechea garda de a promova un tanar docil in fruntea unei conduceri collective a convertit defectele lui Ceausescu in atuuri.
Ei au tras sforile pentru juniorul din Biroul Politic, care le parea cel mai usor de manipulat. La congresul din 19-24 iulie, care trebuia sa valideze alegerea Biroului Politic, cei 1.357 de delegati l-au ales pe Ceausescu in functia de prim-secretar al CC al PCR. La 47 de ani, Ceausescu, cel mai tanar conducator politic din Europa, si-a inceput mandatul in forta: PMR a revenit la vechiul nume, PCR. Dupa numai o luna s-a schimbat si denumirea tarii: Romania a devenit, din republica populara, republica socialista.
Lunile de miere de la inceputurile guvernarii acestui tanar dinamic, care parea modest si tolerant, nu anuntau cu nimic anii de fiere in care avea sa sfarseasca. La inceput, Ceausescu s-a concentrat cu success in patru directii: liberalizarea politicii interne si bunastare pentru romani; mai multa putere pentru sine (sub pretextul reabilitarii victimelor din perioada Dej, a tras sforile pentru inlocuirea echipei care il promovase, si cu care trebuia sa imparta puterea, cu tinerii din garda lui); o ofensiva de seducere a Occidentului, jucand rolul fiului rebel al familiei Pactului de la Varsovia; atentie sa nu supere prea tare URSS. Romanii traiau mai bine si erau mandri de presedintele lor.
Frustrati de istorie, ei vedeau in Ceausescu pe unul de-al lor care vorbeste de la egal la egal cu mai-marii lumii. Cand a condamnat interventia militara in Cehoslovacia (din noaptea de 20-21 august 1968), entuziasmul romanilor a fost spontan. Actul acesta de sfidare a Moscovei i-a adus respectul intregii lumi.
Dar august 1968 a fost doar varful aisbergului: Ceausescu si-a cultivat cu consecventa aura de lider comunist atipic: a fost primul care a stabilit relatii diplomatice cu RFG (1967), singurul care nu a rupt-o cu Israelul dupa Razboiul celor Sase Zile (iunie 1967), singurul care permitea cetatenilor sai de origine evreiasca sa plece in Israel (contra cost - 2.000-5.000 $ pe cap de om, cum avea sa dezvaluie mai tarziu generalul de securitate Mihai Pacepa); primul presedinte roman care a vizitat Statele Unite, intr-un moment cand relatiile URSS-SUA erau extrem de incordate (1970); singurul care a refuzat sa se alature cartelului petrolului, infiintat in urma Programului General al CAER (1971), seful singurei tari din lagarul socialist membra a Bancii Mondiale si a FMI (1972).
In mai putin de un deceniu, Romania lui Gheorghiu-Dej a trecut, dupa retragerea trupelor sovietice in 1956, de la servilism fata de Moscova, spre o politica externa mai autonoma. Dej si mai tarziu mostenitorul sau, Ceausescu, au fost lupi stalinisti care au imbracat de nevoie haina proocidentala a unui comunism nationalliberal, reactionand la incercarea lui Hrusciov de a reforma blocul comunist.
A fost o miscare de aparare, care i-a facut populari atat in tara, cat si in strainatate. Occidentul a crezut ca gasise in Ceausescu calul troian al blocului rasaritean si i-a emis un cec in alb pentru aproape doua decenii. Unii observatori occidentali exultau, comparandu-l cu Kennedy sau prezicand ca Romania va ajunge un fel de Elvetie. Faima lui de nationalist indaratnic, cu un rol special in cadrul Pactului de la Varsovia, i-a deschis aproape toate usile.
Si Ceausescu s-a dovedit a fi un mediator innascut; extrem de tolerant in politica externa (la polul opus fata de fanatismul de care a dat dovada in politica interna), ar fi fost in stare sa faca un pact si cu dracul. "Ceausescu a fost un tiran din punct de vedere politic, un dezastru economic, dar in politica externa a avut sclipiri de geniu" - spunea Silviu Brucan, fost redactor-sef la Scanteia si mai tarziu unul dintre actorii principali ai evenimentelor din 1989. "Desi un incult, era destept, o desteptaciune vicleana, taraneasca."
Curand turismul politic in Romania a devenit o moda. Cel care a deschis sezonul in 1967 a fost Richard Nixon, viitorul presedinte al SUA. In acelasi an, Corneliu Manescu, ministrul de externe roman, a devenit presedintele Adunarii Generale a ONU. Ceausescu intorcea vizitele. In 1973 a fost apogeul vizitelor sale in strainatate: Iran, Pakistan, Olanda, Italia, RFG, Iugoslavia, SUA, Vatican, URSS, Maroc, mai multe state din America de Sud.
La Vatican, papa Paul al VI-lea i-a spus (26 mai 1973): "Excelenta, rugam Cerul sa binecuvanteze activitatea dumneavoastra, pe care noi o urmarim cu mult interes, si am dori sa ne considerati niste umili sprijinitori ai politicii dumneavoastra de independenta si suveranitate, pe care o duceti cu atata consecventa." Ceausescu a strans un numar considerabil de premii, medalii, ordine, titluri academice, a caror simpla insiruire ar umple peste trei pagini de revista.
Ele variaza de la Legiunea de Onoare Franceza, la Ordinul Leului de Aur al Nassau-lui, din Luxemburg; de la Ordinul Cavalerului Alb Finlandez, la Ordinul National al Leopardului, din Zair; de la Ordinul Bath Britanic, la o gramada de ordine Lenin, Marx si Steagul Rosu, din tarile comuniste. A fost contemporan cu sase presedinti americani; s-a inteles cu toti, iar cu Nixon a fost prieten (s-au vizitat reciproc, la Washington si Bucuresti, de cate doua ori).
Si-a cultivat relatii bune cu SUA in cea mai mare parte a timpului, probate din 1970, cand au fost inundatii catastrofale in tara (din 39 de judete, 38 au fost afectate, 600.000 de oameni evacuati) si americanii au trimis ajutoare in valoare de 11,6 milioane $, si culminand cu 25 iulie 1975, cand Romania a obtinut clauza natiunii celei mai favorizate (prelungita anual pana in 1988).
Moscova se obisnuise cu grandomania politicii externe a lui Ceausescu: il considera probabil un clovn original si inofensiv. Dar el se lua in serios: in iulie 1973, la o intalnire in Crimeea a sefilor de partide comuniste din Europa de Est, romanul profera erezii: cerea colaborarea cu social-democrat ii (considerati tradatori de catre comunisti), desfiintarea celor doua blocuri militare - NATO si Pactul de la Varsovia -, apara China in cearta cu URSS, il critica pe Brejnev ca nu face mai mult pentru evitarea unui razboi nuclear.
Au urmat cativa ani de destindere internationala si nu a mai fost nevoie de jocul sau dublu. Intre 1974-1976, Ceausescu a calatorit numai de doua ori in Vest. S-au rarit si vizitele occidentalilor in Romania. In 1974, nu a mai venit nimeni. Simtindu-se tradat de occidentali, Ceausescu s-a intors spre rusi, de la care avea nevoie de ajutor ca sa transforme Romania intr-un stat industrial modern.
In august 1976, Erich Honecker, liderul RDG, aflat in vacanta in Crimeea, ii spunea lui Leonid Brejnev, seful URSS, intr-o convorbire particulara: "(Ceausescu) ma sacaie sa merg sa vizitez Romania. In general, s-a comportat mai bine decat in alte dati. Asta e bine. Il legam din nou in Tratatul de la Varsovia." In aceeasi perioada, Ceausescu s-a orientat spre lumea a treia (Africa, America de Sud tarile arabe).
A pozat - dovedind instinct politic - in europeanul promotor al independentei nationale. A acordat credite de milioane de dolari, gandite ca investitii viitoare si cooperare in exploatarea bogatiilor subsolului, a exportat produse industriale si armament. Nicolae Ceausescu a cunoscut-o pe Lenuta Petrescu in 1939, la o manifestare de la Cercul Cultural al Muncitorilor.
A fost dragoste la prima vedere; Lenuta era tanara, frumoasa, cu doi ani mai in varsta decat el, membra a organizatiei tineretului comunist - raspundea de Sectorul 2 Bucuresti, sub numele conspirativ Florica. Sapte ani mai tarziu, s-au casatorit, au avut trei copii (Valentin, Zoe si Nicu) si aveau sa ramana impreuna 50 de ani.
"Erau foarte apropiati, se tineau de mana. Ceausescu nu iesea din cuvantul ei, dar si tovarasa se interesa mult de el, daca a mancat, daca are tot ce-i trebuie, daca e multumit. Luau masa in curte si se simteau bine impreuna. Lui ii placea mult muzica Ioanei Radu si a Miei Braia si, dupa ce mancau, el canta, jucau table si ea il mai fura.
Zicea tovarasul: «Iar m-ai furat, nu mai joc.» «Hai, Nicule, ca nu te mai fur...» Si uite-asa se distrau ei in familie" - spune Suzana Andreias, sefa personalului la resedinta de la Snagov a familiei Ceausescu timp de aproape trei decenii. Lui Ceausescu ii placeau sahul, biliardul si voleiul. Dupa versurile pe care le recita pe la congrese, se pare ca citea literatura romana, si in primul rand poezia lui Eminescu.
La mancare nu era pretentios si avea gusturi rustice. Filmele le-a descoperit pe la 35 de ani. Era mare fan Kojak si se uita cu placere la filme politiste americane. Toate resedintele lui erau dotate cu o sala speciala de proiectie. Dupa 1955, s-a apucat de vanatoare, mai intai invitat de sefii locali de partid, pe care ii controla la vremea aceea in calitatea lui de membru al Biroului Politic al CC.
Din 1965, a devenit o regula: nicio duminica din sezon fara vanatoare. In 25 de ani, a omorat peste 7.000 de animale. In 1966, dupa ce a terminat ASE-ul la fara frecventa, si-a prezentat lucrarea de diploma: "Probleme alese ale dezvoltarii Romaniei in secolul al XIX-lea". Autorul adevarat nu e cunoscut. Din 1968, cuvantarile sale au inceput sa fie tiparite. S-a ajuns la Ceausescu in 33 de volume. In ultimii 10 ani din viata, a suferit de diabet.
Odata cu inaintarea in varsta, a devenit tot mai fricos. Din 1972, nu mai purta niciun articol de imbracaminte mai mult de o zi. Directia a V-a a Securitatii a infiintat ateliere de croitorie care produceau numai pentru el: imbracaminte de birou, sepci Lenin, jachete Mao, paltoane de stofa englezeasca, hanorace vatuite, in stil sovietic, costume de vanatoare in stil german. Era pedant si obsedat de punctualitate.
In fiecare dimineata, la 8 fix, coloana de masini il ducea la birou. Lua masa de pranz la ora 13 fix. Folosea gel de dus Badedas si se radea cu Gillette. Ii placeau Galbena de Odobesti si sampania roze. Intre anii 1950-1989, mai ales dupa 1965, productia industriala a Romaniei a crescut de 44 de ori. Paradoxal, motorul principal al acestei industrializari staliniste a fost frica de Moscova.
Nikita Hrusciov voia sa transforme CAER-ul intr-un organism de planificare supranat ional. Gheorghiu-Dej a refuzat rolul de granar al Pactului de la Varsovia care i-ar fi revenit Romaniei si a trecut la industrializarea fortata a tarii. Ceausescu a apasat pe acceleratie, beneficiind, din pozitia de "cal troian in blocul estic", de finantare occidentala (in special din partea SUA si a RFG). Stilul lui autoritar de conducere a transformat Romania dintr-o tara eminamente agrara intr-una care producea in aproape toate ramurile industriale.In 1973, a permis infiintarea de joint-venture cu participare de capital occidental. Din primul an existau 20 de astfel de firme. Volumul schimburilor comerciale cu Occidentul aproape s-a dublat: de la 28% in 1965, la 45% in 1974. Intre anii 1971-'75, Romania a inregistrat o rata anuala de crestere a PIB-ului de 11,3%, neegalata niciodata. Orasele au devenit santiere, propaganda nu mai prididea sa anunte inaugurarile de fabrici si uzine, aparute ca ciupercile dupa ploaia de capital occidental.
A fost insa un proces heirupist, de multe ori folosind tehnica depasita, fara sa se ia in calcul randamentul sau costul investitiilor ulterioare. Ceausescu a mizat pe cantitate, nu pe calitate. Era obsedat de ratele mari de investitie ale tarii - peste o treime din venitul national -, care pentru el erau "singurul remediu impotriva subdezvoltarii", iar industrializarea - "un factor decisiv pentru pastrarea independentei si suveranitatii nationale".
Dar economia nu era rentabila. Intreprinderile de stat, multe supradimensionate, produceau saracie, suferind de bolile economiei planificate, in variantele lor acute, romanesti: dezorganizare, nepotism, coruptie, neglijenta, furt. Rata medie de crestere a PIB-ului in Romania a scazut de la 11,3% (intre 1971-1975) la 9,6% (1976-1980) si la 1,8% (1981-1982). Industrializarea galopanta a dus la cresterea cu peste 10%, intr-un deceniu, a populatiei urbane: aproape jumatate din populatia de 20 de milioane a Romaniei din 1977 traia la oras.
Colectivizarea a disponibilizat forta de munca de la sate, in timp ce industrializarea accelerata a creat cerere de locuri de munca la oras. Statul a demarat un amplu program de constructii de locuinte pentru taranii plecati la oras in speranta unui trai mai bun. Pentru ei, saltul de la o camaruta cu masa si lavite - unde dormeau parinti, copii si bunici -, la apartament cu dormitor, sufragerie, bucatarie si baie a fost real si poate fi considerat una dintre realizarile lui Ceausescu.
S-au construit masiv blocuri: numai intre 1981-'85 s-au dat in folosinta peste 750.000 de apartamente cu termoficare si apa calda. In anii 1965-'70, mutarea populatiei de la sat la oras, ca efect al industrializarii, era considerata un fenomen de dorit. In numai cativa ani, din cauza dezechilibrelor create de migratie, au inceput restrictiile pentru cei care voiau sa se stabileasca in marile orase. Industrializarea fortata a inglodat Romania in datorii.
Intre 1971-1982, datoria externa a crescut de la 1,2 miliarde $ la aproape 13 miliarde $. (In noul regim democrat, Romania s-a imprumutat in ultimii 17 ani, ajungandu-se in prezent la o datorie externa de circa 50 de miliarde de euro). Criza petrolului din 1979-'81 a fost un cutremur pentru aceasta economie cladita pe nisip. In 1982, veniturile comertului exterior al Romaniei au scazut cu 17% fata de anul precedent. Ceausescu s-a vazut pus in situatia de a nu-si putea plati creditorii occidentali.
A fost declarata incapacitatea de plata a tarii. Dezgustat de prietenii lui din Occident, Ceausescu a dispus achitarea rapida a datoriilor externe, fara a mai lua noi credite. Era tot o forma de proclamare a independentei nationale, obsesia lui. Sapte ani mai tarziu, cu pretul saracirii fara precedent a populatiei, Romania nu mai avea datorii.
In 1984 a fost inaugurat Canalul Dunare-Marea Neagra, dupa o munca de noua ani. Canalul (de 64 km, scurteaza drumul catre Marea Neagra cu 400 km) avea taxe prea mari ca sa poata fi atragator pentru navigatori (1 $ SUA pentru fiecare tona de incarcatura) si pare tot un act de independenta, dar fata de URSS, cu care Romania impartea Delta Dunarii. In 1985, au inceput lucrarile la Casa Poporului, care urma sa devina sediul partidului si al guvernului.
Arhitectul-sef, Anca Petrescu, avea la dispozitie o echipa de 400 de arhitecti. Au fost rase de pe fata pamantului trei cartiere - Uranus, Antim si partial Rahova - si 17 biserici. Zilnic, peste 20.000 de muncitori lucrau in trei schimburi. In cinci ani, a rasarit ca din pamant a doua cladire, ca marime, din lume (un volum de 2.500.000 mc), cu peste 7.000 de incaperi, unele cat un stadion. Nota de plata: circa 2 miliarde $.
Grandomania programelor economice, marsul achitarii datoriilor, ignorarea nevoilor de consum ale populatiei l-au impins pe Ceausescu spre catastrofa. Politica generoasa din anii 1960-'70 a fost inlocuita cu una de stricta austeritate in anii '80. Statul la coada pentru a cumpara demancare a devenit o institutie. Cladirile dispuneau de termoficare, dar nu mai era folosita; asistenta medicala era gratuita, dar lipseau medicamentele si tehnica, iar medicii luau spagi.
Consumul de energie pentru populatie a fost redus cu 20% in 1979, 20% in 1982, 50% in 1983 si alti 50% in 1985, de fiecare data masurat in functie de cifrele deja reduse in anii precedenti. In 1981 s-a reintrodus rationalizarea alimentelor. Existau cartele pentru ulei, lapte, unt si zahar. Cozi interminabile. Carnea care aparea erau resturi refuzate la export. Intre 1985-1988, exporturile de alimente s-au dublat. Ca sa mascheze criza de alimente, Iulian Mincu, medical personal al lui Ceausescu, a inventat un program de alimentatie rationala, motivand ca nu e sanatos ca un adult sa
Partidului Comunist Român          Născut în satul Scorniceşti , judeţul Olt , Ceauşescu sa mutat la Bucureşti , la vârsta de 11 ani să lucreze în fabrici. El a fost fiul unui ţăran (a se vedea Ceauşescu, familia pentru descrierile de părinţii şi fraţii). El sa alăturat apoi, ilegal Partidul Comunist din România la începutul anului 1932 şi a fost arestat, în 1933, pentru lupte de stradă în timpul unei greve. El a fost arestat din nou, în 1934, în primul rând pentru colectarea de semnături pe o petiţie protesta procesul de lucrători de cale ferată şi de două ori mai mult pentru alte activităţi similare. Aceste arestări au adus denumirea de "agitator comunist periculos" şi "distribuitor activ de propagandă comunistă şi anti-fascist" de la recordul de poliţie lui. El apoi a mers în subteran, dar a fost capturat şi închis în 1936 pentru doi ani la închisoarea Doftana pentru anti-fasciste activităţi. [4] În timp ce din închisoare în 1940, el a întâlnit Elena Petrescu , cu care sa căsătorit în 1946 şi care ar putea juca un rol tot mai important în viaţa politică a lungul anilor. El a fost arestat şi închis din nou în 1940. În 1943, el a fost transferat la Târgu Jiu lagăr de internare , unde a împărţit celula cu Gheorghe Gheorghiu-Dej , devenind protejatul său. După al doilea război mondial, când România a început să cadă sub sovietică de influenţă, el a servit ca secretar al Uniunii Tineretului Comunist (1944-1945). [4]
După ce comuniştii a preluat puterea în România în 1947, el a condus Ministerul Agriculturii, apoi a servit ca ministru adjunct al Forţelor Armate sub Gheorghe Gheorghiu-Dej, devenind un general-maior. In 1952, Gheorghiu-Dej l-au adus pe a Comitetului Central de luni de la partid "moscovit fracţiune", condus de Ana Pauker a fost sters. În 1954, el a devenit membru cu drepturi depline al Politburo şi, în cele din urmă a crescut pentru a ocupa poziţia a doua, cel mai înalt în ierarhia de partid                                                                                                                                                                           



Conducerea de România

Reuniune între preşedintele american Richard Nixon şi vice-preşedinte Gerald Ford şi Nicolae Ceauşescu în 1973
Ceauşescu a petrece timp cu Jacques Chirac , la litoralul românesc în Neptun (1975)
Nicolae Ceauşescu şi soţia sa, cu împăratul Hirohito in timpul unei vizite la Tokyo, în 1975
Cuplului prezidenţial este primit de regina Elisabeta a II de la Palatul Buckingham, în iunie 1978
Ceauşescu, cu Pol Pot , 1978
Ceauşescu este întâmpinat de regele Juan Carlos I al Spaniei din Madrid, 1979
Ceauşescu nu a fost succesorul evident la Gheorghiu-Dej, atunci când el a murit la 19 martie 1965, în ciuda apropierea sa de lider de mult timp. Cu toate acestea, pe fondul luptelor pe scară largă în rândul funcţionarilor mai în vârstă şi mai conectat, Biroul Politic a apelat la Ceauşescu ca un candidat de compromis. [5] El a fost ales secretar general, la 22 martie, la trei zile după moartea lui Gheorghiu-Dej. Una dintre primele sale acţiuni a fost de a schimba numele partidului din Partidul Muncitoresc Român "Înapoi la Partidul Comunist din România , şi să declare ţara Republica Socialistă România , mai degrabă decât una Republica Populară . În 1967, el a consolidat puterea lui de a deveni presedinte al Consiliului de Stat.
Iniţial, Ceauşescu a devenit o figură populară în România şi, de asemenea, în lumea occidentală, din cauza lui de politică externă independentă, contestă autoritatea Uniunii Sovietice. În 1960, el a facilitat cenzura presei şi a încheiat participarea activă România în Pactul de la Varşovia (deşi România în mod oficial a rămas un membru), el a refuzat să ia parte la invazia Cehoslovaciei în 1968 de către forţele Pactului de la Varşovia, şi în mod activ şi deschis condamnat această acţiune. El chiar a călătorit la Praga o saptamana inainte de invazia de a oferi sprijin moral pentru a omologului său Cehoslovacia, Alexander Dubcek . Deşi Uniunea Sovietică a tolerat în mare măsură recalcitrant lui Ceauşescu, independenţa sa aparenta de la Moscova, a câştigat România statutul de rebel în Blocul de Est . [5]
In urmatorii ani Ceauşescu a urmărit o politică deschisă spre Statele Unite şi Europa de Vest. România a fost prima ţară comunistă să recunoască Germania de Vest, prima de a adera la Fondul Monetar Internaţional , şi prima pentru a primi un preşedinte american, Richard Nixon . [6] În 1971, România a devenit membră a Acordului General pentru Tarife şi Comerţ ( GATT). România şi Iugoslavia au fost, de asemenea, singurele ţări est-europene care au intrat în acorduri comerciale cu Comunitatea Economică Europeană , înainte de căderea blocului comunist. [7]
O serie de vizite oficiale în ţările occidentale (inclusiv SUA, Franţa, Marea Britanie, Spania), a ajutat pe Ceauşescu să se prezinte ca un comunist reformator, urmărind o politică externă independentă în cadrul blocului sovietic. De asemenea, el a devenit dornici de a fi văzută ca un stat luminat internaţional, capabil să medieze în conflicte internaţionale şi de a câştiga respectul internaţional pentru România. [8] Ceauşescu a negociat, în afacerile internaţionale, cum ar fi deschiderea a relaţiilor Statelor Unite cu China în 1969 şi vizita de egiptean preşedintelui Anwar Sadat în Israel în 1977. De asemenea, România a fost singura ţară din lume, de a menţine  relaţii diplomatice normale cu atât Israel şi OEP .În 1966, regimul Ceauşescu, într-o încercare de a stimula populaţia ţării, a făcut avort ilegal, şi a introdus alte politici pentru a inversa rata natalităţii foarte scăzută şi rata fertilităţii. Mamele de cel puţin cinci copii ar fi dreptul la beneficii semnificative, în timp ce mamele de cel puţin zece copii au fost declarate mame eroine de către statul român . Cu toate acestea, putine femei a căutat vreodată acest statut, în schimb, familia românească medie în timp a avut doi sau trei copii (a se vedea Demografice din România ). [10] În plus, un număr considerabil de femei, fie au murit sau au fost mutilaţi în timpul avorturi clandestine. [ 11]
Guvernul a vizat, de asemenea, ratele de divorţ şi a făcut divorţul mult mai dificil - sa decretat că o căsătorie ar putea fi dizolvat numai în cazuri excepţionale. Până la sfârşitul anilor 1960, populaţia a început să se umfle. La rândul său, o nouă problemă a fost creat de abandonul copiilor, care sa umflat populaţia orfelinat (a se vedea Cighid ). Transfuzii de sânge netestat a dus la contabilitatea de România pentru mulţi din Europa de copii cu HIV / SIDA, la rândul său, a secolului 21, în ciuda având o populaţie care face numai până în jurul valorii de 3%  din Europa

Decretul 1966

În 1966, regimul Ceauşescu, într-o încercare de a stimula populaţia ţării, a făcut avort ilegal, şi a introdus alte politici pentru a inversa rata natalităţii foarte scăzută şi rata fertilităţii. Mamele de cel puţin cinci copii ar fi dreptul la beneficii semnificative, în timp ce mamele de cel puţin zece copii au fost declarate mame eroine de către statul român . Cu toate acestea, putine femei a căutat vreodată acest statut, în schimb, familia românească medie în timp a avut doi sau trei copii (a se vedea Demografice din România ). [10] În plus, un număr considerabil de femei, fie au murit sau au fost mutilaţi în timpul avorturi clandestine. [ 11]
Guvernul a vizat, de asemenea, ratele de divorţ şi a făcut divorţul mult mai dificil - sa decretat că o căsătorie ar putea fi dizolvat numai în cazuri excepţionale. Până la sfârşitul anilor 1960, populaţia a început să se umfle. La rândul său, o nouă problemă a fost creat de abandonul copiilor, care sa umflat populaţia orfelinat (a se vedea Cighid ). Transfuzii de sânge netestat a dus la contabilitatea de România pentru mulţi din Europa de copii cu HIV / SIDA, la rândul său, a secolului 21, în ciuda având o populaţie care face numai până în jurul valorii de 3% din Europa. [12] [13]

  Iulie Teze

Ceauşescu a vizitat Republica Populară Chineză , Coreea de Nord , Mongolia şi Vietnamul de Nord în 1971. El a luat un mare interes în ideea transformării naţionale totale, prevăzute în programele de Coreea de Nord a lui Juche şi China Revoluţiei Culturale . El a fost, de asemenea, inspirat de culte de personalitate ale Coreei de Nord a lui Kim Il-sung şi China lui Mao Zedong . La scurt timp după întoarcerea acasă, el a început să imite sistemul de Coreea de Nord. Nord-coreene de pe carti Juche au fost traduse în limba română şi distribuite pe scară largă în ţară.
La 6 iulie 1971, el a ţinut un discurs în faţa Comitetului Executiv al PCR. Acest cvasi- maoistă discurs, care a ajuns să fie cunoscut ca Teze iulie , conţinea propuneri de şaptesprezece. Printre acestea au fost: creşterea continuă în "rolul principal" al partidului, îmbunătăţirea educaţiei şi a Partidului de acţiune politică de masă, participarea tinerilor în proiecte de construcţii mari, ca parte a lor de "muncă patriotică", o intensificare a politico-ideologic educaţie în şcoli şi universităţi, precum şi în copii, tineret şi organizaţiile de studenţeşti, precum şi o expansiune de propagandă politică, orientarea emisiuni de radio şi de televiziune în acest scop, precum şi edituri, teatre şi cinematografe, opera, balet, sindicatele artistilor, promovarea unei "militant, revoluţionar", personaj din productiile artistice. Liberalizarea din 1965 a fost condamnat şi un indice de cărţi interzise şi de autori a fost re-stabilit.
Cele Teze a marcat începutul unei "mini-revoluţie culturală", în România, lansarea unui neo-stalinist ofensiva împotriva autonomiei culturale, reafirmându-o bază ideologică pentru literatură, care, în teorie, partea a abandonat greu. Deşi prezentată în termeni de "umanismului socialist", a tezelor de fapt a marcat o revenire la liniile directoare stricte ale realismului socialist , şi atacurile asupra non-conforme cu intelectuali. Strictă conformitate ideologică în domeniul ştiinţelor umaniste şi sociale a fost cerut. Competenţa şi estetica urmau să fie înlocuită de ideologie; profesionişti urmau să fie înlocuite cu agitatori şi cultură a fost din nou să devină un instrument de propagandă politico-ideologică şi hard-line de măsuri .
În 1974, Ceauşescu a devenit preşedintele Republicii Socialiste România, consolidarea în continuare puterea lui. El a continuat să urmeze o politică independentă în relaţiile de de externe de exemplu, în 1984, România a fost una din doar trei state comuniste (celelalte fiind Republica Populară Chineză, şi Iugoslavia ), pentru a lua parte la American organizate Jocurile Olimpice de vară 1984 , în Los Angeles.
De asemenea, Republica Socialistă România a fost primul din blocul de Est de a avea relaţii oficiale cu blocul de Vest şi Comunitatea Europeană : un acord, inclusiv România, în sistemul comunitar de preferinţe generalizate a fost semnat în 1974 şi un acord asupra produselor industriale a fost semnat în 1980. La 4 aprilie 1975, Ceauşescu a vizitat Japonia, şi sa întâlnit cu Hirohito .

 Pacepa defecţiune

În 1978, Ion Mihai Pacepa , un membru senior al poliţiei politice româneşti ( Securitatea ), a fugit în Statele Unite. Un general de 2 stele, el a fost cel mai înalt rang dezertor din Blocul de Est în timpul Războiului Rece . Dezertarea lui a fost o lovitură puternică împotriva regimului, forţându-Ceauşescu de revizuire a arhitecturii de securitate. Cartea lui Pacepa 1986, Orizonturi roşii: Cronicile unui şef Spy comunist ( ISBN 0-89526-570-2 ), pretinde pentru a expune detaliile regimului lui Ceauşescu, cum ar fi masiv de spionaj asupra industriei americane şi să se alăture eforturilor elaborate de sprijin politic occidental.
Dupa dezertarea lui Pacepa, ţara a devenit mai izolată şi creşterea economică sa poticnit. Agenţia lui Ceauşescu de informaţii au fost supuse la grele infiltrarea de către agenţiile de informaţii străine [ necesită citare ] şi a început să piardă controlul asupra ţării. El a încercat de mai multe reorganizări în încercarea de a scăpa de colaboratori vechi de Pacepa, dar la nici un rezultat

Datoria externă

Independenţei politice a lui Ceauşescu de la Uniunea Sovietică şi protestul său faţă de invazia din Cehoslovacia în 1968 a atras interesul a puterilor occidentale, care au crezut pentru scurt timp el a fost un rebel anti-sovietic şi a sperat sa creeze o schismă în Pactul de la Varşovia de către finanţarea el. Ceauşescu nu a dat seama că finanţarea nu a fost întotdeauna favorabil. Ceauşescu a fost în măsură să împrumute puternic (mai mult de 13 miliarde dolari), de la vest la finanţarea programelor de dezvoltare economică, dar aceste împrumuturi în cele din urmă a devastat finanţele ţării. Într-o încercare de a corecta acest lucru, Ceauşescu a decis să ramburseze României datoriile externe . El a organizat un referendum şi a reuşit să schimbe Constituţia, adăugând o clauză care România interzis de la a lua împrumuturi externe în viitor. Referendumul a dat o aproape în unanimitate "da" votul.
În 1980, Ceauşescu a ordonat exportul de mult din producţia agricolă a ţării şi industriale, în scopul de a rambursa datoriile. Lipsurile rezultate interne a făcut viaţa de zi cu zi a românilor o luptă pentru supravieţuire ca rationalizarea alimentelor a fost introdus şi întreruperile de curent de încălzire, gaze şi de energie electrică a devenit regula. În timpul anilor 1980, a existat o scădere constantă a nivelului de trai, în special disponibilitatea şi calitatea produselor alimentare şi general în magazine. În acest timp, Ceauşescu a oprit toate posturile de radio din afara capitalei, şi de televiziune limitat la un singur canal de difuzare numai două ore pe zi. Explicaţia oficială a fost că ţara a fost plata datoriilor sale şi au acceptat suferinţa, crede ca acesta să fie pentru o perioadă scurtă de timp şi numai pentru binele suprem. [ necesită citare ]
Datoria a fost plătit integral în vara anului 1989, la scurt timp înainte de Ceauşescu a fost răsturnat, dar exporturile grele a continuat până la revoluţia din decembrie. [ necesită citare                                                             Tensiunile

Ştampila de comemorare a 70 aniversare (şi 55 de ani de activitate politică) de Nicolae Ceauşescu, 1988
Până la începutul anului 1989, Ceauşescu a fost semne de negare completă a realităţii. În timp ce ţara a fost trece prin momente extrem de dificile, cu cozi lungi în faţa paine de magazine alimentare goale, el a fost de multe ori indicat pe TV de stat intra magazine pline cu produse alimentare, produse alimentare vizitarea mare şi festivaluri de artă, în timp ce lauda "nivel de trai ridicat", realizat sub conducerea sa.
Contingente speciale de livrări produse alimentare ar putea umple de magazine înainte de vizitele sale, şi bine-hrăniţi vacile ar fi transportate chiar şi în întreaga ţară, în anticiparea sale vizite la ferme. În cel puţin un caz de urgenţă, el a inspectat (şi aprobat), un afişaj de produse maghiară, care în afară de unele pepeni de porumb şi mai multe, a fost în mare parte construite din plastic vopsite şi / sau polistiren. Între timp, capse, cum ar fi făină, ouă, unt şi lapte au fost greu de găsit şi de cei mai mulţi oameni au început să depindă de gradini mici cultivate, fie în oraş alei mici sau la ţară. La sfârşitul anului 1989, emisiuni TV de zi cu zi a aratat listele de CAP ( colhozuri , ferme colective), cu recolte record de presupuse, în contradicţie flagrantă cu lipsa de experienţă românească medie la timp.
Unii români, crede că Ceauşescu nu a fost conştient de ceea ce se întâmplă în ţară din afara Bucurestiului, a încercat să-l dea petiţii şi scrisori de reclamaţii în timpul vizitelor sale multe din întreaga ţară. Cu toate acestea, de fiecare dată a primit o scrisoare, el va trece imediat pe membrii de securitate acestuia. Indiferent dacă sunt sau nu Ceausescu citit vreodata oricare dintre aceste scrisori vor rămâne, probabil, necunoscut. A fost de cunoştinţe comune pe care oamenii încearcă să litere de mână direct lui Ceauşescu a riscat consecinţe negative [ necesită citare ], prin amabilitatea Securităţii. Oamenii au fost puternic descurajat de a vorbi cu el direct, [ necesită citare ] şi a existat un sentiment general că moralul în România a ajuns la un mic ansamblu

Revoluţia

În noiembrie 1989, Congresul al XIV-lea al Partidului Comunist Român (PCR) a văzut Ceauşescu, atunci în vârstă de 71, reales pentru încă cinci ani ca lider al PCR. În timpul Congresului, Ceauşescu a ţinut un discurs denunţând revoluţii anti-comuniste se petrec tot restul Europei de Est. Dar luna următoare, regimul lui Ceauşescu sa prăbuşit după sine o serie de evenimente violente din Timişoara şi Bucureşti, în decembrie 1989.

[ edit ] Timişoara

Demonstraţii în oraşul Timişoara, au fost declanşate de încercarea guvernului de a-sponsorizat de evacueze László Tőkés , un pastor etnic maghiar, acuzat de guvernul de incitare la ură etnică . Membrii lui etnică maghiară adunarea înconjurat apartamentul său într-un spectacol de sprijin.
Studentii romani au alăturat spontan demonstrative, care a pierdut în curând aproape toate conexiunile la cauza sa iniţială şi a devenit un mod mai general, anti-guvern demonstraţie. Forţele militare regulate, de poliţie şi Securitatea a tras asupra manifestanţilor la 17 decembrie 1989, ucigând şi rănind mai multe. La 18 decembrie 1989, Ceauşescu a plecat pentru o vizită de stat în Iran, lăsând taxa de strivire revolta din Timişoara a subordonaţilor săi şi a soţiei sale. La întoarcerea sa în România în seara zilei de 20 decembrie, situaţia a devenit şi mai tensionată, şi-a dat un discurs televizat din studioul TV din interiorul cladirii Comitetului Central (CC constructii), în care a vorbit despre evenimentele de la Timişoara, în termeni de o "ingerinţă a forţelor străine în treburile interne din România" şi o "agresiune externă pe suveranitatea din România".
Ţară, care a avut puţine informaţii sau nu a evenimentelor de la Timişoara mass-media naţională, a aflat despre revolta de la Timişoara, posturile de radio occidentale, cum ar fi Vocea Americii şi Radio Europa Liberă , şi prin cuvântul de gura. În ziua următoare, 21 decembrie, o întâlnire de masă a fost pus în scenă. Mass-media oficiale, prezentat ca "o mişcare spontană de sprijin pentru Ceauşescu", emularea întâlnirea 1968, în care Ceauşescu a vorbit împotriva invaziei Cehoslovaciei de către forţele Pactului de la Varşovia.

[ edit ] răstoarne

Nicolae Ceauşescu fuge Bucureşti cu elicopterul la 22 decembrie 1989
Reuniunea de masă din 21 decembrie, a avut loc în ceea ce este acum Piaţa Revoluţiei , a început ca multe din discursurile lui Ceauşescu a lungul anilor. De obicei cu marxist-leninistă " limba de lemn ", Ceauşescu a emis un litanie de realizări ale" revoluţiei socialiste "şi" societate multi-lateral dezvoltate socialiste "român.
Cu toate acestea, el ar judecat gresit grav starea de spirit a mulţimii. Mai multe persoane au început batjocorind, huiduieli şi fluierând la el. Altii au inceput sa scandeze "Ti-mi-SOA-RA! Ti-mi-SOA-ra!" Lui Ceauşescu neintelegatoare expresia faciala ca mulţimea a început să-l huiduie şi heckle rămâne unul dintre momentele definitorii ale prăbuşirea comunismului în Europa de Est. El a încercat să-i reducă la tăcere prin ridicarea mâna dreaptă, şi atunci când nu au de lucru, le-a oferit o creştere de 100 de lei pe lună. [5] Dacă nu pentru a controla mulţimile, soţii Ceauşescu au luat în cele din urmă acoperă în interiorul clădirii, unde au rămas până a doua zi. Restul zilei a văzut o revoltă deschisă a populaţiei Bucureşti, care a adunat în Piaţa Universităţii şi a confruntat poliţia şi armata la baricade. Protestatarii neînarmaţi, cu toate acestea, au fost nici un meci pentru aparatele militare concentrate in Bucuresti, care a eliminat pe străzile de la miezul nopţii şi a arestat sute de oameni în proces. Cu toate acestea, aceste evenimente sunt considerate seminale la această zi ca revoluţia de facto.
Deşi emisiunile de televiziune de "întâlnire de sprijin" şi evenimentele ulterioare au fost întreruptă, reacţia lui Ceauşescu faţă de evenimentele au fost deja imprimate în memoria colectivă a ţării. By the morning of 22 December, the rebellion had already spread to all major cities across the country. The suspicious death of Vasile Milea , the defense minister (later confirmed as a suicide), was announced by the media. Immediately thereafter, Ceauşescu presided over the CPEx (Political Executive Committee) meeting and assumed the leadership of the army.
However, believing that Milea had been murdered, the rank-and-file soldiers went over virtually en masse to the revolution. Ceaușescu made a desperate attempt to address the crowd gathered in front of the Central Committee building. However, the people in the square began throwing rocks and other projectiles at him, forcing him to take refuge in the building once more. One group of protesters forced open the doors of the building, by now left unprotected. They managed to overpower Ceauşescu's bodyguards and rushed through his office and onto the balcony. Although they didn't know it, they were only a few meters from Ceauşescu, who was trapped in an elevator. He, Elena and four others managed to get to the roof and escaped by helicopter , only seconds ahead of a group of demonstrators who had followed them there. [ 5 ] Shortly afterward, the PCR disappeared.
During the course of the revolution, the western press published estimates of the number of people killed by the Securitate in attempting to support Ceaușescu and quash the rebellion. The count increased rapidly until an estimated 64,000 fatalities were widely reported across front pages. The Hungarian military attaché expressed doubt regarding these figures, pointing out the unfeasible logistics of killing such a large number of people in such a short period of time. After Ceauşescu's death, hospitals across the country reported an actual death toll of less than 1,000, and probably much lower than that. [ 14 ]

[ edit ] Death

Ceauşescu and his wife Elena fled the capital with Emil Bobu and Manea Mănescu and headed, by helicopter, for Ceauşescu's Snagov residence, from where they fled again, this time for Târgovişte . Near Târgovişte they abandoned the helicopter, having been ordered to land by the army, which by that time had restricted flying in Romania's airspace. The Ceauşescus were held by the police while the policemen listened to the radio. They were eventually turned over to the army. On Christmas Day, 25 December, the two were tried in a brief show trial and sentenced to death by a military court on charges ranging from illegal gathering of wealth to genocide , and were executed in Târgovişte. During the trial, Ceauşescu repeatedly denied the court's authority to try him, and asserted he was still legally president of Romania. The video of the trial shows that, after sentencing, they had their hands tied behind their backs and were led outside the building to be killed.
Ceauşeştii au fost ucişi de către un pluton format din elita paratroop regiment de soldaţi: Căpitanul Ionel Boeru, Georghin Sergant-major Octavian şi Dorin-Marian Cirlan, [15], în timp ce se pare, de asemenea, sute de alte voluntar. Plutonului de execuţie au inceput sa traga cat mai curand ca cei doi au fost în poziţia faţă de un perete. Ardere sa întâmplat prea repede pentru echipa de filmare care acoperă evenimentele să le înregistreze. [16] înainte ca sentinţa sa a fost efectuată, Nicolae Ceauşescu a cântat " Internaţionala ", fiind în acelaşi timp a condus la zid. După fotografiere, cadavrele au fost acoperite cu pânză. Proces spectacol în grabă şi imaginile de soţii Ceauşescu morţi au fost filmate şi filmul prompt lansat în numeroase ţări occidentale. Mai târziu în acea zi, a fost, de asemenea, indicat pe televiziunea română. [17] [18]
Soţii Ceauşescu au fost ultimele persoane care urmează să fie executate în România, înainte de abolirea pedepsei capitale la 7 ianuarie 1990. [19]
Mormintele lor se află în cimitirul Ghencea din Bucuresti. Acestea sunt îngropate pe laturile opuse ale unui drum. Mormintele înşişi sunt modest, dar ele tind să fie acoperite în flori şi simboluri ale regimului. Unii susţin că mormintele nu, în realitate, conţine corpurile lor. Ca din aprilie 2007, fiul lor Valentin şi-a pierdut un apel pentru o anchetă în materie. La moartea sa în 1996, fiul cel mare, Nicu , a fost îngropat în apropiere, în acelaşi cimitir. Potrivit Jurnalul Naţional , [20] de cereri au fost făcute de fiica lui Ceauşescu Zoia şi de suporterii de opiniile lor politice, să se mute rămăşiţele lor la mausolee sau cu obiectul-au construit biserici. Acestea au fost refuzată de către guvern. La data de 21 iulie 2010, oamenii de stiinta medico-legale exhumat corpurile de Nicolae şi Elena pentru a efectua teste ADN. [21] [22] Mai târziu, sa stabilit că au fost într-adevăr rămăşiţele lui Nicolae şi Elen
                     

cultului personalităţii şi autoritarism

Ceauşescu a creat un omniprezent cult al personalitatii , oferindu-se astfel de titluri ca " Conducătorului "(" Leader ") şi" Geniul DIN Carpaţi "(" Geniul din Carpaţi "), cu ajutorul de la cultura proletară ( Proletkult ), poeţi, cum ar fi Adrian Păunescu şi Corneliu Vadim Tudor , şi chiar a avut un rege sceptru, cum ar fi făcut pentru el.
Cea mai importantă zi a anului în timpul regimului Ceauşescu a fost ziua lui, la 26 ianuarie, o zi care a văzut mass-media din România saturate cu lauda pentru el. Potrivit istoricului Victor Sebestyen, a fost una dintre cele câteva zile ale anului în care media românească puse pe o fata fericita, deoarece apar mizerabilă în această zi a fost mult prea riscant, chiar de a contempla. [5]
Astfel de excese determinat pictorul Salvador Dalí pentru a trimite o telegramă de felicitare "Conducătorului", în care el a felicitat sarcastic lui Ceauşescu "introducerea sceptrul prezidenţial." Partidul Comunist de zi cu zi Scînteia a publicat mesajul, fara sa stie ca a fost o lucrare de satiră. Pentru a evita trădare nou după dezertarea lui Pacepa, Ceauşescu a investit, de asemenea, soţia sa Elena şi alţi membri ai familiei sale, cu poziţii importante în guvern, ceea ce duce pe români să glumesc că Ceauşescu a fost crearea "socialismului într-o singură familie".
Nu este surprinzator, Ceauşescu era foarte preocupat de imaginea sa publică. Aproape toate imaginile cu el l-au arătat la începutul lui 40 de ani. Televiziunea Română de stat a fost de sub ordine stricte să-l prezinte în cea mai bună lumină posibilă. În plus, producătorii trebuie să aibă grijă mare pentru a se asigura lui Ceauşescu înălţime-a fost de 5 picioare 5 inch (1,65 m) înălţime, nu a fost niciodată pus accent pe ecran. Consecinţele pentru încălcarea acestor norme au fost severe,. Un producător au arătat imagini de Ceauşescu să clipească şi balbism, şi a fost interzis timp de trei luni [5]

[ edit ] guvernării

Cu Pactului de la Varşovia , lideri de 1987 (de la stânga): Husak din Cehoslovacia, Jivkov din Bulgaria, Honecker din Germania de Est, Gorbaciov a URSS, Ceauşescu, Jaruzelski de Polonia, şi Kâdâr al Ungariei
România lui Ceauşescu a fost singura ţară comunistă care păstrează relaţiile diplomatice cu Israelul şi nu a rupe relaţiile diplomatice după lansarea de către Israel a războiului de şase zile în 1967, faţă de statele vecine din Egipt, Iordania, şi Siria. Ceauşescu a făcut eforturi pentru a acţiona ca un mediator între Israel şi OEP.
El a organizat un referendum de succes pentru reducerea dimensiunii Armatei Române cu 5%, şi a avut loc mitinguri mari pentru pace.
Ceauşescu a încercat să joace un rol de influenţă şi de îndrumare ţările sud-americane [ necesită citare ]. El a fost un aliat apropiat şi prieten personal al dictatorului preşedintelui Mobutu Sese Seko din Zair . Relaţiile au fost, de fapt, nu doar de stat la stat, ci de partid la partid între MPR şi Partidul Comunist Român . Mulţi cred că moartea lui Ceauşescu a jucat un rol important în influenţarea Mobutu a "democratiza", Zair, în 1990. [24] De asemenea, Franţa a acordat Ceauşescu Legiunea de Onoare şi în 1978 el a devenit un onorific britanic Knight [25] ( GCB , dezbrăcat în 1989) în Marea Britanie, Elena Ceauşescu a fost aranjat pentru a fi "ales", apartenenţa la o Academiei de Stiinte din SUA, toate acestea, şi mai mult, au fost aranjate de către soţii Ceauşescu ca un truc de propagandă prin intermediul ataşaţilor culturali ai ambasadelor consulare româneşti din ţările implicate.
România lui Ceauşescu a fost singurul Pactului de la Varşovia ţară care nu a rupe relaţiile diplomatice cu Chile, după lovitura de stat a lui Augusto Pinochet . [26]
În august 1976, Nicolae Ceauşescu a fost prima la nivel înalt vizitator din română în Basarabia de la al doilea război mondial. În decembrie 1976, la una dintre reuniunile sale în Bucureşti, Ivan Bodiul a spus că "buna relatie a fost iniţiată de vizita lui Ceauşescu în Moldova sovietică . " [27]

[ edit ] Altele

Succesorul său, Ion Iliescu , şi de Nicolae Ceauşescu în 1976
Nicolae şi Elena Ceauşescu au avut trei copii, Valentin Ceauşescu (născut în 1948) un fizician nuclear, Nicu Ceauşescu (1951-1996), de asemenea, un fizician, şi fiica unui Zoia Ceauşescu (1949-2006), care a fost un matematician. După moartea părinţilor săi, Nicu Ceauşescu a ordonat construirea unui ortodox biserica, zidurile de care sunt decorate cu portrete ale părinţilor săi. [20]
Ceauşescu a primit danez Ordinul de elefant , dar acest premiu a fost revocat la data de 23 decembrie 1989 de către regina Danemarcei, Margrethe II .
Ceauşescu a fost, de asemenea, lipsit de onoare a lui GCB (Cavaler Mare Cruce a Ordinului de Bath), de Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit pe o zi înainte de execuţia sa. Regina Elisabeta a revenit, de asemenea, Ordinul român Ceauşescu a conferit-o. [28]
La ziua lui 70 de ani în 1988, Ceauşescu a fost decorat cu Karl-Marx-Orden de atunci Partidul Unităţii Socialiste din Germania (SED), şef al lui Erich Honecker , prin aceasta el a fost onorat pentru respingerea lui de Mihail Gorbaciov reformelor "lui.
Lăudarea crimelor regimurilor totalitare şi denigrării victimelor lor este interzisă prin lege în România, aceasta include regimului Ceauşescu. Dinel Staicu a fost amendat cu 25000 de lei (aprox. 9.000 de dolari SUA), pentru lauda lui Ceauşescu şi afişarea imaginilor sale pe canalul de televiziune privat (3TV Oltenia). [29]
Ultimele zile lui Ceauşescu de la putere au fost dramatizat intr-un musical etapă, căderea lui Ceauşescu, în scris şi compus de Ron Conner . Acesta a avut premiera la Los Angeles Theater Center în septembrie 1995 şi au participat Ion Iliescu , preşedintele de atunci al România, care a fost vizitat Los Angeles, la timp.
Un mister nerezolvat care a urmat moartea lui Nicolae Ceauşescu se referă la România lui Apollo 17 Bunăvoinţei piatra Lunii , care era în posesia lui Ceauşescu, la data decesului său, dar a dispărut. Această piatră Moon a fost prezentată de către administraţia Nixon în România şi este declarat a fi în valoare de 5 milioane de dolari pe piaţa neagră. [30]

[ edit ] "Ceauşism"

În timp ce Ceauşism Termenul a devenit utilizat pe scară largă în interiorul România, de obicei, ca un peiorativ, nu a realizat statut în mediul academic . Acest lucru poate fi explicat prin caracterul sincretic în mare măsură brut şi a dogmei. Ceauşescu a încercat să includă opiniile sale în masă marxistă teorie, la care a adăugat el credinţa lui într-o "societate socialistă multilateral dezvoltată", ca o etapă necesară între conceptele marxiste ale societăţii socialiste şi comuniste (o privire critică arată că principalul motiv pentru intervalul este dispariţia a structurilor de partid şi de stat în comunism). O intrare Dicţionar român Enciclopedică în 1978, subliniază conceptul ca "o nouă etapă superioară, în dezvoltarea socialistă din România [...] început prin 1971-1975 cincinal, prelungit pe parcursul mai multor [succes şi proiectat] cinci- Planurile de an ". [31]
Trasatura principala Ceauşism a fost o formă de român naţionalismului , [32], cel care a propulsat, fără îndoială, Ceauşescu la putere în 1965, şi, probabil, a reprezentat pentru conducerea partidului au adunat în jurul valorii de Ion Gheorghe Maurer alege-l pe mult mai ortodox Gheorghe Apostol . Deşi el a fost anterior un susţinător atentă a liniilor oficiale, Ceauşescu a ajuns să întruchipeze dorinţa societăţii româneşti pentru independenţă, după ceea ce mulţi au considerat de ani de directivelor sovietice şi de epurări, în timpul şi după Sovrom fiasco. El a realizat această opţiune naţionalistă în interiorul partidului, manipularea este împotriva Apostol succesor desemnat. Această politică naţionalistă a avut precedentele mai timide: [33] , de exemplu, regimul lui Gheorghiu-Dej a supravegheat retragerea Armatei Roşii în 1958.
Ea a proiectat, de asemenea, publicarea mai multor lucrări care a răsturnat imaginea rusă şi sovietică, cum ar fi volumele finale ale istoria oficială din România, nu mai atenua peste tradiţionale de puncte de tensiune cu Rusia şi Uniunea Sovietică (aluzie chiar la o sovietic ilegal prezenţa în Basarabia ). În ultimii ani de domnie a lui Gheorghiu-Dej mai multe probleme au fost discutate deschis, cu publicarea de o colecţie de Karl Marx texte care se ocupau cu subiecte româneşti, arătând lui Marx anterior cenzurate politic, opiniile incomode ale Rusiei.
However, Ceauşescu was prepared to take a more decisive step in questioning Soviet policies. In the early years of his rule, he generally relaxed political pressures inside Romanian society, [ 34 ] which led to the late 1960s and early 1970s being the most liberal decade in Communist Romania. Gaining the public's confidence, Ceaușescu took a clear stand against the 1968 crushing of the Prague Spring by Leonid Brezhnev . After a visit from Charles de Gaulle earlier in the same year (during which the French President gave recognition to the incipient maverick), Ceauşescu's public speech in August deeply impressed the population, not only through its themes, but also because, uniquely, it was unscripted. He immediately attracted Western sympathies and backing, which lasted well beyond the 'liberal' phase of his regime; at the same time, the period brought forward the threat of armed Soviet invasion: significantly, many young men inside Romania joined the Patriotic Guards created on the spur of the moment, in order to meet the perceived threat. [ 35 ] President Richard Nixon was invited to Bucharest in 1969, which was the first visit of a United States president to a Communist country.
Alexander Dubček 's version of Socialism with a human face was never suited to Romanian communist goals. Ceauşescu found himself briefly aligned with Dubček's Czechoslovakia and Josip Broz Tito 's Yugoslavia . The latter friendship was to last well into the 1980s, with Ceauşescu adapting the Titoist doctrine of "independent socialist development" to suit his own objectives. Romania proclaimed itself a "Socialist" (in place of "People's") Republic to show that it was fulfilling Marxist goals without Moscow's overseeing.
The system's nationalist traits grew and progressively blended with Juche and Maoist ideals. In 1971, the Party, which had already been completely purged of internal opposition (with the possible exception of Gheorghe Gaston Marin ), [ 33 ] approved the July Theses , expressing Ceauşescu's disdain of Western models as a whole, and the reevaluation of the recent liberalisation as bourgeois . The 1974 11th Congress tightened the grip on Romanian culture, guiding it towards Ceauşescu's nationalist principles:. [ 36 ] Notably, it demanded that Romanian historians refer to Dacians as having "an unorganised State", part of a political continuum that culminated in the Socialist Republic. [ 36 ] The regime continued its cultural dialogue with ancient forms, with Ceauşescu connecting his cult of personality to figures such as Mircea cel Bătrân (whom he styled Mircea the Great ) and Mihai Viteazul . It also started adding Dacian or Roman versions to the names of cities and towns ( Drobeta to Turnu Severin , Napoca to Cluj ). [ 37 ]
A new generation of committed supporters on the outside confirmed the regime's character. Ceauşescu probably never emphasized that his policies constituted a paradigm for theorists of National Bolshevism such as Jean-François Thiriart , but there was a publicised connection between him and Iosif Constantin Drăgan , an Iron Guardist Romanian-Italian émigré millionaire (Drăgan was already committed to a Dacian Protochronism that largely echoed the official cultural policy).
Nicolae Ceauşescu had a major influence on modern-day Romanian populist rhetoric. In his final years, he had begun to rehabilitate the image of pro- Nazi dictator Ion Antonescu . Although Antonescu's was never a fully official myth in Ceaușescu's time, today's xenophobic politicians such as Corneliu Vadim Tudor have coupled the images of the two leaders into their versions of a national Pantheon. The conflict with Hungary over the treatment of the Magyar minority in Romania had several unusual aspects: not only was it a vitriolic argument between two officially Socialist states (as Hungary had not yet officially embarked on the course to a free market economy), it also marked the moment when Hungary, a state behind the Iron Curtain , appealed to the Organisation for Security and Co-operation in Europe for sanctions to be taken against Romania. This meant that the later 1980s were marked by a pronounced anti-Hungarian discourse, which owed more to nationalist tradition than Marxism, [ 38 ] and the ultimate isolation of Romania on the World stage.
The strong opposition of his regime to all forms of perestroika and glasnost placed Ceauşescu at odds with Mikhail Gorbachev . He was very displeased when other Warsaw Pact countries decided to try their own versions of Gorbachev's reforms. In particular, he was incensed when Poland 's leaders opted for a power-sharing arrangement with the Solidarity trade union. He even went as far as to call for a Warsaw Pact invasion of Poland—a significant reversal, considering how violently he opposed the invasion of Czechoslovakia 20 years earlier. For his part, Gorbachev made no secret of his distaste for Ceaușescu, whom he called "the Romanian führer ." [ 5 ]
In November 1989, at the XIVth and last congress of the PCR, Ceaușescu condemned the Molotov-Ribbentrop Pact and asked for the annulment of its consequences. In effect, this amounted to a demand for the return of Bessarabia (most of which was then a Soviet republic and since 1991 has been independent Moldova ) and northern Bukovina , both of which had been in 1940 and again at the end of World                                                                                                                                                                                              
                                                                       .
                                                                                                                                                     

Niciun comentariu: