Mergem un pic in Turcia . Urme sfinte la Istanbul - Minunile Maicii Domnului

Urme sfinte la Istanbul - Minunile Maicii Domnului

Icoana Izvorul Tamaduirilor

* In Turcia, dincolo de zidurile vechiului Constantinopol, se afla doua biserici ortodoxe in care se intampla minuni: Vlaherne si Izvorul Tamaduirii. Construite in vremea imparatului bizantin Leon, de origine traca, ele sunt vizitate de mii de oameni, in cautare de ajutor divin *

Calatoria mea catre izvor

Lumina venea din apa. Coborasem trepte albe din marmura si, ajuns intr-o bisericuta sapata in pamant, am privit Izvorul. O apa cumva altfel, aurie, datorita stancilor din care izvora, si in care am privit, o vreme, cum inotau cativa pesti, deopotriva aurii. Apoi m-am rugat in fata altarului acoperit de icoane, simplu, in tacere. Eu nu stiu rugaciuni si nu aveam o carticica anume. Acum am si invat: "Izvoraste-mi mie, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, darurile cuvantului, ca sa laud izvorul tau, care izvoraste viata si dar credinciosilor, ca tu pe Cuvantul Cel intr-un Ipostas L-ai izvorat noua, si

izvor de tamaduire, de obste, te-ai aratat tuturor celor ce-I canta...". Atunci m-am rugat insa dupa cum m-am priceput, sa ma ajute Maica sa inving boala pentru care mersesem acolo, patimile si pacatul trufiei mele. Se mai aflau in biserica inca trei femei ingenuncheate; tacerea nu era tulburata de nimic. Aerul incremenise si simteam doar o usoara vibratie, parca cea a apei izvorand. S-a deschis in cele din urma o usa. Un barbat inca tanar ne-a intins tuturor cate doua sticlute cu apa din acel izvor. A mai deschis un robinet in forma de cruce. Ne-am inchinat icoanei Maicii Domnului, infatisata deasupra acelui Izvor, sarutand-o, si apoi am baut. Am simtit un tremur foarte puternic pe dinauntru. Seara, am adormit greu. Foarte greu. Noaptea m-am trezit. Visasem ca ma aflam intr-o padure pe marginea unei prapastii, alaturi cu o poteca prea stramta, peste care mi-era frica sa trec. Am rau de inaltime. Acolo, in padure, era si o sala de clasa, cu treizeci de banci, si in fiecare banca era cate un copil: unul a spus "o sa sapam si o sa caram pamantul, fiecare pe cat este banca lui de mare si vom trece". Atunci m-am simtit usurat si am trecut poteca. Am adormit la loc, cazand intr-un somn greu. Dimineata, perna si plapuma erau murdare de sange amestecat cu puroi. Maica Domnului ma izbavise de boala. Asta s-a intamplat, de atunci incoace, pentru ultima oara. Si tot de atunci incoace, vad lumea printr-o alta lumina. Aceea din apa. Aceasta este marturia mea.



Biserica din padurea de pini

Locul in care am fost, Manastirea Maicii Domnului la Izvor, cunoscuta mai simplu drept Izvorul Tamaduirii, se afla in Turcia, in districtul Zeytinburnu, in cartierul Balikli - un cartier modern de blocuri, in afara zidurilor vechiului Constantinopole. Am ajuns acolo iesind pe Poarta Silivri a vechiului oras si, dupa doua ore de ratacire prin acel cartier, am ajuns la marginea sa, langa un cimitir musulman, la intrarea caruia cativa pietrari turci ciopleau placi funerare in soarele crud al diminetii. Am intrebat de "Meryem Ana Rum Manastiri", numele dat de localnici Izvorului si, la indemnul lor, am apucat inainte, pe un drum de la marginea acelui cimitir. Am ajuns intr-o padure rara, de pini, printre care erau risipite mormintele unui vechi cimitir armenesc si, dintr-o data, am zarit locul.

Strada in Fanar

�

Manastirea este inconjurata de ziduri inalte de piatra, deasupra carora se insira suluri de sarma ghimpata, ca de altfel la toate lacasurile de cult bizantin care nu au fost transformate de sultani, de-a lungul timpului, in moschei, si in care se slujeste, inca, necontenit, din vremea vechilor imparati ai Bizantului. La Istanbul, crestinii nu au parte de liniste. Aici, credinta trece lesne pragul spre politica, oricand se poate intampla ceva, in orice moment un partid extremist poate indemna la distrugeri, un grup de fanatici poate ataca bisericile si manastirile. Am trecut pragul cu putina sfiala si mai multa curiozitate, ajungand intr-o curte interioara pavata cu dale dreptunghiulare foarte mari, din marmura alba, cu inscriptii si insemne grecesti din secolul XIX. Toate sunt pietre funerare si pe fiecare exista o incizie care indica meseria celui ingropat acolo: o foarfeca, un cantar, un ciocan si un cleste sau o mistrie. S-au ingropat acolo, intre zidurile manastirii, in vremuri in care cimitirele ortodoxe erau sistematic profanate de turci. In mijlocul curtii este o biserica joasa, nu foarte mare, langa care se afla un mic paraclis, inaltat, si el, abia vreo doi metri deasupra pamantului. La usa acestui paraclis, un preot intre doua varste mi-a facut murmurand o cruce pe frunte si mi-a intins mana, pe care i-am sarutat-o, apoi tot cu acea mana mi-a aratat o usa deschisa. Am coborat treptele. Imi simteam dintr-o data picioarele tremurand. Curiozitatea disparuse, ramanand numai sfiala. Restul il stiti deja.

Leon si orbul

Drumurile, s-ar spune, au un rost comun, fie ca e o carare in munte sau o autostrada, ele inlesnesc o calatorie. Dar un drum spre o manastire sau o biserica e altfel; el este o cale pe care cautarea dispare, ca si graba de a ajunge. La capat, se afla intotdeauna un Izvor. Intotdeauna Acolo. Numai acolo. Am invatat asta abia acum. Calea pe care eu am strabatut-o in zorii unei zile de februarie are, si ea, o poveste a ei. Se spune ca un anume Flavius Valerius Leon, supranumit, dupa originea sa, Leon Tracul, un mare nobil al Bizantului, om trecut de cincizeci de ani, iesise candva dupa jumatatea veacului al V-lea pe aceeasi Poarta Silivri, intr-o plimbare in afara zidurilor orasului. Intr-o padure de pini, aidoma aceleia prin care am trecut, a intalnit in cale un orb, care i-a cerut apa si l-a rugat sa-i fie calauza spre cetate.

Izvorul

�

Cautand un izvor, caci nu avea apa asupra sa, a fost pe cale sa renunte la a-i alina setea acelui orb, gandind, poate, ca va gasi apa in cetate; dar a auzit in sine vocea Maicii Domnului, spunandu-i: "Nu este nevoie sa te ostenesti, caci apa este aproape! Patrunde, Leon, mai adanc in aceasta padure, si luand cu mainile apa tulbure, potoleste setea orbului si apoi unge cu ea ochii lui cei intunecati". Leon va asculta si, curand, gaseste un izvor, din care a luat apa si i-a dat orbului sa bea, spalandu-i apoi si fata, cu mila. Ca prin minune, orbul incepu sa vada. Povestea este cuprinsa in al zecelea condac din Acatistul Izvorul Tamaduirii: "Vrand sa vadesti minunile cele de la izvorul tau, ai poruncit, Stapana, lui Leon sa duca orbul in partea cea mai dinlauntru a padurii si sa-i stinga setea cea trupeasca cu apa; iar cu tina sa-i unga ochii lui cei intunecati, pentru ca sa cunoasca puterea ta, si sa nu fie tainuit izvorul vindecarilor, care il dai in dar tuturor celor ce au nevoie". Putin dupa aceea, la inceputul lunii februarie a anului 457, a fost uns imparat, sub numele de Leon cel Mare. Intre primele sale fapte a fost aceea de a cladi in apropierea acelui izvor, unde a dat de baut orbului, o biserica si un paraclis in jurul izvorului. Leon a fost unul dintre cei mai longevivi imparati bizantini, murind la 73 de ani. Se mai spune ca mai tarziu, imparatul Justinian (527-565), care suferea de o boala grea, s-a vindecat, si el, dupa ce a baut apa din izvor. Ca semn de multumire, a construit o biserica si mai mare, in locul celei zidite de Leon, care avea sa fie distrusa de turci in 1453, anul caderii Constantinopolelui.
Stiam toate acestea cand am coborat treptele micului paraclis cladit de imparatul Leon. Iesit in aerul zilei, schimbata intre timp in amiaza, sub cerul dintr-o data foarte adanc, pe care nori subtiri si albi se randuiau asemenea unui drum, mai aflasem inca ceva, cu totul netrait de mine pana atunci. Imi aflasem linistea. Gandeam si ma rugam, cumva amestecat, dar in acelasi chip pe care aveam sa-l gasesc mai apoi in cuvintele randuite intr-un alt condac al Acatistului Izvorul Tamaduirii: "Dumnezeiesc Izvor al raiului, Fecioara si Maica Cereasca, pe tine te numim dupa vrednicie, caci curgerea si darul Izvorului tau au strabatut in cele patru parti ale pamantului, care se acopera pururea cu straine minuni, din apa ce se da spre bautura tuturor celor ce cer... Puterile tale cele mari si pline de minuni nedesertate si mai presus de fire, pe care tuturor le reversi, cine le va putea spune, o, izvorule datator de daruri; ca nu numai ca gonesti bolile cele cumplite de la cei ce alearga la tine cu dragoste, ci si patimile cele sufletesti le speli. Pe toate apele le covarseste, Fecioara Curata, apa izvorului tau...". Curatit in asemenea chip, am pornit, la amiaza acelei zile, pe calea catre un nou Izvor.

Maica Domnului din Vlaherne

A doua calatorie

Indreptandu-ma spre Poarta Silivri, nu am mai intrat in oras; am luat calea de-a lungul zidurilor, catre vechiul (si de trista faima pentru romani) cartier al Fanarului. Tot de-a lungul acestui zid, am vazut, nu departe de locul unde am iesit din padurea de pini, turnurile rotunde, din piatra de calcar fasonata, ale inchisorii Edikule, unde si-a aflat durerosul sfarsit, vazandu-si inainte propriii copii decapitati, voda Constantin Brancoveanu. Intre mare si zidurile vechii cetati, o sosea larga face mai usoara calea spre Palatul Vlahernelor, resedinta din afara zidurilor, a imparatilor bizantini. Strazile Fanarului, cale de trei ceasuri bune de mers pe jos din padurea de pini, sunt stramte, inghesuite: bacanii, mici ateliere auto, case de lemn parasite de vechi ce sunt, iar in locurile unde strada se largeste, sunt blocuri placate cu mozaic, precum in orasele muncitoresti ale Romaniei.

Maica Domnului din Vlaherne

�

Singura exceptie o reprezinta ruinele impunatoare ale Palatului Vlahernelor, cu multe din turnuri inca in picioare, cu incaperi intunecoase, in care nu se poate intra din pricina gunoaielor aruncate acolo. Deasupra ruinelor flutura insa un steag imens, cu semiluna, care aduce in mine spaima, durerea, ura, gemetele muribunzilor si uralele invingatorilor, catarati pe aceste ziduri, cu sase sute de ani in urma. Trec mai departe si, indrumat de un batran turc stirb si binevoitor, care insa vorbea o germana fluenta, ajung in Bostan Sokaki, la numarul 47, unde, dincolo de o poarta masiva de fier si ziduri inalte, cu siruri de sarma ghimpata deasupra, aidoma celor de la Izvorul Tamaduirii, se afla capatul acestui al doilea drum al meu catre un nou Izvor: Aya Vlaherna Ayazmas ve Panayia Rum, adica Biserica Acoperamantului Maicii Domnului din Vlaherne, zidita in apropierea unui alt izvor facator de minuni. Aici s-a aflat o icoana care o infatiseaza pe Maica Domnului in intregime, stand in picioare, cu mainile ridicate spre rugaciune si mijlocire. Chipul lui Hristos, binecuvantand, este pictat intr-un medalion, pe pieptul Fecioarei. Despre Icoana Maicii Domnului din Vlaherne se spune ca in anul 626, cand orasul a fost asediat de catre avari si imparatul cu trupele sale erau plecati la lupta cu persii in Asia Mica, a fost scoasa in procesiune pe campul de lupta, de catre fiul imparatului si de catre Patriarh, iar avarii au incetat asediul; multimile orasului s-au adunat la Biserica din Vlaherne, unde au facut priveghere in toata acea noapte de vineri, cantand Imnul Acatist al Maicii Domnului. Poarta bisericii este insa acum inchisa si de dincolo de ea nu strabate nici un sunet. Doar vechi imnuri de slava, intr-o limba neinteleasa, imi rasuna in minte, din acel trecut ascuns intre ziduri.

Istorii si minuni

Ca mijloc de prevedere, de la patru si jumatate dupa amiaza, la Istanbul, manastirile si bisericile ortodoxe ale Bizantului isi inchid portile. Inclusiv Patriarhia ecumenica. Privesc soarele apunand peste turnuri si aud din nou, aievea, din mijlocul ruinelor Palatului Vlahernelor, sunetele asediului. Un altul, nu cel in urma caruia cetatea a cazut, ci acela in vremea caruia s-a

petrecut minunea. Era in anul 911, tot intr-o zi de vineri, la 1 octombrie; orasul era impresurat, iar cei din afara zidurilor, stransi in Biserica Vlaherne, la cateva sute de metri de palatul imperial, cereau ajutor Maicii Domnului, in rugi si lacrimi necontenite. Biserica era impodobita pentru slujba de vineri, zi in care de obicei se inchina aici insusi Bazileul, imparatul Bizantului.

Altarul bisericii din Vlaherne

�

Se spune ca in mijlocul vaietelor si rugaciunilor, cam la patru ceasuri dupa miezul noptii, Maica Domnului insasi a intrat prin usile bisericii, insotita de catre Sfantul Ioan Botezatorul si Sfantul Ioan Teologul, impreuna cu cetele ingeresti. Maica Domnului s-a oprit sub policandrul care cobora din turla mare a bisericii, a ingenuncheat si a inceput a se ruga cu lacrimi. Apoi, in linistea lasata, a intrat in Sfantul Altar si s-a rugat din nou. Si-a scos naframa cu care isi acoperea capul, devenita dintr-o data mare cat cuprinsul bisericii, si a intins-o peste toti credinciosii aflati acolo, in sfantul lacas din Vlaherne, in vreme ce se inalta de la ei, spre cer. Istoria este infatisata astfel in Acatistul Sfantului Acoperamant al Maicii Domnului: "Imparatesei celei alese mai inainte de veci, Imparatesei celei mai inalte decat toata faptura cerului si a pamantului, care a venit oarecand la rugaciune in Biserica din Vlaherne si se ruga pentru cei din intuneric... Minunate a aratat Domnul faptele Sale intru tine, Preacurata Maica Sa, cand s-a aratat prea minunatul Acoperamant in mainile tale, luminand mai mult decat razele soarelui, acoperind pe poporul ce era in Biserica din Vlaherne. Deci, vazand ei acest semn al milostivei tale aparari, cuprinsi de spaima si de bucurie, toti au cantat tie: "Bucura-te, Acoperamant nefacut de mana, care ca norul te-ai intins peste toata lumea..."". In Biserica Vlahernelor, numita a Sfantului Acoperamant, cautasem in amiaza zilei de februarie adapost si eu.

Sub Acoperamant

A doua zi dimineata, poarta este deschisa, dar nu larg. Doar usor crapata. Dincolo de ea, la capatul unei gradini de smochini salbatici, am vazut o biserica aidoma celei de la Izvorul Tamaduirii, tot de pe la inceputul secolului XIX; caci din vechea biserica a Vlahernelor, dupa cucerirea Bizantului la 1453, nu au mai ramas decat mormane de piatra si cel de-al doilea Izvor al calatoriei mele. Locul a intrat si a ramas in posesia turcilor pana in anul 1867, cand a fost cedat grecilor, care au construit peste izvor o micuta biserica - hagiasma. Ca si la Manastirea Izvorului Tamaduirii, din maretia bisericii de odinioara, doar izvorul a ramas urma vie a bisericii din Vlaherne, unde slujeau in fiecare vineri, in fata imparatilor Bizantului, veniti aici de la Palat, pe o scara si o poarta facute anume pentru aceasta imprejurare, doisprezece preoti si optsprezece diaconi. Multi imparati purtau dupa ei, in lupta, o replica a icoanei Maicii Domnului din Vlaherne, iar apa izvorului tamaduitor de aici o beau in toata vremea.

Vechea biserica transformata in ruine

�

In gradina in care acum inmuguresc smochinii, incepuse zidirea unei biserici pe la anul 450, in vremea imparatesei Augusta Pulcheria, in apropierea unui izvor cu apa sfintita. I-a fost dat tot imparatului Leon, cel ce vindecase orbul la Izvorul Tamaduirii, sa termine si prima biserica a acestui izvor.
Un tanar matura aleea care duce spre bisericuta care il adaposteste, mai mare decat aceea din padurea de pini, dar nu cu mult mai mare decat o biserica de tara de pe la noi. Intru. Cu o sfiala mai mare, dupa o noapte grea, sub Acoperamantul unei noi si luminoase zile. Intr-un nou Izvor. "Preasfanta Imparateasa, cu ingerii stai impreuna si te rogi zicand: "Imparate ceresc, primeste pe tot omul ce se roaga Tie si cheama numele meu in ajutor, ca sa nu plece nimeni de la fata mea neajutat si neascultat..." Iar tu, ca aceea ce ai putere nebiruita, izbaveste-ne pe noi din toate nevoile, ca sa strigam tie : "Bucura-te bucuria noastra, acopera-ne pe noi de tot raul cu cinstitul tau Acoperamant..."                                                                                                

 

Sponsor Oficial al acestei pagini    

Turcia excursii şi activităţi - Turcia, Asia

Rezervă cele mai bune excursii şi activităţi în Turcia prin Hostelsclub. Pentru a verifica instantaneu disponibilitatea tuturor excursiilor şi activităţilor din Turcia, utilizează formularul de căutare. Poţi alege unul din oraşele de mai jos pentru a vedea lista cu activităţile ce au loc acolo sau poţi selecta doar una din excursiile ce au loc în Turcia din lista de jos.                                                                              

Turcia tururi

Alege un oraş

> Antalya tururi > Assos tururi > Bergama tururi > Bodrum tururi > Bursa tururi > Canakkale tururi > Datca tururi

> Fethiye tururi > Istanbul tururi > Izmir tururi > Kas tururi > Kusadasi tururi > Kusadası tururi > Marmaris tururi

> Nevsehir tururi > Olympos tururi > Pamukkale tururi > Safranbolu tururi > Selcuk tururi > Uchisar tururi

              

pensiuni/hosteluri tururi

Despre noi Ajutor

Adaugă pensiunea ta Back office

my club

Revistă

oferte speciale credits

                                                

Ce spuneti arca lui Noe e in Turcia sau nu?Multii se intreaba.Citeste si vei afla daca este in Turcia

   
Un grup de exploratori chinezi si turci aflati in cautarea relicvelor biblice a anuntat recent ca este posibil sa fi descoperit Arca lui Noe, la altitudinea de 4.000 de metri, pe Muntele Ararat din Turcia.
Echipa sustine ca a colectat specimene din lemn dintr-o structura de pe Muntele Ararat, aflat in estul Turciei, carora datarea cu radiocarbon le-a stabilit originile in urma cu 4.800 de ani, o perioada ce coincide cu cea in care se crede ca a avut loc Potopul lui Noe.


"Nu suntem 100% siguri ca este vorba despre Arca dar, in proportie de 99,9%, despre ea este vorba", a declarat Yeung Wing-Cheung, un realizator de documentare din Hong Kong si membru al echipei de 15 oameni aflata pe urmele Arcei lui Noe.


Structura descoperita de parteneriatul chinezo-turc avea cateva compartimente, dintre care unele contineau custi din lemn in care se crede ca erau tinute animalele. Oficialii locali turci vor solicita guvernului de la Ankara sa aplice pentru statutul de Patrimoniu International UNESCO, astfel incat situl recent descoperit sa fie protejat in timp ce mari sapaturi arheologice sunt performate in jurul sau.

Conform povestii biblice cuprinsa in Vechiul Testament,  a decis sa reverse un potop asupra Pamantului dupa ce a vazut cat era de decazut si i-a spus lui Noe sa construiasca o arca, unde sa ofere adapost cate unei perechi din fiecare specie de animal. Dupa ce apele potopului s-au retras, spune Biblia, arca a ramas incremenita pe un munte. Multi cred ca Muntele Ararat, cel mai inalt punct din regiunea in care se afla, este locul unde Arca lui Noe si ocupantii sai au revenit pe sol.


                                                                                                                                                                      Intra Si Citeste Sport.ro.Cele mai noi stiri din sport din intreaga lume.             

 
Dupa o prima expeditie in Turcia, efectuata in luna septembrie a anului trecut, o echipa americana din care face parte si Randall Price, directorul Centrul pentru Studii Iudaice de la Universitatea Liberty din Statele Unite ale Americii, sustine ca a descoperit locul in care se afla mitica Arca a lui Noe.
„Exista numeroase indicii care sa ne indice faptul ca mitul Arcei este unul real. Din pacate, in zilele noastre, oamenii cred ca povestea lui Noe nu este mai departe de cea  a lui Jack si a vrejului de fasole. Scopul nostru este sa dovedim ca Arca lui Noe exista, iar asta nu reprezinta decat o chestiune de timp”, afirma Randall Price.

Echipa a contactat un pastor kurd, celebru in Turcia dupa ce a declarat ca a descoperit ramasitele Arcei lui Noe pe Muntele Ararat, in urma cu mai multi ani, pe cand era doar un copil. „ L-am intervievat personal pe pastor si nu am niciun motiv sa pun relatarea sa la indoiala”, sustine acelasi Price, cel care este convins ca Arca lui Noe este acoperita de un ghetar, parti ale acesteia devenind vizibile doar in perioadele extrem de calde.

Insotiti de pastorul kurd si de mai multi ghizi locali, cercetatorii americani au ajuns la locul presupusei ambarcatiuni biblice dar nu au descoperit decat urmele unei avalanse. „Cel mai probabil, pietrele s-au prabusit deasupra Arcei in urma unui atac cu rachete indreptat impotriva rebelilor kurzi. Trebuie luat in considerare ca ne aflam la granita Turciei cu Iranul si Armenia, o zona cu un nivel de risc extrem de mare”, declara Price.

In prezent, echipa americana negociaza cu autoritatile turce eliberarea autorizatiilor pentru demararea lucrarilor de indepartare a pietrelor care se crede ca acopera Arca. Costurile totale ale expeditiei se ridica la aproximativ 60.000 de dolari, iar cercetatorii cred ca vor putea da startul lucrarilor cel mai tarziu in vara acestui an.                                                                                                                                                                           

Cum descarci şi asculţi gratuit milioane de MP3-uri… Dacă ai un smartphone Android cu memorie generoasă, pe care poţi stoca mii de MP3-uri, fără îndoială…

 
Cei mai multi oameni au crezut ca este o idee nebuneasca. Nici macar rudele sale nu i-au impartasit 100% entuziasmul dar, pentru Johan Huibers, ideea realizarii unei replici a celebrei Arce a lui Noe a reprezentat un vis de o viata.
Asemenea biblicului personaj, Johan a inceput construirea uriasei ambarcatiuni manat de o credinta puternica si de dorinta de a demonstra ca totul este mai mult decat un simplu mit. Nava a luat nastere si a fost finalizata in orasul olandez Schagen, la 45 de kilometri nord de Amsterdam. Cu o lungime de 70 de metri, o latime de 9 metri si o inaltime de 13,5 metri, noua Arca nu are decat a cincea parte din dimensiunile ambarcatiunii biblice. Cu toate acestea, ea este perfect functionala, chiar daca rolul sau in prezent este doar acela de muzeu in aer liber.

Chiar daca sotia sa nu a fost prea incantata de idee, Johan Huibers si-a anuntat planurile de viitor: o noua Arca in marime naturala pe care o va construi in Manhattan.                                                             
A existat pana recent, in randul comunitatilor stiintifice, presupunerea ca o inundatie de proportii catastrofale a inecat tarmurile Marii Negre cu 9.500 de ani in urma, in ceea ce a fost considerat “Potopul lui Noe”. Un nou studiu, efectuat de un roman, ilustreaza insa o noua perspectiva asupra chestiunii.
“Sunt de parere ca nu a existat o inundatie colosala”, sustine Liviu Giosan, geolog al Institutului Oceanografic Woods din Cape Cod, Massachusetts, si coordonator al ultimelor cercetari in zona. Marea Neagra ar fi fost candva un lac de apa dulce, inconjurat de campuri fertile. Dar cu aproximativ 9.500 de ani in urma, nivelurile marilor s-au ridicat pe masura ce climatul s-a incalzit iar apa sarata din Marea Mediterana s-a revarsat peste Marea Neagra de astazi. Registrele fosile arata in mod clar o salinizare masiva a apei dulci in acea perioada. Daca acest lucru s-a intamplat insa gradual sau subit, este un aspect pe marginea caruia cercetatori inca dezbat.

Liviu Giosan si colegii sai au abordat insa problema intr-o maniera noua, diferita de cea a geologului William Ryan, care a analizat pentru prima oara cu mijloace competente istoria potopului, in anii ’90. In loc sa analizeze subacvatic, asa cum s-a intamplat in timpul studiilor anterioare, echipa romanului a forat o groapa adanca de 42 metri in Delta Dunarii. Analizand straturile sedimentare dar si cochiliile inchise ale unor scoici prezervate in sol, grupul de cercetare a stabilit ca nivelul Marii Negre era cu 30 metri mai scazut decat astazi in momentul inundatiei si nu cu 80 metri, asa cum s-a stabilit initial. Acest lucru sugereaza o proportie mult redusa a inundatiei de atunci. Concluzia este contestata de fostii oameni de stiinta care au incercat sa stabileasca existenta si proportiile potopului. Liviu Giosan spera insa intr-o unire de forte si o cercetare si mai amanuntita a chestiunii, de catre ambele tabere, ale caror rezultate vor duce la raspunsul intrebarii celei mai importante: cum a influentat clima in trecut existenta oamenilor si, pe baza acestui lucru, cum va evolua ea in viitor?                                                                                                                

Structura descoperita de parteneriatul chinezo-turc avea cateva compartimente, dintre care unele contineau custi din lemn, in care se crede ca erau tinute animalele. Oficialii locali turci vor solicita guvernului de la Ankara sa aplice pentru statutul de Patrimoniu International UNESCO, astfel incat situl recent descoperit sa fie protejat in timp ce mari sapaturi arheologice sunt performate in jurul sau.
Conform povestii biblice cuprinsa in Vechiul Testament, Dumnezeu a decis sa reverse un potop asupra Pamantului dupa ce a vazut cat era de decazut si i-a spus lui Noe sa construiasca o arca, unde sa ofere adapost cate unei perechi din fiecare specie de animal. Dupa ce apele potopului s-au retras, spune Biblia, arca a ramas incremenita pe un munte. Multi cred ca Muntele Ararat, cel mai inalt punct din regiunea in care se afla, este locul unde Arca lui Noe si ocupantii sai au revenit pe sol.


Sursa: Discovery
CITESTE SI:

• Descoperirea Arcei lui Noe este doar o problema de timp
• Noua Arca a lui Noe poate fi lansata la apa
• Potopul din Marea Neagra, un dezastru "marunt"

DESCOPERA TRAVEL. Descopera lumea in care traiesti!

• EcoGreenland - cea mai mare expeditie romaneasca din toate timpurile
• Amazon: fluviul-rege al lumii
• Vacanta celor "tari": calatoria ca aventura extrema

Afla cum sa faci DRAGOSTE tot timpul!

Tag-uri: Arca lui Noe a fost descoperita | Potopul Biblic | Turcia | Muntele Ararat | arheologi evanghelici | chinezi si turci | patrimoniu Unesco | Ankara

Trimite pe email

Comentează

Nume

Email

Comentariu

Introdu codul din imagine în câmpul de mai jos

Comentarii (100)

1. promovamsite.ro duminică 25 martie, 22:30
   Credeti si nu cercetati!
2. Catalin 5 februarie, 15:11
   Ce de atei ofticati pe aici.. nu va convine ca exista un Dumnezeu, vreti sa fiti voi dumnezeii vostrii. Vesti proaste, sunteti niste creatii corupte, erori, daca nu va pocaiti de nebunia voastra veti fi pierduti pt eternitate. Stricati pamantul pui de naparci.
3. Veaceslav 4 decembrie 2011, 21:37
   Ateilor (adica maimute evoluate) de ce nu cercetati voi insiva si sa cautati toate dovezile pe care le au mai multi oamnei de stiinta fiind intru totul deacord cu toti ce sustin ca este arca lui Noe? Nu ati citit atent? pai doar acum aveti dovezi si voi tot nu credeti? Pai daca nici stiinta nu o mai credeti vai de capul vostru!
4. Mary 3 martie 2011, 16:56
   Uitati ce scrie in scriptura....arca lui Noe a ramas pe muntele Ararat.....ceea ce sa descoperit...este arca lui Noe....lemnu este de Gofer...Chiparos...iar in zona accea astefel d elemn nu se gaseste....De Dumnezeu nimeni nu isi bate joc...El exista!
5. Fantomas 22 ianuarie 2011, 18:39
   Voi ori nu aveti ce face,ori va plictisiti,cum naiba puteti sa spuneti asa ceva,si mai presus de atat,sa postati poze!! Pacat de voi!
6. Morfoleus 22 ianuarie 2011, 12:26
   Din ce in ce mai multe informatii nefondate... Can-can stiintific! Stiri pentru mosi si babe! De unde le preluati?
7. AlexandruCorsate 29 decembrie 2010, 09:49
   "CURCUBEUL VA RAMENE UN SEMN SI UN LEGAMANT INTRE MINE SI OAMENI, CA NU VOI MAI INUNDA PAMANTUL CATE ZILE ARE SA MAI RAMANA PANA LA SFARSIT " curcubeul este un semn ce il arata Dumnezeu ca EXISTA CU ADEVARAT .
8. ra2 14 decembrie 2010, 21:07
   si ce slbz cauta arca acolo ma? N-avea Noe permis de marinar si-a parcat-o tocmai acolo?
9. Paleogogu 22 octombrie 2010, 11:44
   E o prostie, de fapt nu s-a gasit nimic dar asta nu ii impiedica pe postaci sa scrie ca s-a gasit arca lui Noe.
10. Daniel 25 august 2010, 09:45
    Pentru cei care alegeti sa nu credeti ce se intampla in lumea asta o sa fiti uimiti cand aflati ca exista Dumnezeu, si daca exista Dumnezeu are legi pe care noi (suntem doar niste oameni cu ratiune) trebuie sa le respectam, si pacat ca pentru voi(cei ce alegeti sa nu credeti) o sa fie prea tarziu. Eu unu nu vorbesc despre o religie, ci despre o relatie cu Dumnezeu (creatorul nostru). Stiti ce cred despre voi?sunteti niste lasi care fugiti de adevar, numai ca am o veste rea pentru voi si una buna, o sa incerc cu cea rea traiti degeaba... si cea buna este ca Iisus va iubeste si vrea sa aveti acea relatie de care vorbeam mai sus

‹ 1 2 3 ... 8 9 10 ›

Tranzactionezi AUR? Testeaza Acum pe un Cont Demo!

Descopera zona Side - Manavgat                                                                                        

Cand am purces la drum pentru primul meu sejur in Turcia am sperat din tot sufletul sa pot vizita si anumite locuri, insa ma gandeam ca nu o sa reusesc, avand in vedere ca un concediu la mare pentru familia mea inseamna 100% piscina si mare si nimic altceva...
Ghida agentiei partenere celei cu care am ajuns noi in Turcia prin premiul castigat pe site, respectiv Premium Holidays, ne-a prezentat cele mai frumoase excursii pe care le putem face in timpul vacantei noastre, inclusiv o vizita pana la superba cascada de pe raul Manavgat, ce izvoraste din muntii Toros, care era in program impreuna cu vizitarea teatrului roman de la Aspendos, ce am aflat ca reprezinta unul dintre cele mai bine conservate teatre antice de pe intreg globul, precum si o vizita in orasul Side, strajuit in antichitate de Zeul Soarelui si de Zeul Artelor Apollo...
Excursia urma sa dureze o jumatate de zi, iar agentia sa ne preia de la hotelul in care am fost cazati, respectiv de la Holiday Park Resort (vezi review aici), aflat la 85 de km de Antalya. Costul acesteia se ridica la 30 de euro/adult si 20 de euro de copil, respectiv un total de 80 de euro. Problema era ca in tot hotelul nu eram decat singura familie de romani si singurii care am venit cu aceasta agentie. Din cate am inteles, daca nu mai erau si alti doritori, costul excursiei urma sa se ridice cu cativa zeci de euro, ceea ce mi se parea normal, avand in vedere ca agentia avea sediu tocmai in Antalya si trebuia sa vina de acolo sa ne preia pentru excursie.
Avand in vedere ca abia sosisem la hotel si inca nu explorasem nici hotelul si nici imprejurimile, nu puteam sa dam un raspuns concret a doua zi agentiei, cand ar fi trebuit, de fapt, sa si platim excursia noastra. Ai mei nici nu au vrut sa se desprinda de hotel si de piscina cand abia sosisera... Prin urmare, nu mi-a ramas decat sa ii conving pe parcurs sa facem excursia pe cont propriu, atunci cand vor avea disponibilitatea necesara.
Trebuie sa recunosc ca este destul de greu ca atunci cand sunt plecata in strainatate intr-o tara pe care nu o cunosc deloc sa visez ca o sa ma descurc sa aleg cele mai bune variante de petrecere a timpului, mai ales cand toata greutatea pica pe mine. Deoarece sotul meu nu cunoaste nici-o limba straina, peste tot in afara eu sunt « capul familiei » si eu trebuie sa gasesc cele mai bune solutii pentru orice...
Asa ca am incercat sa ma adun si m-am dus la receptie sa solicit o harta a zonei, insa nu era nimic de vanzare in acest sens. Mi-au dat ei o harta care nu m-a ajutat cu nimic si informatia ca pot sa iau autobuzul lor spre Manavgat si sa intreb pe soferi amanunte.
Citisem de cascada si pe site-ul AFA, insa nu stiam cum sa ajung, dar unii soferi cunosteau cate ceva engleza si trebuia sa ne descurcam noi cumva.
Norocul nostru a fost ca am descoperit ca managerul magazinului de bijuterii al hotelului era un roman stabilit in Turcia si ne-a spus ca trebuie sa schimbam doua autobuze pana la cascada, astfel ca ne-am linistit.
Am plecat intr-o dimineata tarzie, dupa micul dejun si asta pentru ca ai mei nu s-ar mai fi desprins de piscina...
Am traversat podul peste raul Alara, indreptandu-ne spre mini bazarul aflat la cca 150 de metri de hotel, peste drum, si am luat din statia de autobuz pe cel care urma sa ne duca in Manavgat, aflat la circa 20 de km de hotelul nostru.
Important este sa stiti ca trebuie sa coborati la « garaj », adica tocmai la capatul autobuzului, de unde se schimba cu un alt autobuz pe care trebuie sa scrie Selale, respectiv « cascada » in limba turca.
Am facut cca o jumatate de ora pana la « garaj », traversand o parte din Manavgat, un oras ce face parte din regiunea Antalyei si care mie mi s-a parut destul de aglomerat, cu multe cladiri pe metru patrat.
Se facuse deja foarte cald, era trecut de ora 11 si faptul ca trebuia sa mai luam un autobuz pana la cascada nu ne suradea deloc, insa am inteles ca era o distanta de numai 5 km de « garaj ». Astfel, am urcat intr-un autobuz pe care scria « Selale », am platit 2-3 euro de persoana si in numai 20 de minute am oprit in perimetrul cascadei. Pana sa ajungem am traversat o parte mult mai frumoasa a orasului Manavgat, poate unde era o zona comerciala, plina de magazine.
Pentru a putea admira superba cascada, am intrat in parcul natural amenajat pentru un asemenea obiectiv si am platit 3 lire de persoana, copilul avand gratuitate.
Aici era deja animatie, mi-au placut doi turci care ne imbiau cu inghetata si care ne-au facut o demonstratie interesanta si rapida cu inghetata in aer si fara sa ne dam seama am platit 5 euro pe doua cornete cu putina inghetata...
Am savurat inghetata indreptandu-ne spre cascada si am simtit cum racoarea apei se apropia din ce in ce mai mult pana cand in fata ochilor ni s-a dezvaluit o imagine greu de descris in cuvinte! Cascada are o inaltime de aproximativ doi metri si o largime de cca 40 de metri, iar repeziciunea cu care curgea apa pe treapta cascadei facea ca totul sa se transforme intr-o spuma alba in care iti venea sa te arunci si sa te balacesti ca un copil!
Cascada putea fi urmarita de-aproape de pe terasa restaurantului care a fost construita chiar pe treapta de unde apa involburata isi facea loc la vale.
Turistii o admirau cu nesat, iar aparatele foto nu mai pirideau sa o prinda in toate ipostazele posibile. Nici pe noi nu ne-a ocolit aceasta dorinta si am facut nenumarate fotografii. Dupa ce am admirat cascada, Capra si Urlatoarea mi se par acum niste robineti de unde tasneste apa, fata de largimea si debitul apei cascadei din Manavgat!
Am plecat cu regret, am fi stat o zi intreaga sa ne relaxam acolo, mai ales ca temperatura era foarte buna, se simtea racoare in perimetrul cascadei.
Pe raul Manavgat se pot face si plimbari in mini croaziere, iar la cca 12 kilometri nord de cascada se afla barajul Oymapinar (Oymapinar Dam). Cei care se cazeaza in Side pot face asemenea excursii de o zi.
Am plecat spre autobuz, fara sa cumparam nimic din bazarul aflat acolo si am coborat undeva pe drum pentru a schimba autobuzul spre Side (in dreptul restaurantului Konak si a bancii ING), ca sa nu mai pierdem timpul pana la garajul din Manavgat.
Noi am decis sa combinam cele doua vizite, in Manavgat si Side, dar nu va sfatuiesc sa faceti acest lucru, deoarece este obositor.
Pentru a ajunge la cascada am schimbat doua autobuze, iar timpul cu drumul si cu cel de asteptare intre cele doua dureaza mai mult de o ora, poate chiar o ora jumate. Autobuzele opresc pe drum pentru a lua turisti, chiar daca nu este statie si poate tocmai din acest motiv nici nu merg cu viteza prea mare.
In afara de asta, la cascada merita sa stai macar 2-3 ore, nu numai sa o admiri, cat sa iei masa la restaurant si sa te relaxezi privind-o, eventual sa dai o raita si prin bazarul de acolo. Asta inseamna cel putin 5 ore petrecute numai pentru acest obiectiv.
O excursie facuta in timpul unui sejur in Turcia, inseamna o plimbare prin caldura, printr-o atmosfera torida si cu umiditate ridicata. Acest fapt te oboseste mai mult decat in mod obisnuit. In afara de asta, trebuie sa si asimilezi cele vazute si nu sa treci fugitiv peste ele. Eu nu am agreat excursiile care au durat 3-4 ore pana la destinatie cu intoarcere in aceeasi zi, cum se faceau si in timpul sejurului nostru. Pana la urma, o vacanta inseamna odihna, relaxare, bucurie, inseamna extaz si nu agonie...
In concluzie, cei care merg in zona Alanya - Okurcalar si se cazeaza la hotelurile: Delta, Holiday Park Resort, Stella Beach, Club Sidera, Holiday Garden Resort, Meryan, Concordia Celes, Galeri Resort, Cypsophila Village Resort, Delphin de Luxe, Mukarnas Spa Resort si Delphin Botanik, pot sa ia autobuzul spre Manavgat fie din dreptul Bazarului Alara, fie din dreptul bazarului mai mic aflat dupa podul peste raul Alara, in functie de pozitionarea hotelului in care sunt cazati.
Intre cele doua bazare sunt 3-4 pasaje subterane pentru a putea ajunge in statiile de autobuz, insa retineti ca autobuzul opreste la cerere si chiar claxoneaza turistii care sunt vazuti pe drum.
Biletele se pot plati atat in lire, cat si in euro sau dolari, preturile fiind afisate in dreptul soferului. Copiii nu au gratuitate si nici reduceri la bilet si nici nu inmaneaza toti soferii un bilet. Iau banii si atat. Prin urmare, traseul a fost: Holiday Holiday Park-Resort-autobuz Manavgat garaj-autobuz Selale. Costul excursiei a fost de cca 10 euro/persoana dus-intors cu tot cu biletul de intrare.
Daca mergeti insa cu masina personala, atunci tineti drumul de Antalya si la intersectia cu Side (la stanga), faceti dreapta spre Manavgat, dar nu mai ajungeti practic in oras, o tineti spre cascada.
Din punctul meu de vedere Cascada din Manavgat reprezinta un “must see” al unei vacante in Alanya si sper ca fotografiile mele sa starneasca interesul celor care decid sa petreaca un sejur aici.                                                                                                                                                                      

Cautare in site:

Descopera Turcia prin Video.                                                                                                                      

Arheologii plănuiesc să descopere secretele cetăţii Troia                                                                            

Înarmaţi cu lopeţi şi alte instrumente speciale pentru săpături şi cercetare, arheologii vor să reînceapă săpăturile în cetatea Troia. Scopul nostru este de a aduna noi informaţii, pe lângă cele pe care le avem despre Troia. Dacă vom analiza acest mediu cultural cu noi instrumente ştiinţifice, sigur vom descoperi informaţii noi gata să spună povestea acestui site din Patrimoniul Mondial”, a declarat William Aylward, profesor la Universitatea din Wisconsin-Madison. 

Cetatea, imortalizată în „Iliada” a lui Homer este aşezată pe actualul teritoriu al Turciei şi a fost redescoperită în anii 1870 de arheologul german Heinrich Schliemann. De atunci, arheologii au săpat periodic aici şi cu toate acestea, doar o cincime din Troa a fost excavată.
„Planul nostru este de a ne extinde spre arii neexploatate ale sitului şi să folosim noi tehnologii pentru a extrage şi mai multe informaţii despre oamenii care au trăit aici cu mii de ani în urmă”, a adăugat Aylward.
Troia a fost ocupată de la începutul epocii bronzului, iar Aylward susţine informaţiile actuale pe care le avem despre troieni sunt extrem de limitate, existând nişte lipsuri majore în istoria lor.
În această nouă cercetare, specialiştii vor utiliza metode noi de analiză chimică pentru a examina resturi de ceramică ce au potenţialul de a indica noi informaţii despre obiceiurile alimentare ale populaţiei din Troia. Mai mult, excavarea ar putea scoate la lumină vestigii umane sau animale ce vor fi analizate genomnic.
Cercetarea va începe în vara anului 2013 şi vor fi realizate în colaborarea cu Universitatea Çanakkale Onsekiz, din Turcia.                                                                                                                                                             
Titlul de mai jos nu contine nici o greseala de tipar. Vrea doar sa stabileasca o analogie intre teoriile conspiratiei si modelul inexpugnabilei cetati de pe tarmul Marii Egee. Asaltate cu mijloacele ratiunii si practicii istorice, teoriile conspiratiei nu pot fi demolate. E nevoie de un dram de nebunie sau de indrazneala uliseana pentru a trece dincolo de crenelurile lor. Potrivit Briciului lui Hanlon (un fel de Brici al lui Occam, sau de Lege a lui Murphy), „nu trebuie sa atribuim niciodata malignitatii ceea ce stupiditatea poate prea lesne explica“. Linistitor, nu? Si totusi…                                                                                                                                                             

Suspecti de serviciu                                                                                                      

Suspecti de serviciu

Ne aflam in plina criza financiara mondiala. Banii, pentru ca despre ei este vorba, nu s-au volatilizat insa. Ei doar s-au mutat, ar spune un adept al teoriei sus-numite (facand intelept-ironic cu ochiul), acolo unde trebuie. Adica in buzunarele celor cateva persoane care controleaza lumea. Cam tot asta si cam in aceeasi forma sibilinica spunea si Frankin D. Roosevelt: „In politica, nimic nu are loc din intamplare. Daca are loc, a fost planuit sa aiba loc.“ Verificati daca aveti cum! Omul nu a ajuns niciodata pe Luna. Faimoasa aselenizare din 20 iulie 1969 a fost filmata de Stanley Kubrick in studiourile in care a turnat Odiseea spatiala 2001. Cum de ce? Pentru ca americanii sa castige, fara drept de apel, razboiul cuceririlor stiintifice cu URSS-ul. La inceputul secolului trecut, Titanicul a fost scufundat de catre iezuiti, care urmareau sa puna mana pe averea unuia dintre cei mai bogati oameni din lume, John Astor, care se afla la bord. S-au folosit de Edward Smith, comandantul navei, care era iezuit in secret. Papa Ioan Paul I a fost asasinat de bancherii Vaticanului, in deplina intelegere cu CIA si cu Opus Dei (grupul acela ciudat despre care tot vorbeste Dan Brown in Codul lui Da Vinci); asta pentru ca toti acei oameni din culise aveau nevoie de un papa anticomunist, care sa puna comunismul cu botul pe labe. SIDA a fost o boala creata artificial de catre medicii evrei intr-un laborator al guvernului israelian, cu intentia de a-i omori pe negrii nord-americani si pe homosexuali. Prin slitul acestei teorii, lansata de catre unul dintre liderii organizatiei Musulmanii Negri, se vede clar mecanismul incriminator. Lady Di a fost ucisa de catre Mossad, in complicitate cu MI-5 (celula ultrasecreta a spionajului britanic, spuma marii din care s-a nascut James Bond), la comanda familiei regale britanice, pentru ca era insarcinata cu un musulman, Dodi al Fayed. Simplu, nu-i asa? Cum de nu ne-am gandit?                                                                                                                                                              

Teoria teoriei sau poate iesi fum fara foc?                                                                                                             

Pentru Juan Carlos Castillon (Stapanii lumii, Editura Nemira, Bucuresti, 2008), un istoric cu capul pe umeri si, in acelasi timp, un eseist sclipitor, teoria conspirationista „nu e atat de usor de definit. Dictionarele o evita. In mod normal, este o teza care desfide forma in care faptele politice sau stiintifice sunt acceptate in mod obisnuit. Teoriile conspirationiste afirma ca un fapt istoric cu rezultate de acum cunoscute se naste nu din actiuni legitime sau cel putin evidente, ci din interventia unor forte oculte, in mod normal ilegitime. Elementul care sta la baza oricarei teorii conspirationiste il reprezinta complicitatea a cel putin doua persoane, actionand in secret si cu rea intentie. Cei care cred in teze conspirationiste au obiceiul de a-si inchipui ca partea cea mai mare a faptelor istorice – poate chiar toate – sunt rezultatul unui plan prealabil“. Filosoful si politologul Pierre-André Taguieff (un mare maestru al teoriei argumentatiei) aduce o precizare suplimentara care, in esenta, afirma ca marimea conteaza: „Orice teorie a complotului este in mod necesar legata de o explicatie totala a evenimentelor lumii.“ Altfel spus, teoria conspirationista nu se incurca in fleacuri, ea tinde sa explice totul la scara mondiala. Conjuratiile sunt parte dintr-o Mare Conjuratie si au reprezentat primul pas din evolutia globalizarii. Nu exista planuri de subminare a ordinii sociale si politice, exista Planul. Totul se leaga, dar intr-o maniera oculta. Nimic nu este ceea ce pare. Istoricul Raoul Girardet face din teoria conspiratiei o varietate moderna a mitului, pentru ca la baza ei ar sta o dorinta de explicare a inexplicabilului. Teoria complotului propune un cadru de interpretare simplu, nestiintific, intemeiat pe prejudecati si pe bunul-simt popular, potrivit caruia „nu iese fum fara foc“.    

Prima pagină › Cultură

vezi toate articolele din Cultură › Cultură

Troia conspiratiei

Trimite pe email

Daniel Nicolescu | 15.12.2008 |

31 Comentarii

+ zoom Troia conspiratiei Galerie foto (1)

Titlul de mai jos nu contine nici o greseala de tipar. Vrea doar sa stabileasca o analogie intre teoriile conspiratiei si modelul inexpugnabilei cetati de pe tarmul Marii Egee. Asaltate cu mijloacele ratiunii si practicii istorice, teoriile conspiratiei nu pot fi demolate. E nevoie de un dram de nebunie sau de indrazneala uliseana pentru a trece dincolo de crenelurile lor. Potrivit Briciului lui Hanlon (un fel de Brici al lui Occam, sau de Lege a lui Murphy), „nu trebuie sa atribuim niciodata malignitatii ceea ce stupiditatea poate prea lesne explica“. Linistitor, nu? Si totusi…

Madrid de la 134€ › Rezervă bilete de avion prin

Suspecti de serviciu

Ne aflam in plina criza financiara mondiala. Banii, pentru ca despre ei este vorba, nu s-au volatilizat insa. Ei doar s-au mutat, ar spune un adept al teoriei sus-numite (facand intelept-ironic cu ochiul), acolo unde trebuie. Adica in buzunarele celor cateva persoane care controleaza lumea. Cam tot asta si cam in aceeasi forma sibilinica spunea si Frankin D. Roosevelt: „In politica, nimic nu are loc din intamplare. Daca are loc, a fost planuit sa aiba loc.“ Verificati daca aveti cum! Omul nu a ajuns niciodata pe Luna. Faimoasa aselenizare din 20 iulie 1969 a fost filmata de Stanley Kubrick in studiourile in care a turnat Odiseea spatiala 2001. Cum de ce? Pentru ca americanii sa castige, fara drept de apel, razboiul cuceririlor stiintifice cu URSS-ul. La inceputul secolului trecut, Titanicul a fost scufundat de catre iezuiti, care urmareau sa puna mana pe averea unuia dintre cei mai bogati oameni din lume, John Astor, care se afla la bord. S-au folosit de Edward Smith, comandantul navei, care era iezuit in secret. Papa Ioan Paul I a fost asasinat de bancherii Vaticanului, in deplina intelegere cu CIA si cu Opus Dei (grupul acela ciudat despre care tot vorbeste Dan Brown in Codul lui Da Vinci); asta pentru ca toti acei oameni din culise aveau nevoie de un papa anticomunist, care sa puna comunismul cu botul pe labe. SIDA a fost o boala creata artificial de catre medicii evrei intr-un laborator al guvernului israelian, cu intentia de a-i omori pe negrii nord-americani si pe homosexuali. Prin slitul acestei teorii, lansata de catre unul dintre liderii organizatiei Musulmanii Negri, se vede clar mecanismul incriminator. Lady Di a fost ucisa de catre Mossad, in complicitate cu MI-5 (celula ultrasecreta a spionajului britanic, spuma marii din care s-a nascut James Bond), la comanda familiei regale britanice, pentru ca era insarcinata cu un musulman, Dodi al Fayed. Simplu, nu-i asa? Cum de nu ne-am gandit?

Teoria teoriei sau poate iesi fum fara foc?

Pentru Juan Carlos Castillon (Stapanii lumii, Editura Nemira, Bucuresti, 2008), un istoric cu capul pe umeri si, in acelasi timp, un eseist sclipitor, teoria conspirationista „nu e atat de usor de definit. Dictionarele o evita. In mod normal, este o teza care desfide forma in care faptele politice sau stiintifice sunt acceptate in mod obisnuit. Teoriile conspirationiste afirma ca un fapt istoric cu rezultate de acum cunoscute se naste nu din actiuni legitime sau cel putin evidente, ci din interventia unor forte oculte, in mod normal ilegitime. Elementul care sta la baza oricarei teorii conspirationiste il reprezinta complicitatea a cel putin doua persoane, actionand in secret si cu rea intentie. Cei care cred in teze conspirationiste au obiceiul de a-si inchipui ca partea cea mai mare a faptelor istorice – poate chiar toate – sunt rezultatul unui plan prealabil“. Filosoful si politologul Pierre-André Taguieff (un mare maestru al teoriei argumentatiei) aduce o precizare suplimentara care, in esenta, afirma ca marimea conteaza: „Orice teorie a complotului este in mod necesar legata de o explicatie totala a evenimentelor lumii.“ Altfel spus, teoria conspirationista nu se incurca in fleacuri, ea tinde sa explice totul la scara mondiala. Conjuratiile sunt parte dintr-o Mare Conjuratie si au reprezentat primul pas din evolutia globalizarii. Nu exista planuri de subminare a ordinii sociale si politice, exista Planul. Totul se leaga, dar intr-o maniera oculta. Nimic nu este ceea ce pare. Istoricul Raoul Girardet face din teoria conspiratiei o varietate moderna a mitului, pentru ca la baza ei ar sta o dorinta de explicare a inexplicabilului. Teoria complotului propune un cadru de interpretare simplu, nestiintific, intemeiat pe prejudecati si pe bunul-simt popular, potrivit caruia „nu iese fum fara foc“.

Hannah Arendt, in Originile totalitarismului (1951), afirma ca teoriile conspirationiste raspund nevoii multimilor, care „nu au incredere nici in ochii si nici in urechile lor, ci doar in propria imaginatie, si care se lasa seduse de tot ceea ce este in acelasi timp universal si coerent fata de sine. Fuga de realitate a maselor reprezinta o condamnare a lumii in care sunt silite sa traiasca“. Tezele conspirationiste reprezinta o maniera de a rescrie istoria, de a da sens unei realitati confuze, care isi are radacinile, in opinia multor interpreti, in Secolul Luminilor si in Revolutia Franceza – prima si una dintre cele mai radicale (si sangeroase) schimbari de regim petrecute in istorie. Potrivit adeptilor sistemului monarhic (l’Ancien régime), ghilotinarea lui Ludovic al XVI-lea (acuzat pe esafod de „conspiratie impotriva ordinii publice“), Bastilia si tot ce a urmat nu sunt decat mana unei oculte: masoneria. Odata instalati la putere, acuzatii au devenit acuzatori: republicanii au inceput sa denunte o conjuratie a iezuitilor. Etapele premergatoare au fost Iluminismul si primele incercari de sinteza istorica moderne care, toate, au desteptat o idee cu consecinte zguduitoare: istoria nu este o suita de evenimente intamplatoare, ci tine de existenta unei ordini inteligibile, ticluite de grupuri de interese (care, in decursul timpului, au fost evreii, templierii, masonii, Rotary International, fratia Skull and Bones, clubul Bilderberg etc). Victor Hugo, care isi livreaza ideile despre Revolutia Franceza in romanul Quatrevingt-treize, pune in gura marchizului de Lantenac, un aristocrat auster, liderul contrarevolutiei din Bretagne, urmatoarele vorbe: „Nimic din toate acestea nu s-ar fi intamplat daca Voltaire ar fi fost spanzurat, iar Rousseau condamnat la galere!“ Ne aflam in fata unui proces care se alimenteaza dintr-un paradox: Franta secolului al XVIII-lea, templu al ratiunii si modernitatii, este matricea care a ingaduit nasterea si proliferarea celor mai intunecate teorii privitoare la cursul istoriei si la complotul universal. Corolarul este aproape liric: doar o lumina puternica putea sa sublinieze reteaua de umbre prin care curgea sangele schimbarii.                                                                                                                                                      

Noi, orfanii, diavolul si bunul Dumnezeu

Dupa ce desface, cu sagacitate, dar si cu subtire ironie, toate tezele despre conspiratii si conspirationism, Castillon isi incheie cartea anterior citata cu o teorie proprie, pe care v-o propun si ca final al articolului de fata: „S-ar putea ca toti cei care cred in conspiratii sa nu se teama de ele, ci sa doreasca existenta lor; s-ar putea ca ei sa nu doreasca sa accepte tezele scepticilor si sa descopere ori sa inventeze conjuratii tocmai pentru ca au nevoie de ele. Fara Dumnezeu si fara conspiratii, fara superiorii oculti de care vorbeau masonii germani din secolul al XVIII-lea, fara batranii intelepti ai Sionului, fara Clubul Bilderberg, fara stapanii lumii, fara diavol, cea mai mare parte a oamenilor se afla/ne aflam singuri in fata unei lumi de neinteles, nu ne dam seama ce se intampla, suntem orfani. Stapanii lumii sunt rai si egoisti, dar ce ar fi daca nu ar exista? Daca nu ar exista un plan, istoria ar deveni lipsita de sens, iar accidentul, intamplarea, avaritia, iresponsabilitatea si stupiditatea ar domni peste specia noastra. Daca stapanii lumii nu ar exista, nu numai ca am fi singuri, dar, mai mult, am fi raspunzatori de destinul nostru, iar aceasta este o povara grea, pe care nu toata lumea ar fi dispusa sa si-o asume. (…) A fost nevoie de doua veacuri pentru a incepe sa acceptam existenta lui Dumnezeu, dar ce ne ramane daca nu exista nici diavolul?“                                                                                                                                                         

Lege, ordine si etimologie

Termenul conspiratie vine din latinescul conspirare, a respira impreuna, si marcheaza acordul profund, intelectual si sentimental al conspiratorilor. Cuvantul nu pare sa indice vointa de a face rau, ci mai degraba pe aceea de a sluji o cauza. Conspiratia lui Brutus impotriva lui Iulius Cezar a fost binecuvantata de sustinatorii Republicii, dar a fost osandita de morala istoriei. O conspiratie vizeaza o schimbare a ordinii in profitul cuiva. De obicei se conspira pentru schimbarea celor care domnesc, care comanda, care guverneaza, care participa la treburile publice. Conspiratia evoca un proiect a carui realizare pare indepartata si pentru a carui punere la cale conspiratorii au discutat vreme indelungata. Este o masinatie a carei complexitate solicita un secret total. Altfel ar fi distrusa. Termenul conspiration apare in preajma anului 1160, in Franta, iar conspirateur, cu sensul de „celui qui maquine“ (cel care face masinatiuni) este semnalat in anul 1302. In articolul 167, Codul Penal romanesc e necrutator: „Initierea sau constituirea unei asociatii sau grupari in scopul savarsirii vreuneia dintre infractiunile prevazute in art. 155-163, 165 si 166 (infractiuni contra sigurantei statului) ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unei astfel de asociatii sau grupari se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu inchisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.“ Trebuie specificat faptul ca legiuitorul stimuleaza cainta cu parfum de tradare in sanul conspiratorilor, realizand perfect ca un complot nu mai e complot daca si-a pierdut caracterul secret: „Nu se pedepseste persoana care, savarsind fapta prevazuta in alin. 1 sau 3, o denunta mai inainte de a fi fost descoperita.“

Farmecul discret-artistic al paranoiei

• In secolul al XIV-lea, in anumite orase europene s-a dezvoltat ideea unei conspiratii a leprosilor, care, in consecinta, au fost persecutati si izolati. Li s-a reprosat ca vor sa acapareze puterea si sa otraveasca apa. Acuzatiile s-au extins, in aceeasi perioada, spre evrei, aflati mana in mana cu leprosii (un transfer de stigmat si, simultan, de ura) si cu suveranul musulman din regatul Granadei. Infernul sunt intotdeauna „ceilalti“ – evreii, musulmanii, leprosii.
• Inca din 1797, Augustin Barruel face populara ideea ca geneza si dezvoltarea Revolutiei Franceze sunt esentialmente tributare actiunilor cluburilor nascute din francmasonerie, cum ar fi cel al Prietenilor Constitutiei. Filosofii atei, bancherii, lojele si regimentele armate din America ar fi conspirat impotriva Bisericii si regalitatii, astfel incat nu poporul francez a preluat puterea prin violenta, ci o mica elita urbana, care a alungat-o pe alta.
• La sfarsitul secolului al XIX-lea, s-a raspandit ideea unui „complot evreiesc“. Originea acestei povesti cu halou mitic are, ca multe alte teorii conspirationiste, o sursa artistica (de la romane precum cel al lui Dan Brown, la filmele americane de tip Teoria conspiratiei, cu Mel Gibson in rolul unui sofer de taxi paranoic, Men in Black, cu cohortele de extraterestri-gandaci, sau mult mai credibilul film si apoi serial Nikita): in 1868, Sir John Retcliffe descrie in romanul Biarritz o reuniune a rabinilor proveniti din cele 12 triburi ale lui Israel, care iau rand pe rand cuvantul intr-un vechi cimitir praghez. Gratie „stradaniilor“ jurnalistice (ziarul Le Contemporain din 1881), fictiunea imbraca straiele realitatii, iar scena din cimitir e repovestita ca marturia unui autentic diplomatic britanic. De aici pana la prima versiune a faimoaselor Protocoale ale Inteleptilor Sionului, lansata de un agent al Ohranei tariste, n-a mai fost decat un pas.