Aflat în sud-vestul României, Județul Caraș-Severin are o suprafață de
8.520 km2, care reprezintă 3,6% din suprafața totală a țării. Județul
Caraș-Severin este al 3-lea județ ca și mărime din România. Județul se
învecineaza cu Județul Timiș, Județul Hunedoara, Județul Gorj, Județul
Mehedinți iar în sud vest se învecinează cu Serbia. Organizarea
administrativă a județului se compune din: 8 orașe, 69 comune și 287
sate. Municipiul Reșița, reședința județului Caraș-Severin, este
amplasat în sud-vestul României, în partea de nord-vest a județului, pe
cursul mijlociu al râului Bârzava, într-o zonă geografică de un pitoresc
deosebit și cu obiective turistice atrăgătoare. Reșița este cel mai
vechi centru siderurgic al României și una din cele mai importante
cetăți industriale din sud-estul Europei.
Centrul oraşului.
Intersecție în centrul orașului dintre Strada Spitalului, Strada Revoluția din Decembrie și Strada Ion Luca Caragiale.
Oraṣul este considerat de locuitori ca fiind împărțit în două mari
părți, Reṣita de sus sau orașul vechi, respectiv Govândari zona
construită după 1965. Orașul vechi este format din mai multe cartiere:
Muncitoresc, Valea Domanului, Lunca Pomostului, Moroasa I si II,
Driglovatul Nou si Driglovatul Vechi, Stavila, Minda, Bașovăt și Lend;
în timp ce în partea noua a orasului, Govândari (denumirea oficială este
Lunca Bârzavei) există patru Microraioane. La acestea se mai adaugă
localitățiile componente, considerate și ele cartiere: Câlnic, Țerova,
Secu și Cuptoare, iar Moniom este sat aparținător Municipiului Reșița.
Localitățiile care aparțin municipiului Reșița sunt menționate în
izvoare după cum urmează : Țerova – 1433 (Cherova), 1597 (duc Czerova),
1717 (Zerob), 1716-1723 (Zarnova), 1779 (Zerchova); Doman – 1370 ;
Câlnic – 1597 (Kalnic); Moniom – 1587 (Manihom); • Secu – Cuptoare –
1673, 1690 – 1700 (Kuptora), 1851 (Kuptore). Istoric, localitatea este
atestată din secolul al XV-lea
cu numele de Rechyoka și Rechycha. Cercetările arheologice au
descoperit în acest spațiu urme de locuire din perioada neolitică,
dacică și romană. Este menționată în 1673 cu numele Reszinitza, ai cărei locuitori plăteau impozite către pașalâcul Timișoarei, iar în anii 1690 – 1700, izvoarele o amintesc ca depinzând de Districtul Bocșei împreună cu alte localități din Valea Bârzavei. Conscripția din 1717 o menționează cu numele Retziza, având 62 gospodării impuse de către stăpânirea austriacă nou instaurată aici. Ea devine din 3 iulie 1771
locul de întemeiere a celui mai vechi și important centru metalurgic de
pe continentul european. Odată cu nașterea uzinelor, se pun bazele
Reșiței industriale. Inițial, au existat doua sate apropiate - Reșița Romana
(Reschiza Kamerală sau Olah Resitza) și Reșița Montana (Eisenwerk
Reschitza, Nemet Reschitza sau Resiczbanya). Uzinele au fost amplasate
în Reșița Montana, locuită la început de cărbunari români. Mai târziu,
în 1776, au fost colonizate 70 de familii germane originare din Stiria, Carinthia și Austria de Sus, iar intre 1782 – 1787 cu familii germane din regiunea Rinului. Între anii 1910 – 1925 , Reșița a avut statutul unei comune rurale, iar din 1925
a fost declarată oraș, consecință a recunoașterii dimensiunii sale de
puternic centru al marii industrii siderurgice și constructoare de
mașini din România modernă. Din 1968, prin Legea nr. 2 privind organizarea administrativă a teritoriului i s-a oferit gradul de municipiu, reședință a județului Caraș-Severin.
Orașul este considerat de locuitori ca fiind împărțit în două mari părți, Reșița de sus sau orașul vechi, respectiv Govândari, zonă construită după 1965. Orașul vechi este format din mai multe cartiere: "Muncitoresc", "Valea Domanului", "Lunca Pomostului", "Moroasa I și II", "Driglovățul Nou" și "Driglovățul Vechi", "Stavila", Minda", "Bașovăț" și "Lend"; în timp ce în partea nouă a orașului, Govândari (denumirea oficială este Lunca Bârzavei) există patru "Microraioane". La acestea se mai adaugă localitățile componente, considerate eronat drept cartiere: Doman, Câlnic, Țerova, Secu și Cuptoare, iar Moniom este sat aparținător Municipiului Reșița.
Sub aspect urbanistic Reșița a cunoscut de asemenea, importante realizări: cartiere întregi de locuințe în lunca Pomostului, pe Moroasa și lunca Bârzavei. La Reșița funcționează un teatru, numit "George Augustin Petculescu" în Casa de Cultură a Sindicatelor un cinematograf Dacia, situat în orașul nou, cinematograful "Cultural" fiind desființat, clădirea a fost trecută din patrimoniul Consiliului Local în patrimoniu privat, ea fiind retrocedată proprietarilor. Fiind monument istoric, imobilul este restaurat în perioada (2007-2010) și a devenit sediul Teatrului „G. A. Petculescu”. În trecut a existat și un al treilea cinematograf "Casa Muncitorească", clădire în care a funcționat clubul muncitoresc înainte de perioada comunistă, dar după 1989 autoritățile au închiriat o parte a clădiri (holul de acces) unei societăți comerciale care a organizat discotecă. Din cauze necunoscute, în anul 2002 (14/15 august) clădirea a ars, în prezent ea fiind demolată.
Vino sa vizitezi un Judet si un Oras Frumos.Poti veni Iarna, Primavara,Vara si Toamna in orce anotimp si ai sa vezi minunatiile Judetului.Va asteptam cu drag.Cu Respect Birta Daniel Mihai
Industria
Reșița a fost considerat mult timp ca fiind unul din marile centre industriale ale României, având influențe în industria siderurgică (fontă, oțel, laminate), a construcțiilor de mașini (electrice și diesel, utilaj petrolier, siderurgic și chimic, material rulant), chimică (chimizarea lemnului, cocs). Are o populație de 83,985 locuitori (la nivelul anului 2004). Este un important centru industrial în prelucrarea oțelului și construcția de mașini. C.S.R. (Combinatul Siderurgic Reșița)-în prezent TMK-Reșița și U.C.M.R. (Uzina Constructoare de Mașini Reșița) sunt uzinele care au susținut orașul și l-au ținut în viață mai bine de 300 de ani. Primele uzine au fost fondate în 1771, în timpul domniei împărătesei Maria Terezia. La 3 iulie 1771 au fost inaugurate primele furnale înalte de pe actuala vatra a furnalelor din cadrul SC TMK Reșița SA. În trecut au fost cunoscute sub denumirea de Uzinele și Domeniile Reșița sau UDR, așa cum se poate citi pe unele locomotive cu aburi fabricate aici, și mai înainte se chemau St.E.G.[modificare] Orașul
Orașul este considerat de locuitori ca fiind împărțit în două mari părți, Reșița de sus sau orașul vechi, respectiv Govândari, zonă construită după 1965. Orașul vechi este format din mai multe cartiere: "Muncitoresc", "Valea Domanului", "Lunca Pomostului", "Moroasa I și II", "Driglovățul Nou" și "Driglovățul Vechi", "Stavila", Minda", "Bașovăț" și "Lend"; în timp ce în partea nouă a orașului, Govândari (denumirea oficială este Lunca Bârzavei) există patru "Microraioane". La acestea se mai adaugă localitățile componente, considerate eronat drept cartiere: Doman, Câlnic, Țerova, Secu și Cuptoare, iar Moniom este sat aparținător Municipiului Reșița.
Sub aspect urbanistic Reșița a cunoscut de asemenea, importante realizări: cartiere întregi de locuințe în lunca Pomostului, pe Moroasa și lunca Bârzavei. La Reșița funcționează un teatru, numit "George Augustin Petculescu" în Casa de Cultură a Sindicatelor un cinematograf Dacia, situat în orașul nou, cinematograful "Cultural" fiind desființat, clădirea a fost trecută din patrimoniul Consiliului Local în patrimoniu privat, ea fiind retrocedată proprietarilor. Fiind monument istoric, imobilul este restaurat în perioada (2007-2010) și a devenit sediul Teatrului „G. A. Petculescu”. În trecut a existat și un al treilea cinematograf "Casa Muncitorească", clădire în care a funcționat clubul muncitoresc înainte de perioada comunistă, dar după 1989 autoritățile au închiriat o parte a clădiri (holul de acces) unei societăți comerciale care a organizat discotecă. Din cauze necunoscute, în anul 2002 (14/15 august) clădirea a ars, în prezent ea fiind demolată.
Vino sa vizitezi un Judet si un Oras Frumos.Poti veni Iarna, Primavara,Vara si Toamna in orce anotimp si ai sa vezi minunatiile Judetului.Va asteptam cu drag.Cu Respect Birta Daniel Mihai
 |
 |
 |
 |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu