M=ncarea unui restaurant de lux pare să aibă un
gust mai bun decât cea consumată la cantină.
Asta deoarece felul în care percepem calitatea
mâncărurilor și a băuturilor nu implică doar
simțurile, ci și emoțiile, amintirile și așteptările.
Și culoarea poate afecta percepția gustului.
Într-un celebru studiu francez, mai mulți experți
au fost păcăliți să creadă că beau vin roșu, când
de fapt li se servise vin alb, dar colorat artificial.
Mâncatul și băutul sunt singurele activități
cunoscute care angajează toate simțurile
noastre fundamentale. Cele mai importante sunt
cele chimice: gustul, mirosul și chemostezia –
sensibilitatea chimică a suprafețelor corpului. În
mod poate surprinzător, doar aproximativ 20%
din percepția aromelor vine de la limbă, pe care
sunt receptorii gustativi pentru dulce, sărat,
acru, amar și umami (cuvânt japonez pentru
„gust plăcut, savuros”). Percepția aromelor vine
în principal dinspre miros, iar pentru ca noi să
putem mirosi compușii chimici, aceștia trebuie
să fie volatili – să poată călători prin aer. Când
mestecăm mâncarea, pompăm molecule volatile
către receptorii olfactivi (ai mirosului) din nas.
„Acest miros retronazal este fundamental pentru
tot, atunci când mâncăm”, spune profesorul
Gordon Shepherd, de la Universitatea Yale.
Oamenii au în interiorul nasului câteva sute
de receptori olfactivi diferiți. Acești receptori sunt
așezați pe suprafața celulelor care alcătuiesc
mucoasa nazală. Fiecare celulă poartă un singur
tip de receptor, iar fiecare receptor poate detecta
un număr limitat de molecule aromatice. Când
o astfel de moleculă ajunge pe receptor, acesta
stimulează celula să trimită un semnal către bulbul
olfactiv, o regiune a creierului aflată imediat în
spatele ochilor. Celulele care poartă același tip
de receptor trimit impulsuri către aceeași parte
a bulbului olfactiv. Odată activat, el trimite la
rându-i semnale către alte regiuni ale creierului.
„Creierul creează arome din moleculele din
mâncare”, explică Shepherd, care lucrează ca
„neurogastronom” – o știință nouă, care studiază
toate aspectele percepției aromelor. Majoritatea
mirosurilor sunt compuse din multiple molecule
aromatice, iar fiecare moleculă poate activa
mai mulți receptori, deci orice miros creează un
tipar complex în creier. „Noi îl numim imaginea
mirosului – este un tipar procesat la cele mai
înalte niveluri ale creierului, acolo unde se produc
percepțiile”, spune Shepherd.
Experții americani Richard Axel și Linda Buck
au fost laureați cu Premiul Nobel, în 2004, pentru
studiile lor asupra percepțiilor olfactive umane,
arătând că 3% din genele noastre sunt dedicate
diverșilor receptori olfactivi.să completeze un chestionar. Ai
putea, astfel, să produci un meniu Studierea obezității și a exceselor
alimentare, spune Shepherd, ar trebui
să descifreze modurile în care creierul
răspunde la grăsimi, zaharuri și
proteine – dar și la gusturi și arome.
„Faptul că atât de multe dintre
preferințele noastre gustativaromatice sunt învățate sugerează
că ar trebui să-i ajutăm pe copii de
la vârste foarte mici să înțeleagă ce
care să fie și hrănitor – cu numărul
potrivit de substanțe nutritive
pentru sănătatea unui individ –
astfel încât să fie satisfăcuți când îl
consumă, și mulțumiți după aceea”.
Barham desfășoară în prezent un
proiect de cercetare a felului în care
aprecierea mâncării este „modificată
de experiența senzorială”, într-un
restaurant din Bristol. Profesorul
Gordon Shepherd, neurobiolog al
Universității Yale, studiază și el
percepția gusturilor. El s-a specializat
în „neurogastronomie”, știința care
investighează modul în care creierul
creează gusturi. Shepherd afirmă
că este în parte motivat de dorința
de a lupta contra obezității. „Cu cât
înțelegem mai multe despre cum
formează creierul gusturile, cu atât
înțelegem cum să încurajăm dietele
sănătoase”, afirmă el.
Poftele de mâncăruri activează
aceleași zone cerebrale ca și
dependențele de alcool sau droguri.gusturi sunt sănătoase și care sunt
cele cărora trebuie să le reziste”.
Aplicarea științei culinare îi poate
ajuta și pe școlari să afle mai multe
despre nutriție decât învață la orele
de economie. Barham sugerează ore
de chimie și fizică în cursul cărora
experimentele practice să implice
gătitul. „Copiii ar învăța să gătească,
ceea ce ar însemna formarea unei
generații care știe să combine
ingredientele de bază, fiind deci mai
puțin înclinată către obezitate”.
Între timp, gastronomii moleculari
precum Hervé This vor continua
să cerceteze cum interacționează
moleculele în producerea de gusturi
și texturi, în scopul de a crea noi
experiențe culinare.
„Tradiție înseamnă lene. Hai să
ne orientăm către ceva nou”, spune
This.
putea, astfel, să produci un meniu Studierea obezității și a exceselor
alimentare, spune Shepherd, ar trebui
să descifreze modurile în care creierul
răspunde la grăsimi, zaharuri și
proteine – dar și la gusturi și arome.
„Faptul că atât de multe dintre
preferințele noastre gustativaromatice sunt învățate sugerează
că ar trebui să-i ajutăm pe copii de
la vârste foarte mici să înțeleagă ce
care să fie și hrănitor – cu numărul
potrivit de substanțe nutritive
pentru sănătatea unui individ –
astfel încât să fie satisfăcuți când îl
consumă, și mulțumiți după aceea”.
Barham desfășoară în prezent un
proiect de cercetare a felului în care
aprecierea mâncării este „modificată
de experiența senzorială”, într-un
restaurant din Bristol. Profesorul
Gordon Shepherd, neurobiolog al
Universității Yale, studiază și el
percepția gusturilor. El s-a specializat
în „neurogastronomie”, știința care
investighează modul în care creierul
creează gusturi. Shepherd afirmă
că este în parte motivat de dorința
de a lupta contra obezității. „Cu cât
înțelegem mai multe despre cum
formează creierul gusturile, cu atât
înțelegem cum să încurajăm dietele
sănătoase”, afirmă el.
Poftele de mâncăruri activează
aceleași zone cerebrale ca și
dependențele de alcool sau droguri.gusturi sunt sănătoase și care sunt
cele cărora trebuie să le reziste”.
Aplicarea științei culinare îi poate
ajuta și pe școlari să afle mai multe
despre nutriție decât învață la orele
de economie. Barham sugerează ore
de chimie și fizică în cursul cărora
experimentele practice să implice
gătitul. „Copiii ar învăța să gătească,
ceea ce ar însemna formarea unei
generații care știe să combine
ingredientele de bază, fiind deci mai
puțin înclinată către obezitate”.
Între timp, gastronomii moleculari
precum Hervé This vor continua
să cerceteze cum interacționează
moleculele în producerea de gusturi
și texturi, în scopul de a crea noi
experiențe culinare.
„Tradiție înseamnă lene. Hai să
ne orientăm către ceva nou”, spune
This.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu